Copilul respiră pe gură noaptea: semnul pe care părinții îl ignoră prea des
Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.
Părinții se neliniștesc dacă cei mici tușesc, au nasul înfundat sau au febră. Dar arareori observă cum respiră copiii atunci când nu dau semne de boală. Totuși, un fapt de obicei ignorat poate fi un semnal de alarmă semnificativ pentru sănătate. Atunci când copilul respiră pe gură noaptea este important dacă se întâmplă ocazional sau în mod constant, dacă apar sforăit sau microtreziri sau dacă copilul prezintă agitație și dificultăți de concentrare în timpul zilei. În funcție de aceste asocieri se poate deduce dacă respirația pe gură este sau nu un semn al altor afecțiuni, precum hipertrofia amigdaliană, deviația de sept sau chiar apneea în somn.
Copilul respiră pe gură în timpul nopții dacă are căile nazale obstrucționate, de exemplu în timpul unei răceli când se acumulează mucus. Totuși, atunci când răceala se termină, copilul revine la respirația nazală, forma natirală de pătrundere a aerului în organism. Respirația pe gură reprezintă altenrativa de rezervă când nasul este inflamat și congestionat. Dar nu este un tip firesc sau eficient de respirație și poate avea multiple consecințe negative pentru cei mici. În rândurile care urmează vei descoperi de ce nu trebuie să ignori când copilul respiră pe gură și ce măsuri este necesar să iei pentru a restaura respirația nazală cu toate beneficiile sale.
De ce nu este normală respirația pe gură
Respirația este o funcție vitală a organismului uman, realizată în mod normal pe cale nazală. Respirația orală este considerată patologică și apare, de regulă, ca mecanism compensator atunci când respirația nazală este deficitară. Etiologia respirației orale include factori genetici, obiceiuri vicioase, obstrucții nazale cauzate de polipi, deviația de sept nazal, hipertrofia vegetațiilor adenoide și a amigdalelor, alergii sau afecțiuni respiratorii cronice, precum astmul.
”Când respirația pe gură la copii devine modul principal de respirație, aerul intră mai uscat și mai rece, iar gura (mucoasa bucală) se usucă. Asta poate favoriza disconfortul, respirația urât mirositoare și inflamația gingiilor, dar mai important: de multe ori indică faptul că “ușa principală” (nasul) este blocată.”, precizează dr. Ana Maria Apostol, medic primar ORL, pe site-ul anamariaapostol.ro
Respirația orală asociată cu obstrucția nazală predispune indivizii la colapsul căilor respiratorii și la tulburări respiratorii în timpul somnului. Modificarea activității musculare la nivelul cavității bucale, cauzată de respirația orală, afectează sistemul stomatognat, ducând la perturbarea funcțiilor de vorbire, deglutiție și masticație, precum și la efecte pe termen lung asupra musculaturii posturale a corpului.
Conform studiilor, copiii care respiră pe gură tind să prezinte o fizionomie alungită, maxilare mai înguste, incompetență labială, retropoziția osului hioid, retropoziția incisivilor mandibulari, un unghi crescut al planului mandibular și o rotație posterioară a mandibulei. O altă consecință a respirației orale este apariția tulburărilor respiratorii în timpul somnului, care constituie un factor de risc pentru tulburările de creștere și dezvoltare, în special în copilărie. Tulburările de somn pot servi drept semnal precoce al unor afecțiuni patologice subiacente.
Cât de frecvent apare respirația pe gură la copii
Prevalența respirației orale în rândul copiilor variază între 5% și 75%, cauza principală fiind obstrucția căilor respiratorii nazale. Perturbările funcției respiratorii nazale modifică poziția limbii, ceea ce duce la o poziție coborâtă a mandibulei. Această schimbare influențează activitatea musculaturii cervicale și faciale, contribuind la anomalii în creșterea și dezvoltarea dinților și a feței.
Studiile anterioare raportează o gamă largă de valori privind prevalența respirației orale la copii, variind de la 10% la peste 55%, în funcție de regiune, grupa de vârstă și criteriile de diagnostic
Cauzele pentru care copilul respiră pe gură
Cercetătorii explică faptul că respirația pe gură în timpul somnului poate apărea ca răspuns la un blocaj al căilor respiratorii superioare, cum ar fi cele nazale sau faringiene. Cauza ar putea fi ceva relativ inofensiv, precum nasul înfundat din cauza unei răceli sau a alergiilor, ori ar putea fi vorba despre alte afecțiuni mai complexe precum:
Obstrucția căilor nazale
Blocarea completă sau parțială a căilor respiratorii nazale poate provoca respirația pe gură. Dacă nasul este blocat, organismul apelează automat la o altă sursă de oxigen: gura. Principalele cauze ale obstrucției nazale includ:
- hipertrofia amigdalelor și a vegetațiilor adenoide
- poziția incorectă a limbii
- deviația de sept
- hipertrofia cornetelor nazale
- formă neregulată a nasului
Hipertrofia amigdalelor și a vegetațiilor adenoide
După cum s-a menționat anterior, respirația orală este frecventă la copiii cu amigdale și vegetații adenoide mărite. Atunci când copilul respiră pe gură, acesta expiră o cantitate mai mare de dioxid de carbon, ceea ce duce la o hiperventilație (respirație excesivă). Pentru a reduce intensitatea respirației, organismul mărește volumul amigdalelor și al vegetațiilor adenoide, rezultând astfel blocarea căilor nazale.
Ankiloglosia (frâu lingual scurt)
Fiind o afecțiune prezentă de la naștere, ankiloglosia poate cauza respirația orală la copii, deoarece restricționează mișcările limbii. Mișcarea liberă a limbii este esențială pentru respirație, deglutiție, alimentație, hidratare, masticație, vorbire, dezvoltarea maxilarului, postură și digestie. În urma unei examinări amănunțite, un specialist poate recomanda o frenuloplastie funcțională pentru eliberarea frâului lingual.
Apneea obstructivă în somn
Apneea obstructivă în somn la copii este o afecțiune în care respirația copilului este blocată parțial sau complet în timpul somnului. Respirația se poate opri și relua pentru scurt timp de mai multe ori pe parcursul nopții. Această afecțiune apare atunci când căile respiratorii superioare se îngustează sau se blochează în timpul somnului.
Manifestările apneei obstructive în somn pot diferi la copii față de adulți. Adulții se confruntă, de obicei, cu somnolență diurnă. În schimb, copiii sunt mai predispuși la probleme de comportament, cum ar fi hiperactivitatea sau lipsa de atenție. Și factorii de risc diferă. La adulți, principalii factori de risc sunt obezitatea și vârsta. Deși obezitatea poate juca un rol și în cazul copiilor, principalul factor de risc la aceștia este reprezentat de amigdalele și vegetațiile adenoide (polipii) mai mari decât în mod normal.
De ce respiră pe gură bebelușul
Nou-născuții respiră aproape exclusiv pe nas, cu excepția cazului în care căile nazale sunt blocate într-un fel. De fapt, bebelușii până la vârsta de aproximativ 3-4 luni nu și-au dezvoltat încă reflexul de a respira pe gură (cu excepția momentelor în care plâng).
Printre posibilele cauze ale respirației pe gură la bebeluși se numără următoarele:
Hrănirea cu biberonul
Hrănirea cu biberonul provoacă îngustarea maxilarului superior, ceea ce împinge maxilarul inferior spre spate. De asemenea, modifică poziția limbii, determinând-o să stea mai jos în cavitatea bucală, fapt care duce la respirația pe gură.
Mucus
Este posibil ca bebelușul să respire pe gură din necesitate, dacă are nasul înfundat sau blocat cu mucus. În caz de alergie sau răceală, un bebeluș poate începe să respire pe gură, în timpul somnului, dar și pe parcursul zilei. .
Indiferent de situație, bebelușii nu își pot curăța singuri și ușor căile respiratorii de mucus, așa că pot compensa prin respirația pe gură.
Apneea în somn
Respirația pe gură este, de asemenea, un semn al apneei în somn, ceea ce înseamnă, în esență, că tractul respirator superior al bebelușului este obstrucționat într-un fel. În cazul bebelușilor și al copiilor, acest lucru se datorează, de obicei, unor amigdale sau vegetații adenoide mărite.
Alte simptome includ sforăitul, agitația în timpul somnului, pauzele în respirație, precum și tusea sau senzația de sufocare.
Deviația de sept
Uneori, respirația pe gură poate fi cauzată de o anomalie a cartilajului și a osului care separă nările bebelușului. Aceasta poate îngreuna respirația nazală și este frecvent întâlnită la persoanele care au și maxilarul superior îngust (o caracteristică asociată, de asemenea, cu respirația pe gură).
Formarea unui obicei
De asemenea, unii bebeluși pot pur și simplu să își formeze obiceiul de a respira pe gură după o boală sau din alte motive.
Semne care indică respirația pe gură
1. Gură și buze uscate
Semne clasice care indică faptul că un copil doarme cu gura deschisă sunt uscăciunea gurii și buzele crăpate. De asemenea, copilul se poate trezi frecvent noaptea pentru a bea apă. În plus, uscăciunea gurii – un semn al lipsei de salivă – poate crește riscul de inflamație a gingiilor și de apariție a cariilor.
2. Modificări la nivelul maxilarului și al dinților
Când copilul respiră pe gură se elimină o cantitate mari de dioxid de carbon, semnalând creierului că respirația este excesivă. Corpul compensează acest lucru într-un mod ingenios, îngustând căile respiratorii, ceea ce transmite creierului semnalul de a deplasa maxilarul inferior spre înainte. Aceasta este o poziție instabilă care provoacă numeroase spasme musculare, ducând la scrâșnirea dinților (bruxism). Acest fenomen indică faptul că, din cauza respirației deficitare, creierul încearcă să deschidă căile respiratorii.
3. Carii frecvente și degradarea dinților
Respirația pe gură poate afecta semnificativ producția de salivă a copilului, expunându-l unui risc crescut de uscăciune a gurii. Pe de altă parte, uscăciunea gurii duce la creșterea acidității bucale, ceea ce sporește riscul de apariție a cariilor. În cazul copiilor care respiră pe gură, cariile se dezvoltă adesea de-a lungul liniei gingivale
4. Respirație urât mirositoare
Respirația pe gură crește, de asemenea, riscul de halenă (respirație urât mirositoare). Dacă cel mic se confruntă cu o respirație urât mirositoare persistentă, acest lucru ar putea fi un semn că respiră pe gură.
5. Somn de slabă calitate
Faptul că un copil doarme cu gura deschisă îl împiedică să atingă fazele de somn profund. Este important să observi dacă se foiește sau se răsucește în timpul somnului. Acesta este unul dintre semnele că nu are un somn adânc, reparator. Cea mai mare parte a proceselor de refacere și regenerare, precum și reglarea hormonală, au loc în timpul somnului profund. Prin urmare, atunci când somnul profund al copilului este perturbat, acest lucru se observă adesea prin:
- Poziții anormale de somn
- Agitație în timpul somnului (foială)
- Somnolență diurnă
- Dureri de cap matinale
- Lipsă de atenție și concentrare
- Artrită și poliartrită reumatoidă
- Schimbări de dispoziție sau comportament agresiv
- Menținerea gurii deschise
- Sforăit cronic
- Respirație zgomotoasă
- Probleme frecvente cu amigdalele și vegetațiile adenoide
- Răceli, tuse și alergii frecvente
- Maxilar superior îngust și adânc
- Mandibulă retrasă (retrognatism mandibular)
- Înghesuire dentară
- Bruxism (scrâșnirea sau încleștarea dinților)
- Iritabilitate
- Enurezis nocturn (udarea patului)
- Obezitate infantilă
- Întârziere în creștere
6. Sforăitul
Când copilul respiră pe gură în timpul somnului apare adesea sforăitul. Acesta nu este normal la nicio vârstă și nu trebuie considerat ca atare nici la copii. Căile noastre respiratorii sunt similare unui tub flexibil, iar orice obstrucție – fie că este vorba despre amigdale sau vegetații adenoide mărite, maxilar superior îngust, văl palatin alungit, probleme de tonus sau de mobilitate a limbii (precum frenul lingual scurt) ori o poziție retrasă a mandibulei – poate bloca fluxul liber de aer, generând turbulențe care se manifestă adesea prin sforăit.
7. Modificări ale posturii
Atunci când căile respiratorii sunt blocate, corpul tinde în mod natural să proiecteze gâtul și umerii în față. Deoarece căile respiratorii funcționează ca un tub flexibil, această poziție a gâtului ajută la deschiderea lor. În mod similar, în timpul somnului, copilul doarme adesea cu gâtul întins sau pe burtă, într-o poziție asemănătoare cu cea a unei broaște; aceste poziții facilitează trecerea aerului. Un astfel de comportament de somn reprezintă un semnal de alarmă care indică o formă de obstrucție a căilor respiratorii. Rezultatul este o modificare a posturii, caracterizată în principal prin proiectarea gâtului și a umerilor spre înainte, ceea ce, în timp, va afecta zona gâtului, umerii, spatele și bazinul.
8. Dificultăți la înghițire
În cazul unei dezvoltări incorecte a maxilarului, respirația devine dificilă, ceea ce afectează și procesul de înghițire. Limba se poate deplasa anterior, dezvoltând un tipar anormal de înghițire (cu împingerea spre exterior), fapt care poate duce la tulburări de vorbire în rândul copiilor. Menținerea gurii întredeschise poate fi, de asemenea, asociată cu slăbiciunea sau scurtarea musculaturii buzelor.
9. Hipertrofia amigdalelor și a vegetațiilor adenoide
Respirația orală este frecvent întâlnită la copiii cu amigdale și vegetații adenoide mărite. Atunci când respiră pe gură, aceștia expiră o cantitate mai mare de dioxid de carbon (CO2), ceea ce accelerează ritmul respirator. Pentru a compensa acest lucru, organismul mărește dimensiunea amigdalelor și a vegetațiilor adenoide, ducând la blocarea căilor nazale. Prin urmare, pentru a restabili o respirație nazală continuă la copii, este necesară corectarea formei și poziției căilor respiratorii, a cavității nazale și a maxilarului.
10. Astmul și răceala alergică
Deoarece nasul acționează ca un filtru natural pentru aerul pe care îl respirăm, dacă micuțul are o respirație orală, riscul de a dezvolta astm și răceli alergice frecvente poate crește.
În cazul respirației nazale, aerul inspirat este filtrat, încălzit și umidificat, ajungând în partea inferioară a plămânilor, zonă bogată în vase de sânge. Acest sânge transportă oxigenul către creier. În schimb, atunci când respirăm pe gură, aerul nu este nici filtrat, nici încălzit și ajunge doar în partea superioară a plămânilor. Mai mult, în loc să absorbim o cantitate mai mare de oxigen, prin respirația orală ajungem să eliminăm o cantitate mare de dioxid de carbon.
Pe de altă parte, respirația nazală favorizează producția de oxid nitric, substanță care ajută la dilatarea căilor respiratorii și a vaselor de sânge. Aceasta facilitează transportul oxigenului către creier și reduce inflamațiile și riscul de infecții, precum amigdalita sau problemele legate de vegetațiile adenoide. De asemenea, contribuie la combaterea virusurilor și bacteriilor, reducând astfel riscul de astm și răceli alergice frecvente și menținând un nivel optim de CO2 în organism.
11. Modificări de comportament
Lipsa de oxigen cauzată de respirația pe gură poate expune copilul riscului de a dezvolta comportamente neliniștite și agitație. Numeroși copii sunt diagnosticați eronat cu hiperactivitate și deficit de atenție, când, în realitate, ar putea suferi de o tulburare respiratorie în timpul somnului.
Efectele respirației pe gură asupra sănătății
1. Afectarea dezvoltării fizice
Când copilul respiră pe gură continuu se poate modifica structura facială ducând la:
- Înghesuire și aliniere incorectă a dinților
- Asimetria maxilarului și a feței
- Față alungită și îngustă
- Acumulare de sânge venos sub ochi
- Zâmbet gingival
- Cavitate bucală îngustă
- Întârziere în creștere și/sau neîncadrarea în parametrii ideali de înălțime și greutate pentru vârsta respectivă
2. Probleme în dezvoltarea cognitivă
Atunci când căile nazale ale copilului sunt blocate, acesta nu poate respira corect, ceea ce afectează funcționarea creierului și duce la:
- Dificultăți de concentrare și atenție
- Comportament agresiv și schimbări bruște de dispoziție
- Perturbarea dezvoltării emoționale și sociale
- Diagnosticări eronate, precum ADD și ADHD
- Performanțe școlare nesatisfăcătoare
3. Respirația pe gură și tulburările de somn la copil
Tulburările respiratorii în timpul somnului sunt relativ frecvente în rândul populației pediatrice, având o prevalență cuprinsă între 3,3% și 42%. Acestea cuprind un spectru clinic larg, incluzând sforăitul, sindromul de rezistență a căilor respiratorii superioare (UARS) și apneea obstructivă în somn (AOS). Respirația orală este una dintre caracteristicile și cauzele cel mai frecvent menționate în cazul tulburărilor respiratorii în somn la copii, persistând adesea ca obicei chiar și după rezolvarea obstrucției căilor respiratorii.
Când copilul respiră pe gură, în special în timpul somnului, apare adesea sforăitul, acesta fiind considerat cel mai important semn de avertizare al tulburărilor respiratorii în somn la copii. De asemenea, a fost asociată cu forme mai severe de apnee obstructivă în somn.
Un studiu a arătat că, din 93 de copii altfel sănătoși care prezentau AOS moderată până la severă, 38 (41%) respirau pe gură. Alte simptome ale tulburărilor respiratorii includ transpirațiile nocturne, enurezisul nocturn și somnul agitat. Ca urmare, copiii cu tulburări respiratorii în somn pot obosi ușor, pot deveni hiperactivi și irascibili, prezentând totodată o capacitate de concentrare și o performanță școlară diminuate pe parcursul zilei.
În plus, copiii cu astfel de probleme pot suferi tulburări de creștere și dezvoltare și complicații precum cordul pulmonar și hipertensiunea arterială, afecțiuni care pot afecta calitatea vieții copilului.
Tratamente pentru respirația orală
Este esențial ca respirația orală să fie tratată cât mai devreme, deoarece, pe termen lung, aceasta poate cauza probleme grave, precum dezvoltarea facială deficitară și tulburări de somn, printre altele. Pierderea funcției nazale are consecințe serioase, care pot afecta sănătatea generală și pot compromite calitatea vieții.
”Un consult ORL bine făcut pentru respirația pe gură la copii include: istoricul (cât durează, când apare, dacă există alergii), examen ORL complet și, la nevoie, endoscopie nazală (o investigație scurtă care arată vegetațiile adenoide și anatomia locală). Uneori ajută mult și un filmuleț de 30–60 secunde din somn: dacă se observă sforăit constant, efort respirator sau pauze, orientarea devine mai precisă.”, arată dr. Apostol.
Prin urmare părinții nu trebuie să ignore când copilul respiră pe gură și trebuie să ia legătura cu un medic ORL, un terapeut miofuncțional orofacial sau cu un medic stomatolog pediatru specializat în problemele căilor respiratorii pentru a obține un diagnostic.
Ce poate include abordarea terapeutică atunci când copilul respiră pe gură
Abordarea terapeutică depinde de cauza problemei. O posibilă soluție pentru tratarea respirației orale la copii este terapia miofuncțională orofacială, adică exerciții pentru gură și limbă care pot fi efectuate acasă, eventual în combinație cu utilizarea unor dispozitive orale menite să lărgească maxilarul superior.
Anumite medicamente, precum Flonase sau Rhinocort, pot fi de ajutor în caz de alergii persistente sau în forme mai ușoare de apnee în somn.
Opțiunile de tratament pentru apneea în somn includ terapia cu presiune pozitivă în căile respiratorii, realizată cu ajutorul aparatelor CPAP și BPAP. Aceste dispozitive funcționează prin introducerea lentă a aerului printr-o mască pe care copilul o poartă în timpul somnului. Fluxul de aer ajută la menținerea deschisă a căilor respiratorii ale micuțului.
În alte situații, medicul poate recomanda intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea amigdalelor și/sau a vegetațiilor adenoide ori pentru corectarea altor probleme care cauzează dificultăți respiratorii, cum ar fi deviația de sept.
Pe măsură ce copilul crește, există și anumite dispozitive bucale care pot fi de ajutor. Totuși, astfel de soluții sunt folosite destul de rar, atunci când respirația pe gură afectează semnificativ sănătatea celor mici.
Ce faci dacă bebelușul doarme cu gura deschisă
Dacă bebelușul pare să aibă dificultăți de respirație sau prezintă și alte simptome pe lângă respirația pe gură, ia în considerare o programare la medicul pediatru. Acesta poate exclude eventualele afecțiuni care blochează căile respiratorii, poate prescrie medicamente pentru infecții sau poate recomanda investigații suplimentare.
În rest, poți încerca următoarele metode acasă pentru a desfunda nasul:
Umidificator
Creșterea umidității din aer poate ameliora congestia nazală. Un umidificator cu abur rece este cea mai bună alegere pentru bebeluși și copii mici, deoarece elimină riscul de arsuri. Dacă nu ai un umidificator, poți sta cu bebelușul în baie în timp ce lași să curgă un duș fierbinte pentru a crea aburi.
Pompiță nazală
Chiar și o cantitate mică de mucus în nasul bebelușului îi poate îngreuna respirația. Poți aspira secrețiile folosind o pompiță nazală obișnuită sau un dispozitiv mai avansat. Acționează cu blândețe pentru a nu răni nasul micuțului și curăță dispozitivul după fiecare utilizare pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor dăunătoare.
Spălături cu soluție salină
Câteva pulverizări cu soluție salină (apă cu sare) pot ajuta la fluidizarea și desprinderea mucusului înainte de aspirare. Pe măsură ce bebelușul crește, poți încerca chiar și un vas Neti sau o clătire nazală cu soluție salină. Pentru siguranță, asigură-te că fierbi apa de la robinet și o lași să se răcească sau folosește apă distilată.
Hidratare
Asigură-te că bebelușul consumă suficiente cantități de lapte matern sau formulă pentru a evita deshidratarea și pentru a menține mucusul fluid.
Când să consulți medicul
Sunt situații în care bebelușul continuă să respire pe gură, chiar dacă nu mai are răceală și nas înfundat. Amigdalele și vegetațiile adenoide mărite obstrucționează căile respiratorii superioare și nu răspund la tratamentul la domiciliu. În unele cazuri, acestea pot fi infectate. În altele, pot fi pur și simplu mai mari din cauze genetice. Indiferent de situație, medicul poate recomanda anumite investigații (cum ar fi un studiu de somn) sau pașii următori care trebuie urmați.
Deși poate părea că nu este o problemă majoră, nu trebuie să ignori când copilul respiră pe gură noaptea. Uneori este vorba despre o perioadă scurtă de respirație orală alternativă, din cauza unei infecții respiratorii sau a unei alergii. Totuși, dacă respirația pe gură se menține și apar și alte simptome, precum sforăit, dificultăți de a trage aerul în piept, somn agitat și treziri nocturne sau hiperactivitate în ziua care urmează, este vremea să faci investigații mai atente. Un diagnostic corect și un tratament început la timp pot face o mare diferență în ceea ce privește sănătatea și bunăstarea copilului pe termen lung.
Surse:
- https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12412591
- https://www.healthline.com/health/baby/baby-sleeps-with-mouth-open
- https://nocavitykids.com/signs-your-child-may-have-sleep-disordered-breathing/
- https://tonguetieindia.com/blog/mouth-breathing-things-every-parent-needs-to-know/
- https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/pediatric-sleep-apnea/symptoms-causes/syc-20376196
- https://dubailondonhospital.com/mouth-breathing-and-disturbed-sleep-in-children
- https://www.tmjandsleepdisordersofmi.com/how-mouth-breathing-can-cause-sleep-apnea-in-your-child/
- https://www.connecticutchildrens.org/growing-healthy/mouth-breathing-kids-when-worry-and-what-you-can-do
- https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22734-mouth-breathing
- https://tmjsleepandbreathecenter.com/stop-children-from-mouth-breathing
- https://alpineent.com/understanding-pediatric-mouth-breathing/
- https://www.entandallergy.com/blog/2025/october/top-10-signs-and-symptoms
- https://happychompers.com/mouth-breathing-in-children-causes-and-treatment/
- https://www.anamariaapostol.ro/respiratia-pe-gura-la-copii-cauze-si-cum-poti-rezolva/