atacuri de panică la copii

Atacuri de panică la copii: sfaturi utile pentru părinți

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Atacurile de panică pot apărea la orice vârstă, iar copiii, chiar și cei de vârste destul de mici, nu sunt scutiți de ele. Părinții care nu cunosc ce înseamnă atacuri de panică la copii pot fi surprinși și înspăimântați de manifestările lor. Un atac de panică este un episod de frică intensă, fără un motiv clar, însoțit de o serie de simptome fizice, precum bătăi accelerate ale inimii, dificultăți de respirație, tremurături, senzație de amețeală, amorțeli. La copiii mici pot apărea și alte reacții, determinate de anxietate, precum plâns incontrolabil, irascibilitate, insomnii, dureri de cap sau abdominale, refuzul de a mânca.

De multe ori, dacă părinții nu identifică aceste atacuri de panică la copii, pot crede că este vorba despre o problemă gravă și pot ajunge chiar la spital cu cei mici.  Dacă episoadele apar de mai multe ori și nu este identificată nici o cauză medicală care să le explice, părinții se pot documenta despre atacuri de panică la copii și este posibil să constate că acest lucru se întâmplă și cu micuții lor.

Chiar dacă nu consecințe grave, atacurile de panică pot crea o stare de anxietate generalizată celor mici și pot duce chiar la apariția unei tulburări de panică, manifestate prin atacuri recurente. Iată de ce părinții trebuie să cunoască cât mai multe despre ce înseamnă atacuri de panică la copii și cum trebuie abordate, aspecte explicate în cadrul articolului de față.

Ce sunt atacurile de panică la copii

Atacurile de panică sunt senzații puternice de teamă, care apar din senin, fără un declanșator evident. Copiii și adolescenții pot simți o anxietate intensă însoțită frecvent de probleme de respirație și bătăi rapide ale inimii.

Atacurile de panică pot începe la orice vârstă, multe persoane raportând că au avut primele atacuri de panică la sfârșitul copilăriei și în anii adolescenței. Studiile au descoperit că aproximativ 2% până la 10% dintre adolescenți raportează cel puțin un atac de panică.

Atunci când apar atacuri de panică la copii, părinții se pot simți, la rândul lor, înfricoșați și neputincioși. Dar învățând mai multe despre aceste episoade, pot dobândi abilitatea a de gestiona eficient atacurile de panică la copii, de a le valida și conține emoțiile, ajutându-i să treacă peste stările dificile.  

”Deoarece atacurile de panică sunt atât de incomode, mulți copii sau adolescenți pot începe să își facă griji că vor avea un nou atac. Unii copii se îngrijorează atât de mult încât încep să evite lucruri și situații care le plăceau anterior, dar despre care cred că ar putea duce la un alt atac de panică.”, arată dr. Sarah Ruiz, psiholog pediatru la CHOC (Children`s Health Orange County din California)

La copii, atacurile de panică pot apărea singure sau asociate cu alte tulburări de anxietate (de exemplu, agorafobie, anxietate de separare), cu tulburări psihiatrice (de exemplu, tulburare obsesiv-compulsivă) sau anumite afecțiuni medicale (de exemplu, astm). Atacurile de panică pot declanșa un atac de astm și invers.

Cauze atacuri de panică la copii

De obicei, este dificil să stabilești cauza precisă, care determină atacuri de panică la copii. Stresul, în special schimbările semnificative, afectează adesea copiii sau adolescenții și poate fi un motiv pentru care aceștia au atacuri de panică.  Stresul scolar, de exemplu, generat de teste, examene, ascultare poate fi un motiv suficient pentru declanșarea unor atacuri de panică la unii copii mai sensibili.

”Atacurile de panică au întotdeauna o cauză. Uneori, cauza poate fi identificată ușor, alteori este mai greu de stabilit. Cel mai frecvent au ca sursă o formă de anxietate. ”, precizează dr. Georgescu Miruna Cristina, medic pediatru, pe medlife.ro

Anumiți factori pot predispune la atacuri de panică la copii:

  • Factori ereditari/genetici – cercetările arată că acei copii care au o rudă apropiată (cum ar fi un părinte sau un frate) care suferă de atacuri de panică, pot avea, la rândul lor, o predispoziție către astfel de episoade
  • Anxietate crescută- copiii pot experimenta atacuri de panică ca urmare a expunerii la un lucru sau o situație de care se tem (de exemplu să meargă în locuri noi, să facă prezentări cu public, să fie ascultați de către o persoană autoritară, etc)
  • afecțiune de sănătate mintală preexistentă, cum ar fi anxietatea, depresia, tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) sau tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) pot duce la apariția unor atacuri de panică la copii
  • Situații cu încărcătură emoțională crescută (de exemplu, pierderea unei persoane dragi, un accident, etc)
  • Stimă de sine scazută
  • Experiențe dificile, precum abuzul, violența în familie sau neglijarea
  • Anumite substanțe pot declanșa, de asemenea, simptome de atac de panică la copii, inclusiv cofeina.

”Anumite chimicale de la nivelul sistemului nervos care sunt în cantități mai mari sau mai mici pot să declanșeze reatii negative la copii așa cum se întâmplă și la adulți. Atacurile de panică nu sunt produse numai de aceste dezechilibre ci de un complex de factori . E posibil ca uneori și tulburările endocrine ale copiilor sau reacțiile adverse la anumite medicamente să inducă celor mici starea de agitație și atacurile de panică.”, spune psiholog Simona Jeleș ăntr-un articol de pe sfatulmedicului.ro

Chiar dacă părinții sau copilul  nu găsesc motivul sau posibilul declanșator, nu trebuie să ignore atacurile de panică, nici să le catastrofizeze, ci trebuie să le trateze cu seriozitate și să folosească o serie de metode utile pentru gestionarea lor. 

Atacurile de panică apar, de obicei, spontan, dar, cu timpul, copiii încep să le atribuie anumitor situații și medii. Ca atare, copiii afectați pot începe să  evite respectivele situații sau locuri, dezvoltând diferite fobii și, in extremis, teama de a mai părăsi spațiile familiare (agorafobie). Comportamentele de evitare sunt considerate agorafobie dacă afectează foarte mult funcționarea normală, cum ar fi mersul la școală, intrarea în magazine sau mall-uri ori efectuarea unor activități în aer liber.

atacuri de panică la copii

Atac de panica la copii simptome

Atât la copii cât și la adulți, atacurile de panică se caracterizează printr-un sentiment de teamă intensă, care pot atinge apogeul în aproximativ 10 minute, dar pot dura și mai mult. Copilul poate fi copleșit de manifestările și intensitatea unui atac de panică, de aceea părinții trebuie să cunoască abordarea potrivită pentru a-i calma și a le diminua anxietatea pe termen lung.

„Atacul de panică antrenează întotdeauna reacţii fiziologice pe care copiii le exprimă ca stări de leşin, dureri de cap, dureri de stomac, stări de agitaţie, irascibilitate.”, arată  psih. Elvira Alexandrescu, într-un  articol de pe digi24.ro, în care se precizează că 1 din 10 copii are un atac de panică înainte de vârsta de 10 ani.

Severitatea atacurilor de panică la copii și adolescenți poate să varieze, după cum urmează:

Simptome ușoare: simptomele nu împiedică copilul să desfășoare activitățile normale, să meargă la școală, să se joace, să doarmă sau să intre în relație cu alți copii. Episoadele pot lua forma unor puseuri de anxietate, de scurtă durată și cu intensitate moderată, iar copilul se va liniști relativ ușor dacă părintele știe cum să îl abordeze.

Simptome moderate: Simptomele împiedică copilul să facă unele activități normale. Comportamentele noi apar mai ales acasă. Ele afectează modul în care copilul și părintele interacționează. De asemenea, îl pot împiedica să interacționeze cu alți copii sau să meargă la școală. Este posibil să apară insomnii sau alte tulburări de somn, inclusiv atacuri de panică nocturne. În astfel de cazuri, copilul poate avea nevoie de psihoterapie sau alt tratament prescris de medicul specialist.

Simptome severe: Simptomele împiedică copilul să facă majoritatea activităților normale. Ele afectează modul în care copilul se comportă cu părinții, precum și relațiile cu frații și prietenii. Simptomele fizice care însoțesc aceste atacuri de panică la copii pot fi foarte ample și pot necesita suport medical. De asemenea, este nevoie de sprijin și consiliere din partea unui specialist în domeniul sănătății mintale.

Simptomele fizice ale atacurilor de panică la copii pot include:

  • Palpitații, accelerarea ritmului cardiac
  • Hiperventilație, dificultăți de respirație, senzație de sufocare
  • Transpirație
  • Tremurături
  • Dureri în piept
  • Greață, dureri abdominale, stare de vomă
  • Amețeli
  • Amorțeală, furnicături
  • Frisoane sau senzația de căldură intensă (bufeuri)
  • Derealizare, senzația că sunt într-un film
  • Frica că vor muri, că vor pierde controlul sau că vor înnebuni

 În comparație cu atacurile de panică la adulți, la copii manifestările pot fi adesea mai dramatice (de exemplu, cu țipete, plâns și hiperventilație severă). Acest afișaj poate fi alarmant pentru părinți și pentru alte persoane din anturajul copilului.

Uneori, atacurile de panică pot deveni recurente și se instalează așa numita tulburare de panică. Dacă nu este recunoscută și tratată, tulburarea de panică și complicațiile ei pot fi devastatoare. Atacurile de panică pot interfera cu relațiile copilului sau adolescentului, cu temele școlare și cu dezvoltarea normală.

Atacurile pot duce nu doar la anxietate severă, ci pot afecta și alte părți ale dispoziției sau funcționării copilului. Copiii și adolescenții cu tulburare de panică pot începe să se simtă anxioși de cele mai multe ori, chiar și atunci când nu au atacuri de panică. Unii încep să evite activitățile în care se tem că ar putea apărea un atac de panică sau evenimentele în care ajutorul ar putea să nu fie disponibil.

De exemplu, un copil poate fi reticent să meargă la școală sau să fie separat de părinții săi. În cazuri severe, copilul sau adolescentul poate să se teamă să plece de acasă. Ca și în cazul altor tulburări de anxietate, acest tipar de evitare a anumitor locuri sau situații se numește „agorafobie”. Unii tineri cu tulburare de panică pot dezvolta depresie severă și pot prezenta riscul de a avea un comportament suicidar. Ca o încercare de a reduce anxietatea, unii adolescenți cu tulburare de panică pot consuma alcool sau droguri.

Atacuri de panică la copiii de 6-7 ani

La copiii mici, preșcolari sau abia intrați în școală, atacurile de panică pot avea multiple cauze, precum:

  • anxietatea de separare
  • dificultatea de adaptare la noi reguli și cerințe legate de mediul școlar
  • teama de anumite spații și situații noi
  • probleme de integrare în grupul de colegi

Aceștia sunt doar câțiva dintre factorii favorizanți ai unor atacuri de panică la școlarii mici, la care se pot adăuga mulți alți declanșatori, în funcție de sensibilitatea copilului.

În plus, la această  vârstă copiii nu au un control al impulsurilor și emoțiilor, astfel că atacurile de panică pot fi însoțite de manifestări ample, precum plâns incontrolabil,  țipete, evitarea anumitor locuri, situații sau persoane, etc.

Atacuri de panică la copiii de 8-11 ani

La copiii școlari mai mari, atacurile de panică pot fi determinate de sentimentul că nu fac față cerințelor școlare, de faptul că se simt presați să răspundă unor standarde de performanță, dar și de situații particulare precum bullying-ul în mediul școlar, excluderea de către colegi, tratamente prea dure din partea cadrelor didactice, probleme familiale precum violența în familie, pierderea cuiva drag sau dificultăți de altă natură.

Simptomele pot să nu mai fie atât de dramatice ca la copiii mai mici, dar încep deja să se definească trăsăturile tipice unui atac de panică, precum bătăi accelerate ale inimii, respirație neregulată și superficială, dureri în piept, frică intensă șii inexplicabilă. Mai mult decât atât, se pot accentua anumite manifestări psihosomatice, precum dureri abdominale, greață cu vărsături sau dureri de cap, astfel încât pentru părinți poate fi o provocare să desoebească un atac de panică de o afecțiune fizică.

Atacuri de panică la adolescenți

La adolescenți, în condițiile unor presiuni școlare și sociale, atacurile de panică se pot transforma în tulburare de panică,  ce poate afecta semnificativ calitatea vieții, asociindu-se adesea cu depresie și chiar cu tendințe suicidare. Adolescenții pot deveni izolați, pot începe să evite anumite medii care le provoacă anxietate, ajungând chiar să nu mai părăsească locuința, din cauza unui nou atac de panică. Este important ca adolescentul să cunoască cât mai mult despre atacul de panică, modurile în care poate fi gestionat și chiar să participe la ședințe de psihoterapie cognitiv comportamentală în cazurile mai severe.

atacuri de panică la copii

Diagnosticarea atacurilor de panică la copii

Atacurile de panică și tulburarea de panică la copii pot fi dificil de diagnosticat. Poate fi nevoie de mai multe vizite la medici și teste medicale. Când este evaluată și diagnosticată corespunzător, tulburarea de panică răspunde, de obicei, bine la tratament. Copiii și adolescenții cu simptome de atacuri de panică trebuie mai întâi evaluați de medicul de familie sau pediatru. Dacă nu se găsește nicio altă boală sau afecțiune fizică drept cauză a simptomelor, trebuie realizată  o evaluare cuprinzătoare de către un psihiatru pentru copii și adolescenți.

Pentru a pune diagnosticul de atac de panică la copii se recomandă mai multe proceduri:

  • Evaluare psihiatrică
  • Verificarea criteriilor Manualului Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mintale (DSM-5-TR).
  • Evaluarea altor potențiale cauze ale simptomelor fizice

Atacurile de panică și tulburarea de panică sunt diagnosticate pe baza antecedentelor de atacuri de panică recurente, de obicei după ce se face un examen general pentru a exclude cauzele fizice ale simptomelor somatice. Mulți copii sunt supuși unor teste de diagnostic considerabile înainte de a se suspecta tulburarea de panică. Prezența altor tulburări, în special astmul, poate complica diagnosticul. Este necesar un screening amănunțit pentru alte tulburări (de exemplu, tulburare obsesiv-compulsivă, tulburare de anxietate socială) deoarece oricare dintre aceste tulburări poate fi problema principală care provoacă atacuri de panică ca simptom.

Tratament pentru atacuri de panică la copii

Tratamentul atacurilor de panică recurente este reprezentat, de obicei, de o combinație de terapie medicamentoasă și terapie comportamentală. La copii, este important ca atacurile de panică severe să fie controlate inițial prin medicamente, apoi se poate trece la un demers psihoterapeutic.

Benzodiazepinele sunt cele mai eficiente medicamente pentru atacurile de panică, dar se preferă inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), deoarece benzodiazepinele sunt sedative și pot afecta foarte mult învățarea și memoria. Cu toate acestea, ISRS au efect după o anumită perioadă, astfel că inițial se poate administra o benzodiazepină (de exemplu, lorazepam 0,5 până la 2,0 mg pe cale orală de 3 ori pe zi), până când ISRS începe să își producă efectele.

”Doar 1 din 3 copii necesită, de obicei, tratament medicamentos. Majoritatea atacurilor de panică se rezolvă acasă prin buna conlucrare medic pediatru – psiholog – părinte. Alege să consulți medicul specialist dacă suspectezi că cel mic suferă de atacuri de panică.”, subliniază dr. Georgescu.

Atacul de panică la copii se vindecă?

Părinții pot fi îngrijorați că atacurile de panică ale copiilor lor vor continua pe termen lung, dar trebuie să știe că acestea pot fi gestionate eficient cunoscând simptomele lor, învățând despre modul în care poate fi calmat un copil care are atac de panică și educându-i pe cei mici, pe înțelesul lor, despre ce înseamnă un astfel de atac și cum se pot liniști atunci când apare.

În primul rând, atât părinții, cât și copiii trebuie să-și schimbe puțin viziunea legat de emoțiile mai puțin plăcute și de anxietate în special. Anxietatea este o emoție importantă și utilă, este un sistem de alarmă din corpul nostru care ne informează când există ceva periculos sau înfricoșător în jur. Totuși, în cazul atacurilor de panică, starea de teamă apare în absența oricărui pericol real, ca o alarmă falsă, care vine fără avertisment.

Faptul de a ști că un atac de panică este o alarmă falsă, poate ajuta copiii și adolescenții să știe cum să se descurce și să rămână calmi atunci când trec printr-un astfel de episod.

Atacurile de panică pot fi înfricoșătoare, iar mulți copii și adolescenți pot crede că li se va întâmpla ceva foarte rău, de exemplu să își piardă conștiența sau să moară. Părinții, copiii și adolescenți trebuie să știe cu claritate că, deși este inconfortabil, un atac de panică nu este periculos și nu durează decât o scurtă perioadă de timp. În felul acesta, copilul poate să știe la ce să se aștepte, să știe că este în siguranță și să treacă cu mai mult curaj prin această experiență dificilă. Iată ce pot face părinții când se confruntă cu atacuri de panică la copii:

Validați ce simte copilul

Când copilul  are un atac de panică, cei mari pot încerca să minimizeze, spunându-i ”Nu este nimic, ești bine!” sau „Nu  îți face griji.”. Astfel de mesaje îl pot face pe copil să se simtă și mai speriat, chiar furios, pentru că el simte cu totul altceva și starea lui nu este tratată cu suficientă seriozitate. Părinții îi pot spune că înțeleg cum se simte cel mic și cât de înfricoșător poate fi, stând alături de el și reamintindu-i că atacul se va termina în curând.  

Puteți spune ceva de genul „Îmi dau seama că ești foarte speriat. Atacurile de panică sunt înfricoșătoare, dar vor trece. Sunt chiar aici cu tine.”, iar după ce trece atacul îl puteți lăuda pe copil pentru curajul și puterea sa de a face față acestei provocări.

Păstrați controlul în timpul atacului de panică

Dacă copilul are un atac de panică, va simți, probabil, că își pierde  controlul. De aceeea este foarte important ca părinții să rămână calmi, să-și păstrezi controlul pe durata atacului de panică și să-i vorbească  celui mic cu o voce blândă și liniștitoare. Spuneți-i să respire adânc și asigurați-l că panica se va termina în curând. Odată ce atacul de panică pare să se diminueze, acordați-i suficient timp și spațiu pentru a se calma.

Încercați să îi ajutați pe cei mici să dezvolte abilități de coping  

Puteți folosi exerciții de concentrare sau mindfulness, spunând copilului să exerseze cele cinci șimțuri și să observe cinci obiecte colorate, patru sunete, trei mirosuri, doua senzații de atingere și un gust (de exemplu al unei bomboane sau al unui fruct). Exercițiul 5-4-3-2-1 este unul dintre cele mai simple exerciții de conștientizare, care fixează mintea copilului pe detalii din jur, până când atacul de panică începe să se diminueze. Concentrarea asupra lucrurilor din jurul lor îi poate ajuta pe copii și adolescenți să se calmeze, să acorde mai puțină atenție sentimentelor înfricoșătoare din corpurile lor și să treacă puțin mai repede peste atacul de panică.

Exercițiile de respirație pot fi de mare ajutor pentru relaxare și diminuarea simptomelor unui atac de panică.

Hiperventilația și ritmul cardiac accelerat sunt caracteristice atacurilor de panică. Atunci când apar atacuri de panică la copii, părinții îi pot învăța să respire profund, diminuând astfel frecvența respiratorie și calmând bătăile inimii.

Spuneți-i copilului să inspire pe nas timp de 3 secunde (ar trebui să simtă că pieptul se extinde atunci când face acest lucru), să își țină respirația timp de 2 secunde, înainte de a expira complet, timp de 5-6 secunde. Copilul poate folosi această strategie de respirație dacă se va mai întâmpla să aibă un atac de panică.

O altă abilitate de exersat este relaxarea musculară progresivă. Relaxarea progresivă a mușchilor îi ajută pe copii și adolescenți să-și relaxeze corpul din cap până în picioare, încordându-și și relaxând fiecare grup muscular și aducând astfel senzații de detensionare și calm în întregul corp.

Atenție!

Este important ca aceste abilități să fie practicate zilnic de copiii și adolescenții cu atacuri de panică. A învăța cum să folosești aceste abilități de adaptare poate fi dificil la început, dar este ca un mușchi – cu cât își exersează mai mult aceste abilități, cu atât îi va ajuta mai bine atunci când au un nou atac de panică.  Părinții îi pot ajuta pe copii și pe adolescenți să includă aceste exerciții în rutina lor zilnică, mai ales în perioadele stresante sau dificile, când pot fi mai predispuse la atacuri de panică. Ideal, părinții pot ecersa aceste abilități împreună cu copii, dându-le un exemplu eficient pentru a fi răbdători și perseverenți.

Distrageți atenția copiilor

Dacă este vorba despre un copil mai mic, care nu a învățat încă o abilitate de coping sau nu este capabil să o încă, distragerea atenției de la simptomele atacului de panică poate fi de ajutor. Faceți ceva cu copilul care necesită multă concentrare, de exemplu un puzzle sau jucați un joc de cărți, cântați un cântec preferat sau numărați înapoi din 3 în 3, de la 100.

Ajutați-i să fie curajoși

Uneori, copiii și adolescenții încep să evite lucruri sau situații despre care au senzația că le pot declanșa un atac de panică. De exemplu, copiii pot începe să evite școala, să nu vrea să plece de acasă și chiar să evite activitățile preferate, cum ar fi petrecerea timpului cu prietenii sau sportul.

Deși această evitare este normală la copii și adolescenți, pe termen lung va avea efecte negative, împiedicând experiențele frumoase, dar și crescând anxietatea. Este important ca cei mici să învețe să se expună, puțin câte puțin, la aceste situații, chiar dacă se simt îngrijorați sau nervoși. Folosiți laude și, dacă este necesar, mici recompense pentru a-i ajuta să fie curajoși în astfel de situații.

atacuri de panică la copii

Găsiți variante educative, medicale sau de psihoterapie pentru a ajuta copiii

Pentru unii copii, atacurile de panică apar atât de frecvent și provoacă atât de multe dificultăți în viața de zi cu zi încât pot fi diagnosticați ca tulburare de panică. Dacă copilul se îngrijorează adesea că va avea un alt atac de panică sau începe să evite locurile sau situațiile ce pot declanșa un astfel de atac, poate fi necesară găsirea unui sprijin mai consistent.

Discutați cu medicul pediatru care vă poate oferi îndrumări și vă poate orienta către servicii terapie sau consiliere. Atacurile de panică sunt tratabile, iar cercetările la adulți arată că există șanse mari de recuperare după atacurile de panică, inclusiv remiterea completă a simptomelor. În cazul copiilor, situația poate fi mai dificilă, totuși un psihoterapeut specializat în tratarea atacurilor de panică poate fi de mare ajutor.

Terapia cognitiv-comportamentală

Este un tratament cu rezultate foarte bune în cazul anxietății, care îl poate ajuta pe copil să înțeleagă și să exprime cum se simte, să observe cum gândește și acționează atunci când este speriat sau îngrijorat și să schimbe aceste moduri de reacție. Prin terapie cognitiv comportamentală copilul va dobândi diferite abilități de a-și gestiona anxietatea și  de a se expune în etape la situații anxiogene, pentru a învăța să facă față senzațiilor neplăcute generate de atac. De asemenea, terapeutul îl poate învăța pe copil diverse tehnici de relaxare și îi poate îndruma pe părinți să găsească modalități optime de a-l sprijini în timpul unui atac de panică.

Ce pot face în plus părinții?

  • Ajutați copilul să vorbească despre evenimentele care declanșează anxietatea. Discutați despre cum să faceți față acestor factori declanșatori data viitoare când apar.
  • Dacă performanța excesivă este cauza anxietății copilului, ajutați-l să găsească mai mult echilibru.
  • Ajutați copilul să-și facă mai puține griji în legătură cu lucrurile pe care nu le poate controla.
  • Învățați copilul ce înseamnă un stil de viață sănătos și ajutați-l să dobândească astfel de abilități (să doarmă suficient, minim 8 ore pe noapte, pentru a putea face față mai bine stresurilor cotidiene; să evite produsele cu cofeină, precum cola, băuturi energizate pentru că sunt stimulente care poate agrava anxietatea)
  • Faceți ceva distractiv și relaxant în fiecare zi. Este important să petreceți timp de calitate cu copiii în care să vorbiți despre lucruri plăcute, fără a pune în discuție subiecte care pot provoaca anxietate, precum performanțele școlare, etc.

Surse: