Bronșita tabagică: tot ce trebuie să știi

Redactor specializat
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.

Pe parcursul vieții, peste 40% dintre fumători dezvoltă bronșită tabagică. Bronșita cronică determinată de fumat este asociată cu o scădere accelerată a funcției pulmonare , un risc crescut de a dezvolta boli pulmonare obstructive cronice și de deces. Aproximativ un sfert dintre fumători pot fi afectați de boala pulmonară obstructivă cronică semnificativă clinic. Incidența BPOC cauzate de fumat este, de asemenea, substanțială la adulții tineri. Fumătorii își pot reduce riscul de a dezvolta bronșită tabagică prin activitate fizică și își pot crește supraviețuirea prin reducerea fumatului. La adulți și la populația în vârstă, boala pulmonară obstructivă cronică severă este asociată cu cea mai rapidă scădere a funcției pulmonare, ce poate duce la spitalizare și mortalitate crescută.

Bronșita tabagică este determinată de inflamația cronică a căilor aeriene din cauza fumului de țigară, care determină producerea excesivă de mucus și tulburări de ventilație. Bronșita este considerată a fi cronică dacă există episoade repetate de tuse productivă intermitentă cu expectorație minim 3 luni/ an, pe o perioadă de 2 ani consecutiv. Descoperă mai jos care sunt cauzele pentru o bronșită tabagică și ce măsuri se pot lua pentru limitarea efectelor acestei boli cronice.

Ce cauzează bronșită tabagică

Așa cum sugerează și denumirea, bronșta tabagică este o formă de bronșită cronică, iritativă, ce apare în urma expunerii pe termen lung la fumul de țigară. Persoanele cu bronșită tabagică sunt, în general, fumători de lungă durată sau sunt expuși frecvent la fumul de șigară (fumat pasiv). Fumul irită bronhiile și afectează cilii responsabili de curățarea căilor respiratorii. Procesele iritative determină secreția de mucus în exces, în vreme ce afectarea cililor are drept urmare acumularea acestui mucus în plămâni. Ca urmare se declanșează simptomele tipice bronșitei tabagice, dintre care cel mai caracteristic este tusea, însoțită de hipersecreție de mucus, care precedă dispneea.

La examinarea microscopică, în structura epiteliului bronșic poate fi observată creșterea numărului celulelor secretoare de mucus. În interiorul peretelui bronșic, în structura mucoasei bronșice și periglandular poate fi observată prezența infiltratului inflamator cronic. Epiteliul bronșic este supus procesului de metaplazie pavimentoasă. La nivelul peretelui bronșic pot fi identificate zone de scleroză epitelială, cu alterarea fibrelor musculare și elastice aflate în componența acestuia. La nivelul țesutului pulmonar pot fi identificate leziuni inflamatorii, emfizem și fibroză.”, arată dr. Teodora Purtan, pe site-ul romedic.ro

Modificările apărute la nivelul bronhiilor duc la îngroşarea peretelui acestora, astfel scăzând elasticitatea lor, iar excesul de mucus nu mai poate fi eliminat cu uşurință. Inflamația determină şi o micşorare a diametrului bronhiilor.

Bronșita cronică este de obicei diagnosticată la fumători după vârsta de patruzeci de ani. Bronșita tabagică nu este contagioasă și simptomele ei pot fi mai puțin severe decât in cazurile acute, cel puțin până în momentul apariției unor complicații. Cu toate acestea, pe termen lung, bronșita tabagică poate determina probleme importante și riscuri semnificative.

Bronșita cronică persistentă este o problema gravă. Această boală poate afecta permanent căile bronșice și poate duce la boli pulmonare obstructive cronice, o stare medicală gravă în care plămânii sunt deteriorati iremediabil, determinând scăderea capacității respiratorii, progresiv și iremediabil.”, arată dr. Simona Bucșa Dobre pe site-ul cdt-babes.ro                    

Simptomele bronșitei tabagice

O bronșită tabagică poate fi recunoscută după următoarele simptome frecvente:        

  • Tusea persistentă, însoțită de expectorație, numită adesea tusea fumătorului
  • Spută abundentă, albicioasă, galbenă sau verzuie
  • Respiraţie şuierătoare, mai ales în timpul efortului fizic
  • Scurtarea respirației
  • Disconfort toracic
  • Dispnee
  • Episoade de insuficiență respiratorie  

Bronșita cronică poate provoca:                

  • Invaliditate
  • Infecții frecvente și severe care afectează căile respiratorii
  • Îngustarea și obturarea bronhiilor
  • Dificultăți de respirație

Alte simptome pot include:

  • Cianoza unghiilor, buzelor și pielii, din cauza nivelului scăzut de oxigen
  • Sunete șuierătoare și cracmente în timpul respirației
  • Edeme ale picioarelor
  • Insuficiență cardiacă

Principala manifestare clinică care apare în bronșita cronică este tuseaprezentă inițial dimineața, la trezirea bolnavului din somn, fiind însoțită de expectorație mucopurulentă. Pe parcursul evoluției bolii tusea devine permanentă. În majoritatea cazurilor de boală, pacienții nu prezintă febră. Dispneea apare pe parcursul evoluției bolii și se agravează progresiv. Aceste manifestări clinice sunt mai severe în perioada anotimpului rece. Starea generală a bolnavului este în general neinfluențată.”, subliniază dr. Purtan.

Netratată corespunzător, o bronșită tabagică poate evolua spre bronhopneumopatie cronică obstructivă, dispnee severă, insuficiență respiratorie caracterizată prin hipoxemie și hipercapnie.

Diagnosticul bronșitei cronice tabagice

Pentru a diagnostica bronșita tabagică, medicul efectuează inițial examenul clinic, urmărind anumite semne ce pot  aportului insuficient de oxigen (respirație șuierătoare, bătăi accelerate ale inimii, cianoza unghiilor sau mucoaselor), creșterea tensiunii arteriale, zgomote specifice la auscultația pulmonară.

”La examinarea clinică a bolnavului, medicul poate decela prezența tegumentelor cianotice. În general bolnavii diagnosticați cu bronșită cronică sunt supraponderali. La examinarea aparatului respirator, la percuție medicul poate decela hipersonoritate pulmonară, iar la auscultație, prezența ralurilor umede (sibilante și ronflante). În stadiile avansate pot apărea semne ale hipertrofiei ventriculare stângi-suflu holosistolic și galop diastolic, mai accentuate în timpul inspirului.”, precizează dr. Teodora Purtan.

După anamneză și examenul clinic, medicul poate recomanda mai multe teste pentru a diagnostica o bronșită tabagică.

Teste funcționale pulmonare

Aceste teste ajută la măsurarea capacității pulmonare. Acestea pot include:

Spirometrie

Acest test folosește un dispozitiv numit spirometru pentru a vedea cât de bine funcționează plămânii. Este unul dintre cele mai simple și mai frecvente teste ale funcției pulmonare. Spirometria poae fi folosită pentru:

  • a afla cât de bine este captat, reținut și eliberat aerul de către plămâni
  • a urmări evoluția unei boli pulmonare
  • a vedea cât de bine funcționează un anumit tratament
  • a afla cât de gravă este boala pulmonară și dacă au apărut complicații
  • a determina dacă boala pulmonară este restrictivă sau obstructivă

În cazul bronșitei tabagice, spirometria poate indica  scăderea VEMS (volumul expirator maxim pe secundă), scăderea CV (capacitatea vitală) și scăderea debitului ventilator maxim pe minut.

Monitorizarea debitului maxim

Acest test măsoară cea mai mare viteză cu care poate fi suflat aerul din plămâni. Inflamația și mucusul în exces îngustează căile respiratorii și  încetinesc viteza eliberării aerului din plămâni. Această măsurătoare poate fi realizată cu un monitor al debitului de vârf și este foarte importantă pentru a arăta cât de bine funcționează un tratament și este ținută boala sub control.  

Măsurarea gazelor din sângele arterial

Acest test este folosit pentru a verifica cantitatea de oxigen și dioxid de carbon din sânge, precum și pH-ul sanguin.

Oximetrie

Un pulsoximetru este un aparat de măsurat saturația de oxigen (SpO2) din sânge, care se atașează de deget sau de alte zone ale corpului unde fluxul sanguin poate fi detectat ușor, cu scopul de a identifica rapid, nedureros și noninvaziv variațiile de oxigen din moleculele de hemoglobină.

Nivelul normal al saturației de oxigen din sânge variază între 95 și 100 de procente. Un nivel mai mic poate indica faptul că la țesuturi nu ajunge suficient oxigen, iar atunci când se înregistrează repetat niveluri sub 95 de procente de SpO2, există riscul apariției hipoxiei. 

Radiografie toracică

O radiografie toracică permite vizualizarea organelor mari din cușca toracică (plămânii, inima), obtinuta prin expunerea zonei toracice la raze X.  Radiografia toracica este unul dintre examenele cel mai frecvent prescrise in radiologie si in imageria medicala.
Radiografia toracică permite identificarea leziunilor pulmonare și a diferitelor modificări ce afectează plâmânii, ca urmare a unor procese inflamatorii sau infecțioase.

”Examenul radiologic poate indica apariția complicațiilor și este utilă diferențierea bronșitei cronice de pneumonie. Pe radiografie poate fi observată îngroșarea pereților bronșici cu aspectul șinelor de tren și accentuarea desenului bronhovascular cu mărirea opacității cardiace (cord mărit). În cazul instalării hipertensiunii pulmonare se poate observa lărgirea trunchiului arterei pulmonare și creșterea în dimensiuni a siluetei cordului prin dilatarea cavităților cardiace.”, precizează dr. Purtan.

Scanare CT

Acest test imagistic folosește o combinație de raze X și tehnologie computerizată pentru a obține imagini ale organelor și diferitelor părți din corp. O scanare CT arată imagini detaliate ale oricărei părți a corpului, inclusiv oasele, mușchii și organele interne. Scanările CT sunt mai detaliate decât radiografia generală.

Bronhoscopie

Bronhoscopia este o investigație care permite explorarea arborelui respirator, a traheei și a bronhiilor și este deosebit de utilă pentru excluderea diagnosticului de tuberculoză, aspirație de corpi străini sau tumori bronșice.”, arată dr. Purtan.

Conform dr. Purtan, alte investigații paraclinice includ:

  • Analizele generale de sânge care  pot indica prezența sindromului inflamator caracterizat prin creșterea numărului de leucocite (leucocitoză), creșterea valorilor VSH-ului, a fibrinogenului și a proteinei C reactive.
  • Examenul sputei poate indica prezența leucocitelor, care semnifică apariția infecției.
  • Hemocultura este utilă în cazul în care se suspicionează apariția unei suprainfecții de natură bacteriană.

”Stabilirea unui diagnostic medical de bronșită cronică este un proces de eliminare. Alte posibile boli pulmonare trebuie să fie excluse pentru a ajunge la diagnosticul de bronșită. În majoritatea cazurilor de bronșită cronică, simptome de emfizem sunt, de asemenea, descoperite în timpul diagnosticului medical. Când ambele boli co-există, condiția este menționată ca bronhopneumopatia cronică obstructivă.”, spune dr. Dobre.

Diagnosticul diferențial al bronșitei tabagice presupune eliminarea altor afecțiuni care pot provoca o simptomatologie asemănătoare, precum: bronhopneumopatia cronică obstructivă; bronșita acută, fibroza chistică, astmul bronșic, sinuzita, diverse tipuri de infecții respiratorii, bronșiectaziile sau boala de reflux gastro-esofagian.

Tratament pentru bronșită tabagică

Măsurile principale pentru prevenirea și tratarea bronșitei tabagice includ:

  • Renunțarea la fumat
  • Evitarea fumatului pasiv și a altor iritanți pulmonari
  • Umidificarea aerului pentru a preveni uscarea tractului respirator
  • Utilizarea unor tratamente bronhodilatatoare și antiinflamatorii, pentru a deschide căile respiratorii și pentru a ajuta la îndepărtarea mucusului (pot fi folosite sub formă de comprimate sau inhalatoare). Bronhodilatatoarele ajută la ameliorarea sindromului obstructiv, în vreme ce corticoterapia reduce reacția inflamatorie și alergică, relaxând musculatura bronșică.
  • Oxigenoterapie: în caz de bronșită tabagică severă și niveluri scăzute de oxigen în sânge, terapia cu oxigen poate ușura respirația. Poate fi recomandată utilizarea oxigenului portabil (butelii de oxigen sau concentratoare de oxigen), în conformitate cu indicațiile medicului, permanent sau pe anumite perioade.
  • Reabilitare pulmonară. Acesta este un program care ajută la îmbunătățirea stării persoanelor care au probleme cronice de respirație. Poate include: un program de exerciții respiratorii; training legat de managementul bolilor asociate; consiliere nutrițională; consiliere psihologică.

În cazul unor complicații pot fi indicate:

  • intervenție chirurgicală pentru eliminarea zonelor pulmonare afectate
  • transplant pulmonar, în cazuri rare
  • ventilația mecanică se poate impune în cazul în care bronșita tabagică se asociază cu BPOC, cu sindrom obstructiv sever sau celor cu insuficiență respiratorie acută.

Pentru a stopa evoluția bolii este esențială renunțarea la fumat, dar și schimbarea stilului de viață, presupunând:

  • Exerciţiile fizice şi tehnicile de respiraţie profundă
  • Consumul adecvat de lichide (apă, supe, sucuri naturale)
  • Evitarea spațiilor aglomerate şi zonele poluate
  • Prevenirea infecțiilor care pot agrava simptomatologia bronșitei cronice (prin spălare regulată a mâinilor, evitarea contactului cu persoane bolnave, vaccinare anti-gripală și anti-COVID19)

Cum previi bronșita tabagică

Cel mai important lucru este renunțarea la fumat, dat fiind că fumul de țigară poate provoca leziuni pulmonare severe atunci când este inhalat pe o perioadă îndelungată. Plămânii au capacitatea de a se reface, iar după renunțarea la fumat leziunile încep să se vindece, iar respirația se îmbunătățește.

În plus, se reduce riscul de a dezvolta cancer pulmonar.

Este importantă, de asemenea, evitarea altor iritanți pulmonari, inclusiv vopseaua, vaporii toxici și praful. Persoanele care lucrează în domenii industriale unde sunt expuse frecvent la astfel de iritanți trebuie să poarte permanent o mască pentru a-și proteja plămânii.

Surse: