Aerosoli acasă: când ajută și când sunt folosiți greșit

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Terapia prin inhalare este utilă, accesibilă și populară în cazul multor probleme respiratorii la copii și, uneori, la adulți, iar opțiunea de a administra aerosoli acasă a devenit un sprijin valoros pentru numeroase familii. Atunci când este aplicată corect, această tehnică permite medicamentelor să pătrundă direct în profunzimea căilor aeriene. Astfel, ele sunt disponibile rapid la nivel local, grăbind vindecarea fără a suprasolicita întregul organism.

Totuși, granița dintre o terapie eficientă și o practică riscantă este adesea ignorată, din cauza tendinței de autodiagnosticare. În plus, anumite erori în administrarea aerosolilor la domiciliu pot aduce riscuri suplimentare pentru micii pacienți. Un studiu publicat în European Respiratory Journal subliniază că igienizarea necorespunzătoare a aparatelor și utilizarea fără discernământ a substanțelor pot duce la contaminarea bacteriană a căilor respiratorii inferioare și la declanșarea bronhospasmului paradoxal. În plus, administrarea necontrolată a anumitor soluții poate altera clearance-ul mucociliar natural, agravând inflamația în loc să o calmeze.

Pentru a putea face aerosoli acasă în cele mai bune condiții, fără riscuri și cu șanse maxime de vindecare, părinții trebuie să înțeleagă rigorile medicale din spatele fiecărei ședințe de tratament și să evite greșelile frecvente de dozaj sau întreținere. În rândurile care urmează vom detalia modul în care se folosesc corect aerosolii și care sunt capcanele care trebuie evitate, pentru o administrare eficientă.

Ce sunt aerosolii medicali?

De la polen și spori până la fum, poluare și substanțe chimice de origine antropică, categoria aerosolilor include orice particule fine, lichide sau solide. Când discutăm despre aerosoli acasă este vorba, de fapt, despre aerosolii medicali.  Conform ghidurilor, aceștia  reprezintă orice suspensie de particule medicamentoase lichide (în cazul nebulizatoarelor sau al inhalatoarelor dozate presurizate – pMDI) sau solide (în cazul pMDI sau al inhalatoarelor cu pulbere uscată – DPI) într-un gaz purtător.

Utilizările terapiei cu aerosoli: în ce afecțiuni se recomandă aerosoli acasă?

Terapia cu aerosoli este utilizată frecvent în gestionarea unei game variate de afecțiuni respiratorii.

  • În cazul persoanelor care suferă de astm terapia cu aerosoli permite administrarea directă a bronhodilatatoarelor și a medicamentelor antiinflamatoare la nivelul plămânilor.
  • La pacienții cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) – categorie ce include afecțiuni precum bronșita cronică și emfizemul pulmonar – aerosolii contribuie la ameliorarea simptomelor și la îmbunătățirea funcției pulmonare.
  • De asemenea, în cazul fibrozei chistice se apelează la terapia cu aerosoli pentru administrarea medicamentelor care ajută la gestionarea mucusului vâscos asociat acestei afecțiuni.

Care sunt beneficiile tratamentului cu aerosoli?

Beneficiile tratamentului cu aerosoli includ următoarele:

  • Administrare directă la locul tratamentului
  • Instalarea mai rapidă a efectului comparativ cu medicația orală
  • Doze mai mici necesare față de administrarea sistemică
  • Efecte adverse sistemice reduse

Tipuri de dispozitive pentru aerosoli acasă

Pentru administrarea medicamentelor prin inhalare se utilizează trei tipuri comune de generatoare de aerosoli:

  • nebulizatorul cu volum mic
  • inhalatorul presurizat cu doză măsurată
  • inhalatorul cu pulbere uscată

Nebulizatorul cu volum mic este un generator de aerosoli care transformă soluțiile sau suspensiile medicamentoase lichide în aerosoli și este acționat de aer comprimat, oxigen, un compresor sau un dispozitiv alimentat electric.

Nebulizatoarele sunt adesea prescrise pentru aerosoli acasă în cazul unor afecțiuni respiratorii cronice, precum astmul, BPOC și fibroza chistică. Nebulizatoarele asigură un flux continuu de medicament, fiind astfel deosebit de utile la cei care au dificultăți în utilizarea inhalatoarelor.

Inhalatorul presurizat cu doză măsurată este un dispozitiv compact și portabil, care integrează medicamentul și mecanismul de administrare, eliberând doze Inhalatorul cu doză regulată este utilizat frecvent pentru afecțiuni precum astmul și bronșita. Inhalatoarele MDI sunt practice și ușor de utilizat, fiind o alegere populară la cei care au  nevoie de doze regulate de medicament.

Din cauza pierderii semnificative de medicament la nivelul orofaringelui și a dificultăților de coordonare a mișcărilor mâinii în timpul utilizării pMDI-urilor, se folosesc adesea camere de retenție și dispozitive de distanțare (spacere) ca accesorii pentru acestea.

Inhalatorul cu pulbere uscată este un dispozitiv pentru aerosoli care administrează medicamentul sub formă de pulbere, utilizând, de regulă, un sistem de dozare activat prin respirație.

Inhalatoarele cu pulbere uscată (DPI) administrează medicamentul sub formă de pulbere, necesitând o inhalare profundă pentru a asigura livrarea eficientă a substanței active.

Nebulizatoarele sunt aparatele folosite de obicei la domiciliu pentru tratamentul problemelor respiratorii la copii mici și la persoanele cu probleme respiratorii severe. Nebulizatoarele transformă medicamentele lichide într-o ceață fină, microscopică, ce poate trece de căile respiratorii superioare (nas, gât) și ajunge direct la bronhii și alveolele pulmonare.  În cazul copiilor mai mari și adulților care se pot coordona

Cum se folosesc nebulizatoarele pentru aerosoli acasă?

Nebulizatoarele sunt dispozitive electrice care transformă soluțiile medicamentoase în particule de aerosol ce pot fi inhalate, printr-un proces numit nebulizare. Nebulizatoarele de masă se conectează la priza electrică, în timp ce modelele portabile funcționează pe bază de baterii.

Nebulizatoarele sunt utile pentru administrarea medicației inhalatorii pacienților care sunt prea bolnavi sau prea mici pentru a utiliza alte dispozitive de inhalare. Acestea pot fi utilizate cu piesă bucală sau cu mască.

Există trei tipuri de nebulizatoare:

  • Nebulizator pneumatic (cu jet): Utilizează gaz comprimat pentru a nebuliza soluția. Un compresor electric trimite aer sau oxigen sub presiune, printr-un tub, către recipientul cu medicament lichid, transformându-l în aerosol.
  • Nebulizator cu ultrasunete: O unitate compactă, de sine stătătoare, care utilizează vibrații de înaltă frecvență pentru a nebuliza medicamentul. Particulele de aerosol pot fi ușor mai mari decât cele produse de nebulizatoarele cu jet. Nebulizatoarele cu ultrasunete nu sunt eficiente pentru nebulizarea suspensiilor.
  • Nebulizator cu sită: Acestea sunt dispozitive portabile, alimentate cu baterii, care utilizează o sită foarte fină pentru a fragmenta soluția în particule de aerosol. Nebulizatoarele cu sită reprezintă cea mai recentă tehnologie și produc cele mai fine particule de aerosol, dar sunt și cele mai costisitoare.

Avantaje

  • Utile pentru pacienții care nu pot utiliza alte tipuri de dispozitive de inhalare
  • Permit administrarea unor doze mari de medicament
  • Nu necesită coordonare din partea pacientului

Dezavantaje

  • Cost mai ridicat
  • Mai dificil de transportat
  • Necesită mai mult timp pentru pregătire și administrarea medicamentului

Cum se folosesc inhalatoarele cu doză măsurată?

Un inhalator cu doză măsurată (MDI) este un dispozitiv portabil care utilizează un recipient metalic presurizat, prevăzut cu o valvă de dozare, pentru a livra doze precise de medicament. Recipientul este introdus într-o carcasă din plastic prevăzută cu un muștiuc utilizat pentru inhalare. Recipientul este apăsat (acționat) pentru a elibera o doză măsurată de medicament.

Recipientul conține o combinație a următoarelor elemente:

  • Medicamentul, sub formă de soluție sau suspensie.
  • Un surfactant – o substanță care reduce tensiunea superficială și ajută la dispersarea soluției în particule de aerosol.
  • Un propulsor, care propulsează particulele spre exterior.

Avantaje

  • Portabilitate crescută
  • Capacitatea de a livra doze multiple
  • Risc scăzut de contaminare bacteriană

Dezavantaje

  • Necesitatea unei coordonări precise între acționare și inhalare
  • Depunerea medicamentului în cavitatea bucală și în gât
  • Riscul de inflamabilitate a propulsorului presurizat
  • Nu pot fi utilizate de persoane cu sensibilitate sau cardiotoxicitate la propulsori

Dispozitive accesorii pentru inhalare

Dispozitivele accesorii pentru inhalare îmbunătățesc acțiunea inhalatoarelor cu doză măsurată. Aceste dispozitive se atașează la muștiucul inhalatoarelor cu doză măsurată pentru a extinde și a încetini jetul propulsat la presiune ridicată, transformându-l într-un nor fin (ceață). Există două tipuri de dispozitive accesorii pentru inhalare:

Camere de expansiune (spacere): Acestea sunt dispozitive care oferă spațiu pentru ca jetul de aerosol să încetinească și să se transforme într-un nor fin. Copiii pot utiliza aceste dispozitive împreună cu o mască pediatrică. Există două tipuri de camere de expansiune:

  • Camere de expansiune tip tub deschis: Un astfel de dispozitiv este o extensie care oferă spațiu suplimentar pentru încetinirea jetului.
  • Camere de expansiune cu flux invers: Acestea direcționează fluxul de medicament departe de muștiucul dispozitivului și emit un semnal de avertizare dacă pacientul inhalează prea rapid.

Camere de retenție cu valvă: Acestea sunt prevăzute cu o valvă unidirecțională care reține norul de medicament în interiorul camerei până când pacientul inhalează prin valvă. Majoritatea dispozitivelor emit un semnal de avertizare dacă pacientul inhalează prea rapid.

Avantaje

  • Administrare îmbunătățită a medicamentului
  • Elimină necesitatea coordonării inhalării cu acționarea dispozitivului
  • Previne expirarea aerului în interiorul dispozitivului
  • Depunere redusă a medicamentului în cavitatea bucală și în gât

Dezavantaje

  • Dimensiuni și volum mai mari
  • Posibilă contaminare bacteriană; necesită curățare periodică
  • Electricitatea statică poate reduce cantitatea de medicament care ajunge la plămâni

Inhalatoare cu pulbere uscată

Inhalatoarele cu pulbere uscată (DPI) sunt dispozitive care conțin medicamentul sub formă de particule minuscule, în interiorul unei capsule sau al unui blister. Blisterul sau capsula este perforat(ă) înainte de inhalarea medicamentului prin piesa bucală. Inhalatoarele cu pulbere uscată nu utilizează gaz propulsor și sunt acționate prin respirația pacientului.

Avantaje

  • Portabilitate
  • Fără gaz propulsor
  • Nu necesită dispozitive de tip cameră de inhalare (spacere)
  • Activare prin inhalare, deci nu necesită coordonare

Dezavantaje

  • Necesită un debit inspirator adecvat, prin urmare nu sunt potrivite pentru pacienții cu crize acute de astm sau pentru copiii cu funcție pulmonară redusă
  • Depunerea medicamentului la nivelul gâtului
  • Umiditatea poate cauza aglomerarea pulberii și poate împiedica dispersia acesteia

Care este dimensiunea optimă pentru aerosolii medicali?

Dimensiunea particulelor, viteza acestora și timpul de sedimentare joacă un rol important în accesul la căile respiratorii inferioare.

Studiile de specialitate arată că eficiența tratamentului depinde critic de mărimea particulelor medicamentoase folosite

  • Particulele mai mari de 5 micrometri se opresc în nas și gât.
  • Particulele între 1 micrometru și 5 micrometri sunt ideale, deoarece ajung în căile respiratorii inferioare.

Pe măsură ce dimensiunea particulelor depășește 3 µm, depunerea aerosolilor se mută de la periferia plămânului către căile respiratorii de conducere.

Depunerea orofaringiană crește pe măsură ce dimensiunea particulelor depășește 6 µm.

Pierderea prin expirație este ridicată în cazul particulelor foarte mici, de 1 µm sau mai puțin.

Prin urmare, dimensiunile particulelor cuprinse între 1 și 5 µm sunt optime pentru a ajunge la periferia plămânului, în timp ce particulele de 5–10 µm se depun în principal în căile respiratorii de conducere, iar particulele de 10–100 µm se depun în cea mai mare parte la nivelul nasului.

De exemplu, dintr-o cantitate de 200 de micrograme (µg) de albuterol conținută în două acționări (pufuri) ale unui inhalator presurizat cu doză măsurată (pMDI), doar aproximativ 20–40 µg ajung la nivelul plămânilor, cu condiția utilizării unei tehnici corecte. Restul medicamentului se pierde la nivelul orofaringelui, rămâne în dispozitiv sau este eliminat prin aerul expirat

Dispozitivele pentru aerosoli utilizate în clinică produc particule de dimensiuni heterodisperse sau polidisperse, ceea ce înseamnă că aerosolul conține un amestec de particule de dimensiuni diferite care ajung în regiuni distincte ale aparatului respirator.

Cum folosești aerosoli acasă și când sunt cu adevărat utili

Terapia cu aerosoli acasă este extrem de eficientă deoarece medicamentul acționează direct acolo unde este problema, dozele necesare sunt mai mici decât în cazul siropurilor sau pastilelor, iar efectele adverse sistemice sunt reduse.

Totuși, ghidurile clinice, precum cele ale Societății Române de Pneumologie sau ghidurile internaționale GINA pentru astm recomandă nebulizarea acasă în anumite cazuri:

  1. Crize de astm bronșic și hiperreactivitate bronșică: Pentru administrarea rapidă a bronhodilatatoarelor.
  2. Laringită acută (crup respirator): Unde edemul (umflarea) corzilor vocale blochează aerul. Aerosolii cu substanțe antiinflamatoare specifice reduc rapid umflătura.
  3. Bronșiolită infantilă: O infecție virală frecventă la bebeluși, unde curățarea secrețiilor este vitală.
  4. Fibroză chistică sau alte boli pulmonare cronice.

Conform unui articol de specialitate de pe reginamaria.ro, aerosolii au o serie de efecte pozitive, precum:

  • Ameliorarea simptomelor (tuse, dificultăți respiratorii, presiune în piept)
  • Acțiune rapidă, țintită direct la nivelul plămânilor
  • Reducerea inflamației la nivelul căilor respiratorii
  • Efecte bronhodilatatoare și de fluidizare a mucusului
  • Tratarea precisă a infecțiilor prin accesul antibioticelor și antivirarelor direct la locul infecției
  • Suport pentru oxigenoterapie
aerosoli acasă

Ce substanțe poți folosi pentru aerosoli acasă

Principalele substanțe care pot fi folosite pentru aerosoli acasă includ:

Bronhodilatatoare

Acestea sunt medicamente care relaxează musculatura căilor respiratorii (de exemplu, albuterol, formoterol) pentru a trata astmul și BPOC.

Corticosteroizi

Corticosteroizii reduc inflamația și edemul căilor respiratorii (de exemplu, dexametazonă, fluticazonă, budesonidă).

”Dexametazona este un corticosteroid cu rol antiinflamator și imunomodulator și, atunci când este administrată pe cale inhalatorie, poate trata o varietate de afecțiuni, de la astm bronșic la boli autoimune și inflamații severe ale căilor respiratorii.”, se arată pe reginamaria.ro

Medicamente antiinfecțioase

Se pot folosi antibiotice sau antivirale, administrate țintit, care tratează infecții pulmonare specifice sau previn pneumonia (de exemplu, tobramicină, ribavirină, pentamidină).

Substanțe care fluidizează mucusul

Conform reginamaria.ro, aerosoli cu acetilcisteină ”sunt o componentă esențială în tratamentul afecțiunilor respiratorii care se manifestă prin acumularea de mucus și dificultăți în eliminarea acestuia.  Acetilcisteina este o substanță care acționează prin reducerea vâscozității mucusului, ușurând, apoi, eliminarea acestuia din căile respiratorii.”

Soluții saline și ser fiziologic

Principalul rol al acestora este de a hidrata căile respiratorii și fluidiza mucusul.

”Totodată, soluția ajută la desfundarea nasului și la ameliorarea congestiei nazale, facilitând respirația și somnul liniștit.”,subliniază specialiștii pe reginamaria.ro

Cum utilizezi aerosoli acasă?

Pentru ca substanța inhalată să își facă efectul, tehnica de administrare trebuie să fie riguroasă. Iată care sunt pașii principali:

  • Spală-te bine pe mâini înainte de a pregăti aparatul și medicamentele.
  • Măsoară dozele exact așa cum ți le-a prescris medicul. Folosește ser fiziologic steril ca solvent, niciodată apă plată sau de la robinet.
  • Așază copilul (sau adultul) în poziție verticală (în șezut) Dacă pacientul stă întins, aerosolii nu vor ajunge eficient în plămâni, ci se vor depune pe pereții obrajilor sau în gât.
  • Fixează masca corect. Masca trebuie să acopere etanș și nasul, și gura. Dacă masca stă la doar 1-2 cm distanță de față, se pierde până la 50% din medicament în aerul din cameră.
  • Încurajează respirația lentă și profundă. Ideal este ca pacientul să respire pe gură (dacă este destul de mare pentru a înțelege instrucțiunile).
  • Igienizarea post-procedură: Clătirea gurii cu apă (sau spălarea feței la bebeluși) este obligatorie dacă s-au folosit corticosteroizi, pentru a preveni apariția candidozei bucale sau a iritațiilor locale.

Erori în folosirea aerosolilor

Din dorința de a ajuta rapid, mulți părinți comit erori de automedicație sau de tehnică. Iată cele mai frecvente și periculoase greșeli când folosești aerosoli acasă:

1. Administrarea de „rețete” găsite pe internet

Amestecul de ceaiuri, uleiuri esențiale, dexametazonă injectabilă sau apă salină din surse dubioase în nebulizator este strict interzis. Uleiurile esențiale puse în aparat pot provoca pneumonie chimică (lipoidică) – o afecțiune extrem de gravă. Fiolele de dexametazonă injectabilă nu sunt concepute pentru a fi inhalate; moleculele lor sunt prea mari și nu ajung în plămâni, dar pot irita mucoasele.

2. Nebulizarea în timpul somnului

Unii părinți pun masca aparatului lângă fața copilului în timp ce acesta doarme, ca să nu îl sperie cu zgomotul. Este o eroare majoră. În timpul somnului, respirația este superficială și predominant nazală (iar nasul acționează ca un filtru natural, oprind medicamentul). În plus, poziția culcat împiedică pătrunderea corectă a vaporilor în plămâni.

3. Folosirea aparatului pentru o simplă răceală sau nas înfundat

Dacă cel mic are doar o rinită sau o răceală ușoară, aerosolii cu medicamente puternice nu își au rostul. Pentru curățarea nasului sunt suficiente spray-urile cu apă de mare și aspirarea corectă a secrețiilor.

4. Neglijarea curățării aparatului

Cupa în care se pune medicamentul și masca trebuie spălate și dezinfectate după fiecare utilizare. Mediul umed din interiorul tuburilor este un focar perfect pentru bacterii și fungi. Dacă nu le cureți, la următoarea ședință vei trimite bacterii direct în plămânii deja fragilizați ai pacientului.

Riscurile terapiei cu aerosoli acasă

Riscurile asociate terapiei medicamentoase cu aerosoli pot apărea ca urmare a:

  • medicamentului inhalat
  • generatorului de aerosoli utilizat
  • tehnicii de administrare a aerosolilor
  • mediului înconjurător

Principalele riscuri includ:

Reacții adverse

Majoritatea riscurilor asociate terapiei cu aerosoli sunt atribuite reacțiilor adverse la medicamentul utilizat. Prin urmare, medicamentele inhalate trebuie administrate cu precauție. Tipurile de reacții adverse includ

  • cefalee
  • insomnie și nervozitate în cazul agenților adrenergici
  • efecte locale topice în cazul anticolinergicelor
  • efecte sistemice/locale ale corticosteroizilor.

Dacă se observă oricare dintre aceste reacții adverse observată în timpul terapiei medicamentoase cu aerosoli, tratamentul trebuie întrerupt, iar medicul trebuie informat.

Bronhospasm

Administrarea unui aerosol rece și cu densitate ridicată poate induce bronhospasm la pacienții cu astm sau alte boli respiratorii. Dacă apare bronhospasmul în timpul terapiei cu aerosoli, terapia trebuie întreruptă imediat pentru 15-20 de minute. Dacă acesta persistă, medicul trebuie consultat medicul.

Concentrația medicamentului

Atât în ​​cazul nebulizatoarelor cu jet, cât și al celor cu ultrasunete, concentrația medicamentului poate crește semnificativ în timpul terapiei cu aerosoli.O creștere a concentrației medicamentului poate fi cauzată de evaporare, încălzire sau de incapacitatea de a nebuliza eficient suspensiile. Ca urmare a modificărilor concentrației medicamentului, cantitatea de medicament rămasă în nebulizator la sfârșitul terapiei cu aerosoli crește, iar pacientul este expus la concentrații mai mari de medicamente inhalate. Aceasta reprezintă o problemă majoră în cazul nebulizării cu alimentare continuă.

Infecție

Este bine documentat faptul că generatoarele de aerosoli se pot contamina cu bacterii și pot crește riscul de infecție la pacienții cu boli respiratorii.

Riscul de transmitere a unei infecții depinde de durata expunerii medicamentelor la agenți patogeni și de procedurile adoptate de terapeuții respiratori pentru a evita expunerea la agenți patogeni. Practicile adecvate de manipulare a medicamentelor, curățare a dispozitivelor și sterilizare pot reduce semnificativ acest risc.

Iritația ochilor

Medicamentele inhalate administrate cu ajutorul unei măști faciale se pot depune accidental la nivelul ochilor, provocând iritații oculare. Îmbunătățirea etanșeității dintre masca facială și pacient poate elimina această problemă și poate crește cantitatea de medicament care ajunge la nivelul căilor respiratorii distale. Prin urmare, se recomandă prudență la utilizarea măștii faciale în timpul administrării de medicamente sub formă de aerosoli.

Aparatul de aerosoli acasă este un aliat de nădejde în medicina modernă, dar numai atunci când respectă diagnosticul unui medic specialist. Înainte de a porni aparatul, întrebările principale sunt:

  • Am un diagnostic clar?
  • Substanța  folosită este aprobată pentru nebulizare/inhalare?
  • Tehnica mea este corectă?

Odată lămurite aceste aspecte și urmate instrucțiunile adecvate, eficiența terapiei cu aerosoli acasă este asigurată, iar riscurile sunt eliminate. Administrarea medicației se face direct la nivelul plămânilor, iar efectele sunt mult mai rapide, evitându-se deopotrivă supraîncărcarea sistemică, dar și furnizarea unei cantități insuficiente de medicament.

Surse: