apneea în somn la copii

Apneea în somn la copii și adolescenți: cauze, efecte și tratament

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Deși este o condiție ce afectează mai mult persoanele adulte, apneea în somn poate să apară și la copii sau adolescenți. Apneea în somn la copii este mai frecventă atunci când există anumite probleme, precum amigdale mărite sau vegetații adenoide. Pentru că acestea pot bloca fluxul liber al aerului, vorbim de apnee obstructivă în somn. Ca și în cazul adulților, apneea în somn la copii presupune oprirea respirației pe parcursul somnului, timp de câteva secunde. Aceste opriri pot avea loc de multiple ori pe parcursul unei nopți, afectând calitatea somnului copilului. Deși apneea în somn la copii apare mai frecvent între 2-6 ani, ea poate afecta și bebelușii sau adolescenții. Mai mult decât atât, în cazul adolescenților, unele studii au arătat că apneea în somn poate afecta dezvoltarea cerebrală. Articolul de față prezintă principalele caracteristici ale apneei de  somn la copii și adolescenți, precum și tratamentele recomandate pentru această afecțiune.

Ce este apneea în somn

Apneea obstructivă în somn este o afecțiune în care apar scurte pauze în respirația copilului în timpul somnului. Respirația se oprește, de obicei, deoarece există un blocaj sau o obstrucție la nivelul căilor respiratorii.  Apneea obstructivă în somn afectează 2%-5% dintre copii. Afecțiunea poate apărea la orice vârstă, dar se observă mai frecvent la copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 6 ani.

Pe lângă apneea obstructivă în somn, poate să apară, mai rar,  și o altă formă, respectiv apneea centrală de somn.

”Există două tipuri de apnee în somn ce poate afecta copiii. Primul tip, cel mai frecvent întâlnit, este reprezentat de apneea în somn obstructivă, cauzată de blocarea zonei posterioare a gâtului și nasului. Celălalt tip, apneea în somn centrală, apare atunci când zona creierului responsabilă de respirație nu mai funcționează în mod corect. Astfel, mușchii respiratori nu mai primesc semnalele normale care să îi activeze. O diferența între cele două tipuri de apnee este reprezentată de tipul zgomotelor respiratorii apărute în timpul somnului, adică sforăitul. Apneea în somn de tip central poate fi însoțită de sforăit, dar acest simptom apare cel mai frecvent în tipul obstructiv, deoarece căile respiratorii sunt obturate.”, specifică dr. Cora Balaban-Popa, pe site-ul sfatulmedicului.ro

Apneea în somn la copii se caracterizează prin  treziri scurte din somn în timpul nopții, atunci când apar modificări ale nivelului oxigenului sau dioxidului de carbon din organism și creierul trimite semnale plămânilor pentru a stimula respirația.  Episoadele de obstrucţie completă sau parţială a căilor respiratorii superioare în timpul somnului, pot determina  anomalii ale schimburilor de gaze, cum ar fi hipoxie sau hipercapnie intermitentă.

” În mod particular, în tulburările de respiraţie legate de somn, creşterea rezistenţei în căile aeriene superioare este exagerată, prin reducerea calibrului căilor respiratorii superioare până la colabarea acestora, determinând creşterea semnificativă a efortului respirator şi, secundar, apariţia sforăitului, a apneei obstructive de somn şi/sau a hipoventilaţiei alveolare de tip obstructiv, rezultând fragmentarea somnului, hipoxie şi hipercapnie.”, se arată într-un articol de pe site-ul medichub.ro

Trezirile durează câteva secunde, apoi somnul se reia imediat, iar copilul nu își amintește, de regulă, aceste întreruperi.  Cu toate acestea, trezirile frecvente pe parcursul nopții au efecte negative în viața copilului, determinând o gamă largă de probleme, de la somnolența excesivă în timpul zilei la afectarea dezvoltării. Pe termen lung, pot fi asociate cu probleme cardiovasculare, neurocognitive, comportamentale și metabolice.

Ce cauzează apneea în somn la copii

Cea mai frecventă cauză a apneei în somn la copii sunt amigdalele și adenoidele mărite  (hipertrofie adenoamigdaliană), care blochează căile respiratorii și obstrucționează respirația în timpul somnului. În timpul zilei, mușchii capului și gâtului mențin mai ușor căile respiratorii deschise. În timpul somnului, tonusul muscular scade, permițând țesuturilor să se apropie unul de celălalt, iar amigdalele mărite și vegetațiile adenoide tind să blocheze căile respiratorii pentru anumite perioade de timp.

Alte cauze ale apneei de somn la copii sunt:

  • Obezitatea
  • Anomalii craniofaciale (deviație de sept, atrezie coanală, macroglosie, bolta palatină ogivală)
  • Structura osoasă facială îngustă
  • Retromicrognatia (maxilarul mic)
  • Antecedente de intervenție chirurgicală cu lambou faringian
  • Tonus muscular scăzut (hipotonie, ca în bolile neuromusculare)
  • Tonus muscular ridicat (ca în paralizia cerebrală)
  • Tumori la nivelul căilor respiratorii (rar)

Apneea în somn apare mai frecvent la copiii cu sindroame care modifică structura facială, cum ar fi sindromul Down. Distrofia musculară și bolile neuromusculare se asociază adesea cu apnee în somn. Copiii cu alergii, astm, reflux gastroesofagian și infecții frecvente ale căilor respiratorii superioare au, de asemenea, un  risc mai mare de a dezvolta apnee în somn. Anemia falciformă și istoricul familial de apnee de somn sunt, de asemenea, factori de risc pentru apneea de somn la copii. ,

Copiii născuți prematur sau cu laringotraheomalacie se confruntă mai frecvent cu apneea în somn.

Mai rar, își are originea chiar la nivelul creierului, dar acest lucru se întâmplă predominant la adulți.  În apneea centrală de somn, zonele din creier responsabile cu respirația sunt afectate, astfel că se modifică transmiterea semnalelor nervoase către mușchii respiratori. Corpul uită, pur și simplu, să respire. Totuși, acest tip de apnee apare foarte rar la copii, fiind asociată, de regulă cu îmbătrânirea, afecțiunile cardiace precum insuficiența cardiacă congestivă, anumite medicamente sau antecedentele de atac vascular cerebral.

Simptomele apneei în somn la copii

Principalele simptome ale apneei în somn la copii sunt:

  • Respirație puternică sau zgomotoasă, sforăit (mai mult de 3 nopți pe săptănână)
  • Respirație pe gură în timpul somnului, gura foarte uscată dimineața la trezire
  • Pauze scurte de respirație în timpul somnului
  • Dificultăți de respirație în timpul somnului
  • Somn agitat, uneori enuresis nocturn
  • Transpirație puternică în timpul somnului
  • Umezirea patului
  • Dormit în poziții ciudate, de exemplu hiperextensia gâtului, pentru a menține deschise căile respiratorii
  • Somnolență excesivă în timpul zilei, episoade scurte de adormire în diverse locuri necorespunzătoare, inclusiv la școală
  • Parasomnii (somnambulism, teama de a a adormi)
  • Lipsă de concentrare în sarcinile școlare, atenție deficitară, performanță academică slabă
  • Dispoziție iritabilă, agresivitate, alte probleme de comportament (hiperactivitate), anxietate
  • Probleme de creștere
  • Dureri de cap de dimineața

Complicațiile apneei în somn la copii

  • Probleme cardiovasculare
  • Hipertensiune arterială
  • Afectarea dezvoltării neurocognitive
  • Modificări endocrinologice și metabolice (hiperglicemie, hiperinsulinemie)

Cum se manifestă apneea în somn la bebeluși

Apneea de somn poate apărea mai ales la copiii care s-au născut prematur, dar poate afecta și alți bebeluși, mai ales dacă există afecțiuni asociate.

Există mai multe semne pe care un părinte le poate observa la bebelușul său atunci când doarme, pentru a determina dacă ar putea avea apnee în somn. Este important să observe respirația copilului, iar, dacă există perturbări semnificative (pauze prea mari în respirație, gâfâit, dificultatea de a trage aer în piept, respirat zgomotos), este recomandat un consult medical. Sforăitul poate apărea uneori la copiii foarte mici, dar, dacă se repetă noapte de noapte, poate fi un semnal de alarmă. Apneea în somn la bebeluși poate fi observată și în timpul zilei, nu doar în cazul somnului nocturn.

Principalele simptome ale apneei de somn la bebeluși sunt nespecifice, putând să apară și în cazul altor tulburări respiratorii legate de somn:

  • Plâns excesiv în timpul nopții
  • Treziri frecvente, agitație
  • Respirație zgomotoasă, sforăit
  • Pauze în respirație
  • Transpirații nocturne
  • Supt dificil
  • Infecții recurente ale căilor respiratorii superioare

Apneea în somn este dificil de diagnosticat la bebeluși. Potrivit Academiei Americane de Medicină a Somnului, singura modalitate de a diagnostica corect apneea în somn este un studiu de somn peste noapte, într-un laborator de somnologie. În timpul studiului, numit polisomnogramă, sunt plasați o serie de senzori care monitorizează undele cerebrale, bătăile inimii și activitatea respiratorie în timpul diferitelor stadii de somn.  Un astfel de studiu poate identifica natura problemei de respirație..

Apneea în somn la copii până în 3 ani

Așa cum am văzut, apneea de somn la copii apare cel mai frecvent între 2-6 ani, deci copiii de 2-3 ani se pot confrunta destul de des cu această condiție.

”Cel mai frecvent sforăitul și apneea în somn de cauza obstructivă se întâlnesc la copii între doi și cinci ani; acest lucru se explică prin frecvența mai mare a patologiei nasofaringiene la această vârstă – rinite, faringite, amigdalite, adenoidite (vegetat îi adenoide mari, infl amate), mărirea amigdalelor palatine.”, arată dr. Vlad Postelnicu, medic specialist ORL pe site-ul farmaciamax.ro

Căile respiratorii ale copiilor sunt mai înguste decât ale adulților și obstrucția poate avea loc mult mai frecvent, în special la copiii cu infecții respiratorii recurente.

„Apneea obstructivă în somn afectează 3 până la 6% dintre copii și este asociată cu îngustarea repetitivă a căilor respiratorii. Acest lucru se poate întâmpla de mai multe ori în timpul nopții și are ca rezultat o întrerupere semnificativă a somnului. O consecință comună sunt problemele de atenție de a doua zi. Unii copii pot fi foarte somnoroși, în timp ce alții pot fi hiperactivi”, explică Craig A. Canapari, MD, director de la Yale Medicine. Programul de Medicină a Somnului Pediatric.

Aceste întreruperi ale respirației, care durează de obicei 10 până la 20 de secunde, pot apărea chiar și de 30 de ori într-o oră de somn.

De fiecare dată când copilul încetează să respire, chiar și pentru scurt timp, creierul dă un semnal de trezire. În consecință, calitatea somnului este afectată, astfel încât copilul poate fi obosit și nervos în timpul zilei. Pot apărea, de asemenea, diverse probleme de sănătate, inclusiv afectarea creșterii și dezvoltării.

La copiii mici, pot apărea următoarele simptome:

  • Respirație orală, zgomotoasă, sforăit, fornăit, tuse, sufocare
  • Agitație pe parcursul nopții
  • Enuresis nocturn
  • Crize de plâns
  • Refuzul alimentației
  • Tulburări de comportament, iritabilitate, agresivitate

Hipertrofia amigdalelor și adenoidelor este principala cauză a obstrucției căilor respiratorii la copiii mici, astfel că indicația îndepărtării chirugicale a acestora poate fi o recomandare medicală frecventă, mai ales dacă cei mici fac infecții respiratorii recurente.

Dacă apneea de somn este determinată de alte patologii, medicul poate recomanda pentru tratament presiunea pozitivă continuă a căilor respiratorii (CPAP) sau presiunea pozitivă în două niveluri a căilor respiratorii (BPAP). Aceste aparate mici suflă ușor aer printr-un tub și o mască atașate la nasul sau la gura copilului copilului, astfel încât căile respiratorii rămân deschise pe parcursul nopții.

Scăderea în greutate este necesară în cazul copiilor supraponderali sau obezi, iar prevenirea și tratamentul alergiilor sunt, de asemenea, importante.

Apneea în somn la adolescenți

Apneea în somn la adolescenți are cauze și simptome similare cu cele de la copiii mai mici. Hipertrofia amigdalelor și adenoidelor continuă să fie cauza principală, dacă nu a fost rezolvată în copilăria mică. Obezitatea este, de asemenea, un factor major de risc pentru apneea de somn la adolescenți.

”Aproximativ 30-60% dintre adolescenții care îndeplinesc criteriile de obezitate au, de asemenea, apnee obstructivă în somn.”, specifică dr. Oana Cuzino, pe site-ul doc.ro

Diverse defecte și boli pot contribui, de asemenea, la apariția apneei de somn la adolescenți. Doar 1% până la 6% dintre copiii adolescenți au apnee de somn sau alte tulburări respiratorii legate de somn, potrivit anumitor sondaje.

Studii recente au arătat că apneea de somn la adolescenți ar putea afecta creierul acestora, în două moduri importante:

  • întrerupe în mod repetat aprovizionarea cu oxigen a creierului
  • îi privează de somnul profund „restaurator”, necesar pentru dezvoltarea și funcționarea sănătoasă a creierului

Descoperirile, publicate recent în jurnalul Sleep, sugerează că apneea în somn poate duce la modificări observabile în creierul copiilor, determinând subțierea țesutului de la suprafața creierului și unele semne de inflamație în zonele cheie implicate în memorie și învățare, cum ar fi hipocampul.  Cu cât simptomele apneei de somn sunt mai severe, cu atât modificările sunt mai pronunțate.

„Acest studiu ajută la înțelegerea mai amplă a efectelor corticale ale apneei de somn la adolescenți, respectiv subțierea corticală și creșterea volumului hipocampului… Sunt necesare, totuși, studii mai ample, cu mai mulți adolescenți participanți, care să ajute la clarificarea modului în care modificările observate la RMN afectează învățarea, atenția, starea de spirit, performanța academică și multe altele”, a spus dr. Shalini Paruthi, purtătoare de cuvânt a Academiei Americane de Medicină a Somnului, co-director medical al Centrului de Medicină și Cercetare a Somnului St. Luke din Chesterfield.

Coșmarurile și teroarea de somn pot fi asociate cu apneea de somn la adolescenți, ca și la copiii mai mici.

Efectele apneei de somn la adolescenți pot fi destul de grave, afectându-le atât sănătatea fizică, dar și funcționarea cognitivă, capacitatea de concentrare, performanțele.

”Apneea obstructivă în somn perturbă somnul normal, revigorant, ceea ce poate avea un impact asupra sănătății emoționale, precum și asupra sistemelor imunitar, metabolic și cardiovascular la copii și adolescenți.”, subliniază dr. Cuzino.

O problemă gravă semnalată de cercetători, care poate fi determinată de apneea de somn la adolescenți este hipertensiunea arterială.

Diagnosticul apneei în somn la copii

Diagnosticarea apneei de somn la copii presupune analizarea istoricului medical al copilului și realizarea unui examen medical, urmată de o serie de investigații specifice.  

Anamneza trebuie să urmărească aspecte precum:

  • Prezența sforăitului, cel puțin trei nopți pe săptămână
  • Copilul doarme cu gura deschisă
  • Apar pauze în respirație cu efort respirator menținut
  • Somn agitat
  • Enuresis nocturm
  • Somnolență în timpul zilei, dificultăți de concentrare, probleme de comportament

Examenul clinic va acorda atenție unor detalii precum:

  • Hipertrofia adenoamigdaliană
  • Prezența unor anomalii craniofaciale
  • Modificări la nivelul cavității nazale/bucale
  • Semne de inflamație acută

Obezitatea este un factor major de risc pentru apneea în somn la copii, afectând atât căile aeriene cât și funcționalitatea diafragmei, principalul mușchi respirator.

Medicul poate recomanda o serie de investigații suplimentare, precum:

  • EKG
  • Ecografie cardiacă
  • Investigaţii imagistice  (CT, RMN)
  • Analize de sânge

Un specialist în somn poate efectua următoarele teste pentru a determina dacă copilul are apnee în somn:

  • Istoricul somnului: un raport al modelului de somn nocturn al copilului
  • Evaluarea căilor aeriene superioare: evaluarea instrumentală și/sau prin radiografie.
  • Studiu de somn (numit și polisomnogramă): acest test se efectuează de obicei într-un dormitor specializat într-un laborator de somn cu un îngrijitor adult în apropiere. Măsoară activitatea creierului copilului, ritmul cardiac, cantitatea de aer inhalată prin gură și nas, conținutul de oxigen și dioxid de carbon din sânge, activitatea musculară, mișcarea pieptului și a peretelui abdominal și întreruperile somnului.

Polisomnografia este principala investigație pentru diagnosticul tulburărilor de ventilaţie asociate somnului, dar, uneori, este dificil de realizat la copiii mici. Este o investigație complexă ce include: electroencefalograma, EKG, investigații ale activității musculare și mișcărilor respiratorii, pulsoximetrie, capnografie, monitorizare.

În timpul unui studiu de somn, medicii verifică:

  • mișcările ochilor
  • ritmul cardiac
  • modelele de respirație
  • undele cerebrale
  • nivelurile de oxigen din sânge
  • nivelurile de dioxid de carbon
  • sforăitul și alte zgomote respiratorii
  • mișcările corpului și pozițiile de somn

 Poligrafia respiratorie este mai accesibilă şi mai uşor de utilizat, care nu include unele dintre procedurile mai laborioase. În sfârșit, poate fi folosită pulsoximetria nocturnă pentru a identifica variațiile saturației de oxigen pe parcursul somnului, dar aceasta nu este suficient de acurata pentru diagnosticul apneei in somn la copii.  

”Somnografia simplificată este un test care se poate efectua la domiciliu, care urmărește frecvența cardiacă, concentrația de oxigen, fluxul de aer și tiparele respiratorii. Din păcate, aceste dispozitive portabile nu au aceeași fiabilitate că polisomnograful, prin urmare e posibil că recomandarea finală să fie efectuarea unei polisomnografii complete.”, se arată  pe site-ul farmaciei doctormax.ro

Tratament pentru apneea în somn la copii

Tratamentul pentru apneea de somn la copii depinde de cauza obstrucției. Principalele opțiuni de tratament sunt:

Chirurgie

Intervenția chirurgicală presupune,  de regulă, îndepărtarea amigdalelor și adenoidelor mărite (adenoidectomia) , acestea fiind principala cauză a apneei de somn obstructive la copii.

Alte tipuri de intervenții chirurgicale pot fi necesare la copiii cu anomalii structurale ale zonei capului și gâtului. Poate fi necesară intervenția stomatologică pentru ajustarea poziției dinților prost aliniați sau a maxilarului mic și astfel să creeze mai mult spațiu în căile respiratorii. Aparatele orale, cum ar fi dispozitivele dentare sau piesele bucale, pot fi recomandate. Dispozitivele ajută la extinderea palatului și a căilor nazale. De asemenea, ar putea muta maxilarul inferior și limba copilului înainte pentru a menține căile aeriene superioare ale copilului deschise.

Modificarea stilului de viață

Scăderea în greutate (prin dietă și exerciții fizice) poate fi utilă în gestionarea apneei în somn la copiii supraponderali. De asemenea, este importantă respectarea unei igiene a somnului, care trebuie să se desfășoare într-un mediu curat, fără alergeni ce pot determina congestie nazală și obstrucție suplimentară. Copilul trebuie ferit de fumul de țigară, poluanții interiori sau diverse substanțe iritante.

Medicație

Medicamentele pot fi, uneori, utile în menținerea căilor respiratorii libere sau deschiderea căilor respiratorii. Exemple de astfel de medicamente includ fluticazona (Flonase) și montelukast (Singulair). Pot fi administrați corticosteroizi topici intranazal, pentru a reduce inflamația și congestia în timpul alergiilor sezoniere.

Presiunea pozitivă continuă a căilor respiratorii (CPAP)

CPAP implică purtarea unei măști în timpul somnului. Masca este atașată la un mic aparat portabil care trimite un flux continuu de aer prin căile respiratorii. Presiunea aerului generată de aparat menține căile respiratorii ale copilului deschise și îi permite acestuia să respire normal în timpul somnului. CPAP nu este recomandat pentru toți copiii, ci mai ales la cei cu apnee obstructivă reziduală după intervenția chirurgicală sau la cei la care hipertrofia amigdalelor și adenoidelor nu este semnificativă. Poate fi recomandată, de asemenea, în cazul unor defecte craniofaciale, în bolile neuromusculare și în dindromul de hipoventilație determinat de obezitate.

Surse: