Ce este respirația și de ce este vitală pentru organism

Respiraţia este mai mult decat o simplă funcţie a organismului, ea echivalează cu însăși forța vitală. În vechile credinţe, suflul este cel care animă făptura, o trezește din somnul materiei inerte. De aceea, respirația a fost considerată întotdeauna un dar divin, întreaga lume fiind însuflețită de spirit, cuvânt provenit din latină, care înseamnă chiar respirație. Și totuși, ce este respirația?

Dincolo de considerațiile mistice, respirația a fost întotdeauna considerată forța primară a vieții, ceea ce explică și multiplele tehnici de fortificare, calmare și vindecare bazate pe respirație. Felul în care respirăm ne poate prelungi viața și ne face mai sănătoși. Dimpotrivă, modul din ce în ce mai superficial în care respiră mulți oameni, poluarea excesivă și calitatea îndoielnică a aerului pe care îl tragem în plămâni și care ajunge în sângele nostru, toate acestea sunt printre principalele cauze de îmbolnăvire în lumea actuală.

”Respirăm de aproape 16 ori pe minut, de 23.000 ori pe zi, de 600 de milioane de ori într-o viață. Sistemul respirator realizează una dintre funcțiile vitale prin care se face schimbul de gaze între mediu și organism. Cu toții știm că plămânii au rolul de a aduce în corp oxigenul – molecula esențială, de care fiecare celulă are nevoie pentru a supraviețui, în timp ce elimină dioxidul de carbon.”, arată dr. Bianca Cucoș, într-un articol publicat in raportuldegardă.ro

Ce este respirația?

Din punct de vedere biologic, respirația sau ventilația este procesul prin care aerul pătrunde în plămâni, la nivelul cărora are loc schimbul de gaze: este preluat oxigenul și eliberat dioxidul de carbon, care este eliminat din organism prin expirație.

Aceasta este numai partea grosieră a respirației sau respirația externă. Adevăratul proces respirator se desfășoară la nivel celular: sângele transportă oxigenul către celule, unde acesta este folosit drept combustibil pentru descompunerea particulelor alimentare și eliberarea de energie și nu numai. Oxigenul este folosit în toate procesele neceare vieții (în procesele de gândire, cele de mișcare, etc…). Dioxidul de carbon este un produs rezidual al acestui proces, care trebuie îndepărtat din organism. Respirația celulară are loc datorită unor componente din fiecare celulă, numite mitocondrii, care reprezintă adevărate uzine energetice ale organismului. Să vedem ce este respirația externă și cum are loc schimbul de gaze în timpul acesteia.

Cum se desfășoară respirația externă

Respirația pulmonară constă în cicluri repetitive de inspirație (sau inhalare) și expirație ( sau exhalare) prin intermediul căilor respiratorii, un sistem complex de tuburi care începe la nivelul nasului și ajunge la plămâni.

  1. Sistemul respirator este compus din căile respiratorii sau aeriene superioare, reprezentate de cavitatea nazală, cavitatea bucală și faringe și căile respiratorii inferioare, reprezentate de laringe și arborele traheo-bronșic. 
  2. Aerul pătrunde în cavitatea nazală, iar la nivelul mucoasei nazale se umidifică și se încălzește și se sterilizează, având temperatura aproximativ egală cu a corpului, în momentul în care ajunge la nivelul laringelui.
  3. După ce trece de laringe, aerul pătrunde in trahee, un tub lung de aproximativ 10-12 cm, format din inele cartilaginoase, unite prin fibre musculare netede.  Atunci cand aceste fibre se contractă și calibrul traheei se micșorează, apare reflexul de tuse, care face ca aerul să fie expulzat cu o viteză mult mai mare, împreună cu particulele străine care provoacă tusea.
  4. Traheea se divide în cele două bronhii principale, care pătrund în plămăni la nivelul așa numitului hil pulmonar. Odată pătrunse în plămâni, bronhiile principale se divid, la rândul lor în bronhii mai mici,  numite bronhii lobare: trei în cazul plămânului drept și două în cazul celui stâng, în funcție de câți lobi are fiecare plămân.
  5. Asemeni unui arbore, bronhiile lobare se ramifică la rândul lor în numeroase ramuri sau tuburi mult mai subțiri, numite bronhiole, care se distribuie lobulilor pulmonari.

Atunci când inspirăm, cutia toracică se extinde, ca un burduf, coastele și cartijele intercostale elastice fiind  mobilizate de mușchii inspiratori. Plămânii sunt legați de cutia toracică prin sistemul pleural și urmează în mod pasiv mișcarea de expansiune a acesteia, umplându-se cu aer. Mușchiul diafragmatic și mușchii intercostali sunt cei responsabili de mișcările de inspirație și expirație.

Presiunea atmosferică fiind mai mare ca cea intrapulmonară, aerul pătrunde în plămâni, iar când presiunea intrapulmonară o depășește pe cea atmosferică, aerul este expulzat, prin expirație.

Toate aceste procese sunt controlate de centri respiratori, aflați la nivelul creierului și măduvei spinării. Respirația este un proces automat, reglat de sistemul nervos vegetativ,  celulele din trunchiul cerebral trimițând impulsuri la diafragm și mușchii intercostali, pentru a se contracta și relaxa la intervale regulate.  Procesul respirator este influențat de semnale extrem de complexe, pe care centrii nervoși le primesc de la o serie de receptori, ce înregistrează presiunea oxigenului și dioxidului de carbon, compoziția aerului, pH-ul,

Cum are loc shimbul de gaze în timpul respirației

Ca să înțelegem cum se realizează schimbul de gaze, care permite oxigenului necesar să ajungă în sânge și dioxidului de carbon rezidual să fie eliminat prin expirație, trebuie să cunoaștem cum este alcătuit plămănul.

Cei doi plămâni sunt situați în cavitatea toracică și au un aspect asemănător unor bureți, fiind distensibili (adică se întind ușor) și elastici.  Plămânul drept are trei lobi, în timp e ce plămânul stâng are numai doi, fiind ceva mai mic, din cauza vecinătății cu inima. La rândul lor, lobii pulmonari sunt formați din unități mai mici, numite lobuli, iar aceștia sunt alcătuiți din structuri și mai mici, denumite acini pulmonari. De fapt, acinii pulmonari sunt unitățile morfo-funcționale ale plămânului, fiind formați dintr-o bronhiolă terminală, mai multe bronhiole respiratorii și așa-numitele alveole pulmonare, la nivelul cărora au loc schimburile de gaze.

Alveolele pulmonare arată ca niște săculeți microscopici, cu pereți foarte subțiri și bogat vascularizați, permițând trecerea oxigenului din aer în sânge și a dioxidului de carbon în sens invers, din sânge în aer.  În ambii plămâni se găsesc între 300 și 500 de milioane de alveole, întrucât  este necesară o suprafață foarte mare pentru ca schimbul de gaze să fie eficient.

Difuziunea gazelor are loc foarte rapid, dat fiind că pereții alveolelor sunt extrem de subțiri, iar gazele trec de la o concentrație mai mare la una mai mică. Oxigenul din sânge pătrunde în numeroasele capilare care înconjoară alveolele pulmonare, și astfel este preluat de hematii sau globulele roșii. Acestea au o moleculă centrală, numită hemoglobină, care funcționează ca un mijloc de transport: aduce dioxidul de carbon la plămâni, unde acesta difuzează foarte repede prin alveole și este eliminat prin respirație și preia, în schimb, oxigenul, pe care îl transportă la celule.  Tot acest schimb este extrem de rapid, durând câteva fracțiuni de secundă.

Al doilea schimb are loc la nivel celular, reprezentând, de fapt, respirația internă: hematiile transportă oxigenul la țesuturi, unde acesta pătrunde în celule, fiind înlocuit în globulele roșii de către dioxidul de carbon, rezultat al arderilor celulare.

Ce este respirația? Să aflăm ce, cât și cum respirăm

Frecvența respiratie a unei persoane în repaus este între 12- 18 respirații pe minut. La femei, valorile sunt mai mari ca la bărbați, iar copiii respiră de circa 20- 30 de ori pe minut. În timpul efortului fizic intens, numărul de respirații poate crește până la 30- 40 pe minut.

Un om respiră între 20.000 şi 30.000 de ori pe zi, în jur de 11.000 de litri de aer, astfel că prin plămâni trece o cantitate considerabilă de mai mult de 4 milioane de litri de aer pe an.  Acesta este Volumul Curent de aer, care poate fi crescut prin inspirul forțat. Capacitatea pulmonara totala reprezintă volumul maxim până la care pot fi expansionați plămânii prin efort inspirator voluntar, având o valoare de circa 6000 ml (6 litri) de aer pentru o persoana sănătoasă. Exercițiile fizice regulate, ca și cele respiratorii pot ajuta la creșterea capacității pulmonare, care este corelată cu o viteză mai mare de circulație a oxigenului prin  corp și cu o sănătate mai bună.

Aerul pe care îl respirăm conține 78% azot, 21% oxigen și 1% alte gaze, predominant argon, dioxid de carbon, neon, heliu și hidrogen. În aer există și vapori de apă, care pot ajunge până la 5- 6% în funcție de temperatură, aerul cald fiind mai bogat în vapori de apă decât cel rece. Gazele reziduale, precum dioxidul de carbon și metanul se găsesc, de obicei,  în cantități foarte mici în atmosferă, măsurate în părți pe milion (ppm).

Presiunea atmosferică este un alt factor care influențează respirația, și ca să înțelegem ce este respirația trebuie să observăm ceea ce se întâmplă atunci când urcăm la peste 5000 de metri, când respirația se accelerează, pentru că avem nevoie să inspirăm o cantitate mai mare de aer, pentru a menține nivelul necesar de oxigen. Temperatura și umiditatea aerului sunt, de asemenea importante, un aer prea rece, prea uscat sau prea încărcat de vapori de apă putând determina respirație greoaie.

Poluarea poate crește semnificativ nivelul gazelor reziduale, ca și al altor particule (funingine, metale) emise în atmosferă atât din surse antropice, cât și naturale. Particulele microscopice și ozonul sunt poluanți atmosferici extrem de dăunători, care pot afecta sever sănătatea oamenilor. Studiul OMS Review of evidence of health aspects of air pollution arată că expunerea pe termen lung la particulele poluante fine poate provoca ateroscleroză, boli respiratorii la adulți și mai ales la copii și poate avea consecințe negative asupra sarcinii. Studiul sugerează, de asemenea, posibile legături între poluare și dezvoltarea neurologică, funcția congnitivă, diabet, precum și decesele provocate de afecțiuni cardiovasculare și respiratorii.

Puțini oameni respiră astăzi corect, pentru că nu dau atenție procesului respirator, iar ritmul alert al activităților pe care le desfășurăm și posturile defectuoase ne fac să avem adesea o respirație grăbită și superficială. Introducerea unui scurt program de respirație conștientă în fiecare zi, practicarea respirației abdominale, tehnicile de respirație și relaxare ne pot ajuta să recuperăm integral această funcție esențială, care ne modelează calitatea vieții.

Principalele disfuncții respiratorii

Pentru a înțelege ce este respirația trebuie să completăm informația acumulată și cu detalii despre disfuncțiile respiratorii care pot să apară. Respirația poate fi modificată de o serie de afecțiuni, precum dispneea (corelată cu boli cardiovasculare și ale aparatului respirator), apneea de somn, hiperventilația (care poate să apară în cazul anumitor patternuri respiratorii defectuoase, cum ar fi în diabet). Respirația pe gură, obstrucționarea căilor respiratorii superioare, infecțiile repetate pot afecta serios calitatea respirației.

Alergiile, bronșita tabagica și astmul afectează astăzi un număr foarte mare de persoane,  ca urmare a creșterii poluării, în vreme ce fumatul provoacă o întreagă listă de modificări morbide, de la fibroza pulmonară la cancer.

„Dintre români, sunt fumători pasivi şi riscă din această expunere să facă emfizem şi bronşită, în afară de ce ce se ştie bine în populaţie, cancerul de plămâni.”, arată prof.dr. Florin Mihaltan, medic primar pneumolog, pentru stirileprotv.ro

Respirația poate fi educată

În primul rând, este necesar să corectăm unele obiceiuri defectuoase. Respirația normală se realizează pe nas, dar mulți oameni respiră pe gură, de regulă din cauza unor probleme, precum deviația de sept.

Suntem structuraţi astfel încât să respirăm în mod normal pe nas. Atunci când respirăm normal, nasul filtrează, încălzeşte şi umezeşte aerul înainte ca acesta să ne intre în plămâni. Cei care nu pot respira pe nas, inspiră pe gură aer rece şi uscat, plin de impurităţi.”, arată mediul Ela Bănică, în cadrul unui interviu pentru csid.ro

Respiraţia orală, începută din copilărie (de cele mai multe ori aceasta este cauzată de prezența polipilor (vegetațiilor adenoidiene) mari, continuă la vârsta adultă, favorizând o serie de disfuncționalități respiratorii, ducând la slăbirea sistemului imunitar și la afecțiuni cronice.

Sindromul respiraţiei orale se caracterizeză prin respiraţie pe gură sau respiraţie mixtă, ambele cauzate de obstrucţii nazale sau de factori inflamatorii, care pot fi prezenţi la jumătate dintre elevii de şcoală primară. Constanţa procesului incorect de respiraţie afectează întregul organism al individului, în special funcţiile stomatognatice, postura corpului şi calitatea vieţii. Această varietate de afecţiuni necesită tratament multidisciplinar.”, declară dr. Ela Bănică.

Educarea respirației  începe încă din copilăria  timpurie, prin alăptarea la sân, care dezvoltă mușchii faciali, prin corectarea poziției deschise a gurii în timpul respirației

O respiraţie corectă este imposibilă fără a efectua o igienă nazală corectă zilnică, de cel puțin două ori pe zi,  pe tot parcursul anului, din cauza prafului care ne înconjoară și pe care noi îl inspirăm. Nasul se va murdări de la acest praf, mucoasa se va inflama și astfel se va crea obstrucția nazală. Prin urmare este foarte important sa curățăm nasul zilnic, să eliminăm acel praf și astfel vom respira mai bine.”, arată dr. Ana-Maria Apostol, medic specialist ORL.

Un rol important il au conștientizarea respirației și exercițiile respiratorii.

Atenţia acordată respiraţiei şi senzaţiilor pe care aceasta le creează în corp este o parte importantă în exerciţiul de meditaţie şi în tehnicile de relaxare care au ca scop îmbunătăţirea stării psihologice, spiritaule şi fizice. Pentru exerciţiile de respiraţie recomand un program care se învaţă la cabinet cu un specialist, noi le explicăm şi demonstrăm exerciţiile, iar copiii le repetă zilnic acasă pe o periodă mai lungă. Exisă mai multe programe iar în funcţie de necesităţi alegem variantele cale mai potrivite pentru fiecare copil sau adult.”, subliniază medicul în cadrul interviului csid.ro

Există programe de respirație posturală, care folosesc o serie de poziții ale bazinului și cutiei toracice, încurajând utilizarea diafragmei ca mușchi respirator, nu doar postural, așa numita respirație abdominală, în care aerul pătrunde atât în partea inferioară cât și în cea superioară a plămânilor. Nu trebuie să uităm că respirația este un proces controlat nervos, nu muscular, astfel încât atenția acordată acestei  funcții vitală o poate îmbunătăți simțitor.

Concentrarea respirației este o tehnică de respirație lentă, profundă, abdominală, însoțită de focusarea  întregii atenții pe actul respirator. Împreună cu alte tehnici, precum scanarea corporală, imageria dirijată, meditația conștientă sau tai chi, concentrarea respirației poate aduce beneficii enorme pentru sănătatea noastră, desigur și în contextul în care aerul pe care în respirăm este lipsit de particule poluante și gaze nocive.

Respirația corectă previne îmbolnăvirile fizice și stimulează potențialul intelectual.

O respirație bună nazală asigură o cantitate suficientă de oxigen în principal creierului, mărind randamentul intelectual al pacientului , prin absența senzației permanente de oboseală și lipsa capacității de concentrare”, arată medicul pimar ORL Bogdan Marinescu, în cadrul unui interviu pentru monitoruldevrancea.ro

Iată de ce este necesar să conștientizăm ce este respirația și importanța ei și să reînvățăm arta de a respira vindecător, astfel încât viața noastră fizică și intelectuala, ba chiar și cea spirituală să se desfășoare în cele mai bune condiții

Surse:

  • https://raportuldegarda.ro/lectia-de-medicina-cum-arata-cum-functioneaza-si-cum-se-aud-plamanii-tai/
  • https://www.csid.ro/dictionar-medical/respiratia-11337565/
  • http://www.umfcv.ro/files/r/e/RESPIRATIA.pdf
  • https://www.centrul-provita.ro/articole/2598/respiratia-posturala
  • https://www.eea.europa.eu/ro/semnale/semnale-de-mediu-2013/articole/aerul-pe-care-il-respiram
  • https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/concentrarea-respiratiei
  • https://www.csid.ro/sanatate/sanatate-health/respiratia-corecta-pe-nas-interviu-cu-medicul-ela-banica-17930818/
  • https://monitoruldevrancea.ro/2016/11/07/stii-sa-respiri-corect-medicul-specialist-orl-bogdan-marinescu-ne-invata-importanta-respiratiei-corecte/
  • https://anatomie.romedic.ro/arborele-traheo-bronsic
  • https://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0004/193108/REVIHAAP-Final-technical-report.pdf
  • https://en.wikipedia.org/wiki/Breathing
  • https://www.nhlbi.nih.gov/health-topics/how-lungs-work
  • https://stirileprotv.ro/stiri/csid/efectele-pe-care-fumatul-si-poluarea-le-au-asupra-plamanilor.html

Redactor specializat
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.

Revizuit de Dr. Ana Maria Apostol

Specializări: ORL, ORL PEDIATRIE
Competențe: CHIRURGIE ENDOSCOPICĂ, AUDIOLOGIE, CHIRURGIE ORL PEDIATRICĂ
Grad Profesional: Medic Primar ORL
Cabinet Consultații: Hyperclinica MedLife Grivița, specialitatea ORL
www.alertaorl.ro