respirație zgomotoasă

De ce am o respirație zgomotoasă?

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


O respirație zgomotoasă poate însoți multiple afecțiuni, de la infecții până la astm sau insuficiență cardiacă. Prin respirație zgomotoasă înțelegem diferitele sunete  anormale care pot însoți procesul respirator, de tipul șuieratului, hârâiturilor, gâfâitului.  În cazul copiilor, cele mai frecvente  zgomote patologice sunt cele asemănătoare unui șuierat, precum wheezingul sau stridorul, care însoțesc îngustarea sau obstrucția tractului respirator.  Există multiple alte zgomote supraadăugate ce caracterizează diferite boli pulmonare, unele audibile de către pacient și cei din jur, altele care pot fi depistate la auscultația cu stetoscopul. În articolul de față vorbim despre acele sunete anormale care  pot fi percepute chiar de către bolnavi și despre principalele probleme care pot determina o respirație zgomotoasă.

Care sunt zgomotele respiratorii anormale

Există o multitudine de zgomote respiratorii supraadăugate, dar numai câteva pot fi auzite cu urechea liberă. Obstrucția nazală și acumularea de mucus  pe căile aeriene pot determina diverse sunete ce însoțesc respirația  și care dispar atunci când cauza de bază, de regulă o infecție respiratorie, se vindecă. Unele sunete, cum este wheezing-ul pot însoți exacerbările unor boli cronice cum este BPOC sau crizele de astm.

Cele mai frecvente zgomote respiratorii anormale ce pot fi auzite chiar de bolnavi includ:

  • Hârâituri, care apar  în diferite infecții, precum bronșita acută și pneumonia, din cauza acumulării de mucus și puroi, în edemul pulmonar sau în fibroza pulmonară
  • Gâfâitul, care caracterizează efortul respirator în cazul alergiilor, răcelilor, stărilor gripale, astmului, bsonșiolitei la copii, pneumoniei
  • Stridorul, un șuierat inspirator, cauzat de un blocaj la nivelul gâtului.

” Stridorul sau șuieratul inspirator tern, este localizat cel mai adesea la nivelul gâtului, sugerând obstrucția tractului respirator superior. Este o urgență medicală deoarece se poate complica cu obstrucția completă a căii aeriene și insuficiență respiratorie acută.”, specifică dr. Bogdan -Iliuță Ciubotariu pe romedic.ro

Stridorul poate fi cauzat de inflamatii la nivelul gatului,precum cele din cazul amigdalitet, vegetațiilor adenoide, epiglotitei sau de  sufocarea cu un obiect străin.

  • Wheezing-ul este, de asemenea, un sunet șuierător, determinat de îngustarea căilor aeriene, putând fi declanșat de astm, reacții anafilactice, BPOC. Poate să apară și în cazul unor boli acute (bronșită, pneumonie, bronșiolită) sau al insuficienței cardiace.

”Wheezing-ul este un zgomot caracteristic astmului, dar și altor boli obstructive. Este perceput deseori de bolnav și descris plastic ca șuierat, sforăit, huruit sau tors de pisică. Apare mai frecvent în timpul exacerbărilor și în decubit dorsal sau lateral.”, se arată în cadrul unui Curs de pneumologie de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara.

Pe lângă aceste sunete, pot apărea și altele, mai rare sau mai greu depistabile:

Stertorul este un fel de uruit care însoțește respirația zgomotoasă și intensă, caracteristică adesea stărilor agonice.

”Similar unui zgomot sonor, ca un sforăit, perceptibil la nivelul căilor aeriene extratoracice. Nu are caracter muzical ca stridorul. Apare prin acumularea secrețiilor la nivelul tractului respirator extratoracic. Este greu de definit și este localizat la nivelul laringelui sau traheei. Frecvent întâlnit în come profunde sau când persoana este în agonie. Bolnavul respiră cu gura deschisă, vălul palatin fiind paralizat.”, evidențiază dr. Ciubotariu.

O combinație de pocnituri, scârțâituri, cracmente poate să apară în cazul dilatării excesive a bronhiilor (bronșiectazie) și poartă numele de ”torace muzical”.  

Sunete metalice (clinchet metalic) sau asemănătoare unui fluierat pot apărea în cazul pneumotoraxului, care reprezintă o urgență medicală.

Uneori, dacă lipești urechea de toracele anumitor pacienți poți percepe un zgomot ca o frecătură, audibil atât în inspir cât și în expir, dar mai ales când persoana inhalează aerul. Frecătura pleurală este caracteristică pleureziei exsudative, pahipleuritelor sau corticopleuritelor.

Absența zgomotelor respiratorii normale (murmuri vezicular) într-o anumită regiune a toracelui (tăcere respiratorie) reprezintă, de asemenea, o condiție anormală. Aceasta poate să apară în

  • obstrucția totală bronșică intrinsecă (tumoare, dop de exudat, corp străin)
  • interpoziția unei cantități exagerate de aer (pneumotorax), lichid (pleurezie masivă) sau țesut conjuctiv (pahipleurită întinsă) în cavitatea pleurală

Ce afecțiuni pot provoca o respirație zgomotoasă

Zgomotele respiratorii supraadăugate pot însoți o serie de afecțiuni pulmonare, dar o respirație zgomotoasă poate fi și rezultatul unor boli cardiovasculare, al reacțiilor alergice sau al unor probleme de natură emoțională, cum sunt anxietatea sau atacul de panică.
Printre afecțiunile care pot determina o respirație zgomotoasă se numără:

Infecțiile tractului respirator superior (răceală, gripă, sinuzită) care pot fi însoțite de dificultăți de respirație, hârâituri, respirație sacadată. La copii, amigdalele inflamate și vegetațiile adenoide pot provoca zgomote respiratorii de tip wheezing sau stertor.

Bronșita acută, pneumonia, bronșiolita pot provoca, de asemenea, anumite zgomote asemănătoare unor hârâieli sau sforăituri în piept (din cauza acumulării de puroi) sau sunete șuierătoare de tip wheezing. În pneumonie, tuberculoză, supurații pulmonare  pot apărea sunete asemănătoare unor bolboroseli, sau trosnituri  care însoțesc crizele de tuse, sugerând mobilizarea secrețiilor vâscoase la nivelul plămânilor.

În cazul în care respirația zgomotoasă apare în timpul somnului, sub forma sforăitului, poate indica prezența apneei obstructive de somn.

respirație zgomotoasă
top view of man closing ears and looking at snoring wife in bed

Astmul, diverse tipuri de alergii, inflamația căilor respiratorii, BPOC sunt însoțite frecvent de wheezing.

Bronșiectaziile se caracterizează prin tuse cronică, cu producerea unui volum mare de spută groasă, greu de eliminat, care provoacă dispnee și respirație șuierătoare.

În cazul obstrucției parțiale a căilor respiratorii superioare, poate apărea un zgomot caracteristic, numit cornaj. Acesta apare mai ales în inspir și este dat de vibrația coloanei de aer la trecerea prin zona parțial obturată. Obstrucția poate fi cauzată de o serie de condiții medicale, precum aspirația de corp străin, laringita acută, cancerul laringian sau cancerul tiroidian ce afectează laringele sau traheea.

Dispneea severă, senzația de sufocare, respirația șuierătoare, stertorul sau gâfâitul determinat de efortul de a trage mai mult aer apar în cazul unor afecțiuni grave precum epiglotita sau în condiții amenințătoare de viață, precum șocul anafilactic, supradozajul de alcool sau droguri, traumatisme toracice, pneumotorax, embolie pulmonară.
Și bolile cardiovasculare pot provoca o respirație zgomotoasă, în special insuficiența cardiacă congestivă care are printre simptome dificultăți de respirație, tuse, acumulare de lichid în plămâni cu zgomote supraadăugate  la auscultația pulmonară, wheezing. De asemenea, leziunile cerebrale pot fi însoțite de respirație sacadată și zgomotoasă.

În sfârșit, problemele de natură emoțională, precum anxietatea sau atacurile de panică pot determina o respirație sacadată, gâfâitoare sau șuierătoare, în încercarea de a trage mai mult aer în piept.

Conform Cursului de pneumologie , wheezing-ul, unul dintre cele mai frecvente zgomote respiratorii poate fi de mai multe tipuri:

Wheezing monofonic poate apărea în:

  • Tumoră/granulom endobronşic
  • Stenoză/compresiuni traheală/bronşică(tumori, chiste, hematoame)
  • Guşă retrosternală
  • Timom retrosternal
  • Aspirare de corp străin
  • Anomalie intrabronşică
  • Cicatrice
  • Laringită striduloasă

Wheezing polifonic apare în:

  • BPOC
  • Astm bronşic
  • Bronşiolită
  • Diskinezie traheobronşică

Wheezing polifonic  extrapulmonar poate să apară în:

  • Astmul cardiac
  • Şocul anafilactic
  • Sindromul carcinoid
  • Angeitele alergice
  • Reflux gastro-esofagian
  • Respirație zgomotoasă la copii

In ceea ce privește stridorul, acesta poate fi de trei tipuri:

  • Inspirator: determinat de obstrucție la nivelul laringelui,  care provoacă simptome la inspir
  • Expirator: determinat de un blocaj deasupra plămânilor, în trahee, care provoacă simptome la expir
  • Bifazic (laringomalacia sau stridor laringian): determinat de îngustarea cartilajului sub corzile vocale care provoacă simptome atât la inspir cât și la expir

Respirație zgomotoasă la copii

Respirația zgomotoasă este foarte frecventă la copii, putând fi determinată de multiple cauze, unele banale (precum răceala), altele mai grave. O respirație zgomotoasă la copii indică, de obicei, o îngustare a căilor respiratorii sau un blocaj.

Există trei tipuri principale de respirație zgomotoasă întâlnite în cazul celor mici:

  • Stridorul este un sunet ascuțit, asemeni unui șuierat, apare în timpul inspirului și provine din îngustarea sau obstrucția la nivelul laringelui sau imediat sub acesta.
  • Wheezing-ul este un tip de respirație șuierătoare, de obicei mai ascuțită decât stridorul, care are loc în timpul expirației. Wheezingul este cauzat de probleme la plămâni, dar și la nivelul căilor respiratorii superioare (cum este cazul astmului sau alergiilor).
  • Stertorul este un zgomot care vine din partea din spate a gâtului sau a nasului copilului. Are un ton scăzut și seamănă mult cu sforăitul sau hârâitul produse în cazul răcelilor sau al altor infecții respiratorii.

O respirație zgomotoasă la copil este un simptom comun al infecțiilor virale sau bacteriene care provoacă inflamarea căilor respiratorii, cum ar fi răceala, crupul laringian sau infecția cu Virusul Sincițial Respirator. Inflamarea amigdalelor sau vegetațiile adenoide sunt, de asemenea, cauze frecvente ale unei respirații zgomotoase la copii.

Wheezing-ul sau respirația șuierătoare  este o problemă frecvent întâlnită la copii. Aproximativ 25-30% dintre sugari vor avea cel puțin un episod de wheezing și circa 50% dintre copii au antecedente de respirație șuierătoare până la vârsta de șase ani. Wheezing-ul la copil poate fi de trei tipuri:

Wheezing tranzitoriu

Simptomele dispar până când copilul împlinește vârsta de 6 ani. Cel mic se confruntă cu cel puțin un episod de wheezing cauzat de o infecție a cailor respiratorii inferioare până la vârstă de 3 ani.

Wheezing persistent

Copilul are mai multe episoade de wheezing până la împlinirea vârstei de 3 ani. De obicei, aceste semne persistă și la 6 ani.

Wheezing cu debut tardiv

În acest caz. simptomele apar după vârstă de 3 ani și sunt persistente.

Astmul bronșic este una dintre cauzele cele mai frecvente ale wheezingului la copil.  Alte condiții care determină îngustarea sau blocarea căilor respiratorii includ:

  • Alergii
  • Boala de reflux gastroesofagian
  • Bronșiolită
  • Bronşită
  • Pneumonie
  • Apnee obstructivă de somn
respirație zgomotoasă

Cauze mai puțin frecvente ale wheezingului la copii pot fi:

  • Displazia bronhopulmonară
  • Aspirația de corp străin
  • Bronșiolită obliterantă
  • Anomalii vasculare congenitale
  • Insuficiență cardiacă congestivă
  • Fibroză chistică
  • Boli de imunodeficiență
  • Masele mediastinale
  • Dischinezie ciliară primară
  • Anomalii traheobronșice
  • Tumoră sau malignitate
  • Disfuncția corzilor vocale, inclusiv paralizia acestora
  • Faringomalacia
  • Laringomalacia
  • Traheomalacia
  • Bronhomalacia

De asemenea, este posibil să fie vorba de o aspirație sau inhalare a unor resturi alimente sau unui obiect străin în căile respiratorii care determină blocarea acestora.

Dacă respirația copilului este zgomotoasă doar în timpul somnului (sforăit), este posibil să aibă apnee în somn.

În ceea ce privește stridorul, acesta este determinat de blocarea parțială sau îngustarea  căilor respiratorii. . Din cauza căilor respiratorii mai înguste, stridorul este mai frecvent la copii decât la adulți. Stridorul este produs atunci când aerul trece printr-o zonă blocată la nivelul laringelui sau traheei.  

”La copii, stridorul apare cel mai frecvent asociat cu laringotraheobronșita (crupul), infecțiile respiratorii și obstrucțiile căilor aeriene. Este mai frecvent la copiii mici, ale căror căi aeriene sunt de dimensiuni reduse și, implicit, mai ușor de obturat. În cazuri extreme, stridorul poate semnala o urgență respiratorie ce poate pune în pericol viața copilului.”, precizează dr. Vlad Postelnicu, medic specialist ORL, pe site-ul clinicamedicum.ro

Stridorul poate fi cauzat de:

  • Infecții respiratorii: crup laringian, epiglotită, amigdalită, traheită bacteriană
  • Abuz vocal prelungit (șipat, cântat)
  • Laringomalacie
  • Paralizia corzilor vocale
  • Stenoza subglotică.
  • Hemangiom subglotic
  • Inhalarea unui corp străin care poate fi o urgență medicală
  • Leziuni ale căilor respiratorii sau ale esofagului determinate de înghițirea anumitor substanțe
  • Alergii
  • Reacțiile alergice severe de tip șoc anafilactic

 Diagnostic și tratament pentru respirație zgomotoasă

Pentru a vedea ce diagnostic corespunde unei respirații zgomotoase, medicul va efectua mai întâi anamneza și examenul fizic, investigând cu ajutorul unui stetoscop și  alte zgomote anormale, care nu sunt audibile de către pacient,  . Ulterior, poate recomanda o serie de investigații, precum:

  • Testarea funcției pulmonare, spirometrie
  • Analiza gazelor sanguine
  • Radiografie pulmonară
  • Tomografie computerizată
  • Laringoscopie
  • Bronhoscopie
  • Analize de sânge
  • Testarea cardiopulmonară de efort, utilă în diferențierea dispneei de etiologie pulmonară de cea cardiacă
  • Testare alergică

Tratamentul în caz de respirație zgomotoasă depinde de cauza care determină zgomotele respiratorii anormale.

Dacă este vorba de zgomote respiratorii produse de infecții obișnuite ale tractului respirator superior sau de alergii, pot fi luate anumite măsuri la domiciliu:

  • Administrarea unei medicații antihistaminice sau antiinflamatorii, precum corticosteroizii ajută la ameliorarea respirației șuierătoare provocate de astm sau alergii
  • Tratamentul simptomatic al infecțiilor respiratorii, incluzând antiinflamatoare, analgezice, antipiretice, decongestionante ajuta la ameliorarea răcelii, gripei și a altor infecții, diminuând astfel și zgomotele respiratorii anormale. În cazul unor infecții bacteriene, medicul poate recomanda antibiotice.
  • Bronhodilatatoarele sunt medicamente care ajută la relaxarea căilor respiratorii, fiind utile în cazul respirației șuierătoare determinate de BPOC sau astm bronșic.
  • Inhalațiile cu aburi și exercitii de respirație pot ajuta  la  eliminarea mucusului și deschiderea căilor respiratorii, ceea ce poate ușura respirația și ameliora unele dintre cauzele comune ale respirației șuierătoare, precum  bronșita sau alergiile Exercițiile de respirație pot fi utile și în cazul respirației șuierătoare și dispneei determinate de anxietate și atacurile de panică
  • utilizarea unui dispozitiv CPAP (presiune pozitivă continuă), care menține căile respiratorii deschise și furnizează oxigen suplimentar în cazul apneei de somn

În cazul copiilor, cel mai frecvent zgomot respirator este wheezing-ul. La copii, tratamentul poate fi făcut la domiciliu, dacă wheezing-ul este determinat de o răceală sau o infecție minoră. Principalele măsuri sunt cele de ameliorare a infecției și pot include:

  • Odihnă
  • Hidratare
  • Antiinflamatoare
  • Solutie salină pentru igiena nazală
  • Antibiotice cu prescripție medicală, dacă wheezing-ul este determinat de o infecție bacteriană

În cazul în care apar complicații, copilul respiră cu dificultate, wheezing-ul se agravează, apare cianozarea tegumentelor, etc, medicul poate decide internarea acestuia în spital și administrarea intravenoasă a antibioticelor și nutrienților, precum și oxigenoterapie dacă este cazul.

În cazul în care respirația șuierătoare la copil este persistentă și nu este cauzată de o infecție, cea mai frecventă cauză este astmul. Medicul poate recomanda folosirea unui inhalator și  prevenirea factorilor declanșatori ai astmului (alergii, iritanți precum fumul de țigară, infecții, frig, efort, emoții puternice etc).

Infecțiile severe (precum pneumoniile, epiglotita), exacerbările BPOC, crizele astmatice  grave, anafilaxia pot necesita intervenție medicală de urgență,  spitalizare și monitorizare.
În cazul stridorului determinat de condiții grave, precum inhalarea unui corp străin sau o reacție anafilactică, tratamentul vizează deschiderea căilor respiratorii și/sau eliminarea blocajului de pe calea respiratorie.

respirație zgomotoasă

Tratamentul variază în funcție de ceea ce a cauzat stridorul, dar poate include:

  • Medicație pentru a reduce inflamația, a trata infecția sau a reduce durerea
  • Efectuarea manevrei Heimlich pentru a disloca blocarea căilor respiratorii dacă este vorba de inhalarea unui obiect
  • Chirurgie pentru a îndepărta blocajul sau obiectul străin sau pentru a lărgi căile respiratorii
  • Oxigenoterapie
  • Intubarea sau introducerea unui tub în trahee (traheostomă) pentru a permite aerului să pătrundă în plămâni, până când este îndepărtat factorul care obstrucționează respirația

Surse: