Cel mai lung cuvânt din limba română este o boală de plămani. Iată ce trebuie să știi

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Dacă esti familiarizat cu unii termeni medicali, poate bănuiești deja că cel mai lung cuvânt din limba română este un numele unei afecțiuni sau al unui medicament. La urma urmei, cu totii folosim in mod uzual prescurtarea ORL, pentru a denumi un cuvânt care este, de asemenea, destul de  lung, respectiv ”otorinolaringologie”. Dar acesta are numai 19 litere, în vreme ce boala despre care vom vorbi are o denumire formată din nu mai puțin de…44 de litere. Descoperă în articolul de față care este cel mai lung cuvânt din limba română  și, mai important, care sunt caracteristicile afecțiunii pe care o denumește.

Cel mai lung cuvânt din limba română: o boală pulmonară profesională

Așa cum am menționat deja, cel mai lung cuvânt din limba română este o boală de plămâni. Aceasta este cunoscută în mod obișnuit sub denumirea de silicoză, dar termenul medical corespunzător este cel de: ”Pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioză”. Denumirea are 44 de litere și se pare că ocupă primul loc ca lungime între cuvintele din limba noastră. De altfel, nu o regăsim în dicționarele obișnuite, numai în dicționarele medicale. De fapt, denumirea este una compusă din mai multe părți, iar, dacă o cercetăm mai atent, ea ne dă deja unele informații despre boala vizată. Astfel, ea se poate împărți în:

  • ”pneumono-” , sugerând că este vorba despre plămâni,
  • ”ultramicosopic-” și ”silico-” ceea ce se referă la praful foarte fin de siliciu care pătrunde în plămâni și produce boala cunoscută mai frecvent ca silicoză
  • ”volcani-” se referă la principalul loc de origine al siliciului, respectiv rocile vulcanice, care sunt foarte bogate în acest element
  • ”conioză-”, acesta este un termen generic, care se referă la toate bolile provocate de pătrunderea și fixarea pulberilor în organism.

”Pneumoconiozele sunt boli profesionale cauzate de inhalarea cronică a unor pulberi (minerale sau organice) fin dispersate în aer. În funcţie de tipul de pulbere inhalată, pneumoconiozele se clasifică în: silicoză (bioxid de siliciu), antracoză (pulberea de cărbune), azbestoză (azbest), talcoză (silicat de aluminiu hidratat = pulbere de talc), sideroză (oxid de fier), berilioză (pulberi sau aerosoli insolubili ai beriliului), bauxitoză (aerosoli de aluminiu), bisinoză (pulberi vegetale de bumbac), bagasoză (muncitorii din industria trestiei de zahăr).”, arată dr. Ciubotariu Bogdan-Iliuță pe site-ul romedic.ro

Dintre toate pneumoconiozele, silicoza este cea mai cunoscută şi cea mai frecvent întâlnită, fiind responsabilă de câteva zeci de mii de morți anual.

Un al doilea fapt de interes este acela că cel mai lung cuvânt din limba română denumește o boală profesională. Silicoza este una dintre cele mai vechi boli profesinale și apare la persoanele care lucrează în anumite medii, intrând în contact în mod regulat cu praful fin de bioxid de siliciu (SiO2). Dioxidul de siliciu are o largă răspândire, siliciul fiind al doilea element ca frecvență în scoarța terestră, reprezentând, de altfel, principalul constituent al nisipului. Formele cristaline ale dioxidului de siliciu, precum cuarțul sau tridimitul și cristobalitul care se găsesc în mod natural în lava vulcanică pot produce pulberi care, inhalate pe termen lung, au potențial fibrinogen și sunt nocive pentru structura pulmonară.  Principalele locuri de muncă cu risc crescut de apariție a silicozei la lucratori includ minele, carierele de materiale silicoase, mediile în care se realizează taierea și fasonarea granitului, fabricarea sticlei, fabricarea materialelor abrazive, etc. De asemenea, persoanele care lucrează în construcții, metalurgie, industrii de prelucrare a rocilor cuarțoase, industria sticlei, porțelanului, faianței, industria vopselelor pot fi expuse la niveluri crescute de dioxid de siliciu, cu risc pentru plămâni.

Conform unui Ghid de practică medicală al Spitalului Municipal Timișoara, silicoza poate avea mai multe forme:

  • Silicoză clasică („cronică”, „obișnuită”, „nodulară”) apare în mod obișnuit după expuneri prelungite (10-20 ani) la concentrații mari de pulberi silicogene. Poate fi: silicoză simplă cu opacități mici (cu diametrul < 10 mm), rotunde sau fibroză masivă progresivă care rezultă din coalescența opacitatilor mici cu formare de opacități mari (cu diametrul > 20 mm).
  • Silicoză accelerată,  formă care apare după câțiva ani de la inițierea expunerii la SiO2. Silicoză simplă duce la fibroză masivă progresivă în mai puțin de 10 ani.
  • Silicoză acută, o silicoproteinoză care apare după inhalarea unor concentrații mari de SiO2 într-o perioada scurtă de timp: de la câteva săptămâni până la 2-4 ani.

Simptomele și tratamentul silicozei

Așa cum am arătat deja, cel mai lung cuvânt din limba română,  ”Pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioză”, este  un cuvânt compus ce dă câteva repere despre acest tip de patologie. Silicoza este un tip de pneumoconioză, provocată de inhalarea prafului care conține particule microscopice de dioxid de siliciu, ce determină inflamație și cicatrizare la nivelul plămânilor. Țesutul pulmonar întărit și fibrozat încetează să mai funcționeze corect și permite instalarea infecțiilor și inflamației pe termen lung.

În timp, se dezvoltă leziuni nodulare în lobii superiori ai plămânilor.

”Particulele de dioxid de siliciu trebuie să aibă o concentrație mai mare de 5 mg/m3 de aer și să fie inhalate timp îndelungat (10-20 ani). Praful nociv inhalat străbate pereţii alveolelor şi este fagocitat. Limfocitele impregnate cu particulele de dioxid de siliciu cristalin (dimensiunea particulei este mai mică de 3-5 microni) pătrund în ţesutul celular interstiţial din manşoanele peribronho-vasculare, ganglionii hilului şi ai mediastinului care se vor tumefia (reacție fibroasă care apare în limfaticele peribronho-vasculare):”, arată dr. Ciubotariu.

Un nodul silicotic este format din două zone: zona centrală sau zona areactiva este alcătuită din fascicule concentrice și eventual particule de SiO2 și zona periferică sau zona activă care este alcătuită din halou de celule alcătuit din fibroblasti, macrofage, plasmocite, mastocite, fibre de reticulină.

cel mai lung cuvânt din limba română

Principalele simptome ale silicozei în forma acută, includ:

  • Dificultăți de respirație
  • Tuse
  • Febră
  • Cianoză (piele albăstruie)

Silicoza cronică se dezvoltă lent și este posibil ca semnele și simptomele să nu apară decât după ani de expunere. Acestea includ:

  • Dispnee exacerbată de efort
  • Tuse, adesea persistentă și uneori severă
  • Oboseală
  • Tahipnee, adesea însoțită de dificultăți de respirație
  • Pierderea poftei de mâncare și pierderea în greutate
  • Dureri în piept
  • Febră
  • Cianozarea pielii și buzelor
  • Crăpături la nivelul unghiilor, care apar în urma distrugerii fibrelor proteice din structura unghiei

Dacă starea continuă să se agraveze, aceste simptome pot deveni mai severe. Unele persoane ajung să realizeze cu mare dificultate chiar și activități obișnuite, cum ar fi mersul pe jos sau urcarea scărilor, foarte și pot fi în mare parte limitate în deplasări, chiar și în cadrul propriei locuințe.

Condiția poate fi în cele din urmă fatală dacă plămânii nu mai funcționează corect sau se dezvoltă complicații grave.

În cazuri avansate de silicoză  pot apărea:

  • Cianoză și hipoxie severă
  • Insuficiență cardiacă
  • Insuficiență respiratorie

Pentru a diagnostica silicoza, tabloul clinic se completează cu:

  • istoricul de expunere profesională la dioxid de siliciu
  • examenele de laborator
  • radiografia pulmonară, care poate identifica modificări radiologice de tipul unor opacități de dimensiuni mai mici sau mai mari: Din punct de vedere radiologic, silicoza poate prezenta mai multe stadii: presilicotic; stadiul I sau de fibroză interstițială progresivă, cu noduli silicotici tipici (opacități micronodulare de aproximativ 1 mm diametru); stadiul II, caracterizat prin diseminări nodulare pe ambele arii pulmonare; stadiul III, rezultat prin confluența nodulilor silicotici, în care apar  ”opacităţi nodulare nesistematizate, rotunde, ovoidale sau neregulate, bilaterale, simetrice, de intensitate mare, cu aspect pseudotumora,  îngroşări pleurale, bronşiectazii. Uneori masele silicotice pseudotumorale se pot necroza prin ischemie rezultând caverna pneumoconiotică.”, după cum precizează dr. Ciubotariu.
  • tomografia computerizată și tomografia computerizata de inalta rezoluție,c are pot detecta atât silicoza, cât și complicațiile sau bolile asociate
  • testele funcționale
  • lavajul bronhoalveolar: poate fi utilizat ca procedura de diagnostic și pentru a aprecia evoluția silicozei la pacienti cu modificări radiologice de tip interstițial
  • biopsia pulmonara:  se poate practica în stadiile incipiente ale bolii, când datele imagistice și funcționale nu reusesc să stabilească diagnosticul.
  • alte investigatii: bronhoscopia, mediastinoscopia, bronhografia

Diagnosticul diferențial se face cu edemul pulmonar, pneumonia sau TBC Silicoza se poate asocia cu tuberculoza pulmonară, dacă aceasta este deja declanșsată, cu Boala Pulmonară Obstructivă Cronică, insuficiență cardiacă, insuficiență renală sau cu bolile autoimune. Complicațiile sale pot include:

  • infecții respiratorii
  • bronșită cronică
  • emfizem pulmonar
  • pneumotorax
  • insuficiență respiratorie
  • cord pulmonar cronic

De asemenea, este un factor de risc pentru meoplasmul pulmonar. Agentia Internațională pentru Cercetări în Domeniul Cancerului a inclus dioxidul de siliciu  în grupa I a substanțelor oncogene.

Tratamentul silicozei

Silicoza este o boală permanentă, fără tratament definitiv. Opțiunile de tratament disponibile în prezent se concentrează pe atenuarea simptomelor și pe prevenirea progresului  ulterior al afecțiunii. Acestea includ:

  • Oprirea expunerii la dioxid de siliciu, praf de silice și alți iritanti pulmonari, inclusiv fumul de tutun.
  • Administrarea de antitusive
  • Antibiotice pentru infecțiile bacteriene supraadăugate
  • Profilaxia tuberculozei (TB) pentru cei cu test cutanat la tuberculină pozitiv sau test de sânge IGRA.
  • Tratament anti-TBC prelungit (regim multi-medicament) pentru cei cu TBC activă.
  • Fizioterapie toracică pentru a ajuta la drenajul bronșic al mucusului.
  • Administrarea de oxigen pentru tratarea hipoxemiei, dacă este prezentă.
  • Bronhodilatatoare pentru a facilita respirația.
  • Agenți inotropi si digitalice, blocanți de canale de calciu, vasodilatatoare
  • Transplantul de plămâni pentru a înlocui țesutul pulmonar deteriorat este cel mai eficient tratament, dar este asociat cu riscuri grave, atât din cauza intervenției în sine, cât și ca o consecință a imunosupresiei pe termen lung
  • Lavajul bronhoalveolar poate ameliora simptomele, dar nu scade mortalitatea generală.

Conform Ghidului de practică medicală, măsurile medicale de prevenire a apariției silicozei sunt deosebit de importante in contextul in care aceasta este o afecțiune ireversibilă care progresează chiar şi după încetarea expunerii. Supravegherea bolnavilor cu silicoză se face anual, prin spitalizare în clinicile de boli profesionale/medicina muncii.

cel mai lung cuvânt din limba română

Alte boli cu nume ce pot sta alături de cel mai lung cuvânt din limba română

Dacă pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioza reprezintă cel mai lung cuvânt din limba română, domeniul pneumoftiziologiei (și acesta este un cuvânt destul de lung, cu 18 litere) oferă și alte exemple de cuvinte destul de lungi. Astfel putem menționa:

  • Limfangioleiomiomatoza (22 de litere), reprezintă o boală pulmonară rară, definită ca proliferarea non-malignă a celulelor musculare netede la nivelul întregului plămân, la nivelul vaselor sanguine pulmonare, vaselor limfatice și pleurei
  • Bronhopneumopatia (17 litere), este parte a denumirii BPOC sau bolii pulmonare obstructive cronice
  • Pneumocistoza (13 litere), o infecție pulmonară severă;  bronșiectazia (13 litere) pulmonară, respectiv dilatarea permanentă a bronhiilor mai mari, cauzată de infecții și inflamații cronice; mucoviscidoza (13 litere), secreție anormală de mucus la nivelul mai multor glande, inclusiv la nivelul bronhiilor
  • Pneumonectomia (14 litere), reprezintă procedura de îndepărtare chirurgicală a unuia dintre cei doi plămâni

Surse: