Apa minerală: beneficii pentru sănătatea organismului

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Apa minerală este un tip de apă potabilă, provenită din surse naturale,  cu o compoziție complexă de săruri care îi conferă efecte terapeutice. Apa minerală  oferă o serie de beneficii pentru organism,  deosebindu-se de apa potabilă obișnuită prin felul și cantitatea componentelor ei, prin proprietățile fizice și prin calitățile terapeutice. Beneficiile apei minerale sunt recunoscute și certificate de anumite instituții, care verifică respectarea anumitor condiții de către apa respectivă.  Apa minerală are beneficii pentru sănătate dacă prezintă anumite elemente chimice, cu acțiune farmacologică dovedită, cu un grad de mineralizare mai mare de 1g/l. Pentru a putea fi utilizate, apele minerale trebuie să fie pure din punct de vedere bacteriologic, să nu aibă compuși radioactivi, iar conținutul de gaze dizolvate, cu efecte biologice, să fie în concentrații stabile, respectiv 1g/l CO2, 1 mg/l H2S. Apele minerale pot fi utilizate în stare naturală, de la izvoare sau sub formă îmbuteliată, caz în care poartă numele de apă minerală de masă.  Termenul de apă minerală îmbuteliată se referă, de regulă, la o apă efervescentă, cu adaos de CO2, în vreme ce apa minerală fără efervescență este denumită apă plată.  În articolul de față vom trece în revistă beneficiile apelor minerale naturale, dar vom menționa și tipurile de apă minerală îmbuteliată, cu cele mai bune efecte asupra sănătății organismului uman.

Apa minerală naturală: surse, compoziție și beneficii

Apa minerală naturală este apă din izvoare care contin diverse minerale, în special sub formă de săruri sau sulfați. În mod tradițional, acest tip de ape minerale se consumă în diferite stațiuni, preluându-se direct de la sursă, sub forma unor cure care adresează diverse afecțiuni. Orice apă minerală trebuie să îndeplinească anumite calități fizice, în ceea ce privește pH-ul, temperatura si osmolaritatea.  Apa minerală trebuie să fie pură din punct de vedere microbiologic, lipsită de orice fel de contaminanți, iar caracteristicile ei fizico-chimice trebuie să se păstreze constante în timp.

Conform unui Ghid de Ape Minerale Terapeutice, apele minerale trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) mineralizare sau continut de saruri minerale dizolvate peste 1 g/l;

b) prezenta unor elemente chimice cu actiune farmacologica cunoscuta, în proportii minim necesare;

c) continut de gaze dizolvate cu efecte biologice, în concentratii stabilite – 1000 mg CO2/l, 1 mg H2S/l;

d) temperaturi de peste 20 grade C, independent de continutul mineral, care le confera caracteristica de ape termale;

e) existenta unei actiuni terapeutice recunoscuta stiintific, situatie care confera acestor ape minerale terapeutice statutul de medicament, fiind interzisa orice modificare sau prelucrare prin adaugare sau extragere de substante în afara de dioxidul de carbon.

Astăzi, apa minerală este mult mai frecvent consumată sub formă îmbuteliată, fie cu adaos de dioxid de carbon, fie fără, sub denumirea de apă plată. Există mii de branduri de apă minerală în întreaga lume, dintre care unele încearcă să respecte cât mai riguros compoziția apelor minerale naturale. Deși nu există o limită de conținut privind constituenții chimici majoritari (calciu, magneziu, sodiu, etc), cei cu potențial toxic sunt strict reglementați, indicatorii de contaminare fiind cei mai restrictivi pentru toate apele îmbuteliate.

Cu cât conține mai mulți ioni de calciu și magneziu, cu atât apa minerală este considerată mai concentrată.  US Food and Drug Administration definește apa minerală ca acel gen de apă care conține cel puțin 250 de părți de material solid per milion și provine dintr-o sursă subterană protejată din punct de vedere fizic  și geologic. Nici un alt mineral nu trebuie adăugat acestui tip de apă.

În Uniunea Europeană, apa minerală îmbuteliată trebuie să fie cât mai apropiată din punct de vedere al compoziției de apa naturală din izvoarele minerale, fără nici un tratament sau cu un tratament minim. Atunci când este supusă unui tratament, se permite îndepărtarea fierului, sărurilor de mangan, sulfurilor sau arsenicului prin decantare, filtrare sau tratament cu aer îmbogățit cu ozon, atâta timp cât acest tratament nu îndepărtează constituenții considerați esențiali, care asigură caracterul de apă minerală. Nu se permite nici un adaos, cu excepția dioxidului de carbon care poate fi introdus sau îndepărtat prin metode exclusiv fizice. Nu poate fi realizat nici un proces de dezinfecție, nici nu se pot adăuga agenți bacteriostatici în apa minerală.

Atunci când fierbem apa minerală, după evaporare ramane la sfârșit o gramajoară de pulbera albă, denumită reziduu sec (reziduu fix) sau conținutul de săruri minerale al apei respective. Din punct de vedere al mineralizării, apele minerale se împart în:

  • Ape cu mineralizare foarte scăzută: mai puțin de 50 mg/l reziduu sec la 180 grade
  • Ape cu mineralizare scăzută: reziduu sec între 50- 500 mg/l
  • Ape cu mineralizare medie: reziduu sec între 500-1500 mg/l
  • Ape cu mineralizare crescută (bogate în săruri minerale): reziduu sec mai mare de 1500 mg/l

Compoziția chimică a unei ape minerale este cea care îi oferă efectele farmacologice, utile pentru sănătate. Pe eticheta oricărei ape minerale este obligatoriu să fie trecută compoziția chimică a acesteia.  Apa minerală are cu atât mai multe beneficii, cu cât conține anumiți ioni necesari pentru organism. In apa, sarurile minerale se afla in stare disociata, sub forma de ioni cu sarcina pozitiva (cationi)si ioni cu sarcina negativa (anioni). Cationii cei mai frecvent evidentiati in compozitia chimica a unei ape minerale, sunt: calciu (Ca2+),sodiu (Na+) si potasiu (K+).in mod similar, iar anionii sunt : hidrogencarbonatul sau bicarbonatul (HC03-), clorul (Cl-) sulfatul ( SO42- ) si azotatul (NO3-).

În ceea ce privește adaosul de CO2, apele se pot împărți în plate (necarbogazoase) și acidulate, cu un conținut natural de CO2 mai mare de 250 mg/l.

Apele minerale carbogazoase sunt rezultatul filtrarii apelor de adancime prin soluri vulcanice, care contin CO2; bioxidul de carbon, astfel obtinut, va favoriza dizolvarea altor elemente continute in straturile de soluri prin care trece apa, precum calciu, magneziu, sodium, fier, cloruri, bromuri atc, astfel ca, in final, apele carbogazoase vor avea o compozitie complexa si variata.

 Apele minerale care degajă în mod spontan și vizibil CO2 se numesc efervescente; această calitate, de efervescență, apare de obicei la un conținut de 800- 1000 mg CO2/l. Producătorii de ape minerale pot alege să îndepărteze sau să adauge CO2, pentru a asigura o gamă cât mai largă de ape minerale, în funcție de gusturile consumatorilor. Acestea sunt singurele modificări permise în compoziția apelor minerale. În funcție de conținutul de CO2, o apă minerală îmbuteliată poate fi:

  • Natural carbogazoasă (fără adaosuri de la producător)
  • Decabogazificată (total sau parțial)
  • Carbogazificată, cu conținut mai mare de CO2 ca la sursă

O apă minerală decabogazificată total este foarte asemănătoare cu apa plată, dar nu poate primi această denumire, pentru că la sursă a fost carbogazificată natural. O apă carbogazificată poate proveni și din apă plată, la care se adaugă artificial CO2, dar mai ales din ape minerale natural carbogazoase, la care mai poate fi adăugat un anumit conținut de CO2.

Apele minerale natural carbogazoase sunt considerate superioare (marci premium), reprezentative in aceasta directie fiind, de exemplu brandurile Borsec, Perla Harghitei, Poiana Negri. Toate acestea au continuturi naturale de CO2.la sursa de peste 2500mg/l.

În funcție de PH-ul lor, apele minerale se împart în:

  • Ape minerale alcaline, cu pH mare de 7
  • Ape minerale acide, cu pH între 5-7

Conform  ghidului de Ape Minerale Terapeutice, în conformitate cu compozitia fizico-chimica, apele minerale se clasifica în:

a) oligometalice – acratice;

 b)alcaline si alcalinoteroase -bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene;

c) clorurate-sodice – sarate;

 d) iodurate;

e) bromurate;

f) sulfatate;

 g) feruginoase;

h) arsenicale;

i) sulfuroase;

j) carbogazoase;

Apele alcaline și alcalino-pământoase se împart, la rândul lor în:

  • Apele alcaline au ionul bicarbonic legat de cationii de Na și K având originea în rocile sedimentare care conțin carbonați. Se găsesc rar ape alcaline pure, frecvent fiind alcaline mixte (conțin calciu, magneziu, fier, CO2), cu mineralizare slabă.
  • Apele alcalino-pământoase au ionul bicarbonic legat de cationii de Ca și Mg și de obicei în asociere cu: NaCl (cloruro-sodice), CO2 (carbogazoase), H2S [[Sulfuri [grupă de minerale)|sulfuroase]]), ionul sulfat (sulfatate), Fe (feruginoase), având caracter mixt

Pe lângă funcția de hidratare, apa minerală are o serie de alte beneficii pentru sănătate.

Conform Ghidului Apelor Minerale Naturale, necesarul mediu de apă al organismului uman este de 2,5 litri/zi, cantitate care asigură echilibrul hidric la nivelul corpului şi contrabalansează pierderile prin urină, transpiraţie sau respiraţie. Pentru asigurarea lactaţiei, necesarul zilnic al mamelor care alăptează poate atinge 3 – 4 l/zi.

Apa şi sărurile sunt indispensabile în toate procesele chimice şi fizice vitale. Orice tulburare sau abatere cu +/- 10% a apei, a sărurilor, a fiecărui electrolit în parte, a raportului dintre diverşi anioni sau cationi, duce la tulburări grave şi în cele din urmă la moarte. Ameliorarea stãrii de sãnãtate şi acţiunea profilacticã reprezintã obiectivul major al utilizãrilor terapeutice ale apelor minerale.

Terapia hidrominerala prin ingestie – crenoterapia – se adresează îndeosebi afecţiunilor metabolice şi ale căilor urinare. Indicaţiile şi metodologia de cură se bazează pe efectele farmacodinamice în etapa pre-resorbitivă şi după resorbţia apei în tubul digestiv. Diferitele elemente din apele minerale au efecte semnificative pentru sănătatea organismului.

apa minerală

”Printre mineralele conținute în cantități mari în apa minerală se numără calciul și magneziul, ambele esențiale pentru buna funcționare a organismului uman. Magneziul este foarte important pentru reglarea tensiunii arteriale, a indexului glicemic și un bun regulator neurocerebral. Magneziul ajută, de asemenea, la menținerea echilibrului digestiv și previne constipația, deoarece atrage apa în intestine, ceea ce îmbunătățește consistența scaunului și favorizează tranzitul intestinal. Calciul regăsit în cantități generoase în apa minerală îmbunătățește sănătatea oaselor, prin fortifierea sistemului osos și prevenirea pierderii densității osoase. Astfel, conform unui studiu recent, prin care s-a comparat absorbția calciului în organism din lapte, din suplimente alimentare și din apă minerală, aportul de calciu din apa minerală poate îmbunătăți nivelul de calciu din corp, atât timp cât este consumată în mod frecvent și regulat.”, arată dr. Laura Ene, pe site-ul doc.ro

Studiul apelor minerale naturale este vast și trece în revistă beneficiile acestora, în funcție de compoziția lor chimică și predominanța anumitor elemente. Astfel, apele naturale carbogazoase puternic mineralizate au efecte pozitive în reducerea colesterolului, scăderea riscului cardiovascular, scaderea glicemiei postprandiale și ameliorarea metabolismului lipidic.

Apa din sursa Borsec, de exemplu,  este o apa minerala naturala, intens carbogazoasa, bicarbonatata, magneziana, hipotona. Continutul in HCO3 este de 1903,2 mg/l, iar continutul in CO2 liber este de 2868,4 mg/l ceea ce o incadreaza in grupa apelor intens carbogazoase. Contine calciu 384,4 mg/l si magneziu 107, 1 mg/l, iar mineralizarea totala este de 2554 mg/l. Apa minerala carbogazoasa din sursa Borsec prezinta interes in scaderea riscului cardiovascular la pacientii cu sindrom metabolic. Ingestia acestei ape de catre subiecti hipertensivi, diabetici, dislipidemici si cu obezitate de tip abdominal duce la scaderea glucozei serice, cresterea sensibilitatii la insulina, scaderea nivelului seric de colesterol total si LDL-colesterol. Efectul antiaterosclerotic si antiinflamator este demonstrat de scaderea nivelului markerilor sindromului proinflamator, după cum se arată în ghidul Apelor Minerale Terapeutice.

Apele minerale sulfuroase  sunt indicate in:

 – gastrite cronice cu hiposecreție si hipopepsie

– enterocolite și dispepsii intestinale

– sechele postoperatorii pe căile biliare, angiocolita

– diabet zaharat, hiperuricemii

– sechele după nefropatii, litiază urinara

Apele alcaline au efecte de fluidificare şi eliminare a secreţiei de mucus din stomac, de accelerare a evacuării stomacului, de calmare a durerilor. Afecţiunile hepatobiliare sunt influenţate favorabil prin efectul coleretic al apelor alcaline. Sunt de asemenea bine cunoscute efectele de alcalinizare a urinii, cu consecinţele lor favorabile asupra modificării pH-ului urinar şi procesele inflamatorii de la nivelul căilorurinare, precum şi asupra compoziţiei urinii în caz de tulburări metabolice şi afecţiuni renale şi ale căilor urinare în litiazele urinare acide. Ca exemplu de ape minerale alcaline pot fi menționate ape plate precum Bucovina, Borsec, Keia, Izvorul alb, Azuga.  

În cazul apelor alcalino-pământoase şi pământoase se adaugă efectele cunoscute ale ionilor de Ca, atât în procesele inflamatorii şi alergice, cât şi în tulburările metabolice fosfo-calcice. Apele hipotone calcice au şi efecte diuretice accentuate, cu indicaţii în curele de diureză în bolile urinare şi metabolice.  

Studiile asupra secreţiei gastrice au dovedit că, in principiu, orice apă alcalină ingerată tamponează aciditatea sucului gastric prin anionii bicarbonici pe care-i conţine; ulterior, mecanisme de contrareglare exercită un efect gastrosecretor secundar. Majoritatea apelor alcaline din ţară sunt ape mixte, pământoase şi carbogazoase. Din această categorie fac parte borvizurile calcice, folosite pe scară largă şi ca ape de masă. Astfel, apele de la Borsec au fost studiate cu precădere de-a lungul anilor, constatandu-se efectele gastrosecretor şi de creştere a acidităţii sucului gastric. Apa de Bodoc are acţiune farmacodinamică asemănătoare. Apele de la Lipova, Bilbor şi Zizin stimulează secreţia şi cresc aciditatea sucului gastric

 Cura internă cu ape minerale clorosodice este  indicată în special pentru afecţiunile digestive (gastroduodenale, intestinale şi hepatobiliare), dar şi pentru diabetul zaharat. Acţiunea lor farmacodinamică se exercită asupra mucoasei gastrice, stimulând secreţia gastrică şi motilitatea intestinală, precum şi secreţia peristaltică intestinală. Ingestia acestor ape minerale activează enzimele digestive având un efect deosebit asupra amilazei pancreato- intestinale şi dizolvarea mucusului inflamator. Apele clorurate modifică motilitatea gastro-intestinală prin actiunea cumulată a clorurilor, bicarbonatului de sodiu şi a hidrogenului sulfurat. Datorita acestor proprietati, cura hidrominerală clorurată este indicata în constipaţii.

Toate aceste efecte sunt caracteristice apelor minerale naturale. Apele minerale îmbuteliate păstrează o parte din caracteristicile asigurate de sursa naturală, dar pot exista diferențe semnificative de concentrație a elementelor curative.

Apa minerală îmbuteliată: tipuri și efecte

Apele minerale îmbuteliate au caracteristici diferite, raportat la compoziția lor, cantitatea de reziduu sec, cantitatea unor ioni terapeutici precum Calciu, Sodiul sau Magneziul, pH. Astfel, unele ape minerale plate precum Buziaș, Perla Covasnei, Borsec, Aqua Carpatica au o o cantitate mai mare de reziduu sec și o concentrație sporită din anumite minerale. Apele cu conținut crescut de calciu sunt Zizin, Perla Harghitei,  Apa Craiului, Izvorul Alb, Borsec, Aqua Carpatica, Keia, Azuga. Un conținut mai mare de ioni de sodiu se găsește în ape precum Buziaș, Perla Harghitei, Perla Covasnei sau Carpatina, în vreme ce conținutul de magneziu este crescut în ape minerale precum Carpatina, Perla Harghitei, Borsec sau Buziaș.

Dintre apele minerale carbogazificate, un conținut sporit de calciu îl au Dorna, Borsec, Biborțeni, Aqua Carpatica, Tușnad, Poiana Negri, în vreme ce Borsec, Bucovina, Tușnad, Biborțeni, Stânceni, Carpatina, Perla Harghitei, Poiana Negri au un conținut mai semnificativ de magneziu.

Ca și pH, unele dintre cele mai alcaline ape sunt Keia și Azuga, dar și Izvorul Alb, Aquatique, Borsec sau Bucovina (plate).

În funcție de vârstă, starea de sănătate, intensitatea activității, etc, se recomandă diferite tipuri de apă minerală, dar nu există niște limite rigide, fiecare putând găsi prin propria experiență apa minerală care i se potrivește cel mai bine. Totuși, câteva linii directoare, conform Ghidului Apelor Minerale, pot fi regăsite în rândurile de mai jos.

Astfel, apele recomandate pentru nou-născuți și copii mici sunt cele plate oligominerale, cu conținut scăzut în azotați și un reziduu sec cât mai mic. Din această categorie fac parte Bucovina și Aquatique, cun un reziduu sec sub 90 mg/l.

La persoanele mai în vârstă, femeile cu risc de osteoporoză (peste 45 de ani), dar și la adolescenți se recomandă o apă cu un conținut mai mare de calciu, Dorna, Borsec, Aqua Carpatica, Izvorul Alb, Zizin sau Perla Harghitei. Pe de altă parte, apele minerale cu conținut crescut de calciu nu se recomandă celor care suferă de afecțiuni ale rinichilor sau bilei, care ar trebui să consume ape minerale cu un conținut cât mai scăzut de calciu (ape minerale plate ca Bucovina, Bilbor, Izvorul Zânelor, Aqua Carpatica, Dorna, etc)

O apă minerală cu un conținut mai mare de magneziu este recomandată în cazul persoanelor care depun efort fizic, sportivilor, persoanelor foarte active.

Pentru a preveni oboseala, fizică sau intelectuală, se recomandă o apă bogată în magneziu. O apă minerală bogată în magneziu este sănătoasă echilibrând nivelul metabolic al organismului. Apă minerală plata Borsec, Carpatina, Perla Harghitei se remarcă în această categorie.

Apele minerale cu conținut ridicat de sodiu sunt contraindicate persoanelor cu afecțiuni cardiace.  Celor care suferă de hipertensiune arterială li se recomandă ape cu conţinuturi reduse în sodiu (sub 50 mg/l), iar pentru profilaxia bolilor cardiovasculare, statistica a arătat că apele cu un conţinut mai mare de bicarbonat de calciu şi magneziu sunt cele mai eficiente.

Apele minerale care stimulează digestia sunt cele carbogazoase, mediu sau puternic mineralizate, precum Keia, Izvorul minunilor, Borsec, Aqua Carpatica, Poiana Negri, Biborțeni, în vreme ce înainte de culcare sunt recomandate mai ales apele plate oligominerale sau mediu mineralizate.

În ceea ce privește temperatura apelor minerale, conform Ghidului Apelor Minerale, obiceiul de a bea apă rece de la frigider sau direct de la gheaţă nu este sănătos. Pe de o parte, apa foarte rece blochează digestia, iar pe de altă parte, nu ne permite să deosebim unele caracteristici subtile ale aromei acesteia. Apele îmbuteliate româneşti prezintă temperaturi la sursă cuprinse între 6 – 16 grade celsius. În general, se recomandă ca apele minerale să fie consumate la temperaturi cuprinse între 11 – 18 grade.

Cu cât o apă îmbuteliată conţine mai mult CO2 , cu atât se recomandă o temperatură de consum uşor mai ridicată, pentru a evita senzaţia de „explozie” ce intervine la nivelul cavităţii bucale, în momentul ieşirii gazului din apă.

Apa minerală borjomi: beneficii pentru organism

Apa minerală Borjomi este o apă minerală de origine vulcanică, îmbogățită cu bicarbonat de sodiu. Originea este în surse naturale din munții Caucazieni, în Parcul Național Borjomi- Kharagauli, o zonă protejată din centrul Georgiei. De-a lungul procesului de filtrare dinspre sursă la suprafață,  acest tip de apă se îmbogățește cu peste 60 de minerale.

apa minerală
Sursa foto: www.apedelux.ro

Această apă cu compoziție echilibrată este consumată ca apă de masă. Printre beneficiile sale, pot fi menționate:

  • Reglarea nivelului pH-ului în organism
  • Reglarea metabolismului
  • Stimularea digestiei, asigurarea unei senzații de ușurare după o masă copioasă
  • Efecte de curățare a organismului
  • Eficientă în prevenirea și tratarea bolilor digestive, fiind recomandată pentru gastrite, inclusiv cronice, ulcer, probleme intestinale, ale ficatului și vezicii biliare,
  • Creșterea imunității
  • Efecte protectoare asupra rinichilor și vezicii urinare, asupra sistemului respirator
  • Recomandată în diabet și obezitate (datorită efectelor de reglare metabolică

Apa Borjomi poate fi găsită în comerț la prețuri de circa 13 lei/500 ml.

Ce este apa ionizată și care sunt beneficiie ei

Apa ionizată este cea încărcată cu anumiți ioni pozitivi sau negativi, devenind astfel acidă sau alcalină. pH-ul normal al organismului nostru este de 7,5, puțin alcalin, de aceea produsele care scad pH pot fi nocive pentru organism. Majoritatea apelor carbogazificate au un pH mai mic de 7, astfel că pot determina o creștere a gradului de aciditate în organism. Atunci când aciditatea crește, oxigenarea celulară nu mai este atât de eficientă, astfel că digestia celulară a nutrienților și metabolismul sunt dereglate. Ca urmare, se pot instala în timp diverse afecțiuni.

Prin apă ionizată de consum se întelege un tip de apă încărcată cu ioni negativi sau ioni tip hidroxil, care îi dau acestei ape un caracter alcalin.  Apa ionizată se obține prin procesul de ionizare. Acest proces presupune ca apa în stadiul neutru să fie trecută printr-un aparat electric denumit ionizator care face electroliza apei. 

Principalul beneficiu ale apei ionizate este că asigură reglarea pH-ului,  astfel încât acesta să se păstreze slab alcalin. Prin menținerea acestui mediu alcalin, consumul constant de apă ionizată are o serie de alte efecte pozitive, precum:

  • Efecte antioxidante mai eficiente ca alte tipuri de apă din comerț, dat fiind faptul că este ușor absorbabilă de către celule
  • Încetinește procesul de îmbătrânire celulară, prin neutralizarea radicalilor liberi
  • Crește nivelul de energie al organismului, datorită faptului că celulele sunt oxigenate mai bine și ard mai mulți nutrienți
  • Crește nivelul de hidratare celulară, dat fiind că dimensiunile ei moleculare sunt mai mici ca ale apei normale și poate pătrunde mai ușor în celule
  • Procese mai eficiente de detoxifiere

Apa ionizată nu se păstrează în sticle pentru mai mult de 24 de ore deoarece ionii de hidroxil au o durată de viață foarte scurtă. Acesta este și motivul principal pentru care nu veți găsi apă ionizată în magazine. De regulă se obține acasă folosind un ionizator, care este un aparat destul de scump și uneori nu este la îndemână, pentru a obține apă ionizată. Acesta este un dezavantaj comparativ cu apa minerală îmbuteliată, ușor accesibilă. Pe de altă parte, beneficiile oferite de apa ionizată justifică o investiție, pentru asigurarea pe termen lung a sănătății.

Trecerea bruscă de la apa normală la apa alcalină puternic ionizată poate duce la efecte adverse cum sunt durerile de cap și diareea, determinate de efectul puternic de dezintoxicare. De aceea este recomandat să se înceapă cu un nivel mai slab de ionizare și să se treacă treptat la nivele mai ridicate.

 Apa kangen: obținere și beneficii

Apa alcalină kangen este un tip de apă ionizată, bogată în minerale organice și minerale anorganice ionizate, care devin active în organism. Principalele minerale organice conținute în apa Kangen sunt calciu, fier, zinc, potasiu, magneziu, sodiu, esențiale pentru sănătatea și funcționarea organismului.

Spre deosebire de apele minerale obișnuite, obținerea apei kangen presupune un proces de ionizare, prin care mineralele anorganice din apa potabilă sunt convertite în minerale organice (ionice).

Conform site-ului oficial al apei kangen, aceasta este structurată (este compusă din grupuri de 5 până la 6 molecule), ceea ce înseamnă că este înconjurată de molecule care o ajută să între în celule mai ușor și mai rapid. Apa kangen hidratează celulele, dar este în același timp și un mijloc de transport, în două sensuri: pe de o parte duce substanțele hrănitoare în celulă și pe de altă parte scoate din celulă substanțele reziduale.

Apa alcalină kangen se obține folosind un ionizator. Acesta împarte apă plata în apă alcalină și apă acidă, prin separarea mineralelor în minerale ce dau naștere sărurilor alcaline (sodiu, potasiu, calciu, magneziu, fier) și minerale ce dau naștere sărurilor acide (fosfor, sulf, clor, iod). Apă alcalină kangen conţine o supraîncărcare semnificativă de ioni negativi (OH-) şi electroni liberi (efectul său este deci antioxidant), apă acidă conţine o supraîncărcare semnificativă de ioni pozitivi (H+), deci efectul este oxidant.

Principalul efect al consumului apei kangen este că ajută organismul (cu ajutorul mineralelor organice) sa lupte cu aciditatea (cauza tuturor bolilor), prin restabilirea echilibrului alcalin /acid. Apa kangen este bogată în electroni și alcalină, astfel că este folosită optim de către celule și nu declanșează reacțiile de apărare pe care le determină apele minerale cu pH acid. Ca urmare, printre beneficiile apei kangen se numără și faptul că este utilă în curele de slăbire, pentru că nu încarcă organismul și nu determină reacții de acumulare lipidică, așa cum o fac apele acide.

apa minerală

Consumul constant de apă kangen are și alte beneficii, precum:

  • Reducerea inflamării
  • Diminuarea durerilor cronice
  • Aprovizionarea cu antioxidanți și neutralizarea radicalilor liberi care provoacă diverse boli, inclusiv cancer
  • Creșterea nivelului de oxigen în organism
  • Eliminarea deșeurilor acide, detoxifiere
  • Dezintoxicarea colonului și reglarea florei intestinale
  • Crearea unui mediu alcalin nefavorabil pentru cancer și diverse boli inflamatorii
  • Stimularea pancreasului să producă insulină și suc pancreatic important pentru digestie
  • Combaterea diabetului și colesterolemiei
  • Combaterea alergiilor și astmului, prin hidratarea celulară corectă
  • Combaterea tensiunii arteriale prin reechilibrarea organismului
  • Diluarea, dizolvarea și eliminarea acidului uric din sânge și combaterea gutei
  • Prevenirea cariilor

Surse: