Cât de periculos poate fi un strănut? Mai periculos decât crezi
Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.
Un strănut este o manifestare banală, frecventă, a corpului nostru, care poate apărea în situații foarte diverse. Alergiile, răceala, iritația nazală determinată de praf sau anumite substanțe, unele mirosuri pot determina strănutul. Există situații în care se declanșează o adevărată cascadă de strănuturi, cum este cazul rinitei alergice. Chiar și lumina solară puternică poate determina strănut la unele persoane. Acest fenomen este cunoscut ca reflex de strănut fotic sau reflex solar de strănut și, conform unor studii, afectează până la o treime din populație.
Unele persoane au intrat chiar în cartea recordurilor, datorită strănuturilor lor. Este cazul Donnei Griffiths din UK, care a strănutat zilnic timp de 976 de zile sau a chinezului Yi Yang, cu cel mai puternic strănut înregistrat vreodată, de 176 decibeli (echivalentul unei rachete care ia zborul).
Prin strănut, corpul încearcă, de obicei, să curețe căile nazale. Când materii străine, cum ar fi anumite particule, polenul, fumul sau praful intră în nări, nasul poate deveni iritat. Când se întâmplă acest lucru, corpul declanșează reflexul strănutului, pentru a curăța căile aeriene. Un strănut este una dintre primele apărări ale corpului împotriva particulelor nocive, agenților patogeni și insectelor invadatoare.
Astfel, strănutul este un mecanism de protecție care ține diverse lucruri potențial dăunătoare departe de sistemul respirator.
Fiind ceva atât de obișnuit, multe persoane nu cunosc mecanismele complexe care stau în spatele unui strănut. Mai mult decât atât, pot crede că strănutul este ceva absolut inofensiv. Deși, de regulă, este benefic pentru organism, strănutul nu este lipsit de pericole. Articolul de față prezintă chiar pericolele pe care le poate implica un simplu strănut, precum și modul în care să prevenim daunele pe care strănutul le poate provoca în anumite situații.
Ce determină strănutul
Așa cum am menționat, strănutul se declanșează în momentul în care ceva irită mucoasa nazală. Când o particulă străină intră în nas, aceasta poate interacționa cu firele de păr minuscule și epiteliul delicat de la nivelul pasajului nazal.
”Strănutul este o reacție a mucoasei nazale la diferite surse de iritare și un mod al acesteia de a se elibera de bacterii și germeni. Aproape orice particula poate irită mucoasa nazală și poate provoca un strănut. Cei mai întâlniți iritanți sunt reprezentați de bacterii și virusuri, praf, polen și supărare. Toate acestea pot provoca un strănut.”, precizează dr. Ovidiu Balaban- Popa pe sfatulmedicului.ro
Iritanții de la nivelul nasului și căilor respiratorii stimulează mucoasa, determinând declanșarea unor semnale electrice care se trimit către creier.
Impulsurile se transmit către așa-numitul „centru al strănutului” din bulbul rahidian (care guvernează funcțiile autonome, inclusiv respirația). Acest lucru determină apariția reflexului de a strănuta.
Reflexul strănutului poate fi împărțit în două faze:
Prima este fază nazală sau senzorială, determinată de stimularea mucoasei nazale de către iritanți chimici sau fizici. Căile de transmitere a semnalelor sunt reprezentate de nervii olfactiv și etmoidal, care converg în ipoteticul „centru al strănutului” din bulb. Din acest punct, se trimit impulsuri , stimulând vasele de sânge și glandele, dând naștere secreției nazale și edemului.
Rezultatul este o stimulare a nervului trigemen. La atingerea unui prag de stimulare, se declanșează a doua fază, faza eferentă sau respiratorie. În acel moment apare strănutul, însoțit de o serie de manifestări fizice. Acestea inculd: închiderea ochilor, inspirația profundă și apoi o expirație forțată, cu închiderea inițială a glotei, și creșterea presiunii intrapulmonare.
Dilatarea bruscă a glotei dă naștere la o ieșire explozivă de aer prin gură și nas, care curăță mucoasa iritată.
Ieșirea aerului poate atinge o viteză impresionantă, de până la 15,9 m/s în unele cazuri. Reflexul strănutului poate fi modulat de mecanisme corticale și voluntare. Reflexele analoge cu strănutul, cum ar fi tusea, precum și respirația, sunt probabil mediate de aceiași neuroni inspiratori și expiratori, dar sunt activate de diferiți nuclei din trunchiul cerebral.
Ce alt rol mai joacă un strănut în organism
Strănutul joacă, de asemenea, un alt rol vital în organism. În 2012, cercetătorii de la Universitatea din Pennsylvania au descoperit că strănutul este modalitatea naturală a nasului de a se „reseta”. Studiul a constatat că cilii, celulele care căptușesc țesutul din interiorul nasului, sunt reporniți cu un strănut. Cu alte cuvinte, un strănut resetează întregul mediu nazal. În plus, cercetătorii au descoperit că strănutul nu a avut același efect de „resetare” asupra persoanelor care au probleme nazale cronice, cum ar fi sinuzita.
În cazul anumitor afecțiuni, precum alergiile respiratorii, gripa sau răceala comună, strănutul are un rol benefic semnificativ. Prin strănut, corpul încearcă să elimine excesul de mucus și fluide de la nivelul sinusurilor și pasajelor nazale. În cazul alergiilor, strănutul este parte din reacția provocată de eliberarea de histamină în corp, ca efect al prezenței unor alergeni.
Care pot fi riscurile unui strănut
Deși poate fi deranjant uneori, strănutul este rareori un semn al unei probleme grave.
Unele persoane cu afecțiuni specifice pot prezenta anumite complicații dacă strănută prea mult. De exemplu, persoanele cu sângerări nazale frecvente pot experimenta mai multe episoade de sângerare în urma unui strănut puternic. La persoanele cu migrenă, strănutul poate determina un disconfort suplimentar.
În cazuri destul de rare, strănutul poate avea și alte efecte negative:
Un strănut puternic poate afecta plămânii
De exemplu, strănutul violent poate provoca hernierea țesutului pulmonar la nivelul mușchilor intercostali, care reprezintă, de obicei, un punct vulnerabil. Acest lucru se poate întâmpla în cazul obezității morbide, bolii pulmonare obstructive cronice, diabetului sau fumatului.
Există și cazuri de strănut care pot rupe țesuturile delicate ale plămânilor. Acest lucru se întâmplă atunci când aerul cu presiune mare din profunzimea plămânilor scapă în spațiul dintre piept și plămân. Acesta comprimă comprimă plămânul pe una sau pe ambele părți ale pieptului.
Strănutul poate determina probleme cerebrale
În unele cazuri, un strănut foarte puternic poate afecta mucoasa delicată a creierului, ducând la o hemoragie subarahnoidiană (un tip de accident vascular cerebral). Aceasta poate fi fatală, dacă nu este diagnosticată și tratată prompt.
Există rapoarte privind persoane care au suferit AVC-uri în urma strănuturilor violente și au rămas cu slăbiciune pe o parte a corpului sau tulburări de vedere.
Un strănut poate provoca leziuni ale vaselor de sânge
Strănutul crește tensiunea arterială, ceea ce poate provoca leziuni grave ale vaselor de sânge. Există cazuri de disecție aortică determinate de strănut. Forța strănutului poate rupe straturile aortei și provoacă trecerea masivă a sângelui între straturi. Dacă nu este tratată, disecția aortică are o rată de mortalitate de 50% în 48 de ore de la producere.
Leziuni musculo-scheletale determinate de strănut
Deși pare de necrezut, unele persoane au înregistrat microfracturi ale oaselor din jurul ochiului din cauza unui strănut. Fractura orbitală, numită și fractură de explozie, este cauzată, în mod obișnuit, de obiecte contondente care izbesc ochiul.
Oasele mici ale urechii se pot fractura, de asemenea, în urma strănutului, ceea ce poate provoca pierderea auzului. Implanturile dentare se pot disloca în urma unui strănut forțat.
Unele persoane, adesea adulți în vârstă, au raportat ruperea coastelor ca urmare a strănutului
Creșterea presiunii cauzată de strănut poate face ca lichidul să scape din corp, în special la nivelul vezicii urinare. Acest lucru apare mai ales la persoanele cu musculatura slăbită la nivelul planșeului pelvin, din cauza sarcinii, nașterilor, obezității, menopauzei, traumelor fizice sau leziunilor nervilor.
Strănutul poate afecta vindecarea cicatricelor
În cazul unui pacient din Florida, cu intervenție chirurgicală la abdomen și cicatrice care nu se vindeca corespunzător, un strănut urmat de tuse a determinat ruperea cicatricei și trecerea unor bucle intestinale prin rană.
Așa cum am menționat, astfel de cazuri sunt destul de rare. O revizuire din 2019 a arătat că sunt menționate în jur de 52 de rapoarte unice de leziuni legate de strănut în literatura medicală. Acestea care au fost clasificate în 6 domenii de leziune: intratoracică, laringiană/faringiană, oculară/orbitală, intracranienă/neurologică, otologică și altele.
Vârsta medie a subiecților care au suferit o leziune prin strănut a fost de 40 de ani (interval: 15-84 de ani), 81% fiind de sex masculin. 30% au avut un factor de risc, reprezentat de existența unei traume anterioare sau de anumite probleme respiratorii.
Nu este indicat să reții strănutul
Date fiind consecințele negative pe care le poate avea un strănut, unele persoane pot decide să blocheze acest reflex firesc. Otorinolaringologii numesc un strănut înăbușit „un strănut cu căi respiratorii închise”
„Când se inițiază un strănut, se acumulează multă presiune în plămâni, iar strănutul este eliberat dintr-o dată cu forță.”, a declarat pentru Health dr. Christopher Chang, specialist ORL.
Acest lucru poate avea, de asemenea, efecte nedorite, chiar grave. Presiunea Valsalva crescută, generată în timpul strănutului închis, poate fi transmisă căilor aeriene superioare, căilor respiratorii inferioare, boltei craniene, orbitei, urechii și sistemului vascular, provocând leziuni la oricare din aceste niveluri.
Printre consecințele reținerii strănutului pot fi menționate:
- ruptura traheală, din cauza presiunii generate de strănut, acumulată în interiorul sistemului respirator (aceasta poate fi uneori de până la 20 de ori mai mare ca presiunea normală la acest nivel)
- fractura oaselor feței
- deteriorarea laringelui (cutia vocală)
- ruptură pleurală
Alte efecte pe care le poate avea reținerea strănutului include:
Perforarea timpanului
Aerul cu presiune ridicată poate pătrunde în urechea medie și la nivelul timpanului, prin intermediul trompei lui Eustachio. Unii experți spun că este posibil ca presiunea crescută să provoace ruperea timpanului (sau chiar a ambelor timpane) și pierderea auzului. În general, timpanul rupt se vindecă fără tratament în câteva săptămâni, deși în unele cazuri este necesară o intervenție chirurgicală.
Infecția urechii medii
Strănutul ajută la curățarea căilor respiratorii, inclusiv de agenți patogeni. Reținerea strănutului poate determina redirecționarea aerului cu bacterii din căile nazale către urechi. Mucusul infectat ajuns în urechea medie poate provoca infectarea acesteia. Uneori, infecțiile urechii medii dispar fără tratament, dar în alte cazuri sunt necesare antibiotice.
Deteriorarea vaselor de sânge în ochi, nas sau timpan
Deși foarte rar, reținerea strănutului poate deteriora vasele de sânge din ochi, nas sau timpan. Creșterea presiunii cauzată de blocarea strănutului poate determina spargerea vaselor de sânge din căile nazale.
Leziune a diafragmei
Medicii au observat cazuri în care aerul cu presiune ridicată, neeliberat prin strănut, poate răni diafragma. Astfel de leziuni pot pune viața în pericol și necesită spitalizare imediată.
Ruperea unui anevrism
Potrivit experților, presiunea cauzată de reținerea strănutului poate duce la ruperea unui anevrism cerebral. Aceasta este o leziune care pune viața în pericol, ducând la sângerare la nivelul creierului.
Ruperea coastelor
Dacă un strănut violent poate provoca ruperea coastelor, se pare că și reținerea strănutului poate avea un atfel de efect.
Emfizem subcutanat
Emfizemul subcutanat apare dacă aerul se acumulează sub piele. Se pot observa umflături netede pe piele care scot un trosnet dacă apăsați pe ele. O fractură osoasă facială, un traumatism contondent și tusea puternică provoacă de obicei emfizem subcutanat.
Un raport de caz publicat în 2022 a detaliat apariția unui emfizem subcutanat la nivelul obrazului drept la o persoană, după rețiunerea unui strănut.
„Sfatul general este să nu rețineți niciodată un strănut pentru că ar putea avea consecințe negative. În general, nu se întâmplă nimic rău dacă strănutați fără să încercați să blocați strănutul.”, recomandă dr. Chang.
Astfel, părerea experților confirmă faptul că reținerea strănutului și acumularea presiunii în corp prezintă pericole mai mari decât un strănut, mai ales dacă poți controla forța acestuia.
Cum se tratează strănutul
Corpul nostru este bine adaptat la strănut, așa că riscul de a suferi un accident dacă strănuți foarte tare este destul de mic. Dat fiind și faptul că reținerea strănutului poate avea efecte negative, experții sunt de părere că, atunci când este declanșat, strănutul trebuie lăsat să continue fără nici o intervenție.
Poți trata cel mai bine strănutul fără a-l reține, evitând lucrurile care te determină să strănuți. Acești factori declanșatori includ, de obicei, lucruri precum praful, polenul, mucegaiul și părul de animale.
”Strănutul este o reacție parțial controlabilă la iritanți. Prin urmare, este posibilă amânarea sau chiar stoparea unui strănut înainte să aibă loc. Există metode naturale prin care strănutul poate fi stopat.”, arată dr. Balaban-Popa.
Cum poți preveni strănutul
Câteva modalități de a preveni strănutul includ:
- tratarea alergiilor
- protejarea de expunerea la iritanți din aer
- evitarea privitului direct în lumină
- evitarea supraalimentării
- folosirea un spray nazal calmant
- curățarea nasului
- gâdilarea cerului gurii cu vârful limbii
Efectele antihistaminice ale unor substanțe pot ameliora tendința de a strănuta repetat.
”Vitamina C face parte din categoria de antihistaminice naturale și, prin urmare, duce la reglarea sistemului imunitar. Vitamina C poate fi regăsită în fructe precum citricele, în anumite legume, dar și în suplimentele alimentare. Prin creșterea cantității de vitamina C în dietă, o persoană poate observă a reducere de-a lungul timpului a situațiilor în care experimentează strănutul.”, specifică dr. Balaban-Popa.
Medicul adaugă și ceaiul de mușețel pe lista antihistaminicelor naturale, precizând că acesta poate fi util în ameliorarea strănutului.
Igiena strănutului
Indiferent dacă strănuți rar sau foarte des, este important să practici igiena adecvată a strănutului. Apa și mucusul pe care le expulzezi la fiecare strănut pot transporta microbi și bacterii care răspândesc boli
Dacă trebuie să strănuți, acoperă-ți nasul și gura cu un șervețel. Dacă nu ai la îndemână un șervețel, strănută la nivelul cotului și părții de sus a mânecii, nu în palme. După strănut, spală mâinile cu apă și săpun înainte de a atinge o altă suprafață. Acest lucru va ajuta la oprirea răspândirii germenilor și a bolilor.
Surse:
- https://www.sfatulmedicului.ro/Alergiile/ce-este-de-facut-cand-nu-te-mai-poti-opri-din-stranutati_17705
- https://www.firstpost.com/health/from-torn-lungs-to-fractured-ears-how-dangerous-can-sneezing-really-be-13786477.html
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2077498
- https://www.healthline.com/health/why-do-we-sneeze
- https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/1945892418823147#:~:text=The%20high%20Valsalva%20pressure%20generated,to%20all%20people%20who%20sneeze.
- https://www.healthline.com/health/holding-in-a-sneeze#side-effects