Afte bucale: ghid informativ

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.

Dr. Olimpia Nicolaescu MD, PhD

Medic primar pneumolog

Medic specialist hematologie clinică

Doctor in științe medicale cu teza "Contribuții la studiul complicațiilor infecțioase pulmonare in sindroamele limfoproliferative maligne", Universitatea de Medicină Și Farmacie "Dr. Carol Davila", 1997


Termenul de afte bucale, cunoscute sub denumirea medicală de stomatită aftoasă sau stomatită aftoasă recurentă, se referă la mici leziuni sau ulcerații care apar periodic la anumite persoane, la nivelul cavității bucale. Acestea sunt benigne și necontagioase și se vindecă, de obicei, de la sine, după circa o săptămână. Episoadele de stomatită aftoasă pot să apară de mai multe ori pe an. Cauzele aftelor bucale nu sunt pe deplin elucidate, dar implică un răspuns imun mediat de limfocitele T, declanșat de o serie de factori precum deficiențe nutriționale, traume locale, stres, influențe hormonale, alergii, predispoziție genetică, anumite alimente, deshidratare, unii aditivi alimentari sau unii aditivi chimici igienici din pasta de dinți.

 În majoritatea cazurilor de stomatită aftoasă, simptomele sunt minore; uneori, însă, pot afecta consumul de alimente, determinând chiar scădere în greutate din cauza malnutriției, în formele severe. Primele afte bucale pot fi observate în perioada copilăriei sau adolescenței, apărând uneori și la bebeluși. Circa 20% din populația generală este afectată de afte bucale, care se manifestă, de obicei, câțiva ani înainte de a dispărea treptat. Nu există un tratament pentru stomatita aftoasă, doar remedii pentru gestionarea durerii, reducerea inflamației și a timpului de vindecare, inclusiv corticosteroizi în cazurile mai grave. Articolul de față reprezintă un ghid succint care cuprinde informații despre cauzele, simptomele și tratamentul aftelor bucale.

Afte bucale cauze

Stomatita aftoasă este cea mai frecventă boală a mucoasei bucale, aproximativ 20% dintre persoane putând prezenta afte bucale de-a lungul vieții. Bărbații și femeile sunt afectați în proporție egală, iar vârsta de debut este, de obicei, între 10 și 19 ani

Cauzele stomatitei aftoase nu sunt complet elucidate, dar se consideră că este o afecțiune multifactorială. Unele studii au încercat să identifice un agent patogen cauzator, dar stomatita aftoasă pare să fie necontagioasă, neinfecțioasă și netransmisibilă sexual.

”Simptomul principal, durerea bucală, influențează în mod semnificativ calitatea vieƫii pacienților, din cauza ingestiei dificile a alimentelor solide şi chiar a lichidelor, ducând uneori la deshidratare severă în cazul copiilor. Deoarece nu se cunoaşte cauza reală a apariƫiei leziunilor aftoase, ea este frecvent greşit diagnosticată, incorect tratată sau pur şi simplu ignorată.”m subliniază dr. Mădălina Baciu, medic primar ORL pe site-ul medlife.ro

Distrugerea mucoasei orale și apariția leziunilor aftoase rezultă în urma activării sistemului imunitar, într-un proces mediat de celulele T (limfocite T) care implică generarea de interleukine și factor de necroză tumorală alfa (TNF-α).  De asemenea, sunt implicate mastocite și macrofage, care secretă TNF-α împreună cu celulele T.

Stomatita aftoasă a fost asociată cu boli autoimune, precum lupusul eritematos sistemic, boala Behçet și bolile inflamatorii intestinale. Cu toate acestea, autoanticorpii comuni nu sunt detectați la majoritatea pacienților, iar afecțiunea tinde să se rezolve spontan, odată cu înaintarea în vârstă, mai degrabă decât să se agraveze.

Se consideră că răspunsul imun mediat de limfocitele T poate fi determinat de mai mulți factori, deși declanșatorii exacti nu sunt cunoscuți și pot varia de la o persoană la alta. Principalele cauze par a fi:

  • Dereglările imunitare
  • Bolile sistemice
  • Afectarea barierei mucoase
  • Stările de sensibilitate antigenică crescută

Există, de asemenea, o serie de factori de risc, legați fie de persoana afectată, fie de mediu.

Cauze imunitare
Cel puțin 40% dintre persoanele cu afte bucale au un istoric familial pozitiv, ceea ce sugerează o predispoziție genetică la dezvoltarea ulcerației bucale. Stomatita aftoasă este asociată cu o serie de tipuri de antigen leucocitar uman, precum  HLA-B12, HLA-B51, HLA-Cw7, HLA-A2, HLA-A11 și HLA-DR2, deși aceste tipuri nu apar neapărat la toate cazurile de afte bucale.

Persoanele cu un istoric familial de afte bucale tind să dezvolte o formă mai severă a afecțiunii și la o vârstă mai timpurie.

Stresul are efecte asupra sistemului imunitar, ceea ce poate explica de ce unele cazuri de stomatită aftoasă sunt declanșate în condiții de stres. De exemplu, la studenții care suferă de afte bucale, ulcerația poate fi exacerbată în perioadele de examen și diminuată în perioadele de vacanță.

Anumite obiceiuri, precum mușcarea buzelor sa au obrajilor devin mai pronunțate în perioadele de stres, astfel că mucoasa bucală este supusă unor traume minore, iar ulcerațiile aftoase sunt favorizate.

Aftele bucale sunt mai frecvente atunci când există imuno-dereglare sistemică, de exemplu în neutropenia ciclică și în infecția cu HIV.

Boli sistemice

O serie de tulburări sistemice care pot fi asociate cu leziuni asemănătoare cu cele din  stomatita aftoasă. Acestea includ:

  • Boala Behçet
  • Boala celiaca
  • Neutropenia ciclică
  • Deficiențele nutriționale
  • Deficitul de IgA
  • Stări imunocompromise, de ex. HIV/SIDA
  • Boala inflamatorie intestinală
  • Sindromul PFAPA
  • Artrita reactivă
  • Sindromul lui Sweet Ulcus

Nu toate ulcerațiile produse în cadrul acestor boli sunt considerate afte bucale propriu-zise. Unele dintre aceste afecțiuni pot provoca ulcerații și pe alte suprafețe mucoase, cum ar fi conjunctiva sau mucoasele genitale.

Astfel, boala Behçet este o triadă de ulcere bucale, ulcere genitale și uveită anterioară. Caracteristica principală a bolii Behçet este ulcerația asemănătoare  cu  cea aftoasă, dar aceasta este, de obicei, mai severă decât cea observată în stomatita aftoasă fără o cauză sistemică. Ulcerația asemănătoare aftoasă este primul semn al bolii în 25-75% din cazuri.

În neutropenia ciclică, există o reducere a nivelului de neutrofile circulante în sânge, care are loc aproximativ la fiecare 21 de zile. Infecțiile oportuniste apar frecvent și ulcerația asemănătoare aftoasă este cea mai gravă în această perioadă.

Sindromul PFAPA este o afecțiune rară care apare, de obicei, la copii.  Denumirea sa se referă la simptomatologia ce include febră periodică, afte, faringită (durere în gât) și adenită cervicală (inflamație a ganglionilor limfatici din gât). Febra apare periodic la fiecare 3-5 săptămâni. Afecțiunea pare să se îmbunătățească cu amigdalectomie sau imunosupresie, sugerând o cauză imunologică.

Deficiențele hematinice (vitamina B12, acid folic și fier) pot fi de două ori mai frecvente la persoanele cu stomatită aftoasă recurentă. Deficiențele hematinice pot provoca anemie, care este, de asemenea, asociată cu ulcerații asemănătoare aftoase.

Tulburările gastrointestinale sunt, uneori, asociate cu stomatită asemănătoare celei aftoase, cel mai frecvent boala celiacă, dar și boala inflamatorie intestinală, cum ar fi boala Crohn sau colita ulceroasă. Legătura dintre tulburările gastrointestinale și stomatita aftoasă este, probabil, legată de deficiențele nutriționale cauzate de malabsorbție

Mai puțin de 5% dintre persoanele cu stomatită aftoasă au boală celiacă cu simptome grave, precum malnutriție severă, anemie, dureri abdominale, diaree și glosită (inflamație a limbii). Uneori, ulcerațiile asemănătoare aftelor pot fi singurul semn al bolii celiace. În ciuda acestei asocieri, o dietă fără gluten nu ameliorează, de obicei, ulcerația orală.

Rezolvarea stării sistemice duce adesea la scăderea frecvenței și a severității ulcerației bucale.

Afectarea barierei mucoasei bucale

Subțierea mucoasei bucale poate fi un factor de risc important în stomatita aftoasă. De obicei, ulcerele se formează pe suprafețele mucoasei mai subțiri, nekeratinizante, din gură.

afte bucale

Factorii care scad grosimea mucoasei cresc frecvența de apariție a aftelor bucale. Dintre acești factori, pot fi menționați:

Deficiențele nutriționale asociate cu stomatita aftoasă (vitamina B12, acid folic și fier) ​​pot provoca o atrofie a mucoasei bucale, care favorizează apariția aftelor.

Traumatismele locale pot scădea bariera mucoasei și sunt asociate cu stomatita aftoasă. Acestea pot apărea în urma tratamentelor stomatologice, injectării cu anestezice, ca urmare a frecării mucoasei de zone ascuțite din gură, cum ar fi un dinte rupt sau de la periajul dentar.

Factorii hormonali pot modifica, de asemenea,  bariera mucoasei. În cadrul unui studiu, un grup de femei cu stomatită aftoasă a avut mai puține apariții de ulcere aftoase în timpul fazei luteale a ciclului menstrual, dat fiind că acestea sunt asociate cu o scădere a nivelului de progesteron, proliferarea mucoasei și keratinizarea. De asemenea, participantele la studiu au raportat absența episoadelor de afte bucale în timpul sarcinii. Cu toate acestea, alte studii nu au identificat o corelație între stomatita aftoasă și perioada menstruală, sarcină sau menopauză.

Sensibilitatea antigenică

Diferiți factori declanșatori antigenici au fost implicați ca declanșatori ai aftelor bucale, inclusiv unii streptococi, virusul herpes simplex, virusul varicelo-zosterian, adenovirusul și citomegalovirusul. Prezența bacteriei Helycobacter pilori, care infectează mucoasa stomacului și a duodenului poate fi, de asemenea, un factor de risc pentru apariția aftelor bucale.

În unele cazuri, ulcerele bucale recurente pot fi o manifestare a unei reacții alergice. Alergenii posibili includ anumite alimente (de exemplu, ciocolată, cafea, căpșuni, ouă, nuci, roșii, brânză, citrice, benzoați, cinamaldehidă și alimente foarte acide), paste de dinți și apă de gură. În cazul unei alergii alimentare, ulcerele bucale se dezvoltă de obicei în aproximativ 12-24 de ore de la expunere.

Lauril sulfat de sodiu (SLS), un detergent prezent în unele mărci de pastă de dinți și alte produse de îngrijire orală, poate produce ulcerații bucale la anumite persoane. S-a demonstrat că stomatita aftoasă este mai frecventă la persoanele care folosesc paste de dinți ce conțin SLS și că alegerea unei paste de dinți fără SLS este asociată cu o anumită reducere a ulcerației.

Simptomele stomatitei aftoase

Ulcerările bucale sunt principalul simptom al stomatitei aftoase. Aftele bucale pot fi  precedate sau însoțite de o serie de senzații precum: arsură, mâncărime, înțepături, durere, care este adesea disproporționată față de gradul de afectare și agravată de contactul cu alimente și băuturi, mai ales cu cele acide sau abrazive.

Durerea este mai gravă în zilele imediat următoare apariției ulcerațiilor, apoi diminuează pe măsură ce vindecarea progresează. Dacă există leziuni pe limbă, vorbirea și mestecatul pot fi inconfortabile, iar ulcerele de pe palatul moale, din spatele gâtului sau esofag pot provoca înghițire dureroasă.

Aftele bucale încep în mod obișnuit ca macule eritematoase (zonă înroșită, plană a mucoasei) care se dezvoltă în ulcere rotunde sau ovoidale acoperite cu o membrană fibrinoasă galben-cenușie, înconjurate de un halou ertitematos. . În țesutul conjunctiv adânc până la ulcer are loc o vascularizare crescută și un infiltrat inflamator mixt compus din limfocite, histiocite și leucocite polimorfonucleare.

”Uneori ulcerele pot fi mai extinse (2-30 mm în diametru), mai profunde, mai dureroase și evoluează mai rapid. Ele au de obicei, o zonă centrală, gălbuie, necrotică înconjurată de o margine curată. Pot fi solitare sau în buchet, fiind situate oriunde în cavitatea bucală. Cele mai frecvente localizări sunt limba, buzele, mucoasa bucală și gingiile. Amigdalele  palatine și mucoasa faringelui sunt mai puțin afectat.”, precizează dr. Baciu.

Mărimea, numărul, locația, timpul de vindecare și periodicitatea leziunilor ulceroase depind de subtipul de stomatită aftoasă. Au fost identificate două tipuri de stomatită aftoasă:

Stomatită aftoasă cu afte bucale simple, reprezentând peste 90% dintre cazuri, cu 3–6 atacuri pe an, vindecare rapidă, durere minimă și restricție a ulcerației la nivelul gurii

Stomatită aftoasă cu afte bucale complexe, reprezentând 5% din cazuri, în care ulcerele pot fi prezente și pe alte mucoase, vindecarea este mai lentă și durerea este mai severă

În mod normal, episoadele de ulcerație apar de aproximativ 3-6 ori pe an.  Totuși, forma severă de afte bucale se caracterizează prin ulcerație aproape constantă (leziuni noi care se dezvoltă înainte ca cele vechi să se vindece) și poate provoca dureri cronice debilitante, interferând semnificativ cu alimentația și putând duce la malnutriție și scădere în greutate.

O altă clasificare, în funcție de dimensiunea, numărul și localizarea leziunilor, timpul de vindecare a ulcerelor individuale și cicatricile rămase după ulcerare, distinge 3 tipuri de afte bucale:

Ulcerația aftoasă minoră sau stomatita aftoasă minoră recurentă : acesta este cel mai frecvent tip de stomatită aftoasă, reprezentând aproximativ 80–85% din toate cazurile. Leziunile au, în general, mai puțin de 10 mm în diametru (de obicei aproximativ 2-3 mm) și afectează suprafețele mucoasei nekeratinizate (adică mucoasa labială și bucală, marginile laterale ale limbii și planșeul bucal.

De obicei, apar mai multe afte în același timp, dar este posibil să se manifeste și cu o singură aftă mai mare. Vindecarea durează șapte până la zece zile și nu lasă cicatrice.

Ulcerația aftoasă majoră sau stomatita aftoasă majoră recurentă: acest subtip reprezintă aproximativ 10% din toate cazurile de stomatită aftoasă.

Ulcerele aftoase majore (aftele majore) sunt similare cu ulcerele aftoase minore, dar au mai mult de 10 mm în diametru și ulcerația este mai profundă. Deoarece leziunile sunt mai mari, vindecarea durează mai mult (aproximativ douăzeci până la treizeci de zile) și poate lăsa cicatrici.

Fiecare episod de ulcerație produce, de obicei, un număr mai mare de ulcere, iar timpul dintre atacuri este mai mic decât cel observat în stomatita aftoasă minoră.Ulcerația aftoasă majoră afectează de obicei suprafețele mucoasei nekeratinizate, dar mai puțin frecvent poate fi implicată și mucoasa cheratinizată, cum ar fi suprafața superioară a limbii sau gingiile). Palatul moale sau spatele gâtului pot fi, de asemenea, implicate.

Ulcerația herpetiformă, numită și stomatită herpetiformă (ulcerații asemănătoare herpesului) este un subtip de stomatită aftoasă în care leziunile seamănă cu o infecție primară cu virusul herpes simplex. Cu toate acestea, ulcerația herpetiformă nu este cauzată de virusurile herpetice. Ca și în cazul tuturor tipurilor de stomatită aftoasă, nu este contagioasă.

Spre deosebire de ulcerele herpetice adevărate, ulcerele herpetiforme nu sunt precedate de vezicule pline de lichid. Ulcerele herpetiforme au diametrul mai mic de 1 mm și apar în grupuri de dimensiuni variabile, până la o sută o dată. Ulcerele adiacente se pot îmbina pentru a forma zone mai mari, continue, de ulcerație. Vindecarea are loc în cincisprezece zile fără cicatrici.

Ulcerația poate afecta suprafețele mucoasei keratinizate în plus față de cele nekeratinizate. Ulcerația herpetiformă este adesea extrem de dureroasă, iar leziunile reapar mai frecvent decât ulcerele aftoase minore sau majore. În unele cazuri, recidiva este atât de frecventă încât ulcerația poate fi considerată, practic, continuă. Această formă apare adesea într-o grupă de vârstă mai înaintată decât celelalte subtipuri, iar femelele sunt afectate puțin mai frecvent decât bărbații.

Ulcerația orală recurentă asociată cu afecțiuni sistemice este denumită „ulcerație de tip RAS”, „ulcerație asemănătoare RAS” sau „ulcerație asemănătoare aftoasă” apare la persoanele cu anumite boli sistemice, care pot fi predispuse la ulcerații bucale, secundare afecțiunii medicale de bază. Unii specialiști consideră acest tip de ulcerație ca fiind separat de stomatita aftoasă propriu-zisă.

Unde se localizează aftele bucale

Cele mai multe afte bucale apar pe suprafețele epiteliale nekeratinizante din gură – adică oriunde, cu excepția gingiilor, palatului dur și a părții dorsale a limbii – deși formele mai severe, care sunt mai puțin frecvente, pot implica și suprafețe epiteliale cheratinizante.

Afte bucale pot apărea pe suprafața limbii sau sub limbă, determinând dificultăți legate de mestecarea alimentelor și de vorbit. De regulă, apare o singură aftă la nivelul limbii, dar, câteodată, pot să apară două sau mai multe. Unele alergii alimentare pot determina apariția unor leziuni aftoase pe limbă, care se rezolvă relativ rapid.

Unele afte apar pe suprafața interioară a buzelor  sau pe partea interioară a obrazului, mai ales la persoanele care pot avea mici traumatisme în aceste zone.  Persoanele cu bruxism, malocluzie dentară sau cele care trăiesc un stres intens își pot mușca frecvent buzele, limba sau interiorul obrazului, determinând mici leziuni pe care se pot dezvolta afte bucale.

Pot apărea afte bucale și la nivelul gâtului sau pe cerul gurii, ceea ce face dificilă înghițirea alimentelor, mai ales dacă sunt dure, abrazive, acidulate.

Afte bucale de la proteză sau de la aparatul dentar

În cazul copiilor care poartă aparat dentar sau al pacienților cu proteză dentară, aftele bucale pot fi mai frecvente. Acumularea de bacterii la nivelul aparatului sau protezei poate fi un factor favorizant pentru apariția aftelor. Igiena orală este cel mai important lucru pentru a reduce aftele bucale, de aceea dinții vor fi periați după fiecare masă, iar ața dentară va fi folosită în fiecare zi. Este bine să se folosească o periuță de dinți delicată, pentru a nu irita gingiile și restul zonelor din cavitatea bucală. Pe timpul nopții este recomandat ca protezele să fie scoase.

Aparatele dentare pot produce mici traumatisme la nivelul mucoasei labiale sau  gingivale, din cauza marginilor bracketurilor dentare ce erodează mucoasa. În astfel de cazuri pacienții trebuie să se adreseze medicului stomatolog pentru ajustarea aparatelor sau pentru a găsi o soluție pentru evitarea traumatismelor și leziunilor din cauza aparatului. Igiena dentară este foarte importantă, pentru a preveni infectarea leziunilor și a grăbi videcarea. Periajul trebuie să se facă cu periuțe moi, netraumatice, se pot folosi soluții dezinfectante antimicrobiene și se recomandă, de asemenea, apa de gură cu clorhexidină și aplicațiile locale de geluri sau soluții cu efecte anestezice, analgezice și dezinfectante.

Afte bucale la copii

Așa cum am arătat deja, stomatita aftoasă se declanșează adesea în copilărie sau adolescență, iar aftele bucale pot apărea chiar și la bebeluși. În cazul copiilor foarte mici, aftele bucale pot fi o problemă destul de mare, pentru că, din cauza durerilor, copiii refuză să mănânce și sănătatea lor generală poate fi afectată. 

afte bucale

Factorii de risc pentru apariția aftelor bucale la copii sunt:

  • Sistem imunitar slăbit
  • Deficiențe vitaminice (mai ales ale vitaminelor din complexul B, cu precădere vitamina B12) sau deficiențe de zinc, fier, calciu
  • Alergii alimentare
  • Infecții bacteriene, virale
  • Rănirea cavității bucale, buzelor, limbii
  • Stresul
  • Anumite medicamente
  • Paste de dinți care conțin sulfați
  • Predispoziție genetică
  • Tulburări hormonale
  • Ciclul menstrual

La bebeluși, introducerea anumitor obiecte în gură poate fi un factor de risc pentru apariția aftelor bucale, iar durerile determinate de acestea pot fi confundate uneori cu cele cauzate de apariția dinților.

Tratament pentru afte bucale la copii

Ca și la adulți, aftele bucale de la copii nu necesită, de obicei, tratament și trec de la sine în circa 7-10 zile. 

Uneori, medicul poate prescrie unele produse pentru ameliorarea durerii, sub formă de siropuri, geluri, mai rar pastile. La bebeluși se pot administra analgezice locale, cu efecte de amorțire a zonei dureroase pentru o perioadă de timp, astfel încât copilul să poată să mănânce.

Pot fi prescrise anumite produse antimicrobiene si unele corticosteroidice pentru un tratament rapid al aftelor bucale, dar numai in situatii speciale, la copiii mai mari.

Clătirea cu anumite ceaiuri sau cu soluție de bicarbonat de sodiu poate ameliora, de asemenea, durerea determinată de aftele bucale,  Ceaiurile de mușețel, echinacea, rădăcină de lemn dulce pot fi utile pentru gargară în cazul aftelor bucale.

Pentru prevenirea aftelor bucale la copii, un rol important îl joacă alimentația. Este recomandată evitarea băuturilor carbogazoase, alimentelor acide (portocale, ananas, lămâi), a chipsurilor și mâncării de tip fast-food. Copilul trebuie să consume alimente cu un aport nutrițional adecvat și, eventual, suplimente vitaminice.
Glicerina pentru afte la bebeluși

La bebeluși, badijonarea cu glicerină poate fi de ajutor pentru a diminua disconfortul produs de afte.  Glicerina este recomandată ca antiseptic al cavității bucale și ca tratament adjuvant în inflamații de diferite etiologii ale mucoasei bucale (afte, glosite, stomatite, gingivite).

”Glicerina boraxată, aplicată direct pe afte, poate ameliora simptomele cauzate de aceste leziuni, însă totodată poate să accelereze și vindecarea acestora.”, spune dr. Cuzino pe site-ul doc.ro
Albastru de metil pentru afte la bebeluși

Și albastrul de mentil poate fi folositor pentru a grăbi vindecarea aftelor la bebeluși, fiind o  substanţă cu proprietăţi antibacteriene,

Poate fi aplicat prin folosirea unei bucăți de tifon pe care se toarnă câteva picături,  apoi se tamponează cu el în gură, în zonele afectate.

Diagnosticul stomatitei aftoase

Diagnosticul se bazează în principal pe aspectul clinic și istoricul medical. Cea mai importantă caracteristică de diagnostic o reprezintă antecedentele de ulcere recurente, care se vindecă de la sine și apar la intervale destul de regulate.  Pot fi indicate investigații speciale pentru a exclude alte cauze de ulcerație orală. Acestea includ:

  • teste de sânge pentru a exclude anemia, deficiențele de fier, folat sau vitamina B12 sau boala celiacă
  • testele alergologice, dacă sunt suspectate alergii (de exemplu, o relație cauzală între anumite alimente și/ sau medicamente și episoadele de ulcerație)
  • biopsia tisulară nu este, de obicei, necesară, cu excepția cazului în care se dorește excluderea  altor afecțiuni suspectate, cum ar fi carcinomul bucal cu celule scuamoase.

Dacă aftele bucale persistă sau continuă să revină, trebuie efectuate teste pentru a căuta alte posibile cauze, cum ar fi eritemul multiform, alergiile la medicamente, infecția cu herpes și lichenul plan bulos.

afte bucale

Tratamentul aftelor bucale

Marea majoritate a persoanelor cu stomatită aftoasă au simptome minore și nu necesită nicio terapie specifică. Durerea este suportabilă, iar pentru a nu se intensifica se recomandă evitarea alimentelor și băuturilor picante și acide

 Au fost propuse diverse medicamente topice și sistemice diferite, uneori prezentând utilitate destul de scăzută, conform investigațiilor oficiale.

Nici o terapie nu este curativă, tratamentul având ca scop ameliorarea durerii, facilitarea vindecării și reducerea frecvenței episoadelor de ulcerație.

”În această afecțiune, tratamentul este unul simptomatic, bazat pe soluții antiseptice pentru cavitatea bucală, pe diverse geluri care să formeze un strat protector pe zona afectată, pe spray-uri care scad din durere și diminuează riscul răspândirii stomatitei în toată cavitatea bucală. În formele grave, unde apar multiple leziuni ce duc spre ulcerație, se recomandă administrarea de antibiotic topic local, pentru a preveni multiplele complicații.”, precizează dr. Livia Claudia Todireasa pe site-ul sfatulmedicului.ro

O bună igienă orală este importantă pentru a preveni infecția secundară a ulcerelor. Dacă lauril sulfatul de sodiu este suspectat a fi cauza, evitarea produselor cosmetice care conțin această substanță chimică poate fi utilă și poate preveni reapariția la unele persoane. Spălatul pe dinți regulat și folosirea aței dentare sunt de ajutor pentru prevenirea aftelor.

Dacă s-a demonstrat că o alergie este responsabilă de apariția aftelor bucale, modificarea dietei pentru evitarea declanșatorilor și administrarea de antialergice pot fi măsuri utile.

Tratamente medicamentoase

Prima linie de terapie pentru stomatita aftoasă sunt agenții topici, mai degrabă decât medicamentele sistemice, corticosteroizii topici fiind tratamentul de bază. Tratamentul sistemic este, de obicei, rezervat formelor severe, dat fiind riscul de reacții adverse asociate.

Dacă investigațiile medicale identifică anumite deficiențe, corectarea deficienței poate duce la rezolvarea ulcerației. De exemplu, există unele dovezi că suplimentarea cu vitamina B12 poate preveni reapariția aftelor bucale la unii indivizi.
Medicația poate include:

  • Agenți topici cu rol de formare a unei bariere pentru reducerea durerii, precum benzocaină,  orabase (deseori combinat cu triamcinolonă)
  • Analgezice topice / anestezice / agenți antiinflamatori : apa de gură sau spray-urile cu clorhidrat de benzidamină,  unele paste de dinți, lidocaina, diclofenacul în hialuronan.
  • Antiseptice topice pentru prevenirea infecției secundare și accelerarea vindecării: doxiciclină,tetraciclină, minociclină, gluconat de clorhexidină, triclosan.
  • Corticosteroizii topici cu potență ușoară  sau moderată sunt folosiți pentru a reduce inflamația: hidrocortizon succinat de sodiu, aerosoli cu de dipropionat de beclometazonă, fluocinonidă, clobetasol, fosfat de sodiu betametazonă,dexametazonă.

Dintre medicamentele sistemice, folosite în general pentru modularea răspunsului imun, fac parte:

  • Prednisolon
  • Colchicină
  • Pentoxifilină
  • Azatioprină
  • Talidomidă
  • Dapsonă
  • Micofenolat de mofetil
  • Adalimumab
  • Clofazimină
  • Levamisol
  • Montelukast
  • Sulodexid

O analiză sistematică din 2023 a constatat că suplimentarea cu vitamina B12, sulfat de zinc și omega-3 pare a fi benefică în gestionarea stomatitei aftoase recurente.

Cauterizarea nu este recomandată decât în cazul unor afte prea dureroase sau cu dimensiuni mari, iar medicul poate folosi lasere dentare sau cauteriza rănile cu substanțe chimice precum debacterol sau nitrat de argint.

De regulă, aftele  bucale nu sunt grave. Un consult medical poate fi recomandat în următoarele cazuri:

  • Răni neobișnuit de mari sau care se răspândesc
  • Răni care durează 3 săptămâni sau mai mult
  • Durere extremă, în ciuda faptului că evităm alimentele declanșatoare și luăm medicamente pentru durere
  • Dificultăți de hidratare
  • Febră mare
  • Leziuni bucale frecvente și de durată, care pot fi un semn al unei probleme de bază, cum ar fi o afecțiune gravă a pielii numită pemfigus, boala celiacă, boala inflamatorie intestinală, boala Behcet, boală autoimună, anemie, HIV sau, în cazuri rare, cancer oral sau leucemie

Tratament naturist pentru afte bucale

Unele soluții alternatve pot fi eficiente pentru diminuarea simptomelor asociate stomatitei aftoase. Dintre acestea pot fi menționate:

Clătirea gurii cu o soluție de bicarbonat de sodiu

Bicarbonatul de sodiu creează un mediu alcalin în cavitatea bucală, contribuind la neutralizarea acizilor din gură. In plus, ceea ce are un efect benefic pentru calmarea durerilor aftelor și facilitarea vindecării acestora. Intr-o cană cu apă caldă se adaugă o linguriță de bicarbonat de sodiu și se amestecă. Clătirea gurii cu această soluție sau gargara curăță mediul bucal și are efecte liniștitoare.

Gargara cu soluție de sare

O soluție salină poate să curețe rana, având și efecte deshidatante la nivelul leziunilor aftoase (extrage apa din țesuturi), ceea ce grăbește vindecarea acestora.  Gargara zilnică cu apă sărată ajută și la diminuarea durerilor și senzației de arsură, amorțind temporar zonele afectate.

”Atât sarea de mare cât și apa oxigenată au proprietăți antiinflamatoare și antiseptice. Dizolvă deci două linguri de sare de mare și două de apă oxigenată într-un pahar cu apă călduță și folosește-l pentru a-ți clăti cavitatea bucală. Repetă operațiune de două ori pe zi și aftele vor dispărea ca prin minune.”, spune dr, Carmen Trufaș, medic stomatolog, pe site-ul doc.com

Badijonări cu diferite substanțe

Așa cum am arătat, la bebeluși pot fi folosite badijonările cu cu glicerină sau cu albastru de metil.

Se pot aplica, de asemenea,  badijonări cu violet de gențiană 1%, xilină 2%, gargară de 3-4 ori pe zi cu soluții slab antiseptice, cu infuzie de mușețel.

Anumite soluții pentru badijonări conțin un anestezic local, glicerină, nistatină și sunt indicate în multiple inflamații ale cavității bucale, inclusiv în stomatita aftoasă.   Există și soluții pentru badijonare care pe lângă ingredientele de bază (glicerină, borax), conțin vitamine, precum vitamina A sau B6, cu rol în refacerea mucoasei bucale.
Ceaiuri pentru afte bucale

Ceaiul de mușețel este cel mai des folosit pentru clătirea gurii în cazul în care există infecții și leziuni bucale. Mușețelul are efecte antimicrobiene, conținând o substanță   denumită levomenol sau bisabolol, cunoscută pentru proprietățile antiseptice, calmante și antiinflamatoare. 

Ceaiul de salvie este și el recomandat pentru a ușura suferința în cazul aftelor bucale. Are efecte dezinfectante, antiinflamatoare și cicatrizante, refăcând țesuturile și ajutând la menținerea sănătății cavității bucale.

Ceaiul de gălbenele este binecunoscut pentru efectele sale cicatrizante și antiinflamatoare, grăbind vindecarea aftelor bucale.

Ceaiul de echinacea are capacitatea de a vindeca rănile și stimulează imunitatea, grăbind astfel procesele curative.  Clătirea gurii de 2-3 ori pe zi cu ceai de echinacea poate fi foarte bună pentru tratarea aftelor.

Salvia sau gălbenelele pot fi folosite și sub formă de tinctură care,la fel ca și tinctura de propolis, pot avea efecte benefice pentru tratamentul aftelor bucale. O astfel de tinctură este și cea de lemn dulce.

”Nu numai că are proprietăți vindecătoare și stimulează regenerarea pielii, însă tinctura de lemn dulce formează și un strat protector deasupra aftei, pentru a grăbi vindecarea acesteia. Dizolvă o lingură de tinctură într-un pahar cu apă. După două ore, clătește-ți gura cu o parte din amestecul preparat și repetă operațiunea de câte ori poți pe parcursul zilei.”, recomandă dr. Trufaș.

Apa de gura pentru afte

În cazul aftelor bucale, se poate folosi pentru igiena gurii o apă de gură cât mai blândă, preferabil fără alcool, pentru a nu irita leziunile și a nu provoca dureri suplimentare. Este recomandată folosirea apei de gură fără lauril sulfat de sodiu care poate fi un factor determinant pentru apariția aftelor.

O apă de gură antimicrobiană, cum ar fi apa de gură cu clorhexidină (Peridex, Periogard) poate fi potrivită pentru persoanele cu afte bucale. Unele ape de gură, precum Anaftin sunt special create pentru prevenirea și tratarea aftelor bucale. Anaftin conține ingrediente precum: polivinilpirolidonă (PVP), acid hialuronic, aloe vera. Polivinilpirolidona (PVP) și acidul hialuronic, care formează o peliculă protectoare ce aderă la cavitatea bucală, protejând zonele afectate și reducând astfel riscul de ulcerații sau de suprainfectare a acestora.

Apa de gura Curasept Afte este, de asemenea, un produs adjuvant în tratamentul aftelor bucale, ameliorând durerea cauzată de acestea, Formează o un film lipidic la nivelul leziunilor și ajută la regenerarea țesuturilor.

Surse: