Ce este un somnolog și cum iți poate schimba el viața
Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.
Atunci când suferi de apnee de somn sau de alte tulburări ale somnului, se recomandă să te adresezi unui specialist, numit somnolog. Ca formare de bază, acesta poate fi un medic, de exemplu un pneumolog, un neurolog sau chiar un medic de familie, sau un alt tip de expert în sănătate, care are, în plus, o specializare în somnologie.
De obicei, un somnolog lucrează într-un centru special destinat studiului somnului, care se poate afla în cadrul unui spital sau al unei clinici, în colaborare cu alți specialiști și cu personal medical auxiliar.
În cazul în care ai probleme cu somnul, care nu se rezolvă cu măsurile obișnuite de igienă a somnului și cu recomandările altor medici, ar putea fi nevoie să te adresezi unui somnolog. Află mai multe despre ce face acest specialit și cum te poate ajuta să îți îmbunătățești calitatea somnului.
Ce este un centru de somn
Laboratoarele de somn, centrele de somn, sau clinicile de somn, sunt unități medicale în care medicul somnolog efectuează studii de somn și ajută la diagnosticarea pacienților cu tulburări de somn și la stabilirea unui plan de tratament adecvat pentru aceștia. În cadrul unui centru de somn, echipa poate studia tulburările de somn ale pacienților într-un mediu controlat, pe tot parcursul nopții.
Tehnologia recentă permite efectuarea unor studii de somn și la domiciliul pacientului, cel mai frecvent pentru a confirma apneea obstructivă în somn moderată până la severă.
Totuși, dacă rezultatele obținute la domiciliu nu sunt concludente, poate fi recomandat un studiu complet în cadrul unui laborator de somn.
Aplicarea testelor de somn este precedată de o anamneză și o examinare fizică a pacientului, pentru a determina prezența altor afecțiuni medicale care pot provoca o tulburare de somn (afecțiuni respiratorii, insuficiență cardiacă, probleme neurologice, etc).
Principalele teste pe care le aplică un somnolog includ:
Polisomnograma
O polisomnograma (PSG) este un test de diagnostic al somnului care utilizează mai multe dispozitive medicale pentru a măsura undele cerebrale, nivelul de oxigen din sânge, mișcările ochilor, fluxul de aer și respirația, pentru a identifica ce cauzează problemele de somn. Polisomnografia este cel mai frecvent studiu de somn folosit pentru a diagnostica tulburările de respirație legate de somn, standardul de aur pentru diagnosticarea apneei în somn precum și a altor condiții de respirație anormale în timpul somnului.
Tulburările de somn identificate prin intermediul polisomnografiei includ:
- Narcolepsia, o tulburare caracterizată prin somnolență copleșitoare în timpul zilei și atacuri de somn, în care persoana adoarme brusc, în mijlocul oricărui tip de activitate
- RBD (Rapid eye movement sleep behaviour), o tulburare de comportament în timpul somnului, asociată cu mișcarea rapidă a ochilor, tulburare caracterizată printr-un somn agitat, cu mișcări violente ale membrelor, cu coșmaruri sau vise foarte vii, uneori asociată cu pavor nocturn sau cu episoade de somnambulism
- Tulburarea de mișcare periodică a picioarelor, caracterizată prin mișcări periodice, involuntare, ale picioarelor în somn, ceea ce poate cauza microtreziri, urmate de oboseală și somnolență în timpul zilei
- Apneea în somn, cu cele două forme ale sale, apneea obstructivă și apneea centrală în somn
Testul de latență a somnului multiplu
Testul de latență a somnului multiplu (MSLT sau Multiple Sleep Latency Test) măsoară tendința unei persoane de a adormi în anumite condiții, gradul de somnolență diurnă excesivă sau atacurile de somn din timpul zilei. Latența somnului reprezintă timpul necesar unei persoane pentru a trece de la starea complet trează la complet adormit. Pe baza măsurării somnolenței în timpul zilei, acest test ajută la identificarea unor condiții fiziologice care afectează calitatea somnului.
”Testul este varianta standard de măsurare a timpului necesar pentru a adormi în situații normale, în condițiile standard ale unui laborator de somnologie.
Investigația se poate efectua numai în laboratorul de somn, sub strictă supraveghere a personalului medical specializat. Este mereu precedat de o polisomnografie în noaptea precedentă.”, se arată pe site-ul clinicii Somnolog.
Testul este inclus printre investiigațiile care permit diagnosticul narcolepsiei, hipersomniei idiopatice, în evaluarea unor tulburări neurologice, precum și în monitorizarea apneei în somn,
Testul menținerii stării de veghe
Testul de menținere a stării de veghe ( MWT sau Maintenence of Wakefulness Test),, denumit și Test de menținere a stării de vigilență
studiază capacitatea unei persoane de a rămâne trează într-un mediu cu puțină stimulare senzorială. Acest tip de test folosește o combinație de polisomnografie și MSLT pentru a măsura latența somnului. MWT se calculează în ziua următoare.
Testul izolează o persoană de factorii care pot influența somnul, cum ar fi temperatura, lumina și zgomotul. În plus, pacientului i se recomandă să nu ia niciun fel de hipnotice, să nu bea alcool sau să fumeze înainte sau în timpul testului. După ce pacientul se întinde pe pat, se măsoară efectiv timpul dintre culcare și adormirea propriu-zisă, fiind utilizat pentru a determina somnolența cuiva în timpul zilei.
Actigrafia
Actigrafia poate evalua tiparele de somn/veghe în afara unui laborator de somn. Monitoarele sunt mici, pot fi purtate la încheietura mâinii,inclusiv în mișcare și pot înregistra activitatea unei persoane timp de până la câteva săptămâni. Somnul și starea de veghe sunt determinate prin utilizarea unui algoritm care analizează mișcarea pacientului și introducerea orelor de culcare și de trezire într-un jurnal de somn.
Măsurătorile debitului de aer
Măsurarea debitului de aer poate fi utilizată pentru a determina indirect prezența unei apnee; măsurătorile sunt efectuate prin pneumotahografie, presiune nazală, senzori termici și dioxid de carbon expirat. Pneumotahografia măsoară diferența de presiune dintre inhalare și expirație, presiunea nazală poate ajuta la determinarea prezenței fluxului de aer similar cu pneumotahografia, senzorii termici detectează diferența de temperatură dintre aerul inhalat și cel expirat, iar monitorizarea dioxidului de carbon expirat detectează diferența de dioxid de carbon între aerul inhalat și aerul expirat.
Măsurători de oxigenare și ventilație
Monitorizarea oxigenării și ventilației este importantă în evaluarea tulburărilor respiratorii legate de somn. Cu toate acestea, deoarece valorile oxigenului se pot schimba adesea în timpul somnului, trebuie efectuate măsurători repetate pentru a asigura acuratețea. Măsurătorile directe ale tensiunii arteriale de oxigen oferă doar o privire statică, iar măsurătorile repetate din proceduri invazive, cum ar fi prelevarea de probe de sânge arterial pentru oxigen, vor perturba somnul pacientului; prin urmare, metodele neinvazive sunt preferate, cum ar fi pulsoximetria, monitorizarea transcutanată a oxigenului, dioxidul de carbon transcutanat și timpul de tranzit al pulsului.
Pulsoximetria măsoară oxigenarea în capilarele periferic. Deși se poate folosi în corelație cu alte date, pulsoximetria poate fi imprecisă în diagnosticarea apneei obstructive în somn, din cauza diferențelor de procesare a semnalului în dispozitive.
Monitorizarea transcutanată a oxigenului și a dioxidului de carbon măsoară tensiunea de oxigen și respectiv de dioxid de carbon de pe suprafața pielii, iar timpul de tranzit al pulsului măsoară timpul de transmitere a unei unde de tranzit a pulsului arterial. Pentru cel din urmă, timpul de tranzit al pulsului crește atunci când cineva este trezit din somn, ceea ce îl face util în determinarea apneei în somn.
Măsurarea sforăitului se poate realiza cu ajutorul unui microfon și poate fi un corelată cu alte măsurători în cazui apneei obstructive în somn.
Ce face un medic somnolog
Un somnolog, denumit în mod obișnuit specialist în somn, este un medic cu pregătire și experiență în diagnosticarea și tratarea tulburărilor de somn.
Un specialist în somn acreditat poate diagnostica și trata tulburările de somn. Uneori, somnologul poate face o recomandare pentru un alt membru al echipei de somn pentru tratamente specifice. Astfel, un somnolog poate lucra cu:
- Psihiatri și psihologi pentru probleme de sănătate mintală și comportament în somn
- Otorinolaringologi (ORL) pentru afecțiuni ale urechilor, nasului și gâtului
- Stomatologi și chirurgi orali și maxilo-faciali pentru probleme dentare și maxilare
De regulă, un somnolog este medic cu o anumită specializare de bază, precum neurologie, pneumologie, psihiatrie, medicină internă, pediatrie sau medicină de familie, care finalizează după rezidențiat o pregătire pe medicina somnului.
Somnologii pot avea o arie specială de expertiză, după cum urmează:
- psihiatri și psihologi, care abordează comportamentele legate de somn, precum și problemele de natură cognitivă și emoțională care pot afecta calitatea somnului
- neurologi, care tratează afecțiunile creierului și ale sistemului nervos
- pediatri, care tratează tulburările de somn la copii
- otorinolaringologi, care tratează problemele cu urechile, nasul și gâtul care contribuie la tulburările de somn
- stomatologi și chirurgi orali și maxilo-faciali, care lucrează pentru a corecta problemele stomatologice și de anatomie a feței, care pot afecta respirația și, implicit, calitatea somnului
pneumologi și terapeuți respiratori, care abordează tulburările de respirație ce afectează somnul
Un somnolog poate trata o serie de afecțiuni diferite, inclusiv:
- insomnie sau dificultăți de a adormi sau de a rămâne adormit pe tot parcursul nopții
- narcolepsia
- sforăit și apnee obstructivă în somn
- apnee centrală în somn
- sindromul picioarelor neliniștite
- alte probleme care afectează calitatea somnului
Medicina somnului este considerată o supraspecializare, astfel încât somnologii au la bază o altă formare medicală.
”Medicina somnului este o supraspecializare medicală care se ocupă de diagnosticul și tratamentul disfuncțiilor și bolilor somnului. Este o ramură interdisciplinară, fiind implicate cel puțin 8 specialități medicale primare: neurologie, pneumologie, psihiatrie, ORL, medicina muncii, chirurgie BMF, cardiologie, pediatrie. În România, un medic din oricare din specialitățile de mai sus (plus medicina de familie) poate urma cursul de 1 an pentru a deveni specialist în medicina somnului sau somnolog.”, arată dr. Magdalena Ciobanu, medic primar pneumologie pe site-ul medsana.ro
Deși nu sunt specialiști din punct de vedere tehnic în somn, alți profesioniști din domeniul medical sunt adesea implicați în tratarea persoanelor cu tulburări de somn. De exemplu, asistentele medicale, psihologii și alți profesioniști în domeniul sănătății mintale și chirurgii pot colabora cu somnologul, pentru a ajuta persoanele care se confruntă cu tulburări de somn.
Un somnolog lucrează, de obicei, într-un centru al somnului, aplicând o serie de teste de somn, prezentate mai sus.
Cel mai frecvent studiu de somn este polisomnografia, un test de diagnostic nedureros și neinvaziv. Iată ce face un medic somnolog atunci când realizează o polisomnogramă:
- Somnologul plasează o serie de electrozi pe scalp, pleoape și bărbie. Acești electrozi monitorizează undele cerebrale, mișcarea ochilor și activitatea musculară.
- centură elastică este plasată în jurul pieptului și abdomenului pentru a monitoriza respirația.
- Un monitor de oxigen (pulsoximetru) este plasat pe vârful degetului pentru a măsura saturația de oxigen din organism.
- canulă poate fi plasată în nări pentru a monitoriza fluxul de aer.
- Polisomnografia presupune monitorizarea continuă a multiplelor variabile fiziologice în timpul somnului. Aceste variabile includ electroencefalografia, electrooculografia, electromiografia și electrocardiografia, precum și măsurătorile fluxului de aer, oxigenării și ventilației.
Somnologul poate realiza o înregistrare video în timpul studiului somnului pentru a observa mișcările și acțiunile corpului.
Pe lângă testele realizate în laboratorul de somn, un somnolog poate folosi diverse alte instrumente de diagnosticare, pentru a determina natura unei tulburări de somn. Unele dintre aceste instrumente pot fi subiective, cum ar fi jurnalele de somn sau chestionarul de somn.
Jurnalul de somn
Jurnalul de somn reprezintă o înregistrare zilnică realizată de către pacient a informațiilor despre calitatea și cantitatea somnului. Informațiile includ ora de culcare, latența somnului (timpul necesar până la adormire), numărul de treziri pe parcursul unei nopți, timpul petrecut în pat, somnul în timpul zilei, evaluarea calității somnului, utilizarea agenților hipnotici, consumul de alcool și țigări, evenimentele neobișnuite care pot influența somnul unei persoane. Un astfel de jurnal se realizează, de obicei, timp de una sau două săptămâni înainte de a vizita un somnolog. Jurnalul de somn poate fi folosit împreună cu actigrafia.
Chestionarele de somn
Chestionarele de somn ajută, de asemenea, la determinarea prezenței unei tulburări de somn. Somnologul poate cere unui pacient să completeze un chestionar despre un anumit aspect al somnului său, cum ar fi somnolența în timpul zilei. Aceste chestionare includ Epworth Sleepiness Scale, Stanford Sleepiness Scale și Sleep Timing Questionnaire.
Scala de somnolență Epworth măsoară tendința generală de somn. Medicul somnolog solicită pacientul să-și evalueze șansele de a ațipi în opt situații diferite (așezat și citind o carte/un ziar; urmărind o emisiune la TV; pasager într-un vehicul pentru o călătorie de cel puțin o oră; așezat inactiv într-un loc public; așezat în pat după masa de prânz; așezat și vorbind cu cineva; așezat după masă, fără băuturi alcoolice; conducând mașina, în timpul unei opriri)
”Scala de somnolență Epworth este un test de auto-raport care stabilește gradul de severitate al somnolentei. Pentru un punctaj total de 11 sau mai mare, se consideră că persoană prezintă somnolență. Un punctaj de 19 sau mai mare conduce la concluzia că persoană este caracterizată de o somnolență accentuată.”, arată dr. Ana Maria Necula, medic pneumolog, pe site-ul pneumolog-galati.eu
Scala de somnolență Stanford cere pacientului să noteze percepția sa despre somnolență utilizând un test în șapte puncte.
Chestionarul de sincronizare a somnului este un test de autoadministrare de 10 minute care poate fi folosit în locul unui jurnal de somn de 2 săptămâni. Chestionarul poate fi o determinare validă a parametrilor somnului, cum ar fi ora de culcare, ora de trezire, latența somnului și trezirea după debutul somnului.
Pe baza rezultatelor obținute în urma testelor și celorlalte investigații, un somnolog, în colaborare cu alți specialiști, stabilește un anumit plan de tratament.
Somnologii pot folosi mijloace comportamentale, mecanice sau farmacologice pentru a corecta o tulburare de somn.
Tratamente comportamentale
Tratamentele comportamentale tind să fie cele mai prescrise și cele mai eficiente din punct de vedere al costurilor dintre toate tipurile de terapie.
Aceste tratamente includ exerciții fizice, terapia cognitiv-comportamentală, terapia de relaxare, meditația și îmbunătățirea igienei somnului. Îmbunătățirea igienei somnului include o serie de măsuri, precum:
- stabilirea unor ore fixe de culcare și de trezire, care trebuie respectate mereu de pacient
- descurajarea pacientulu să doarmă în timpul zilei
- adoptarea unei poziții diferite de somn
- respectarea unor rutine sănătoase legate de somn
Tratamente mecanice
Tratamentele mecanice sunt utilizate, în principal, pentru a reduce sau elimina sforăitul. Acestea pot fi invazive sau neinvazive.
Procedurile chirurgicale pentru tratarea sforăitului includ tehnici de rigidizare a palatului, precum uvulopalatofaringoplastia și uvulectomia, în timp ce procedurile neinvazive includ presiunea pozitivă continuă a căilor respiratorii, atele de avansare mandibulară și dispozitive de reținere a limbii.
Tratamente farmacologice
Tratamentele farmacologice sunt folosite pentru a trata chimic tulburările de somn, cum ar fi insomnia sau somnolența excesivă în timpul zilei.
Tipurile de medicamente utilizate pentru tratarea tulburărilor de somn includ:
- anticonvulsivante
- anti-narcoleptice
- medicamente anti-parkinsoniene
- benzodiazepine
- hipnotice non-benzodiazepine
- opiacee
- melatonină și agonişti ai receptorilor melatoninei
Anticonvulsivantele, opioidele și medicamentele antiparkinsoniene sunt adesea folosite pentru a trata sindromul picioarelor neliniştite.
Melatonina, hipnoticele benzodiazepine și hipnoticele non-benzodiazepine pot fi utilizate pentru a trata insomnia.
Anti-narcolepticele ajută la tratarea narcolepsiei și a somnolenței excesive în timpul zilei.
De interes deosebit sunt medicamentele benzodiazepine care reduc insomnia prin creșterea eficienței GABA. GABA scade excitabilitatea neuronilor prin creșterea pragului de declanșare. Benzodiazepina face ca receptorul GABA să se lege mai bine de GABA, permițând medicamentului să inducă somnul.
În general, aceste tratamente sunt date după ce tratamentul comportamental a eșuat. Medicamentele precum tranchilizantele, deși pot funcționa bine în tratarea insomniei, au un risc de de dependență, motiv pentru care aceste tratamente nu sunt prima soluție. Unele tulburări de somn, cum ar fi narcolepsia, necesită tratament farmacologic.
CPAP
Standardul de aur în tratamentul apneei de somn, una dintre cele mai frecvente tulburări diagnosticate de un medic somnolog, este CPAP (Continuous positive airway pressure).
Presiunea pozitivă continuă a căilor respiratorii (CPAP) este o formă de ventilație cu presiune pozitivă a căilor respiratorii (PAP) în care un nivel constant de presiune, mai mare decât presiunea atmosferică, este aplicat continuu pe tractul respirator superior al unei persoane. Aplicarea presiunii pozitive poate preveni colapsul căilor aeriene superioare, în apneea obstructivă în somn, sau poate reduce munca de respirație în condiții precum insuficiența cardiacă acută decompensată.
Terapia CPAP este foarte eficientă pentru gestionarea apneei obstructive de somn.
CPAP este cel mai eficient tratament pentru apneea obstructivă de somn moderată până la severă. CPAP s-a dovedit a fi 100% eficient în eliminarea apneei obstructive de somn la majoritatea persoanelor care utilizează terapia conform recomandărilor medicului somnolog.
Ce face un medic somnolog pediatru
Un medic pediatru se poate specializa, de asemenea, în somnologie, pentru a trata tulburările de somn la copii.
Ca și adulții, copiii pot avea diverse probleme și afecțiuni care împiedică un somn bun, iar pediatrul somnolog în colaborare cu alți medici poate ajuta la depistarea și ameliorarea acestora.
Un somn suficient este crucială pentru sănătatea și dezvoltarea unui copil mic, dar aproape jumătate dintre copii se confruntă cu probleme de somn la un moment dat. Tulburările comune de somn la copii includ apneea în somn și insomnia, precum și parasomniile, care sunt comportamente perturbatoare legate de somn, de exemplu somnambulismul și pavorul nocturn.
Tulburările de somn la copii pot perturba comportamentul zilnic al copilului și calitatea generală a vieții.
Anumite tulburări de somn au cauze similare cu cele de la adulți. Obezitatea este un factor de risc principal pentru dezvoltarea apneei obstructive de somn, care poate afecta persoane de toate vârstele. În plus, tulburările de somn care pot avea o predispoziție genetică, cum ar fi sindromul picioarelor nelinistite, afectează atât copiii, cât și adulții. Anumite probleme medicale și tulburări de anxietate cresc riscul de probleme de somn la orice vârstă.
Anumite modele de comportament, specifice numai copiilor, pot duce, de asemenea, la tulburări legate de somn. Până la vârsta de aproximativ 5 ani, insomnia este, de obicei, rezultatul unui program de somn inconsecvent.
Aproximativ 1% până la 5% dintre copii pot experimenta apneea obstructivă în somn. La copii, cauzele comune includ amigdalele mărite, obezitatea și anumite afecțiuni dentare sau defecte congenitale.
În funcție de severitatea simptomelor și de alți factori de risc, cum ar fi obezitatea, un medic pediatru poate recomanda o evaluare suplimentară fie de către un somnolog, fie printr-un studiu de somn. Un pediatru care are și specializare în somnologie poate fi cu atât mai potrivit pentru abordarea problemelor de somn ale copilului.
Opțiunile de tratament pentru apneea obstructivă în somn la copil depind de cauza și severitatea OSA, dar pot include terapia cu presiune pozitivă continuă a căilor respiratorii (CPAP) sau purtarea unor aparate dentare pe timp de noapte. Dacă apneea are drept cauză amigdalele sau adenoidele mărite, se poate recomanda intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea acestora.
Alte tulburări de somn, precum somnambulismul și enurezisul nocturn tind să fie mai frecvente la copii decât la adulți. Aproximativ 5% dintre copii prezintă semne de somnambulism în comparație cu 1,5% dintre adulți. Aproximativ 15% dintre copiii de 7 ani suferă de enurezis, spre deosebire de 0,5% până la 1% dintre adulți.
Teroarea nocturnă sau pavorul nocturn este un tip de parasomnie în care cel care doarme se trezește brusc, cu o stare de panică, dar nu își amintește ulterior despre evenimentul înspăimântător.
Terorile nocturne sunt rare la adulți. Cu toate acestea, aproximativ 30% dintre copii se confruntă cu teroare nocturnă, de obicei între 3 și 7 ani.
Sindromul picioarelor nelinistite, cunoscut si sub denumirea de boala Willis-Ekbom, este o tulburare de mișcare care poate perturba semnificativ somnul. Simptomul principal este o nevoie nedureroasă, dar copleșitoare de a mișca picioarele. Acest impuls crește adesea noaptea, când persoana este în repaus.
Sindromul picioarelor neliniştite poate fi cauzat de o problemă subiacentă, cum ar fi deficienţa de fier. În anumite cazuri, cauza poate fi genetică.
Simptomele pot apărea în copilărie, dar această tulburare este în mare măsură subdiagnosticată la copii. Dacă copilul se confruntă cu un impuls incontrolabil de a-și mișca picioarele, care se agravează noaptea și îi perturbă somnul, poate fi recomandată consultarea unui pediatru somnolog. Cu un diagnostic corect, astfel de simptome pot fi tratate eficient.
Între 10% și 20% dintre copii prezintă semne de somnolență în timpul zilei. Cu toate acestea, somnolența diurnă este adesea subdiagnosticată la copii. Un motiv este acela că simptomele secundare ale somnolenței la copil pot părea contradictorii, inclusiv hiperactivitate, agitație și comportament agresiv.
Poate fi recomandat ca părinții să consulte un medic somnolog, în cazul încare copilul prezintă oricare dintre următoarele semne ale unei probleme de somn:
- Sforăit
- Respirație care se întrerupe în timpul somnului
- Probleme de a adormi
- Probleme cu somnul peste noapte
- Probleme de a rămâne treaz în timpul zilei
- Scăderea inexplicabilă a performanței în timpul zilei
- Evenimente neobișnuite în timpul somnului, cum ar fi somnambulismul sau coșmarurile
- Scrâșnirea dinților (bruxism)
- Umezirea patului (enurezis nocturn)
- Somn neliniştit
- Probleme la trezire dimineața
Un somnolog care tratează copiii cu tulburări de somn poate avea experiență în pediatrie, afecțiuni pulmonare și respiratorii (medici pneumologi pediatri) și afecțiuni ale creierului și ale sistemului nervos (neurologi pediatri).
Pediatrul somnolog lucrează îndeaproape cu alți specialiști pentru a dezvolta cel mai bun plan de tratament pentru copil. Echipa de specialitate poate include alți medici pediatri, cardiologi pediatri, psihiatri și psihologi pediatri sau otolaringologi pediatri). Echipa ar putea include, de asemenea, specialiști dentari și chirurgi orali și maxilo-faciali pediatrici.
Medicul somnolog poate programa copilul pentru un studiu de somn peste noapte (polisomnogramă) la un Centrul de Medicină a Somnului. O astfel de structură medicală este Centrul de Somnologie Pediatrică, al rețelei de de sănătate Regina Maria, cu specializare pe medicina pediatrică a somnului. Medicul somnolog poate realiza un studiu de somn peste noapte pentru copii, inclusiv sugari, iar părinții vor rămâne cu copilul în centru, pe parcursul studiului. Studiul se realizează într-o cameră specială pentru somn, dotată cu echipamente de monitorizare. Tehnicianul centrului de somn va aplica electrozi pe capul și brațul copilului, apoi părinții pot urma rutina normală de culcare.
Pe timpul nopții, echipa centrului de somn monitorizează respirația copilului, nivelul de oxigen, bătăile inimii, activitatea creierului, mișcările corpului și sforăitul. Testele sunt neinvazive și nu sunt dureroase.
Medicul somnolog examinează apoi rezultatele testelor și comunică apoi părinților rezultatele și posibilele opțiuni de tratament pentru copil.
Când să consulți un specialist în somn
Persoanele care prezintă semne și simptome ale unei tulburări de somn pot face o programare pentru a vă consulta un somnolog. Frecvent, acesta poate fi un medic cu o altă specializare de bază, precum pneumolog sau neurolog, care este supraspecializat în medicina somnului.
Specialistul va revizui istoricul medical, va efectua o evaluare fizică și poate solicita testele diagnostice prezentate mai sus.
Un somnolog poate adresa pacientului o serie de întrebări pentru a determina dacă alte condiții de sănătate subiacente sunt cauza problemelor de somn.
Unele simptome ale tulburării de somn pot include:
- Somnolență în timpul zilei
- Respirație zgomotoasă în timpul somnului (sforăit, gâfâituri, gemete, etc)
- Pauze în respirație în timpul somnului
- Senzația că somnul nu este odihnitor, oboseală după o noapte de somn, chiar dacă s-a întrunit numărul de ore necesar
- Somn fragmentat, superficial
- Insomnii
- Treziri bruște din somn, cu o senzație de panică
Medicul somnolog poate ajuta la stabilirea unui diagnostic și a unui plan de tratament pentru problemele de somn.
Prețuri medic somnolog
Prețurile consultației la un medic somnolog în cadrul unui centru privat de medicină a somnului pot varia între 250- 300 lei. Iată câteva exemple:
- între 260- 300 lei (clinica Somnolog)
- 280 lei (Centrul de Excelență în Pneumologie și Somnologie ”Dr. Dan Furtună”)
- 350 lei (Clinica Neuroaxis)
- 320 lei (Regina Maria)
Există un Laborator de Somnologie și în cadrul Institutului de Pneumoftiziologie ”Marius Nasta”, unde se poate realiza un studiu de somn în regim de coplată.
Prețurile variază și în funcție de complexitatea echipamentelor utilizate. Pe lângă prețul consultației, pacientul trebuie să achite costuri diferite, în funcție de fiecare test recomandat în parte. Controlul periodic la o clinică de somnologie variază între 200- 250 lei.
Prețurile unei Polisomnografii sunt pot ajuge până la 2400 lei, după cum urmează:
- Institutul Marius Nasta- 1200 lei (regim coplată)
- Clinica Somnolog – 1250 lei
- CM Dr. Dan Furtun- 1000 lei
- Sanador- 1500 lei
- Neuroaxis – 2400 lei
Surse:
- https://www.medsana.ro/ro/preventie/totul-despre-somnologie-sfatul-medicului
- https://www.somnolog.ro/somnologie/testul-de-latenta-a-somnului/
- https://marius-nasta.ro/activitate-si-educatie/somnologie/
- https://pneumolog-galati.eu/scala-epworth/
- https://www.neuroaxis.ro/services/consult-somnologie/
- https://www.verywellhealth.com/somnologist-5270772
- https://en.wikipedia.org/wiki/Somnology
- https://www.sleepfoundation.org/sleep-clinics/somnologist
- https://sleep-disorders.net/doctors-specialists
- https://www.healthline.com/health/sleep/how-to-choose-a-sleep-specialist
- https://www.mayoclinic.org/departments-centers/pediatric-sleep-medicine/sections/overview/ovc-20516250
- https://www.webmd.com/sleep-disorders/children-sleep-problems
- https://www.sleepfoundation.org/children-and-sleep/sleep-disorders-in-children