Astm de efort: când gâfâitul la sport nu e doar lipsă de antrenament
Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.
Mulți oameni renunță la mișcare atunci când simt că rămân fără aer după câteva minute de efort. Cea mai facilă concluzie este lipsa de condiție fizică. Însă realitatea medicală este de multe ori alta. Frecvent, de vină este o reacție temporară a căilor respiratorii, cunoscută sub denumirea de astm de efort sau bronhoconstricție indusă de efort.
În timpul exercițiilor fizice, respirația devine mai rapidă și mai profundă. Aerul rece și uscat inspirat deshidratează mucoasa bronșiilor, iar acestea se îngustează brusc ca reacție de apărare. Fenomenul nu înseamnă că trebuie să renunți la sport, ci doar că plămânii tăi au nevoie de puțin sprijin.
Statisticile medicale arată că această problemă este extrem de răspândită. Un studiu publicat în SEMS Journal confirmă că aproximativ 90% dintre persoanele cu astm cronic experimentează astm de efort. Totuși, condiția apare și la aproximativ 20% din populația generală, fără ca aceștia să aibă un astm de fond.
”..efortul fizic se află pe locul al doilea pe lista factorilor declanșatori ai episoadelor de astm bronșic, după infecțiile virale respiratorii. Cel mai frecvent, episoadele de astm bronșic indus de efort au fost înregistrate în rândul copiilor și a adulților tineri.”, precizează dr. teodora Purtan pe romedic.ro
De altfel, afecțiunea este des întâlnită chiar și la sportivii de performanță. Înțelegerea corectă a acestor simptome face diferența între renunțarea la exercițiul fizic și un stil de viață activ, urmat în deplină siguranță.
Ce se întâmplă în plămâni când apare astmul de efort
În timpul efortului intens, respirăm mai rapid și mai profund. De multe ori, în loc să respirăm pe nas, respirăm pe gură, pentru că organismul cere mai mult oxigen. Problema este că nasul are rol de filtru și „aparat de climatizare”: încălzește, umezește și filtrează aerul. Când aerul intră direct pe gură, mai ales dacă este rece, uscat, poluat sau încărcat cu alergeni, bronhiile pot reacționa exagerat.
În astmul de efort, căile respiratorii se îngustează temporar. Mușchii din jurul bronhiilor se contractă, mucoasa se irită, iar aerul trece mai greu. De aici apar simptome precum:
- lipsă de aer
- tuse
- respirație șuierătoare
- apăsare în piept
- senzația că nu poți trage aer suficient
”În cazul persoanelor cu astm indus de efort cu reactivitate bronșică crescută, efortul fizic intens determină îngustarea căilor respiratorii, cu apariția bronhospasmului și cu producția locală de mucus. În patogeneza astmului indus de efort este implicată creșterea nivelului de prostaglandine inhibitorii și de catecolamine circulante.”, explică dr. Purtan
Este important de subliniat că, dacă ai astm de efort, nu înseamnă că sportul este „rău pentru plămâni”. Dimpotrivă, majoritatea persoanelor cu acest diagnostic pot face sport în siguranță, dacă simptomele sunt corect recunoscute, tratate și prevenite. Mayo Clinic subliniază că majoritatea persoanelor cu astm indus de efort pot continua să facă mișcare și să rămână active dacă simptomele sunt tratate și prevenite corect.
Cum îți dai seama că nu este doar lipsă de antrenament
Lipsa de condiție fizică produce oboseală, respirație accelerată și puls crescut, mai ales la efort susținut. În general, însă, aceste senzații se ameliorează treptat pe măsură ce te antrenezi. În astmul de efort, tabloul este puțin diferit.
Simptomele tipice includ:
- tuse în timpul sau după sport;
- senzație de apăsare în piept;
- respirație șuierătoare;
- lipsă de aer disproporționată față de intensitatea efortului;
- scăderea bruscă a performanței;
- nevoie de oprire după câteva minute;
- senzația că „nu poți expira complet”;
- oboseală neobișnuită după antrenament.
American Academy of Family Physicians descrie simptomele clasice ale bronhoconstricției induse de efort ca wheezing, lipsă de aer, tuse sau constricție toracică în timpul ori după efort, cu un vârf al simptomelor la aproximativ 5–10 minute după activitate.
Un indiciu util este momentul apariției simptomelor. Dacă respiri greu chiar de la începutul mișcării, poate fi vorba despre lipsă de antrenament, anxietate, ritm prea intens sau altă problemă. În astmul de efort, simptomele apar adesea după câteva minute de activitate intensă sau imediat după oprire.
Astmul de efort poate apărea și la oameni antrenați?
Una dintre cele mai mari confuzii este ideea că doar persoanele sedentare au astm de efort. De fapt, astmul de efort apare frecvent și la sportivi. Revizuirile medicale arată că bronhoconstricția indusă de efort este mai frecventă la sportivii de performanță decât în populația generală, în special din cauza hiperventilației prelungite și a expunerii repetate la aer rece, uscat, clor, poluanți sau alergeni.
Înotătorii pot fi expuși la compuși iritanți din piscinele tratate cu clor. Alergătorii și cicliștii pot inhala volume mari de aer rece sau poluat. Schiorii și patinatorii se antrenează în aer rece și uscat. Fotbaliștii, atleții și sportivii de anduranță respiră intens pe gură, pe perioade lungi.
Cu alte cuvinte, astmul de efort nu este un semn de slăbiciune. Poate apărea tocmai la oamenii care își solicită mult aparatul respirator.
Ce factori cresc riscul de astm de efort
Nu toți oamenii reacționează la fel la efort. Unii pot alerga iarna fără nicio problemă, în timp ce alții încep să tușească după câteva minute. Riscul de astm de efort crește când există o combinație între teren biologic sensibil și factori de mediu.
Factorii favorizanți includ:
- astmul deja diagnosticat;
- rinita alergică;
- alergia la polen, acarieni, mucegai sau animale;
- aerul rece și uscat;
- poluarea;
- fumul de țigară;
- infecțiile respiratorii recente;
- antrenamentele intense fără încălzire;
- exercițiul în zile cu nivel ridicat de polen;
- piscinele cu miros puternic de clor;
- respirația predominant pe gură.
Cleveland Clinic recomandă încălzirea înainte de activitate, verificarea calității aerului și protejarea gurii și nasului în aer rece, tocmai pentru reducerea riscului de simptome la persoanele cu astm indus de efort.
De ce simptomele nu sunt suficiente pentru diagnostic
Dacă o persoană prezintă scurtarea respirației sau lipsă de aer în timpul exercițiilor nu este automat astm de efort. Simptome asemănătoare pot apărea în alte afecțiuni precum anemie, anxietate, reflux gastroesofagian, disfuncție de corzi vocale, afecțiuni cardiace, infecții respiratorii, decondiționare fizică sau suprasolicitare.
De aceea, diagnosticul corect nu trebuie pus doar pe baza unor simptome, precum gâfâitul la sport. Conform experților diagnosticul bronhoconstricției induse de efort necesită testare obiectivă, deoarece simptomele respiratorii singure au valoare predictivă slabă. Testele recomandate pot include:
- testul de effort
- spirometria
- alte metode de provocare bronșică, cu evaluarea scăderii FEV1
În practică, medicul poate recomanda spirometrie înainte și după bronhodilatator, test de efort pe bandă sau bicicletă, monitorizarea peak-flow-ului, test de provocare bronșică, evaluare alergologică sau investigații pentru alte cauze ale dispneei.
Cum se tratează astmul de efort
Tratamentul depinde de:
- frecvența simptomelor
- existența unui astm de fond
- severitatea episoadelor
- nivelul de activitate al pacientului
Unele persoane au simptome rare, doar la efort intens în aer rece. Altele au astm insuficient controlat, iar efortul doar scoate la suprafață inflamația deja prezentă în bronhii.
În multe cazuri, medicul poate recomanda un bronhodilatator cu acțiune rapidă înainte de efort. American Thoracic Society recomandă utilizarea unui beta2-agonist inhalator cu acțiune scurtă înainte de exercițiu pentru pacienții cu EIB. Totuși, dacă simptomele sunt frecvente, dacă pacientul are nevoie des de inhalator sau dacă există simptome și în afara sportului, este nevoie de reevaluare. Poate fi necesar tratament antiinflamator inhalator, ajustarea terapiei de fond sau căutarea altor factori care întrețin boala.
Foarte important: tratamentul nu se începe și nu se schimbă după sfaturi de pe internet. Inhalatoarele au indicații, doze, tehnică și riscuri specifice. Un inhalator folosit greșit poate părea ineficient, iar un medicament folosit fără diagnostic poate masca o problemă care are nevoie de altă abordare.
Poți face sport dacă ai astm de efort?
În cele mai multe cazuri o persoană care prezintă astm de efort poate face activitate fizică. De fapt, mișcarea este importantă pentru sănătatea cardiovasculară, greutate, tonus muscular, somn, imunitate și stare psihică. Scopul tratamentului nu este să te îndepărteze de sport, ci să te ajute să îl practici în siguranță.
American Thoracic Society recomandă încălzire și revenire treptată după efort, iar resursele sale pentru pacienți menționează că 5–10 minute de încălzire înainte de exercițiu pot ajuta la prevenirea simptomelor în timpul activității.
Sfaturi utile pentru persoanele cu astm de efort:
- începe cu încălzire progresivă, nu direct cu intensitate maximă;
- evită sportul intens în aer rece fără protecție pentru gură și nas;
- verifică nivelul de polen și calitatea aerului;
- evită antrenamentele grele imediat după o viroză;
- discută cu medicul despre folosirea inhalatorului înainte de efort;
- poartă inhalatorul de salvare dacă medicul ți l-a prescris;
- învață tehnica inhalatorie corectă;
- oprește efortul dacă apar simptome importante;
- nu ignora tusea repetată după sport;
- fă controale periodice dacă simptomele revin.
Unele persoane tolerează mai bine efortul cu pauze scurte, intervale sau intensitate progresivă. Altele se simt mai bine la sporturi în spații interioare, unde aerul este mai cald și mai umed. Nu există o regulă universală. Planul trebuie adaptat persoanei, diagnosticului și obiectivelor sale.
Când trebuie să mergi la medic
Este indicat un consult dacă apar:
- tuse
- wheezing
- apăsare în piept
- lipsă de aer repetată la sport
Medicul trebuie informat mai ales dacă simptomele te obligă să te oprești, apar după activități ușoare sau se mențin și după ce ai întrerupt efortul.
De asemenea, este important să mergi la medic dacă:
- ai avut episoade de sufocare
- te trezești noaptea cu tuse sau respirație grea
- ai nevoie des de inhalatorul de salvare
- simptomele apar și în repaus.
Semnele de alarmă care cer ajutor urgent sunt lipsa severă de aer, imposibilitatea de a vorbi în propoziții, buze sau degete vineții, confuzie, durere toracică intensă, amețeală severă sau lipsa răspunsului la tratamentul de urgență prescris.
În concluzie, dacă ai astm de efort nu înseamnă că trebuie să renunți la sport. Înseamnă că respirația ta îți transmite un mesaj care merită ascultat. Gâfâitul obișnuit al unui antrenament greu este normal; tusea repetată, șuieratul, strângerea pieptului și senzația că aerul se blochează nu trebuie ignorate.Cu diagnostic corect, tratament adaptat, încălzire potrivită și controlul factorilor declanșatori, multe persoane cu astm de efort pot rămâne active, pot progresa și se pot bucura de mișcare fără teama că fiecare antrenament se va transforma într-o luptă pentru aer.
FAQ medical – astm de efort
Ce este astmul de efort?
Astmul de efort este denumirea populară pentru bronhoconstricția indusă de efort. Înseamnă îngustarea temporară a căilor respiratorii în timpul sau după activitate fizică, cu simptome precum tuse, lipsă de aer, wheezing și apăsare în piept.
Astmul de efort apare doar la persoanele cu astm?
Nu. Astmul de efort poate apărea la persoane care au deja astm, dar și la oameni fără diagnostic anterior de astm. De aceea, evaluarea medicală este importantă.
Cum știu dacă gâfâitul la sport este normal sau este astm de efort?
Gâfâitul normal apare la efort intens și se ameliorează odată cu pauza și antrenamentul. Astmul de efort poate produce tuse, respirație șuierătoare, strângere în piept și lipsă de aer disproporționată, mai ales în timpul sau după efort.
Când apar simptomele în astmul de efort?
Simptomele apar de obicei în timpul efortului intens sau la câteva minute după oprire. În multe cazuri, pot atinge un vârf la 5–10 minute după exercițiu.
Cum se diagnostichează astmul de efort?
Diagnosticul se face prin consult medical și teste obiective, precum spirometria, testul de efort, testele de provocare bronșică sau monitorizarea funcției pulmonare. Simptomele singure nu sunt suficiente pentru un diagnostic sigur.
Se poate face sport cu astm de efort?
Da. Majoritatea persoanelor cu astm de efort pot face sport dacă boala este corect diagnosticată și controlată. Încălzirea, evitarea factorilor declanșatori și tratamentul prescris pot reduce mult riscul de simptome.
Ce sporturi sunt mai potrivite pentru persoanele cu astm de efort?
Depinde de persoană. Unele persoane tolerează mai bine activitățile cu pauze, intensitate progresivă sau mediu cald și umed. Sporturile în aer rece și uscat sau cele de anduranță intensă pot declanșa mai ușor simptome la unii pacienți.
Ajută încălzirea înainte de sport?
Da. Încălzirea progresivă poate reduce riscul de simptome la multe persoane cu astm de efort. Este recomandat ca intensitatea să crească treptat, nu brusc.
Pot folosi inhalator înainte de efort?
Unele persoane primesc recomandare medicală pentru inhalator înainte de efort, dar acest lucru trebuie stabilit de medic. Nu este indicat să folosești tratament inhalator fără diagnostic și fără instrucțiuni clare.
Când devine astmul de efort o urgență?
Devine urgență dacă apare lipsă severă de aer, imposibilitatea de a vorbi normal, buze vineții, confuzie, durere toracică puternică sau lipsa răspunsului la tratamentul de salvare prescris.
Surse
- https://www.romedic.ro/astmul-indus-de-efort
- https://sems-journal.ch/15923/
- https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S095461112300135X
- https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23634861/
- https://www.thoracic.org/statements/resources/allergy-asthma/exercise-induced-bronchoconstriction.pdf
- https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/exercise-induced-asthma/symptoms-causes/syc-20372300
- https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/4174-exercise-induced-asthma
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK557554/
- https://www.aafp.org/afp/2011/0815/p427
- https://acaai.org/asthma/types-of-asthma/exercise-induced-bronchoconstriction-eib/