cancer pulmonar

Cancer pulmonar: ghid complet

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.

Dr. Olimpia Nicolaescu MD, PhD

Medic primar pneumolog

Medic specialist hematologie clinică

Doctor in științe medicale cu teza "Contribuții la studiul complicațiilor infecțioase pulmonare in sindroamele limfoproliferative maligne", Universitatea de Medicină Și Farmacie "Dr. Carol Davila", 1997


Diagnosticul de cancer pulmonar este unul dintre cele mai grave, dat fiind că această boală are incidență crescută și mortalitatea cea mai mare dintre afecțiunile maligne. Anual, cancerul pulmonar provoacă peste un milion de decese; de exemplu, în 2020, au fost diagnosticate la nivel mondial 2,2 milioane de persoane cu cancer pulmonar și s-au produs 1,8 milioane de decese din această cauză.  În anii următori, se preconizează că decesele cauzate de cancer pulmonar vor crește la nivel global la aproape 3 milioane de decese anuale până în 2035, din cauza ratelor ridicate de consum de tutun, poluării și îmbătrânirii populației. Cancerul pulmonar este rar la persoanele sub 40 de ani. Vârsta medie a unei persoane diagnosticate cu cancer pulmonar este de 70 de ani, iar vârsta medie a decesului este de 72 de ani.

Marea majoritate a cazurilor de cancer pulmonar sunt cauzate de fumatul pe termen lung.De aceea, principala modalitate de prevenție a acestei boli este evitarea factorilor de risc, în primul rând fumatul, dar și poluarea aerului. Tratamentul și rezultatele pe termen lung depind de tipul de cancer, stadiul acestuia și starea generală de sănătate a persoanei. Majoritatea cazurilor nu sunt vindecabile, totuși tratamentele moderne au crescut speranța de viață la 5 ani pentru anumite tipuri de cancer. Tratamentele obișnuite includ intervenția chirurgicală, chimioterapia și radioterapia. Carcinomul pulmonar fără celule mici este uneori tratat prin intervenție chirurgicală, în timp ce cancerul pulmonar cu celule mici răspunde, de obicei, mai bine la chimioterapie și radioterapie.

Articolul de față constituie un Ghid în cadrul căruia sunt prezentate cauzele cancerului pulmonar, tipurile de cancer pulmonar și simptomele lor, precum și principalele metode de prevenție și tratament pentru una dintre principalele maladii ale secolului 21.

Ce este cancerul pulmonar

Cancerul pulmonar, cunoscut și sub denumirea de carcinom pulmonar (deoarece majoritatea cancerelor pulmonare sunt carcinoame) reprezintă o tumoră pulmonară malignă caracterizată prin creșterea necontrolată a celulelor în țesuturile pulmonare. Atunci când celulele canceroase încep să se dezvolte în interiorul plămânilor, excrescentele formate primesc denumirea de tumori pulmonare primare. În anumite cazuri, formațiunile canceroase se pot desprinde și pot migra prin intermediul vaselor de sânge în alte părți ale corpului. Acestea se pot fixa pe organe sau pe oase și se pot dezvoltă la rândul lor, dând naștere unor metastaze sau tumori secundare.

La diagnosticare, cancerele pulmonare sunt clasificate în funcție de tipul de celule din care provine tumora; tumorile derivate din celule diferite progresează și răspund diferit la tratament

Majoritatea cancerelor care provin din interiorul plămânilor, cunoscute sub numele de cancere pulmonare primare, sunt carcinoame. Există două tipuri principale de cancer pulmonar, clasificate în funcție de dimensiunea și aspectul celulelor maligne:

  • cancerul pulmonar cu celule mici, reprezintă circa 15% dintre cancerele pulmonare (SCLC= small cell lung carcinoma)
  • cancerul pulmonar fără celule mici apare în circa 85% dintre diagnostice (NSCLC)

Cancer pulmonar cu celule mici

În cazul SCLC, celulele canceroase sunt mici, cu limite prost definite, nu prea multă citoplasmă, multe mitocondrii și au nuclei distincti cu ADN cu aspect granular și fără nucleoli vizibili.

Este caracterizat drept o formă de carcinom extrem de agresiv, care se răspândește rapid și afectează în mod special persoanele fumătoare. De cele mai multe ori, SCLC este diagnosticat în stadii avansate, când tratamentul este mult mai dificil de pus în practică. Cancerul pulmonar cu celule mici apare, de regulă, la nivelul bronhiilor (căile respiratorii principale ale plămânilor) din centrul plamanilor

Acest tip de cancer apare foarte rar la nefumatori. Celulele modificate  acesta este cauzat de celule mici rotunde care formeaza excrescente de obicei in caile aeriene mari. Acest tip de cancer pulmonar are celule care de.

 SCLC poate produce hormoni ectopici sau poate induce efecte imune care pot duce la sindroame paraneoplazice. Cele mai multe cazuri de cancer pulmonar cu celule mici apar la nivelul căilor respiratorii mai mari (bronhiile primare și secundare).

Cancer pulmonar fără celule mici

Reprezintă cel mai frecvent tip de cancer pulmonar, avand însă o rată de diagnosticare cu succes în stadii timpuri in aproximativ 85% dintre cazuri.

NSCLC reprezintă, de fapt, un grup de trei tipuri de cancer, evolutia sa fiind influentata de tipul histologic:

  • Adenocarcinom
  • Carcinom cu celule scuamoase 
  • Carcinom cu celule mari

Aproape 40% dintre cancerele pulmonare sunt adenocarcinoame, care provin de obicei din țesutul pulmonar periferic.

Adenocarcinoamele sunt clasificate ca:

  • lepidice (care cresc de-a lungul suprafeței pereților alveolari intacți)
  • acinare
  • papilare sau micropapilare, cu model solid

Adenocarcinoamele lepidice tind să fie mai puțin agresive; adenocarcinoamele micropapilare și cu model solid sunt cele mai agresive.

Carcinomul cu celule scuamoase cauzează aproximativ 30% din cancerele pulmonare. Ele apar de obicei în apropierea căilor respiratorii mari. O cavitate goală și celule moare sunt, de obicei, găsite în centrul tumorii.

Mai puțin de 10% dintre cancerele pulmonare sunt carcinoame cu celule mari, numite astfel deoarece celulele sunt mari, cu exces de citoplasmă, nuclei mari și nucleoli vizibili.

Aproximativ 10% dintre cancerele pulmonare sunt tipuri mai rare. Unele pot rezulta prin  amestecuri ale subtipurilor de mai sus, cum ar fi carcinomul adenoscuamos.

Subtipurile rare includ:

  • tumorile carcinoide
  • carcinoamele glandelor bronșice
  • carcinoamele sarcomatoide
  • tumorile neuroendocrine

Un subgrup de adenocarcinoame pulmonare prezintă o creștere lepidică. Cunoscut anterior ca carcinom bronhioloalveolar, acest tip de cancer are, de obicei, un prognostic mai bun decât alte tipuri de cancer pulmonar.

Alte tipuri de cancer pulmonar includ:

  • Mezoteliomul,  asociat, de obicei, cu un istoric de expunere la azbest, afectează, în general, bărbații în vârstă si pot sa treacă 35-40 de ani de la prima expunere la azbest până la momentul apariției cancerului.
  • Carcinoidul este un tip rar de tumoră a plămânului (1-2% dintre toate cancerele pulmonare). Este mai frecventa la tineri,  iar majoritatea pacientilor nu au simptome la momentul diagnosticului.
  • Alte tipuri de cancer pulmonar, cum ar fi sarcoamele rare ale plămânului, sunt generate de transformarea malignă a țesuturilor conjunctive, la nivelul celulelor mezenchimale.
  • Limfoamele și melanoamele (din liniile de celule limfoide și melanocite) pot duce uneori (foarte rar) la cancer pulmonar.

Stadializarea cancerului pulmonar

Stadializarea cancerului pulmonar este o evaluare a gradului de răspândire a cancerului din sursa sa originală. Este unul dintre factorii care afectează atât prognosticul, cât și potențialul tratament al cancerului pulmonar.

În stadializarea clasică, etapele cancerului pulmonar pot  fi considerate următoarele:                                  

Stadiul I: Cancerul este prezent doar într-o parte a plămânului.

Stadiul II: Cancerul este răspândit la ganglionii limfatici sau la țesuturile din vecinatate ( de eemplu, la nivelul peretelui toracic).

Stadiul III: Cancerul s-a răspândit in torace și cuprinde ganglionii limfatici mari.

Stadiul IV: Cancerul s-a raspandit în alte părți ale corpului ( de exemplu, ficat sau oase).

Cancerele limitate la tumori mai mici sunt desemnate stadiul I. Cele cu tumori mai mari sau răspândite la cei mai apropiați ganglioni limfatici sunt stadiul II. Cei cu cele mai mari tumori sau răspândire extinsă la ganglioni sunt în stadiul III. Cancerele care au metastazat sunt stadiul IV. Cancerele limitate la tumori mai mici sunt desemnate stadiul I. Cele cu tumori mai mari sau răspândite la cei mai apropiați ganglioni limfatici sunt stadiul II. Cei cu cele mai mari tumori sau răspândire extinsă la ganglioni sunt în stadiul III. Cancerele care au metastazat sunt stadiul IV. Aproximativ 40% dintre cei diagnosticați cu cancer pulmonar fără celule mici au boală în stadiul IV în momentul diagnosticării.

În cazul SCLC, cancerele sunt calificate fie ca „stadii limitate”, fie ca „stadii extensive”. Aproximativ o treime dintre oameni sunt diagnosticați în stadiul limitat, ceea ce înseamnă că masa tumorală este limitată la o parte a toracelui, în cadrul unui singur domeniu tolerabil de radioterapie. Celelalte două treimi sunt diagnosticate în „stadiul extensiv”, cu cancerul răspândit în ambele părți ale toracelui sau în alte părți ale corpului.

În cazul NSCLC și, uneori, al SCLC, se acceptă următoarea stadializare detaliată:

T0: Fără tumoră primară

Tis:  carcinom in situ

T1: Tumoră ≤ 3 cm în diametru, înconjurată de pleura pulmonară sau viscerală

T1mi Adenocarcinom minim invaziv

T1a Tumora ≤ 1 cm diametru

T1b Tumora > 1 cm dar ≤ 2 cm diametru

T1c Tumora > 2 cm dar ≤ 3 cm diametru

T2: Dimensiunea tumorii > 3 cm, dar ≤ 5 cm diametru

Implicarea bronhiilor principale dar nu a carinei

Invazia pleurei viscerale

Atelectazie/pneumonită obstructivă care se extinde până la hil

T2a Tumora > 3 cm dar ≤ 4 cm diametru

T2b Tumora > 4 cm dar ≤ 5 cm diametru

T3: Dimensiunea tumorii > 5 cm dar ≤ 7 cm diametru

Invazie în peretele toracic, nervul frenic sau pericardul parietal

Nodul tumoral separat în același lob

T4: Dimensiunea tumorii > 7 cm

Invazia diafragmei, mediastinului, inimii, vaselor mari, traheei, carinei, nervului laringian recurent, esofagului sau corpului vertebral

Nodul tumoral separat într-un lob diferit al aceluiași plămân

cancer pulmonar consultație

Metastazele pulmonare

Cancerul pulmonar poate metastaza oriunde în corp, cu simptome diferite în funcție de locație. Cancerele pulmonare primare metastazează cel mai frecvent la creier, oase, ficat și glandele suprarenale.

Metastazele cancerului pulmonar pot afecta ganglionii limfatici și, în acest caz, se acceptă următoarea stadializare:

N0 Fără metastaze ganglionare

N1 Metastaze la ganglionii limfatici ipsilaterali peribronșici și/sau hilari

N2 Metastaze la ganglionii limfatici mediastinali și/sau subcarinali ipsilaterali

N3 Metastaze în ganglionii limfatici scaleni sau supraclaviculari

Metastaze la ganglionii limfatici hilari sau mediastinali contralaterali

Metastazele la distanță au următoarea stadializare:

M0 Fără metastaze la distanță

M1a Nodul tumoral separat în celălalt plămân

Tumora cu noduli pleurali sau pericardici

Revărsat pleural sau pericardic malign

M1b O singură metastază în afara toracelui

M1c Două sau mai multe metastaze în afara toracelui

Cauzele cancerului pulmonar

Cancerul se dezvoltă după leziuni genetice ale ADN-ului și modificări epigenetice. Aceste modificări afectează funcțiile normale ale celulei, inclusiv proliferarea celulară, moartea celulară programată (apoptoza) și repararea ADN-ului. Pe măsură ce se acumulează mai multe daune, crește riscul de cancer

Carcinoamele pulmonare derivă din celule maligne transformat provenite din celule epiteliale sau din țesuturi compuse din celule epiteliale. În timp, această creștere necontrolată se poate metastaza (răspândindu-se dincolo de plămâni) fie prin extensie directă, prin intrarea în circulația limfatică, fie prin răspândire hematogenă, prin sânge – în țesutul din apropiere sau în alte părți mai îndepărtate ale corpului.Principalii factori care favorizează apariția cancerului pulmonar sunt următorii:

Fumatul

Riscul de cancer pulmonar este influențat dramatic de expunerea la fumul de țigară, precum  precum și de expunerea la anumite substanțe, în cazul persoanelor care lucrează în domenii precum minerit, construcții navale, rafinarea petrolului și ocupații care implică expunerea la azbest.

 85-90% dintre cazurile de cancer pulmonar apar la persoane fumătoare. Persoanele care au o istorie lungă de fumat au cel mai mare risc de a dezvolta cancer pulmonar, riscul crescând odată cu durata fumatului. Incidența la bărbați a crescut până la mijlocul anilor 1980 și a scăzut de atunci. La femei, incidența a crescut până la sfârșitul anilor 1990 și de atunci a fost stabilă.

Riscul nefumătorilor de a dezvolta cancer pulmonar este influențat și de expunerea pasivă la fumul de tutun. Fumatul pasiv crește riscul de a dezvolta cancer pulmonar cu aproximativ 30%, riscul fiind corelat cu durata expunerii.

Din anii 1960, ratele adenocarcinomului pulmonar au început să crească în raport cu alte tipuri de cancer pulmonar, parțial din cauza introducerii țigărilor cu filtru. Utilizarea filtrelor elimină particulele mai mari din fumul de tutun, reducând astfel depunerea în căile respiratorii. Cu toate acestea, fumătorul trebuie să inspire mai profund pentru a primi aceeași cantitate de nicotină, crescând depunerea de particule în căile respiratorii mici, unde tinde să apară adenocarcinomul.

Efectul carcinogen al fumatului este urmarea inhalării diferitelor substanțe chimice din fumul de tutun care provoacă mutații ADN, crescând șansa ca celulele să devină canceroase. Agenția Internațională de Cercetare a Cancerului identifică cel puțin 50 de substanțe chimice din fumul de tutun ca fiind cancerigene, cele mai puternice fiind nitrozaminele specifice tutunului.

Expunerea profesională la anumite substanțe chimice

În ceea ce privește expunerea la o varietate de alte substanțe chimice toxice, asociată anumitor ocupații, determină, de asemenea, un risc crescut de cancer pulmonar. În total, se estimează că expunerea profesională la agenți cancerigeni cauzează 9-15% din cancerele pulmonare. Un exemplu este azbestul, care provoacă cancer pulmonar fie direct, fie indirect, prin inflamarea plămânilor. Expunerea la toate formele de azbest disponibile comercial crește riscul de cancer, iar riscul de cancer crește odată cu timpul de expunere. Fumatul și expunerea la azbest cresc riscul în mod sinergic – adică riscul ca cineva care fumează și este expus la azbest să moară din cauza cancerului pulmonar este mult mai mare

În mod similar, expunerea la radon, un produs natural de descompunere a uraniului, este asociată cu risc crescut de cancer pulmonar. Acest lucru este valabil mai ales la minerii subterani, care au cea mai mare expunere; dar şi în aerul interior din spaţiile rezidenţiale. Expunerea la radon este responsabilă pentru între 3% și 14% din cazurile de cancer pulmonar.

Poluarea aerului

Expunerea la poluarea aerului, în special la particulele fine, crește, de asemenea, riscul de cancer pulmonar. Particulele fine (PM2.5) și aerosolii de sulfat, care pot fi eliberați în gazele de eșapament sunt asociate cu un risc ușor crescut. Pentru dioxidul de azot, o creștere de 10 părți pe miliard crește riscul de cancer pulmonar cu 14%. Se estimează că poluarea aerului exterior cauzează 1–2% dintre cancerele pulmonare. Poluarea aerului din interior de la arderea lemnului, a cărbunelui sau a reziduurilor pentru gătit și încălzire a fost, de asemenea, legată de un risc crescut de a dezvolta cancer pulmonar.

Anumite boli inflamatorii

Câteva boli care provoacă inflamarea plămânilor cresc riscul de cancer pulmonar. Riscul cel mai mare este la persoanele cu Boala Pulmonară Obstructivă Cronică.

Alte boli inflamatorii pulmonare și ale sistemului imunitar, cum ar fi deficitul de alfa-1 antitripsină, fibroza interstițială, sclerodermia, infecția cu Chlamydia pneumoniae, tuberculoza și infecția cu HIV sunt, de asemenea, asociate cu risc crescut de a dezvolta cancer pulmonar. Virusul Epstein-Barr este asociat cu dezvoltarea unui cancer pulmonar rar, asemănător limfoepiteliomului, în țările asiatice

Genetica

Aproximativ 8% din cazurile de cancer pulmonar sunt cauzate de factori moșteniți (genetici). La rudele persoanelor care sunt diagnosticate cu cancer pulmonar, riscul este dublat, probabil din cauza unei combinații de gene.

Cancer pulmonar simptome

Cancerul pulmonar precoce nu are adesea simptome. Când apar simptomele, acestea sunt, adesea, probleme respiratorii nespecifice, în special:

  • tuse
  • dificultăți de respirație
  • durere în piept

Persoanele care tușeau deja, din cauza unei boli cronice (cum ar fi BPOC sau bronșita  cronică) pot raporta fie o nouă tuse, fie o creștere a frecvenței sau intensității unei tuse preexistente.

Hemoptizia (tusea cu sânge) poate să apară la aproximativ un sfert dintre bolnavii de cancer pulmonar, variind de la mici dungi în spută la cantități mari.

Aproximativ jumătate dintre cei diagnosticați cu cancer pulmonar se confruntă cu dificultăți de respirație, în timp ce 25-50% experimentează o durere toracică surdă și persistentă, care se menține într-un anumit punct în timp.

 În plus față de simptomele respiratorii, pot apărea simptome sistemice precum:

  • pierderea poftei de mâncare
  • pierderea în greutate
  • slăbiciune generală
  • febră și transpirații nocturne

Conform dicționarului medical de pe reginamaria.rom simptomele au fost centralizate în acronimul englezesc BREATHE

  • B – Blood: tuse cu sânge
    R – Reccurent: infecții respiratorii recurente
    E – Enduring: tușe persistența, care nu mai trece
    A – Ache: durere în piept, spate și umeri
    T – Trouble breathing: dificultate în respirație
    H – Hoarseness: răgușeală
    E – Epuizare, slăbiciune sau pierderea poftei de mâncare

Unele simptome mai puțin frecvente sugerează o anumită poziționare a maselor tumorale, eventual metastazarea acestora.

Astfel, tumorile din torace pot cauza:

  • probleme de respirație prin obstrucționarea traheei sau perturbarea nervului diafragmului
  • dificultăți la înghițire prin comprimarea esofagului
  • răgușeală prin perturbarea nervilor laringelui
  • sindromul Horner prin perturbarea sistemului nervos simpatic.

Sindromul Horner este, de asemenea, frecvent în tumorile din partea superioară a plămânului, cunoscute sub numele de tumori Pancoast, care provoacă, în plus, dureri de umăr ce iradiază pe partea degetului mic a brațului, precum și distrugerea coastelor superioare.

Ganglionii limfatici umflați deasupra claviculei pot indica o tumoare care sa răspândit în piept.

Tumorile care obstrucționează fluxul sanguin către inimă pot cauza sindromul venei cave superioare, în timp ce tumorile care se infiltrează în zona din jurul inimii pot provoca acumularea de lichid în jurul inimii, aritmie și insuficiență cardiacă.

Aproximativ o treime dintre persoanele diagnosticate cu cancer pulmonar au simptome cauzate de metastazarea tumorilor primare în diferite locuri din corp.

Metastazele cerebrale pot provoca:

  • dureri de cap
  • greață
  • vărsături
  • convulsii
  • deficite neurologice.

Metastazele osoase pot provoca:

  • durere osoasă intensă
  • fracturi osoase
  • compresie a măduvei spinării

Metastazele în măduva osoasă pot epuiza celulele sanguine și pot provoca leucoeritroblastoză (celule imune imature din sânge).

Metastazele hepatice pot provoca:

  • mărirea ficatului
  • durere în cadranul superior drept al abdomenului
  • febră
  • scădere în greutate

Tumorile pulmonare cauzează adesea eliberarea de hormoni care modifică organismul și provoacă ei înșiși simptome neobișnuite, numite sindroame paraneoplazice. Eliberarea inadecvată a hormonilor poate provoca schimbări dramatice ale concentrațiilor de minerale din sânge. Cel mai frecvent este hipercalcemia cauzată de producția excesivă de proteine ​​legate de hormonul paratiroidian. Hipercalcemia se poate manifesta prin greață, vărsături, dureri abdominale, constipație, sete crescută, urinare frecventă și stare mentală alterată.

Cei cu cancer pulmonar se confruntă de obicei cu hipokaliemie din cauza secreției inadecvate a hormonului adrenocorticotrop, precum și hiponatremie din cauza supraproducției de hormon antidiuretic sau peptidă natriuretică atrială.

Aproximativ o treime dintre persoanele cu cancer pulmonar dezvoltă modificări patologice ale unghiilor, în timp ce până la unul din zece suferă de osteoartropatie primară hipertrofică.

O varietate de tulburări autoimune pot apărea ca sindroame paraneoplazice la cei cu cancer pulmonar, inclusiv sindromul miastenic Lambert-Eaton (care provoacă slăbiciune musculară), neuropatii senzoriale, inflamație musculară, edeme cerebrale și deteriorare autoimună a cerebelului, a sistemului limbic sau a trunchiului cerebral.

Până la 1 din 12 persoane cu cancer pulmonar prezintă probleme de coagulare paraneoplazică, inclusiv tromboflebită venoasă migratoare, cheaguri în inimă și coagulare intravasculară diseminată. Sindroamele paraneoplazice care implică pielea și rinichii sunt rare, fiecare aparând la până la 1% dintre cei cu cancer pulmonar.

Simptome cancer pulmonar în ultimă fază

În cancerul pulmonar, simptomele apar tardiv, de aceea există o rată ridicată a mortalității prin cancer pulmonar. 90% dintre cazuri sunt diagnosticate în stadii inoperabile. Cancerul pulmonar este greu de detectat și nu cauzează simptome în stadiile incipiente. În multe situații, simptomele apar când tumoră crește că dimensiuni sau determina mestastaze.

Simptomele cele mai comune ale cancerului pulmonar sunt dificultăți de respirație și durere, care se pot agrava în cazul cancerului pulmonar în ultimă fază. Hemoptizia poate indica, de asemenea, agravarea bolii. Progresia tumorii la nivel regional, prinderea ganglionilor limfatici, poate să determine durere toracică, dificultăți în respirație, răgușeală.

Oxigenul suplimentar, fluxul de aer îmbunătățit și dozele mici de morfină pot îmbunătăți dificultățile de respirație.

Multe dintre simptomele cancerului pulmonar avansat sunt cele descrise mai sus, în cazul metastazelor toracice, limfatice, osoase, de ficat sau cerebrale.

În cazul cancerului pulmonar avansat devine esențială îngrijirea paliativă, menită să amelioreze simptomele și să diminueze disconfortul, îmbunătățind timpul de supraviețuire și calitatea vieții celor cu cancer pulmonar.

În cât timp avansează cancerul pulmonar

Cancerul pulmonar este greu de depistat și nu prezintă simptome în stadiile incipiente. Fiind diagnosticat, adesea, în stadii tardive, avansarea sa este rapidă. De exemplu, în cazul unei persoane cu cancer pulmonar cu celule mici, diagnosticată în stadiu limitat, boala poate avansa în câteva luni, maxim un an.

”Netratat, cancerul pulmonar evoluează în multe cazuri destul de rapid, cu accentuarea simptomelor, scădere în greutate, lipsa completă a apetitului, degradarea stării generale, ce variază de la câteva luni la un an de la data diagnosticului. Există totuși și cazuri care cancerul pulmonar evoluează mult mai lent, dar și altele la care o complicație (cum ar fi o hemoptizie masiva) poate duce brusc la moarte. Tratamentul combinat chirurgical și oncologic îmbunătățește mult lucrurile, iar rata de supraviețuire se îmbunătățește cu câtiva ani. Cu cât tratamentul se face într-un stadiu mai precoce, cu atât vor crește șansele de supraviețuire.”, arată dr. Necdet Üskent, Prof. Dr. în Medicină Internă şi Hematologie, pe site-ul anadolumedicalcenter.ro

Cât trăiești cu cancer pulmonar

Aproximativ 19% dintre persoanele diagnosticate cu cancer pulmonar supraviețuiesc la cinci ani de la diagnosticare.Supraviețuirea la cinci ani este mai mare la femei (22%) decât la bărbați (16%). Femeile tind să fie diagnosticate cu boală mai puțin avansată și au rezultate mai bune decât bărbații diagnosticați în același stadiu.                                                                     

Supraviețuirea pentru cancerul pulmonar scade pe măsură ce stadiul diagnosticului devine mai avansat; aproximativ 70% dintre pacienți supraviețuiesc cel puțin un an când sunt diagnosticați în stadiul cel mai incipient, dar acest procent scade la doar 14% pentru cei diagnosticați cu forma cea mai avansată de boală (stadiul IV).

Supraviețuirea în cazul cancerului pulmonar cu celule mici

SCLC este deosebit de agresiv. Majoritatea persoanelor tratate pentru recidiva SCLC dezvoltă, în cele din urmă, cancer rezistent la chimioterapie. În medie, o persoană diagnosticată cu SCLC în stadiul limitat supraviețuiește 12-20 de luni de la diagnostic; o persoana diagnosticată în stadiul extensiv supraviețuiește în jur de 12 luni. 10–15% dintre persoanele cu SCLC supraviețuiesc la 5 ani după diagnostic.

Cei cu SCLC în stadiu limitat care intră în remisie completă după chimioterapie și radioterapie au o șansă de 50% ca metastazele cerebrale să se dezvolte în următorii doi ani.

Supraviețuirea în cazul cancerului pulmonar fără celule mici

Pentru NSCLC, cel mai bun prognostic este atins cu rezecția chirurgicală completă a bolii în stadiul IA, cu o supraviețuire de până la 70% la cinci ani.

Prognosticul s-a îmbunătățit semnificativ în ultimii ani odată cu introducerea imunoterapiei.

68–92% dintre cei diagnosticați cu NSCLC în stadiul I supraviețuiesc la cel puțin 5 ani după diagnostic, la fel ca 53–60% dintre cei diagnosticați cu NSCLC în stadiul II.

Mai mulți factori personali și de boală sunt asociați cu rezultate îmbunătățite. Cei diagnosticați într-un stadiu mai precoce al bolii tind să aibă un prognostic mai bun, la fel ca cei diagnosticați la o vârstă mai fragedă. Cei care fumează sau suferă de pierderea în greutate ca simptom tind să aibă rezultate mai rele. Metastazele mari/active (prin scanare PET) și mutațiile tumorale sunt asociate cu o supraviețuire redusă.

Cancerul pulmonar doare?

Până la 92% dintre persoanele cu cancer pulmonar raportează durere la nivelul toracelui, fie din cauza leziunilor tisulare la locul tumorii, fie din cauza leziunilor nervoase. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a dezvoltat un sistem pe trei niveluri pentru gestionarea durerii cauzate de cancer. Pentru cei cu durere ușoară (nivelul unu), OMS recomandă acetominofen sau un medicament antiinflamator nesteroidian.

Aproximativ o treime dintre oameni suferă de durere moderată (nivelul doi) sau severă (nivelul trei), pentru care OMS recomandă analgezice opioide. Opioidele sunt de obicei eficiente în ameliorarea durerii nociceptive (durere cauzată de deteriorarea diferitelor țesuturi ale corpului).

Dacă tumoră este localizată la vârful plămânului poate apărea durere la nivelul omoplatului (sindrom Pancoast-Tobias) și afectarea ochiului pe aceeași parte cu tumoră, cu ptoza (căderea pleoapei), mioză (pupila îngustată) și enoftalmie (ochi înfundat) (sindromul Claude Bernard Horner).

Metastazarea în diferite zone poate determina, de asemenea, durere. Astfel, metastazele osoase pot determina dureri intense și fracturi. Metastaza hepatică determină durere în cadranul superior drept abdominal, în vreme ce metastazele cerebrale pot determina dureri puternice de cap.

Diagnosticul cancerului pulmonar

După anamneză și examenul fizic, medicul va recomanda persoanei suspectate de cancer pulmonar o serie de teste și analize.

Metode imagistice

Persoana suspectată de cancer pulmonar realiza diferite teste imagistice pentru a evalua prezența, extinderea și localizarea tumorilor. În primul rând, se efectuează o radiografie toracică pentru a căuta o masă tumorală în interiorul plămânului. Radiografia poate evidenția o masă evidentă, lărgirea mediastinului (sugestivă de răspândire la ganglionii limfatici de acolo), atelectazie (colaps pulmonar), consolidare (pneumonie) sau revărsat pleural.

Cu toate acestea, unele tumori pulmonare nu sunt vizibile la radiografie, fiind recomandată scanarea prin tomografie computerizată (CT), care poate dezvălui dimensiunile și localizarea tumorilor.

Scanarea tomografică cu emisie de pozitroni (PET) sau scanarea combinată PET-CT este adesea folosită pentru a localiza metastazele în organism.

Deoarece scanarea PET nu poate fi utilizată la nivelul creierului, National Comprehensive Cancer Network recomandă imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) – sau CT în cazul în care RMN nu este disponibil – pentru a scana creierul pentru metastaze la cei cu NSCLC și tumori mari sau tumori care s-au răspândit la ganglionii limfatici din apropiere.   

Imagistica este, de asemenea, utilizată pentru a evalua gradul de răspândire a cancerului.

Cancerul pulmonar poate apărea adesea ca un nodul pulmonar solitar pe o radiografie toracică. Cu toate acestea, diagnosticul diferențial este larg și multe alte boli pot da, de asemenea, acest aspect, inclusiv cancerul metastatic, hamartoamele și granuloamele infecțioase cauzate de tuberculoză, histoplasmoză sau coccidioidomicoză.

Endoscopia, bronhoscopia, mediastinoscopia și toracoscopia pot completa informațiile obținute prin testele imagistice principale.  

Biopsia

Un diagnostic definitiv de cancer pulmonar necesită o biopsie a țesutului suspectat,  examinată histologic pentru celulele canceroase. Biopsia bronhoscopică sau ghidată de CT este adesea utilizată pentru a preleva probe de tumoră pentru histopatologie.

În plus, materialul de biopsie al tumorii sau metastazelor inițiale este adesea testat pentru profilul molecular pentru a determina eligibilitatea pentru anumite terapii țintite. Persoanelor care nu pot fi supuse unei proceduri de biopsie invazive li se poate preleva în schimb o biopsie lichidă (adică o probă de lichid corporal) care poate conține ADN tumoral circulant ce poate fi folosit pentru teste moleculare.

Atunci când se suspectează răspândirea la ganglionii limfatici, se realizează de obicei o biopsie, folosind o tehnică de biopsie cu ac minim invazivă – de obicei folosind ultrasunete endobronșice pentru a ghida un bronhoscop echipat cu ac de aspirație transbronșică.

Analize pentru cancer pulmonar

Deși diagnosticul de cancer pulmonar este dat, de regulă, prin metode imagistice și biopsie, medicul poate recomanda o serie de analize pentru completarea sa și pentru a  evalua starea generală de sănătate, înainte de tratament. Principalele analize de sânge includ:

  • Hemoleucogramă completă
  • Evaluarea nivelului fosfatazei alcaline, calciului și fosforului, pentru a depista o eventuală metastază osoasă
  • Testarea funcției hepatice (transaminazele, lactat dehidrogenaza, bilirubina), pentru a identifica potențiale metastaze la ficat

Se poate realiza, de asemenea, testarea funcției respiratorii, pentru a vedea cum funcționează plămânii și a decide o eventuală intervenție chirurgicală.

Conform dicționarului medical de pe reginamaria.ro, testele suplimentare includ:

  • Testarea sputei – mucusul care este eliminat în timpul tusei din plămâni (spută) poate fi examinat pentru a vedea dacă acesta conține celule canceroase. Se colectează mai multe probe de spută ce vor fi analizate.
  • Testele imunohistochimice – identifica anumite proteine (anumite antigene) ce se găsesc pe suprafață celulelor. Aceste teste pot ajută la identificarea tipului și subtipului de cancer pulmonar.
  • Testarea țesuturilor moleculare – acestea identifica anumite modificări (mutații) în genele celulelor cancerigene pulmonare. Aceste modificări afectează tipul de tratament dat, deoarece unele medicamente pentru chimioterapie pot fi mai utile împotriva celulelor canceroase cu aceste modificări.

Tratament cancer pulmonar

Opțiunile pentru tratamentul cancerului pulmonar depind de tipul de cancer, stadializarea sa, prezența și localizarea metastazelor.

”Tratamentul cancerului pulmonar depinde de mărimea, tipul, dar și de stadiul tumorii și, de asemenea, de starea generală de sănătate a pacientului. Medicul va decide cel mai potrivit și cel mai eficient tratament pentru fiecare pacient în parte, cu cele mai puține reacții adverse. Înainte de stabilirea tratamentului, de regulă, medicul face o biopsie pentru a determina exact tipul de cancer bronho-pulmonar de care suferă pacientul, precum și stadiul în care se află acesta. Analizele de sânge și testele imagistice precum tomografia computerizată în zona pieptului sunt, de asemenea, folosite de medici în scopul stabilirii celui mai potrivit tratament.”, arată dr.Cătălin Costovici, medic primar oncologie pe site-ul doc.ro

Tratament cancer pulmonar cu celule mici

Cancerul pulmonar cu celule mici în stadiu incipient sau limitat este, de obicei, tratat cu o combinație de chimioterapie și radioterapie.

Pentru chimioterapie, ghidurile National Comprehensive Cancer Network și American College of Chest Physicians recomandă patru până la șase cicluri de chimioterapie cu citostatice pe bază de platină – cisplatină sau carboplatină – combinate fie cu etoposidă, fie cu irinotecan.

 Chimioterapia este de obicei combinată cu radioterapia toracică – 45 Gray (Gy) de două ori pe zi – alături de primele două cicluri de chimioterapie.

Terapia de primă linie determină remisie până la 80%; cu toate acestea, majoritatea persoanelor înregistrează recidivă cu boală rezistentă la chimioterapie.

Pacienților care recidivează li se administrează chimioterapii de linia a doua. Citostaticele Topotecan și lurbinectedina sunt aprobate de FDA din SUA în acest scop. Irinotecanul, paclitaxelul, docetaxelul, vinorelbina, etoposida și gemcitabina sunt, de asemenea, uneori utilizate și sunt la fel de eficiente.

Iradierea profilactică craniană poate reduce riscul de metastaze cerebrale și poate îmbunătăți supraviețuirea la cei cu boală în stadiu limitat.

În mod similar, SCLC în stadiu extins este tratată mai întâi cu etoposidă împreună cu cisplatină sau carboplatină. Radioterapia este utilizată numai pentru a micșora tumorile care provoacă simptome deosebit de severe. Combinarea chimioterapiei standard cu un inhibitor al punctului de control imunitar poate îmbunătăți supraviețuirea pentru un număr mic dintre cei afectați, prelungind durata de viață medie a unei persoane cu aproximativ 2 luni.

Tratamentul cancerului pulmonar fără celule mici

Tratamentul chirurgical

Pentru NSCLC stadiul I și stadiul II, prima linie de tratament este adesea îndepărtarea chirurgicală a lobului pulmonar afectat. Dacă starea de sănătate nu permite îndepărtarea completă a lobului, o bucată mai mică de țesut pulmonar poate fi îndepărtată prin rezecție sau intervenție chirurgicală de segmentectomie.

În cazul pacienților cu tumori localizate central și sisteme respiratorii relativ sănătoase în rest, se poate realiza o intervenție chirurgicală mai amplă, de îndepărtare a unui plămân întreg (pneumonectomie).

Persoanele care nu pot sau nu doresc să fie supuse unei intervenții chirurgicale pot primi, în schimb, radioterapie. Radioterapia stereotactică este cea mai bună practică, de obicei administrată de mai multe ori în decurs de 1-2 săptămâni.

Chimioterapia are un efect redus la pacienții cu NSCLC în stadiul I și poate agrava rezultatele bolii în stadiul inițial. La cei cu boală în stadiul II, chimioterapia este inițiată de obicei la șase până la douăsprezece săptămâni după intervenția chirurgicală, cu până la patru cicluri de cisplatină – sau carboplatină la cei cu probleme renale, neuropatie sau tulburări de auz – combinată cu vinorelbină, pemetrexed, gemcitabină sau docetaxel. .

Tratamentul pentru cei cu NSCLC stadiul III depinde de natura bolii lor. Cei cu răspândire mai limitată pot fi supuși unei intervenții chirurgicale pentru a li se elimina tumora și ganglionii limfatici afectați, urmată de chimioterapie și eventual radioterapie.

Cei cu tumori deosebit de mari (T4) și cei pentru care intervenția chirurgicală nu este practică sunt tratați cu chimioterapie și radioterapie combinată împreună cu imunoterapie durvalumab.

Chimioterapia și radioterapia combinate îmbunătățesc supraviețuirea în comparație cu chimioterapia urmată de radiații, deși terapia combinată are efecte secundare mai dure.

Cei cu cancer pulmonar în stadiul IV sunt tratați cu combinații de medicamente pentru durere, radioterapie, imunoterapie și chimioterapie. Multe cazuri de boală avansată pot fi tratate cu terapii țintite, în funcție de structura genetică a celulelor canceroase.

cancer pulmonar

Tratamente țintite cu inhibitori ai unor gene

Până la 30% dintre tumori au mutații ale genei EGFR care duc la o proteină EGFR hiperactivă;acestea pot fi tratate cu inhibitori EGFR osimertinib, erlotinib, gefitinib, afatinib sau dacomitinib – cu osimertinib cunoscut a fi superior erlotinib și gefitinib .

Până la 7% dintre cei cu NSCLC poartă mutații care au ca rezultat proteina ALK hiperactivă, care poate fi tratată cu inhibitori ALK crizotinib sau cu succesorii săi alectinib, brigatinib și ceritinib. Cei tratați cu inhibitori ALK care recidivează pot fi apoi tratați cu lorlatinib, inhibitor ALK de a treia generație.

Până la 5% cu NSCLC au MET hiperactiv, care poate fi inhibat cu inhibitorii MET capmatinib sau tepotinib.

Terapiile țintite sunt, de asemenea, disponibile pentru unele tipuri de cancer cu mutații rare

Persoanele al căror NSCLC nu poate fi vizat de terapiile țintite moleculare actuale pot fi tratate cu chimioterapie combinată plus inhibitori ai punctelor de control imunitare, care împiedică celulele canceroase să inactiveze celulele T imune. Agentul chimioterapeutic de elecție depinde de subtipul NSCLC: cisplatină plus gemcitabină pentru carcinomul cu celule scuamoase, cisplatină plus pemetrexed pentru carcinomul non-scuamos.

Mai multe tratamente pot fi furnizate prin bronhoscopie pentru gestionarea obstrucției sau sângerării căilor aeriene. Dacă o cale respiratorie devine obstrucționată de creșterea cancerului, opțiunile includ bronhoscopia rigidă, bronhoplastia cu balon, stentarea și microdebridarea.

Fotosecția cu laser implică livrarea luminii laser în interiorul căilor respiratorii prin intermediul unui bronhoscop pentru a îndepărta tumora obstructivă.

Asistarea psihologică a persoanelor cu cancer pulmonar este, de asemenea, importantă. Consilierea și psihoterapia pot ajuta pacienții să facă față simptomelor emoționale legate de cancerul pulmonar. Pentru cei cu cancer pulmonar operabil, exercițiile regulate aerobe și/sau de rezistență în săptămânile premergătoare intervenției chirurgicale pot reduce șederea în spital și complicațiile postoperatorii. Societatea Americană pentru Oncologie Clinică recomandă, de asemenea, exerciții aerobe și de rezistență ca adjuvant la tratamentul oricărui cancer într-un stadiu suficient de timpuriu pentru a putea fi vindecat.

Pentru cancerele avansate, nevindecabile, îngrijirea paliativă este esențială. Oxigenul suplimentar, fluxul de aer îmbunătățit și dozele mici de morfină pot îmbunătăți dificultățile de respirație

Alte cauze ale dificultăților respiratorii asociate cancerului pulmonar pot fi tratate direct, de exemplui prin administrarea de antibiotice pentru o infecție pulmonară, diuretice pentru edem pulmonar, benzodiazepine pentru anxietate și steroizi pentru obstrucția căilor respiratorii.
Opioidele sunt ocazional eficiente în ameliorarea durerii neuropatice (durere cauzată de afectarea nervilor). Agenții neuropatici, cum ar fi anticonvulsivantele, antidepresivele triciclice și inhibitorii recaptării serotoninei-norepinefrinei, sunt adesea utilizați pentru a calma durerea neuropatică, fie singuri, fie în combinație cu opioide.

Atât pentru pacienții cu NSCLC, cât și pentru cei cu SCLC, pot fi utilizate doze mai mici de radiații toracice pentru controlul simptomelor (radioterapia paliativă). Cu condiția fizică adecvată, menținerea chimioterapiei în timpul paliației cancerului pulmonar oferă de la 1,5 până la 3 luni de prelungire a supraviețuirii, ameliorarea simptomatică și o îmbunătățire a calității vieții.

Ce trebuie sa manance un bolnav de cancer pulmonar

Ca în cazul oricărui tip de cancer, un bolnav de cancer pulmonar trebuie să consume o dietă cât mai echilibrată, cu un consum ridicat de fructe și legume, în special legume crucifere și fructe și legume crude.

O dietă  bogată în mere, usturoi, legume crucifere, cum ar fi broccoli, varză de Bruxelles, varză, conopidă și varză, alimentele bogate în vitamina C, cum ar fi citricele și iaurtul, pot ajuta la prevenirea / reducerea riscului de cancer pulmonar. De asemenea, în afară de aceste alimente, aportul de glutamină, acid folic, vitamina B12, vitamina D și Omega3 ca parte a dietei / nutriției poate ajuta la reducerea efectelor secundare induse de chimioterapie, îmbunătățirea calității vieții sau reducerea depresiei și a altor simptome la pacienții cu cancer pulmonar în diferite stadii. 

Consumul de grăsimi polinesaturate, ceai, băuturi alcoolice și cafea sunt toate asociate cu un risc redus de a dezvolta cancer pulmonar.

Pe lângă dietă, greutatea corporală și activitatea sunt, de asemenea, asociate cu riscul de cancer pulmonar. Excesul de greutate este asociat cu un risc mai mic de a dezvolta cancer pulmonar, posibil din cauza tendinței celor care fumează țigări de a avea o greutate corporală mai mică. Unele studii au arătat că cei care fac sport în mod regulat sau au o formă cardiovasculară mai bună au un risc mai mic de a dezvolta cancer pulmonar.

Alimente interzise în cancerul pulmonar

Mai multe alimente și suplimente alimentare au fost asociate cu riscul de cancer pulmonar. Consumul ridicat al unor produse de origine animală – carne roșie, grăsimi saturate, precum și nitrozodimetilamine și nitriți (găsiți în carnea sărată și afumată) – este asociat cu un risc crescut de apariție a cancerului pulmonar. În mod surprinzător, unele studii au descoperit că vitaminele Ași beta-carotenul, unele vitamine B și vitamina E pot crește ușor riscul de cancer pulmonar la cei care au un istoric de fumat.

Prevenția cancerului pulmonar

Cea mai eficientă intervenție pentru evitarea decesului din cauza cancerului pulmonar este renunțarea la fumat; chiar și persoanele care au deja cancer pulmonar sunt încurajate să renunțe la fumat.

Cei care fumează își pot reduce riscul de cancer pulmonar renunțând la fumat – reducerea riscului este mai mare cu cât o persoană rămâne mai mult timp fără să fumeze. Consilierea combinată și farmacoterapia îmbunătățesc ratele de renunțare la fumat. FDA din SUA a aprobat terapiile antidepresive și vareniclina de înlocuire a nicotinei ca terapii de primă linie pentru a ajuta la renunțarea la fumat. Clonidina și nortriptilina sunt terapii recomandate de linia a doua.

Reducerea fumatului pasiv în zonele publice, cum ar fi restaurantele și locurile de muncă, diminuează riscul de cancer pulmonar la persoanele nefumătoare.

Evitarea poluării și protecția împotriva substanțelor cu risc crescut din mediul profesional sunt, de asemenea, necesare pentru reducerea cazurilor de cancer pulmonar.

Screeningul cancerului pulmonar

”Screeningul cu low dose CT, aplicat populațiilor de risc, fumătorilor sau celor expuși la noxe profesionale, este util pentru a conduce la niște intervenții nu numai paliative, ci și care să prelungească viața pacienților… Majoritatea pacienților se prezintă în faze în care boala lor este incurabilă.”, subliniază Dr. Laura Mazilu, medic oncolog, într-un articol de pe rapotuldegarda.ro

Unele forme de screening al populației pot permite detectarea și tratarea timpurie a cazurilor de cancer pulmonar, reducând decesele cauzate de cancerul pulmonar. În unele studii, programele de screening au redus mortalitatea generală prin cancer pulmonar. Medicii recomandă screening-ul anual la persoanele care au un istoric total de fumat de cel puțin 30 de ani și au între 55 și 80 de ani.

Surse: