Respirație grea? 9 indicii că este cauzată de stres și anxietate

Redactor specializat
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.

O respirație grea poate avea multiple cauze, unele dintre ele de natură fizică, altele de natură psihologică. Infecțiile respiratorii, bolile pulmonare, obstrucția căilor aeriene, problemele cardiovasculare,  toate acestea pot fi asociate  asociate cu dispnee sau alte dificultăți de respirație. Dar și anxietatea, depresia sau atacurile de panică pot determina respirație grea. În sine, respirația dificilă este un simptom și nu o boală. Abordarea ei presupune identificarea și tratarea afecțiunii determinante. Odată ce au fost eliminate cauzele de natură fizică (afecțiuni pulmonare, cardiace, etc), rămâne să investigăm dacă dispneea și tulburările de ritm respirator sunt rezultatul unor probleme de factură psihologică, precum anxietatea.

Principalele cauze ale dificultăților respiratorii

Dificultățile de respirație sunt descrise în variate moduri, de la o stare de disconfort și senzația de respirație incompletă până la manifestări mai severe, ca ”setea” de aer, hiperventilație, blocaje în inhalarea sau exhalarea aerului. O respirație grea poate să apară brusc, de exemplu după activități solicitante sau ca urmare a unor evenimente stresante, dar și însoțind episoade acute (de exemplu angina pectorală, infarctul miocardic sau embolismul pulmonar). Pe de altă parte, dificultățile respiratorii se pot dezvolta și treptat, cum este cazul bolilor cronice pulmonare sau de inimă. Oboseala extremă, obezitatea, altitudinile mari sau temperaturile extreme pot determina, de asemenea, o respirație greoaie. 

Este important de reținut că episoadele frecvente de respirație grea sau dificultățile respiratorii brusc instalate, intense pot fi semne ale unei probleme grave de sănătate, care necesită asistență medicală.

Multe afecțiuni diferite se pot manifesta cu dispnee. Cele mai frecvente cauze sunt bolile pulmonare și la nivelul inimii. Atunci când plămânii și inima funcționează normal, sângele oxigenat în urmă inspirului va ajunge la nivelul fiecărei celule. Orice afecțiune a acestor organe va afecta modul în care respirăm. Senzația de lipsă de aer se poate instala brusc, în minute sau poate fi cronică, manifestându-se săptămâni sau luni de zile.”, precizează dr. Ileana Andreescu pe site-ul reginamaria.ro

Principalele cauze fizice care determină o respirație dificilă sunt:

Infecțiile respiratorii

Fie că este vorba de o răceală obișnuite, de gripă sau alte tipuri de viroze ori de o infecție respiratorie bacteriană, toate aceste afecțiuni pot fi însoțite de o respirație grea.

Gripa sau răceala provoacă o serie de simptome, care pot face respirația mai dificilă: nas înfundat,  durere în gât, inflamarea  tracturilor respiratorii, sinuzită, exces de mucus în căile respiratorii. Atunci când o răceală, gripă sau alt tip de infecție sunt cauze ale dificultăților de respirație, simptomele ar trebui să se reolve atunci când boala se vindecă.  În cazul infecțiilor respiratorii, fie că este vorba de simplă răceală, gripe, COVID-19, bronșită acută sau pneumonie, dificultățile respiratorii sunt subacute, instalându-se în perioade ce variază de la câteva ore la câteva zile.

Afecțiuni pulmonare și cardiace acute

În cazul acestora, dispneea poate să apară imediat, la declanșarea episodului acut, fiind de regulă severă și necesitând intervenție medicală imediată.  Astfel de afecțiuni includ:

  • Pneumotorax
  • Trombembolism pulmonar
  • Bronhospasm: astm (exacerbare acută), anafilaxie (o reacție alergică severă)
  • Corp străin în căile aeriene superioare
  • Inhalare de substanțe toxice
  • Intoxicație cu monoxid de carbon

Dintre cauzele cardiace care determină dispnee severă pot fi menționate:

  • Infarctul miocardic acut
  • Insuficiența ventriculară
  • Edemul pulmonar cardiogen
  • Disecția de aortă

Dificultatea de a respir este un semn comun al atacului de cord, fiind însoțită de disconfort și dureri la nivelul pieptului, care iradiază și în membre, ceafă, bărbie, abdomen; amețeli puternice, senzație de greață, transpirații reci.

Boli pulmonare și cardiace cronice

Respirația grea se poate instala și treptat, pe măsură ce anumite boli pulmonare obstructive sau afecțiuni cardiace de lungă durată evoluează.

Dintre afecțiunile pulmonare cronice însoțite de regulă de modificări respiratorii fac parte:

  • Boala Pulmonară Obstructivă Cronică
  • Emfizem pulmonar
  • Boli pulmonare restrictive
  • Boli pulmonare interstițiale
  • Hipertensiune pulmonară
  • Cancer pulmonar

Inflamarea căilor respiratorii în cazul bolilor pulmonare conduce la o serie de simptome precum tuse cronică, scurtarea respirației,  respirație șuierătoare, presiune la nivelul pieptului, acumulare de mucus în exces, oboseală care apare ca urmare a reducerii nivelului de oxigen  în sânge.

În ceea ce privește bolile de inimă care pot duce la o respirație grea, acestea sunt:

  • Insuficiența cardiacă (ventriculară)
  • Cardiomiopatiile

Alte cauze ale dificultăților de respirație sunt anemia severă, obezitatea, alergiile,  decondiționarea fizică.

Reacțiile alergice grave, de tip anafilactic, determină modificări dramatice ale respirației, constricție la nivelul gâtului și sufocare, împreună cu alte simptome severe, precum amețeli, tahicardie, tensiune arterială scăzută, mergând până la pierderea cunoștinței și stop cardio-respirator.

Dificultatea de a respira adânc poate să apară și în sarcină. Pe măsură ce sarcina progresează, fătul devine mai mare și poate începe să împingă organele și mușchii din jur. Acestea includ diafragma, care este un mușchi situat direct sub plămâni, ce ajută o persoană să respire adânc. Pe lângă expansiunea uterului, femeile pot avea dificultăți de respirație din cauza progesteronului, un hormon pe care organismul îl produce în cantități mai mari în timpul sarcinii.

Respirație grea la efort

O respirație grea care se instalează în urma unui efort fizic sau a unei activități intense poate fi rezultatul decondiționării fizice, dar și al unei condiții patologice, fie că este vorba de o boală pulmonară, cardiacă sau de altă natură. De fapt, acesta este unul dintre semnele clare care diferențiază dispneea din cauze fizice de cea provocată de anxietate sau atacuri de panică.

Mulți oameni pot prezeta o respirație grea în timpul unei activități intense, dacă nu sunt obișnuiți să facă mișcare. Totuși, scurtarea respirației în urma unui efort este semn  că plămânii nu primesc suficient oxigen sau nu elimină eficient dioxidul de carbon și poate fi simptomul unei afecțiuni mai mult sau mai puțin severe.

Următoarele boli pot fi însoțite  de dificultăți de respirație la efort:

  • boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC)
  • insuficiență cardiacă congestivă
  • astm
  • anemie
  • pneumonie
  • embolie pulmonară
  • boală pulmonară (fibroză interstițială)
  • tumoră canceroasă
  • obezitate
  • boală de rinichi
  • boală de ficat

 Pentru unele dintre aceste afecțiuni însă, dispneea se poate instala atât în condiții de efort, cât și de repaus.

Dispneea de efort, în absenta modificărilor obiective la examenul fizic sau la investigatți poate indica anemie, hipertensiune pulmonară primitiva (HTP), când apare la femei tinere sau, mai probabil, lipsa condiției fizice.”, subliniază dr. Andreescu.

De ce respiri greu în poziție orizontală și noaptea

Există mai multe afecțiuni care pot determina agravarea dificultăților de respirație când persoana este așezată în poziție orizontală. Implicit pe timpul nopții. Se știe, de altfel, că tusea sâcâitoare, uscată, caracteristică astmului se agravează de regulă noaptea.

Dificultățile de respirație se pot intensifica atunci când nu există suficient oxigen în sânge. Este posibil ca, atunci când o persoană stă întinsă,  plămânii să nu poată procesa aportul de oxigen sau inima să nu poată pompa sângele în mod eficient.

O respirație grea în poziție orizontală se numește ortopnee. Când simptomul apare după câteva ore de somn, se numește dispnee paroxistică nocturnă. O respirație grea în poziție orizontală poate fi determinată de:

  • Astm
  • Embolism pulmonar (acesta apare de regulă ca urmare a faptului că o persoană stă multă vreme în poziție orizontală, ceea ce favorizează formarea unor cheaguri de sânge în plămâni.)
  • Boală pulmonară obstructivă cronică
  • Pneumonie
  • Insuficiență cardiacă
  • Apneea de somn

În cazul astmului, poziția de dormit pune presiune asupra diafragmei, iar mucusul se acumulează în gât, determinând tuse și senzația de lipsă de aer. De asemenea, noaptea au loc modificări hormonale, ceea ce poate declanșa o criză astmatică.

Alergiile se pot agrava noaptea și pot duce la dificultăți de respirație. Mediul de dormit poate conține alergeni, cum ar fi praful, mucegaiul și părul de animale, care declanșează simptomele alergiei.

Apneea în somn este o altă afecțiune care apare în timpul nopții, ca urmare a îngustării căilor respiratorii și unui nivel scăzut de oxigen. Persoanele cu această afecțiune se trezesc frecvent pe parcursul nopții, pentru a respira mai adânc, ceea ce duce la o calitate proastă a somnului, senzația de oboseal, iritabilitate și dureri de cap în timpul zilei.

Dispneea în poziție culcată (ortopneea) înseamnă insuficientă ventriculară stânga, sau mai rar, revărsat lichidian pericardic, oboseala mușchilor respiratori sau paralizie diafragmatica.

Dispneea severă care apare după 1-2 ore de somn – denumită durere paroxistică nocturnă – este caracteristică insuficienței ventriculare stângi, însă trebuie diferențiată de trezirea nocturnă cauza de tușe în cazul astmului sau hipersecretiei de mucus.”, precizează dr. Ileana Andreescu.

Starea de anxietate și atacurile de panică sunt mai puternice noaptea, astfel că și ele pot fi responsabile de dificultățile respiratorii nocturne.

Respirație grea determinată de anxietate

O respirație grea este un simptom îngrijorător și mulți oameni se tem că ar putea fi urmarea unei probleme fizice grave. Cu toate acestea, dificultățile de respirație sunt manifestări obișnuite ale tulburărilor de anxietate și atacurilor de panică.  Mai mult decât atât, stările de anxietate creează un cerc vicios: fiind însoțite de o serie de simptome fizice (dispnee, ritm cardiac rapid, transpirații), ele duc cu gândul la un pericol fizic iminent, ceea ce determină o stare de teamă și mai intensă. 

Atunci când posibilele cauze fizice au fost eliminate, ne putem gândi că respirația dificilă este rezultatul unor modificări de natură psihică. Anxietatea poate provoca o serie de simptome fizice, printre care și dificultățile de respirație, care pot deveni marcante în atacurile de panică. Nu trebuie să uităm că teama este un mecanism de apărare, o reacție spontană, menită să ne protejeze în fața unor situații provocative.

Răspunsul natural al corpului la o posibilă amenințare, care provoacă teamă,  este cunoscut sub numele de răspunsul ”luptă sau fugi”. Corpul reacționează în moduri fizice și mentale pentru a ne pregăti fie de să ne confruntăm, fie să fugim de o anumită situație. Modificarea respirației este unul dintre răspunsurile asociate acestui răspuns. În situații de alertă, putem simți senzația că nu respirăm complet, strângere în piept sau ”foame de aer”. 

Studiile au arătat o asociere puternică între anxietate și simptomele respiratorii, inclusiv dificultățile de respirație.

 Oamenii pot experimenta uneori anxietate extremă sau atacuri de panică care seamănă cu un atac de cord. Acestea sunt însoțite de o serie de simptome precum:

  • respirație grea, senzație de sufocare, hiperventilație
  • presiune și dureri în piept
  • ritm cardiac crescut, palpitații
  • dificultăți de deglutiție (senzația că se îneacă cu alimentele, că gâtul este prea strâmt)
  • probleme digestive
  • uscăciunea gurii
  • transpirație
  • amorțeală sau furnicături
  • tremor, tresăriri musculare, tensiune musculară
  • frisoane sau senzații de căldură
  • diaree sau urinat frecvent
  • stare de nervozitate
  • dificultăți de concentrare
  • oboseală extremă
  • un sentiment de moarte iminentă

Atacul de panică reprezintă un episod de anxietate paroxistică și severă. Are un debut brusc, de multe ori fără un factor declanșator imediat și durează maxim 10 minute. Pacientul poate avea dificultăți de respirație/senzație de sufocare, palpitații și dureri precordiale, tremor, transpirații, greață și amețeli, frisoane sau valuri de căldură, însoțite de teamă de a-și pierde controlul, de a înnebuni, de a face un infarct sau chiar de deces.

De multe ori atacurile de panică apar din senin, când individul se relaxează sau se trezește din somn. Ulterior devine îngrijorat în legătură cu consecințele atacului de panică, preocupat că va mai avea și alte episoade asemănătoare, poate evita anumite locuri sau poate evita să rămână singur de teamă să nu se repete episodul. Frecvent asociază și sentimente de anxietate legate de starea de sănătate, orice simptom fizic sau efect advers minor al vreunui medicament fiind interpretat disproporționat ( de ex pacientul cu cefalee se gândește că are o tumoră cerbrala, etc)”, arată dr. Carmen Vochescu și psih. Monica Sandu pe site-ul psihiatriebucuresti.ro

Deși simptomele sunt nespecifice și pot apărea la fel de bine la un atac de panică sau la un atac de cord, există câteva semne care ne ajută să ne dăm seama când avem de-a face cu o stare de anxietate ce duce la modificări respiratorii:

1. Respirația persoanei revine la normal odată ce anxietatea îi scade. Dacă respirația și pulsul se reglează pe măsură ce persoana se liniștește, cel mai probabil este vorba despre o reacție anxioasă sau un atac de panică

2. În vreme ce un atac de cord se declanșează adesea după un efort sau o activitate epuizantă ori după o perioadă în care persoana s-a simțit rău sau a avut anumite semne premergătoare, atacul de panică se poate declanșa din senin, chiar când persoana se odihnește.

3. În cazul unui atac de panică sau stărilor de anxietate, respirația și celelalte simptome încep să diminueze după o perioadă relative scurtă (de ordinul a 20-30 de minute), în vreme ce  în cazul unei probleme cardiace sau pulmonare problemele de respirație tind să se permanentizeze.

4. Senzația de respirație grea sau sufocare însoțește, de regulă, o stare de teamă generalizată, de multe ori fără un motiv concret sau cu o supradimensionare/exagerare a unor elemente potențial anxiogene (durata sau frecvența îngrijorarii sunt disproporționate față de probabilitatea de a se întampla evenimentul anticipat.)

5. Durerea însoțită de senzația de amorțeală la nivelul degetelor mâinilor și în jurul buzelor sugerează sindromul de hiperventilație, legat de anxietate.

6. Respirația profundă sau ritmică este o modalitate bună de a reduce simptomele de anxietate. Dacă respirația se reglează pe măsură ce o persoană respiră profund, cel mai probabil dificultatea respiratorie este legată de o stare de anxietate.

7. Atacurile de panică sau stările de anxietate însoțite de respirație grea și alte simptome fizice revin periodic, în situații de stres sau incertitudine, fără a avea însă efecte sau urmări grave. În timp, o persoană începe să observe situațiile declanșatoare și poate preveni aceste stări sau le poate gestiona cu mai multă ușurință.  

8. Controlul medical nu atestă prezența nici unei cauze fizice care să determine dificultățile de respirație și celelalte simptome ce însoțesc de regulă anxietatea și atacurile de panică.

9. Pe lângă simptomele fizice, apar și o serie de modificări de natură psihologică: deconectare și derealizare, dificultăți de concentrare, iritabilitate, distorsiuni perceptive, disociere, senzația de moarte iminentă, teama de pierderea controlului sau de a nu înnebuni.

Pentru a fi sigur că dificultățile respiratorii sunt determinate de anxietate sau un atac de panică, medicul poate efectua un examen fizic și poate recomanda o varietate de teste pentru a exclude afecțiunile medicale care imită simptomele de anxietate. Condițiile medicale cu simptome similare includ:

  • infarct
  • angină pectorală
  • prolaps de valvă mitrală
  • tahicardie
  • astm
  • hipertiroidism
  • tumori ale glandelor suprarenale
  • menopauza
  • efectele secundare ale anumitor medicamente, cum ar fi medicamentele pentru hipertensiune arterială, diabet și tulburări tiroidiene
  • renunțarea la anumite medicamente, cum ar fi cele utilizate pentru a trata anxietatea și tulburările de somn
  • abuzul de substanțe sau sevrajul

Respirație grea la copii

La copii, dificultăți de respirație sunt asociate adesea cu infecțiile virale sau bacteriene. Simptomele respiratorii se pot agrava frecvent,  deoarece copiii mici nu știu cum să facă o igienă corectă și completă a nasului și gâtului. Există mai multe afecțiuni care pot duce la dificultăți de respirație mai severe. Majoritatea copiilor se recuperează din aceste condiții cu un tratament adecvat.

Printre cauzele frecvente care pot determina respirație grea la copii se numără:

  • Infecțiile respiratorii acute
  • Crupul laringean (laringotraheobronsita)
  • Astmul
  • Bronsiolita
  • Aspirarea unui corp strain
  • Alergiile
  • Epiglotita

În general, infecțiile căilor respiratorii la copii determină tuse și dificultăți de respirație, precum și alte simptome ca febra, nasul înfundat, durerile de gât, răgușeala. Astfel, în cazul crupului laringean unul dintre primele simptome este o tuse puternică, lătrătoare, care se agravează în timpul nopții și este responsabilă de respirația îngreunată. Bronșiolita, determinată de Virusul Respirator Sincițial, care afectează de regulă copiii sub 6 luni, este, de asemenea, caracterizată prin tuse, respirație rapidă și șuierătoare, scăderea nivelului de oxigen.

La copiii cu astm, căile respiratorii se îngustează, se pot inflama și umple cu mucus, ca urmare a expunerii la diferite substanțe declanșatoare (alergeni, umezeală, polen, substanțe poluante, praf, fum de țigară) sau când copilul face o viroză sau altă infecție respiratorie. Simptomele frecvente sunt tusea, cu exacerbare nocturnă, wheezing-ul care însoțește expirația, dificultățile de respirație (dispnee), senzația de apăsare sau constricție la nivelul pieptului și gâtului. 

Alte cauze, mai puțin frecvente ce determină respirație grea la copil înclud:

  • Hipertrofia amigdalelor
  • Cetoacidoza diabetică
  • Abces peritonsilar
  • Atrezie coanală
  • Traheomalacie
  • Laringomalacie
  • Fibroză chistică
  • Bronșiectazii
  • Deformări ale peretelui toracic
  • Slabiciunea mușchilor respiratori

Ca și adulții, copiii pot avea dificultăți de respirație care nu au cauze fizice, ci sunt determinate de o stare de anxietate sau un atac de panică.

Tulburările anxioase sunt afecțiuni comune la cei mici și la adolescenți, având ca principale simptome bătăile accelerate ale inimii sau senzația de dispnee. Atacurile de panică se dezvoltă frecvent la copii, fără nici un avertisment.Simptomele unui atac de panică includ:

  • Teamă intensă (sentimentul că se întâmplă ceva groaznic)
  • Ritm cardiac rapid
  • Amețeli
  • Dificultăți de respirație sau senzație de sufocare
  • Tremur, tensiune musculară
  • Sentiment de derealizare
  • Frica de a muri, de a pierde controlul sau de a înnebuni

Înainte de a trage concluzia că respirația dificilă la copil este cauzată de anxietate sau un atac de panică, părinții trebuie să se asigure că nu există nici o cauză fizică gravă care să aibă c a simptom dispneea sau alte tulburări respiratorii.

Copilul are nevoie de îngrijiri medicale dacă:

  • Prezintă dificultăți de respirație din ce în ce mai mari, care nu se ameliorează în timp, ci devin mai persistente
  • Are mai mult de 40 de respirații pe minut
  • Dificultățile de respirație se agravează când stă întins
  • Prezintă retractii la nivelul pieptului, pielea intre coaste și gât se afundă la fiecare respirație

Dacă copilul are boli de inimă sau s-a născut prematur, este necesar să beneficieze de asistență medicală imediată, atunci când apar dificultăți de respirație.

Tratamente pentru respirație grea

O respirație grea nu reprezintă o boală, ci un symptom, astfel încât tratamentul va varia în funcție de cauza care determină dificultatea de a respira.

Pentru afecțiunile care au un diagnostic clar, trebuie urmat tratamentul recomandat de medic. În plus, trebuie respectate și măsuri care țin de un stil de viață sănătos.

Iată câteva recomandări generale, care trebuie corelate cu tratamentul impus de medic:

Astm:  Respectați un plan de tratament, evitați declanșatorii și dormiți sprijinit de perne pentru a menține căile respiratorii mai deschise.

BPOC:  Renunțați la fumat și evitați expunerea la alte substanțe chimice nocive. Planurile de tratament pot include un inhalator, alte medicamente și terapie cu oxigen.

Pneumonie: Se urmează un tratament  cu antibiotice, medicamente pentru tuse, analgezice, antitermice și odihnă.

Insuficienta cardiacă: Urmați planul de tratament stabilit de medic. Acesta poate include anumite medicamente, ajustări ale stilului de viață, dispozitive și alte echipamente pentru a  susține funcționarea corectă a inimii.

Apnee de somn: Modificarea stilului de viață prin pierderea în greutate și renunțarea la fumat poate ajuta. Este posibil să aveți nevoie de un dispozitiv de asistență când dormiți (CPAP) pentru a vă asigura că căile respiratorii rămân deschise.

Alergiile: Asigurați-vă că nu sunt alergeni în cameră, prin curățenie regulată, ștergerea prafului, îndepărtarea mucegaiului, părului de animale, etc.  Mocheta, lenjeria de pat și ventilatoarele de tavan pot colecta praf și pot declanșa simptome de alergie. Puteți folosi lenjerie de pat hipoalergenică sau un purificator de aer în dormitorul, precum și medicație antialergică recomandată de medic.

În cazul anxietății și atacurilor de panică, principalele recomandări care pot ajuta la atenuarea sau ameliorarea simptomelor sunt:

  • Exercițiile de respirație
  • Evitarea declanșatorilor
  • Psihoterapie
  • Medicație calmantă recomandată de un specialist

Când dificultățile de respirație sunt cauzate de anxietate sau de un atac de panică, poate părea contraintuitiv că este necesar să ne concentrăm tocmai pe actul respirator.  Dar, concentrându-ne pe respirație, vom putea s- o ținem sub control și să asigurăm cantitatea potrivită de oxigen în plămâni.

Experții recomandă practicarea respirației diafragmatice. Acesta este un tip de tehnică de respirație care folosește diafragma. Diafragma este cel mai eficient mușchi de respirație pe care îl avem.

Atunci cand suntem anxioși, respirăm de regulă superficial, doar la nivel clavicular și toracic, adesea pe gură, în loc de respirația nazală.  Prin respirația diafragmatică aceste neajunsuri sunt eliminate și se obțin  o serie de efecte benefice:

  • ritmul respirator se încetinește
  • se reduce cererea de oxigen
  • folosim mai puțin efort și energie pentru a respira

Iată cum se exersează respirația diafragmatică:

  • Stai confortabil pe un scaun sau întindeți-vă pe spate pe o suprafață plană, cum ar fi patul
  • Așează o mână pe piept și cealaltă sub cutia toracică. Acest lucru îți permite să simțiți mai bine diafragma în timp ce respire
  • Inspiră încet pe nas, astfel încât să simți cum se ridică abdomenul
  • Contract mușchii  abdominali spre interior, în timp ce expiri pe nas sau pe gură

Poți continua să inspiri și să expiri adânc, simțind că stomacul se ridică și coboară.  Este bine ca exercițiul să se realizeze timp de 5 până la 10 minute pe zi.

Alte tehnici care pot ajuta la diminuarea senzației de anxietate și implicit a problemelor respiratorii sunt:

  • Relaxarea musculară progresivă
  • Meditația
  • Distragerile prin exerciții de observare a lucurilor din jur (mindfulness)

Conștientizarea faptului că simptomele nu sunt urmare a unei boli grave ci însoțesc o stare de anxietate/panică poate ajuta o persoană să iasă din stare și să se calmeze. O persoană care observă modificarea respirației chiar înainte de declanșarea unui atac de panică sau a unei stări anxioase se poate concentra pe ritmul respirator, diminuându-l și reducând astfel  riscul declanșării atacului propriu-zis.

De asemenea, exercițiile fizice pot fi utile, pentru că descarcă o parte din energia investită în respectivul atac. Un ritual de autoingrijire înainte de culcare poate fi eficient. Ceaiurile de plante, lumânările aromate, ținerea unui jurnal, muzica relaxantă , o baie caldă pot fi de ajutor.  Reducerea stresului și comunicarea cu persoanele apropiate sunt, de asemenea, indicate.
Este important să rețineți că atacurile de anxietate nu vă pot ucide. Nu vă veți sufoca, nu se va opri respirația și nu veți muri din cauza unui atac de anxietate. Acesta nu se va transforma într-un atac de cord. Dacă există îngrijorări legate de sănătatea fizică, este necesar să fie eliminate prin investigații medicale. Odată ce teama legată de o boală periculoasă este îndepărtată, atacurile de panică și stările de anxietate vor fi mai ușor de preîntâmpinat sau de suportat.  

Surse:

  • https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/dispneea
  • https://www.psihiatriebucuresti.ro/tipuri-de-anxietate/
  • https://www.healthline.com/health/shortness-of-breath-anxiety#causes
  • https://www.healthline.com/health/anxiety/anxiety-breathing#other-ways-to-manage-anxiety
  • https://www.verywellmind.com/shortness-of-breath-2584249
  • https://www.verywellmind.com/top-symptoms-of-panic-attacks-2584270
  • https://www.medicalnewstoday.com/articles/326831#treatments
  • https://www.healthline.com/health/breathing-difficulties#in-children
  • https://www.medicalnewstoday.com/articles/324429#asthma
  • https://www.healthline.com/health/home-treatments-for-shortness-of-breath#sitting-forward
  • https://www.blf.org.uk/support-for-you/looking-after-your-mental-health/anxiety/symptoms
  • https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0954611114003187