Plămâni bolnavi? Simptomele care te trimit la medic

Redactor specializat
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.

Bolile aparatului respirator sunt unele dintre cele mai comune afecțiuni. Fie că este vorba de plămâni bolnavi, cum este în cazul pneumoniei, fie de afectarea căilor aeriene, milioane de oameni se confruntă cu astfel de boli. Fumatul, infecțiile respiratorii și mutațiile genetice sunt printre cele mai frecvente cauze ale afecțiunilor pulmonare. Plămânii fac parte dintr-un aparat complex care asigură una dintre cele mai importante funcții din organism: furnizarea oxigenului indispensabil vieții și eliminarea dioxidului de carbon, rezultat al arderilor celulare. Având un rol atât de important, plămânii sunt non-stop în acțiune, extinzându-se și contractându-se de mii de ori în fiecare zi. Orice dereglare a funcției pulmonare are efecte asupra întregului organism. Iată de ce este necesar să depistăm cât mai timpuriu simptomele unor plămâni bolnavi, pentru a putea interveni prompt. În cazul anumitor afecțiuni, cum este, de exemplu, pneumonia COVID, întârzierea intervenției poate fi fatală. De aceea, cunoașterea simptomelor bolilor de plămâni și monitorizarea atentă a evoluției acestora sunt esențiale. În articolul de față sunt descrise principalele simptome ale unor plămâni bolnavi, precum și metodele de diagnostic și tratament ale bolilor pulmonare.

Principalele boli de plămâni

Bolile respiratorii pot afecta căile aeriene, alveolele pulmonare,  zonele interstițiale ale plămânilor, vasele de sânge din plămâni, pleura. De asemenea, unele afecțiuni ale peretelui toracic pot avea efecte negative și asupra plămânilor.

1. Bolile care afectează căile respiratorii  

Când vorbim de plămâni bolnavi nu ne referim doar la țesutul pulmonar ci și la căile respiratorii. Traheea, bronhiile și bronhiolele pot fi afectate de diferite boli, precum:

  • Astmul: căile respiratorii sunt în mod constant inflamate și pot apărea spasme, provocând respirație șuierătoare și dificultăți de respirație. Alergiile, infecțiile sau poluarea pot declanșa simptome de astm.
  • Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC): este o boală care provoacă îngustarea progresivă și ireversibilă a bronhiilor, cu apariția scăderii capacității pulmonare.
  • Bronșita cronică: aceasta este o forma de BPOC care provoacă o tuse persistentă și poate duce în timp la deteriorarea iremediabilă a plămânilor
  • Emfizemul pulmonar: face parte din grupul de boli pulmonare obstructive cronice ce determină blocarea căilor respiratorii, ca urmare a pierderii elasticității alveolelor. Blocarea împiedică umplerea corespunzătoare a plămânilor cu aer, dar și eliminarea corectă a aerului din plămâni.
  • Bronșita acută: este o infecție a căilor respiratorii, cauzată de un virus, care determină inflamarea pasajelor bronșice și acumularea de mucus în exces.
  • Fibroza chistică (mucoviscidoza): în cazul acestei boli, are loc o acumulare masivă de mucus foarte lipicios și gros, dificil de eliminat. Acest lucru duce la infecții pulmonare repetate.

2. Boli care afectează alveolele pulmonare și țesutul pulmonar

În cazul unor plămâni bolnavi, alveolele pulmonare, care alcătuiesc cea mai mare parte din țesutul pulmonar, sunt în mod deosebit afectate. Bolile cele mai frecvente ce implică alveolele pulmonare sunt:

  • Pneumonia: o infecție a alveolelor, de obicei cu bacterii sau virusuri, inclusiv coronavirusul care provoacă COVID-19. În alveole se acumulează puroi, lichid și resturi celulare care fac ca funcționarea acestora sa fie profund perturbată.
  • Tuberculoza: această boală infecțioasă este provocată de  bacteria Mycobacterium tuberculosis. Este o boală gravă, potențial fatală dacă nu este tratată corect, care afectează de obicei plămânii, dar poate afecta și alte organe. Tusea care durează mai mult de trei luni, cu spută purulentă și striații de sânge, scăderea în greutate și fatigabilitatea sunt printre simptomele clasice ale TBC.
  • Emfizemul pulmonar: acesta apare în urma deteriorării legăturilor dintre alveole, fiind în general o consecință a fumatului, care afectează ireversibil plămânii. ”Emfizemul pulmonar este o afecțiune a plămânilor care face parte din din grupul de boli pulmonare obstructive cronice. În urma pierderii elasticității alveolelor pulmonare, căile respiratorii se blochează și, în final, plămânii nu se mai oxigenează corespunzător.”, arată dr. Oana Cuzino, pe doc.ro
  • Edemul pulmonar: acesta este provocat prin acumularea  lichidului care se scurge din vasele mici de sânge ale plămânilor în sacii de aer și în zona din jurul lor. O formă este cauzată de insuficiența cardiacă și presiunea în vasele de sânge ale plămânilor. Într-o altă formă, lezarea plămânului provoacă scurgerea de lichid.
  • Cancerul pulmonar:  aceasta este cea mai de temut variantă atunci când vorbim de plămâni bolnavi. Leziunile pulmonare pot apărea în orice parte a plămânilor. Cel mai adesea se întâmplă în partea superioară a plămânului, în interiorul alveolelor pulmonare sau în apropierea acestora.
  • Sindromul de detresă respiratorie acută (SDRA): Aceasta este o leziune severă și bruscă a plămânilor din cauza unei boli grave. COVID-19 este un exemplu. Mulți oameni care au SDRA au nevoie de ventilație artificială, până când plămânii își pot relua funcția.
  • Pneumoconioza: aceasta este denumirea unei categorii de afecțiuni cauzate de inhalarea unor substanțe care lezează plămânii. Exemplele includ antracoza determinată de inhalarea prafului de cărbune, silicoza (inhalarea de silicați) sau azbestoza (inhalarea prafului de azbest).

3. Boli pulmonare care afectează interstițiul

Interstițiul este căptușeala subțire și delicată dintre alveolele pulmonare. Capilarele sanguine traversează interstițiul și lasă să se transfere oxigenul și CO2 între alveole și sânge. Diverse boli pulmonare afectează interstițiul:

  • Boala pulmonară interstițială: acesta este un grup de afecțiuni pulmonare care include sarcoidoza, fibroza pulmonară idiopatică și bolile autoimune.
  • Pneumonia și edemul pulmonar  pot afecta, de asemenea, interstițiul.

4. Boli pulmonare care afectează vasele de sânge

Partea dreaptă a inimii primește sânge cu oxigen scăzut din vene și pompează sângele în plămâni prin arterele pulmonare. Aceste vase de sânge pot fi afectate de diverse boli:

  • Embolie pulmonară: un cheag de sânge (de obicei dintr-o venă profundă a piciorului- tromboză venoasă profundă) se desprinde, ajunge la inimă și este pompat în plămâni. Cheagul poate bloca o arteră pulmonară, provocând adesea dificultăți de respirație și niveluri scăzute de oxigen în sânge.
  • Hipertensiune pulmonara. Multe afecțiuni pot cauza hipertensiune la nivelul arterelor pulmonare. Acest lucru poate duce la dificultăți de respirație și dureri în piept. Dacă nu poate fi identificată o cauză clară a acestei afecțiuni, este denunită hipertensiune arterială pulmonară idiopatică.

5. Boli pulmonare care afectează pleura

Pleura este membrana subțire care înconjoară plămânul și căptușește interiorul peretelui toracic. Un strat mic de lichid permite pleurei de pe suprafața plămânilor să alunece de-a lungul peretelui toracic la fiecare respirație. În cazul în care avem de-a face cu plămâni bolnavi la nivelul pleurei, afecțiunile ce pot fi identificate includ:

  • Revărsat pleuralul:lichidul se adună în spațiul dintre plămâni și peretele toracic. Pneumonia sau insuficiența cardiacă cauzează, de obicei, acest lucru. Revărsările pleurale mari pot îngreuna respirația, astfel încât poate fi necesar drenajul pulmonar.
  • Pneumotoraxul: aerul poate pătrunde în spațiul dintre peretele toracic și plămân, colapsând plămânul.
  •  Mezoteliomul: aceasta este o formă rară de cancer care se formează pe pleura. Mezoteliomul poate să apară la câteva decenii după contactul frecvent cu azbestul.

6. Boli care afectează peretele toracic și au efect asupra plămânilor

Peretele toracic joacă, de asemenea, un rol important în respirație. Mușchii respiratori conectează coastele între ele, ajutând pieptul să se extindă și să se contracte. Diafragma coboară cu fiecare respirație, provocând și expansiunea cutiei toracice. Bolile care afectează peretele toracic includ:

  • Sindromul hipoventilației obezității: greutatea suplimentară pe piept și pe abdomen poate face dificilă extinderea pieptului. Acest lucru poate cauza probleme grave de respirație.
  • Tulburări neuromusculare: este posibil să apară probleme cu respirația atunci când nervii care controlează mușchii respiratori nu funcționează adecvat. Scleroza laterală amiotrofică și miastenia gravis sunt exemple de boală neuromusculară care afectează plămânii și respirația.

Simptomele unor plămâni bolnavi

Simptomele plămânilor bolnavi pot fi diferite, în funcție de tipul afecțiunii implicate, dar includ, de obicei, câteva semne comune majorității bolilor de plămâni:

1. Dificultăți respiratorii mergând de la scurtarea respirației până la dispnee

Acesta este un simptom comun pentru multe cazuri de plănâni bolnavi. Modificările respiratorii caracterizează bolile obstructive cronice, fie că este vorba de BPOC, bronșită sau emfizem pulmonar. Problemele de respirație apar mai ales la efort, dar pot însoți și activități simple, cum este mersul pe jos.

Frecvent apare dificultatea de a inspira adânc atunci cand o persoana urcă scarile sau face exerciții fizice.  In cazul in care nivelul capacitatii de a respira profund scade, este necesar un consult medical și eventuale  teste de evaluare a funcției pulmonare, pentru a vedea dacă și în ce grad sunt afectați plămânii.

Pe lângă scurtarea respirației, în cazul unor plămâni bolnavi pot apărea episoade de apnee, tahipnee sau ortopnee.

Apneea reprezintă întreruperea involuntară (inconștientă) a respirației, cu durată variabilă (câteva secunde, putând ajunge și până la un minut). Cel mai frecvent apare în timpul somnului (SAS-sindrom de apnee în somn) la persoane obeze, cu deviație de sept, care sforăie. Tahipneea reprezintă o respirație cu frecvență crescută (peste valoarea normală de 14-16 respirații/minut), fiind întâlnită în criza de astm, în forme decompensate de BPOC, în atacuri de panică și în alte situații asociate cu o scădere reală (sau fictivă) a concentrației O2 în sângele arterial. Ortopneea reprezintă dificultatea pacientului de a respira în decubit dorsal (culcat), preferând să stea în șezut la marginea patului (poziție care ameliorează dispneea). De asemenea, acești pacienți dorm cu mai multe perne sub cap, iar dispneea dispare sau diminuă la trecerea în ortostatism.”,  arată dr. Ciubotariu Bogdan Iliuță pe site-ul romedic.ro

2. Tuse persistentă, sâcâitoare, care se poate agrava în timp
O tuse care devine cronică este un semn obișnuit al unor plămâni bolnavi. Inflamarea bronhiilor determinată de BPOC, afectarea flexibilității și elasticității alveolelor pulmonare, ca în cazul emfizemului pulmonar, leziunile determinate de cancerul pulmonar, toate acestea sunt însoțite, de obicei, de o tuse cronică. Tusea apare și în cazul afecțiunilor acute, cum ar fi bronșita acută sau diferite tipuri de infecții ale căilor respiratorii. Acumularea de mucus pe tractul respirator determină o reacție reflexă de tuse, care are rolul de a curăța căile respiratorii de particulele nocive și excesul de secreții. Rezultatul este o tuse expectorantă, care poate apărea atât în infecțiile căilor aeriene superioare, cârt și în bronșita acută sau exacerbările BPOC.

3. Prezența mucusului în exces la nivelul căilor respiratorii

Mucusul în exces la nivelul căilor respiratorii este asociat cu numeroase afecțiuni pulmonare. În mod normal, mucusul reprezintă o modalitate de apărare a organismului împotriva pătrunderii agenților patogeni. Prezența sa pe căile respiratorii este normală atunci când apar diferite amenințări, precum infecții sau pătrunderea unor particule străine. Cu toate acestea, mucusul în exces poate provoca blocarea  pătrunderii aerului și tuse, îngreunând foarte mult respirația. În plus, în cazul unor afecțiuni precum fibroza chistică, mucusul este dens, lipicios, cu o consistență vâscoasă, ceea ce duce la probleme respiratorii semnficative. Acumularea de mucus poate să apară în infecțiile bacteriene și virale ale căilor aeriene, în cazul BPOC, bronșiectaziilor, fibrozei chistice, astmului sau alergiilor.

Mucusul în exces poate cauza alte simptome, precum tusea persistentă, cu expectorație, menită să expulzeze mucusul; dificultăți de respirație și hipoxemie; modificarea zgomotelor pulmonare.  Mucusul galben, verzui sau cu firișoare de sânge poate fi un semn al agravării unei boli de plămâni.

4. Respirația șuierătoare sau wheezing-ul

Bolile pulmonare pot determina modificări ale sunetelor respiratorii, una dintre cele mai comune fiind respirația șuierătoare (wheezing). Aceasta este caracteristică astmului, dar poate apărea și în cazul unor boli care afectează parenchimul pulmonar. Alte sunete caracteristice unor plămâni bolnavi pot fi stridorul  sau stertorul (o respirație gâlgăită, asemănătoare cu apa care fierbe).

Wheezing-ul sau respirația șuierătoare este un zgomot respirator muzical, cu timbru ascuțit, care indică cel mai adesea obstrucția parțială sau îngustarea căilor aeriene mici, prin secreții, inflamație sau corpi străini. Poate fi perceput (auzit) de pacient, dar și de anturaj. Stridorul reprezintă un zgomot sau un sunet anormal, cu tonalitate înaltă, care este audibil cel mai frecvent în inspir. Poate fi muzical sau aspru, și este produs de obstrucția parțială a căilor respiratorii superioare extratoracice.” specifică dr. Ciubotariu.

5. Durerea toracică

Durerea toracică este un simptom care însoțește unele boli pulmonare, având intensități și forme de manifestare diferite, în funcție de tipul de afecțiune.

Durerea toracică poate fi localizată sau difuză, poate avea caracter de junghi, de exemplu în pneumonie… Durerea de tip pleuritic este în mod tipic latero-toracică, modificată de poziţie şi exacerbată de tuse, strănut, râs, mișcări ale trunchiului şi inspir profund. Durerea toracică pleuritică apare brusc, la inspir şi expir, şi poate fi intensă, ascuţită (caracter tăios), lancinantă (ca o înjunghiere, ca o lovitură de pumnal) sau cu caracter de arsură.”, specifică dr. Ciubotariu.

4. Durerile de cap dimineața, eventual corelate cu tulburări de somn, insomnii

Deși nu este un simptom tipic, durerea de cap poate fi asociată unor plămâni bolnavi. Este vorba, mai ales, de durerea de cap matinașă, consecință a dificultăților de respirație din timpul somnului. Scurtarea respirației sau dispneea însoțitoare ale unor condiții pulmonare face ca oxigenarea sângelui să fie insuficientă și să se acumuleze dioxid de carbon (hipercapnie). Acest lucru poate determina dilatarea vaselor de sânge din creier, cu apariția durerilor de cap matinale.

Niște plămâni bolnavi pot determina scăderea dramatică a calității somnului. Dormitul în poziție orizontală poate determina acumularea de mucus, cu blocarea respirației și poate introduce o presiune suplimentară la nivelul plămânilor. Bolnavul se trezește frecvent, are un somn agitat, suferă de durere de cap și amețeală. O postură care facilitează odihna în cazul bolnavilor cu BPOC este cea cu trunchiul ușor ridicat

Dacă o persoana se trezește frecvent pe parcursul noptii, în mod regulat, cu dificultăți de respirație sau tuse, cu oboseală și dureri de cap, cauza principală este, de regulă, o boală pulmonară, iar pacientul trebuie sa se adreseze medicului specialist.

Acestea sunt cele mai frecvente simptome ale unor plămâni bolnavi, dar pot să apară și altele, în cazul în care boala pulmonară avansează și apar agravări:

Umflarea gleznelor

În cazul bolilor pulmonare obstructive cronice, agravarea este corelată cu insuficiența cardiac. Sistemul circulator nu primește suficient oxigen, iar funcționarea anormală determină acumulare de fluid, care se poate observa cel mai bine la nivelul membrelor inferioare.

Cianozarea tegumentului, buzelor sau unghiilor

O nuanță albăstruie a buzelor sau unghiilor arată faptul că nivelul oxigenului din sânge a scăzut. Persoana bolnavă oate avea o tentă gri-albăstruie a întregului tegument, dar aceasta este mai vizibilă la nivelul unghiilor sau în zona din jurul gurii. În vreme ce sângele bogat în oxigen este roșu aprins, sângele mai puțin oxigenat are o culoare mai închisă, cu o tentă albăstruie.

Cianoza apare, de obicei, atunci cand nivelul oxigenului în sânge scade sub 90%, ceea ce se poate întâmpla relativ frecvent în cazul BPOC sau cancerului pulmonar.  Medicul poate evalua situația cu ajutorul unui pulsoximetru.

Dilatarea toracelui

Progresia BPOC poate determina modificarea posturii și formei corpului, prin dilatarea toracică. Inflamația cronică duce la creșterea în dimensiune a plămânilor, care împing în jos diafragmul, împiedicând contracția eficientă a acestuia. Peretele toracic se extinde, iar mușchii pieptului, gâtului și intercostali slăbesc. Bolnavul poate avea o preferință pentru o poziție aplecată în față, care stabilizează partea superioară a pieptului și umerilor, ușurând folosirea mușchilor respiratori accesori.

Investigații și diagnostic plămâni bolnavi

Atunci când apar semne caracteristice unor plămâni bolnavi, este necesar să te adresezi medicului, pentru a diagnostic tipul de afecțiune, cauzele acesteia și a evalua severitatea ei. Consultația pneumologului poate fi completată cu o serie de teste și analize, precum:

  • Testarea funcției pulmonare: spirometrie
  • Investigații imagistice (radiografie, tomografie)
  • Analiza gazelor sanguine arteriale pentru evaluarea pH-ului sanguin, oxigenului si dioxidului de carbon din sânge
  • Analize de sânge, biochimice, genetice pentru detectarea anumitor afecțiuni, cum este fibroza chistică
  • Cultura de spută pentru determinarea tipului de bacteria care au provocat infecții pulmonare
  • Biopsia pulmonară, utilizată în special pentru detectarea malignităților
  • Alte investigații care pot da informații suplimentare, precum EKG, ecografie toracică, pentru a evalua, de exemplu, dacă afecțiunea pulmonară este cauzată sau agravată de o boală cardiovasculară

Testarea funcției pulmonare este una dintre cele mai frecvente investigații, cuprinse de regulă în consultația pneumologică. Principalul test pentru evaluarea funcționării plămânilor este spirometria, care măsoară cantitatea de aer și nivelul expirației unei persoane într-un anumit interval de timp, utilizând un instrument special numit spirometru. Acest test este  efectuat în special pentru a se stabili starea cailor respiratorii, m dacă sunt îngustate sau obstrucționate.

Investigațiile imagistice pot cuprinde:

  • Radiografia toracelui, care analizează structura pulmonară și cavitatea toracică
  • Tomografia computerizată (CT), care oferă, de regulă, o imagine mai detaliată a structurii pulmonare. Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) permite o scanare avansată, în scopul depistării și diagnosticării cancerului pulmonar.
  • Rezonanța magnetică nucleară (RMN), care permite o vizualizare detaliată a organelor și vaselor de sânge la nivelul pieptului
  • Utilizarea ultrasunetelor, pentru a detecta acumularea de lichid între membranele pleurale
plămâni bolnavi
Zone inflamate din plămâni- pneumonie

Radiografie plămâni bolnavi

Radiografia pulmonară (toracică) este cea mai frecvența examinare radiologica. O radiografie toracică oferă imagini ale inimii, plămânilor, cailor respiratorii, vaselor de sânge, coloanei vertebrale și pereților toracici. Această poate dezvălui prezența lichidului sau a aerului în plămâni. Radiografia este un test medical neinvaziv, care ajută la diagnosticarea și tratarea afecțiunilor pulmonare.

În cazul radiografiei cu raze X, o parte a corpului este expusă la o doză mică de radiații ionizate, producând imagini ale interiorului corpului.  În cazul unor plămâni bolnavi, radiografia poate ajuta la despistarea și evaluarea pneumoniei, TBC,  cancerului pulmonar, leziunilor țesutului pulmonar, sarcoidozei, emfizemului pulmonar, fibrozei chistice pneumotoraxului.

Un examen cu raze X poate arata și complicațiile pneumoniilor, abceselor sau extinderea ganglionilor limfatici.

Plămâni nefumător vs. plămâni fumător

Medicamente pentru plămâni bolnavi

Tratamentul afecțiunilor pulmonare depinde de tipul acestora și vizează ameliorarea simptomelor, diminuarea inflamației, stoparea progresiei afecțiunii pulmonare, creșterea cantității de oxigen în cazul hipoxiilor.

Pe lângă tratamentul medicamentos sau remediile recomandate de medic, anumite măsuri de prevenire, precum renunțarea la fumat, evitarea poluării, evitarea infecțiilor la persoanele cu sistemul imunitar compromis, vaccinarea gripală sau pneumococică sunt  absolut necesare. Efectuarea unor controale de rutină este, de asemenea, recomandată. Respectarea prescripțiilor medicale și un tratament corect și complet sunt condiții-cheie pentru prevenirea reapariției sau agravării bolilor pulmonare. De exemplu, în cazul unor intervenții de lungă durată, cum este cel pentru TBC, a urma tratamentul până la capăt este esențial pentru vindecarea bolii. Anumite tratamente, cum sunt cele cu antibiotice, trebuie realizate doar cu recomandarea medicului, pentru că sunt eficiente numai în cazul infecțiilor bacteriene și pot avea ca efect apariția rezistenței la antibiotice.

În BPOC și bolile pulmonare cronice, tratamentul are ca scop încetinirea proceselor inflamatorii și fibrozante și ameliorarea simptomatologiei, mai ales în cazul exacerbărilor și acutizărilor. Medicația curentă include bronhodilatatoare cu acțiune de lungă sau scurtă durată, corticoterapie, oxigenoterapie și administrarea unor antibiotice în cazul suprainfecțiilor bacteriene. Pentru pacienții care prezintă mucus vâscos, în exces, pot fi recomandați agenți mucolitici și antioxidanți.

În cazul pneumoniei, tratamentul depinde de tipul acesteia. Medicul prescrie antibiotice în cazul pneumoniilor bacteriene, medicamente antivirale pentru pneumoniile determinate de virusuri și antifungice pentru pneumonia micotică. Pe lângă acestea, mai poate fi recomandat un tratament simptomatic, de exemplu în cazul febrei și, uneori, pentru tuse.
În cazul emboliei pulmonare, medicul poate prescrie anticoagulante, care împiedică formarea de noi cheaguri de sânge și trombolitice, care accelerează dizolvarea cheagurilor existente.

Surse: