De ce geme bebe în somn? Atenție! Poate fi un semn de probleme respiratorii

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Toți părinții care au un nou-născut în casă s-au întrebat măcar o dată de ce geme bebe în somn. Pe parcursul nopții, bebelușii scot sunete care pot părea ciudate, iar respirația lor se modifică în multiple rânduri. Uneori pare accelerată, alteori pare să se oprească, iar acest ritm respirator particular este însoțit frecvent de mici gemete, mormăituri, oftaturi, scâncete, etc. Părinții trebuie să știe că respirația bebelușilor este diferită de a copiilor mai mari, atât ca ritm, cât și ca sunete însoțitoare. Multe dintre acestea sunt perfect normale, chiar dacă par îngrijorătoare pentru noii părinți. Pe de altă parte, unele zgomote respiratorii pot fi un semn pentru anumite dificultăți de respirație cu care se confrută cel mic. Iată de ce un părinte care se întreabă de ce geme bebe în somn trebuie să cunoască diferența dintre respirația normală a copilului și formele patologice, fie că ne referim la ritmul respirator, fie la zgomotele care apar în timpul somnului nocturn. În articolul de față vom descrie respirația normală a bebelușului, dar și modificările care apar din cauza anumitor afecțiuni, trecând în revistă toate acele sunete respiratorii care trebuie să-i trimită pe părinți la medic cu cel mic.

Cum respiră bebelușii

Respirația unui bebeluș este destul de diferită de cea a unui adult, ba chiar și față de cea a copiilor mai mari. Există o serie de trăsături specifice respirației nou-născuților care i-ar putea îngrijora pe adulți, inclusiv sunete pe care le scot aceștia în timp ce dorm. Dacă ne preocupă de ce geme bebe în somn, este important de știut că nu întotdeauna sunetele asemănătoare oftatului, mormăitului sau gemutului sunt semne ale unor afecțiuni. Totuși, există situații în care sunetele ce însoțesc respirația bebelușului sunt semnale de alarmă și sunt corelate cu dificultăți respiratorii. Tocmai de aceea este bine ca părinții să urmărească modul în care respiră bebelușul, să cunoască particularitățile respirației celor mici și să observe dacă există ceva ieșit din comun, care se poate asocia cu o afecțiune pulmonară. Este important de subliniat faptul că o respirație modificată la bebeluș este însoțită și de alte semne decât sunetele respiratorii stranii. Părintele trebuie să asculte cu atenție și să privească întregul corp al copilului, pentru a depista eventuale simptome ale unor probleme de respirație.

În ceea ce privește respirația normală la bebeluși, ea este mult mai rapidă decât la adulți, mai profundă și însoțită de mai multe sunete. Principalele caracteristici ale modului în care respiră bebelușii sunt următoarele:

  • Nou născuții au o frecvență respiratorie mult mai mare ca adulții, ajungând la 40-60 respirații pe minut. Sugarii până la 1 an pot avea între 30-60 respirații pe minut. Frecvența respiratorie scade, pe măsură ce copilul crește, astfel încât copiii de peste 1 an respiră de 24-40 de ori pe minut, iar între 3 și 5 ani au între 20-30 respirații pe minut.  Prin comparație, un adult respiră de 10-20 de ori pe minut. Atunci când bebelușul plânge, ritmul său respirator se modifică. Tocmai de aceea, rata respiratorie la bebeluși trebuie măsurată atunci când acesta nu plânge, eventual în timpul somnului
  • Majoritatea bebelușilor au respirație nazală, care este modul natural de a respira. Abia mai târziu copiii pot dezvolta un model defectuos de respirație orală, din cauza a multiple cauze, printre care polipii nazali, anumite modificări anatomice (deviația de sept), dantura nealiniată, etc. Infecțiile respiratorii pot fi, de asemenea, asociate cu respirația orală.
  • Bebelușii respiră abdominal, profund, acesta fiind cel mai eficient model respirator, antrenând principalul mușchi respirator, diafragma. Multe persoane adulte folosesc pentru respirație mușchii intercostali, astfel încât au o respiație mai superficială, toracică.
  • Bebelușii pot avea ceea ce se cheamă respirație periodică sau ciclică, absolut normală: respiră mai rapid de câteva ori, apoi iau o pauză de 10 secunde, după care respiră din nou

Sunete normale la bebeluși

Poate fi alarmant pentru părinți atunci când aud respirația zgomotoasă sau greoaie a noului născut și adesea se vor întreba dacă copilul lor se luptă să respire. Respirația neregulată, care poate include pauze scurte și zgomote ciudate, este rareori un motiv de alarmă, dar îi poate speria pe noii părinți.

Nou-născuții învață încă să-și regleze propria respirație, ceea ce determină modele de respirație care pot părea ciudate și zgomote bizare ce însoțesc respirația. De exemplu, frecvența respiratorie a unui sugar se poate modifica semnificativ atunci când trece de la somn la trezire. Respirația neregulată sau superficială, zgomotele ciudate și chiar pauzele scurte urmate de gâfâituri sau înghițituri de aer sunt normale și rareori semnalează probleme respiratorii – sunt doar rezultatul creierului bebelușului care învață să coordoneze procesul respirator. Unele probleme ale respirației la bebeluși pot provoca sunete ciudate, dar nu sunt grave și se rezolvă atunci când cei mici cresc. De exemplu, o respirație profundă, zgomotoasă, însoțită parcă de un zbârnâit este cauzată de o afecțiune inofensivă numită traheomalacie, în care țesuturile traheei, moi și flexibile la bebeluș, fac zgomot atunci când sugarul inspiră și expiră. Zgomotul este mai puternic când bebelușul este întins pe spate și se ameliorează atunci când copilul este ridicat în brațe. Acest tip de stridor va dispărea de la sine până în jurul vârstei de doi ani.

de ce geme bebe în somn

Pe lângă faptul că respirația normal a bebelușului este mult diferită de a adultului, adesea este însoțită de tot felul de sunete, pentru că pasajele nazale ale nou născutului sunt foarte mici și aerul intră mai greu. Astfel, pot apărea ușoare șuierături, sunete asemănătoare unui gâlgâit, fornăituri,   pe care copilașul le scoate în mod normal atunci când respiră. Strănuturile sunt, de asemenea, frecvente la nou născuți. Este bine ca parinții să observe câteva zile modul de a respira al celui mic și să se familiarizeze cu sunetele obișnuite pe care le scoate acesta. Astfel, când vor remarca ceva diferit și se vor întreba de ce geme bebe în somn, vor putea deduce mai ușor dacă este vorba despre o dificultate de respirație sau nu. Pe lângă sunete, părinții trebuie să observe și cum se mișcă pieptul bebelușului, cum se ridică și coboară coastele în timp ce respiră sau cum flutură nările celui mic. Modificările tuturor acestor mișcări pot fi asociate cu anumite probleme de respirație.

Unele sunete absolut normale care pot însoți respirația bebelușului în somn sunt:

  • Gâlgâitul, cauzat de acumularea de salivă în partea din spate a gurii
  • Sughițul: bebelușii sunt predispuși la sughiț, care adesea începe imediat ce sunt scoși din uter
  • Sforăitul, mai ales când nou-născutul doarme adânc
  • Fluieratul: pasajul nazal al nou-născutului este îngust, așa că pot apărea mici șuierături atunci când bebelușui inspiră  

De ce geme bebe în somn

Părinții care se întreabă de ce geme bebe în somn și sunt preocupați de o posibilă problemă respiratorie, pot urmări o serie de semne, legate de ritmul respirator, starea generală a copilului, mișcările pieptului sau culoarea tegumentelor.  Iată care sunt simptomele alarmante ce pot însoți gemetele bebelușului:

Rata respiratorie crescută

Rata respiratorie este adesea mai lentă în timpul somnului, dar crește atunci când bebelușul se trezește. Important este să nu depășească 60 de respirații pe minut. În cazul în care rata respiratorie este mai accelerată sau scade sub 30 de respirații pe minut poate fi vorba despre o dificultate de respirație

Respirația rapidă și dificilă poate fi semn de pneumonie la bebeluși. Pneumonia provoacă creșterea frecvenței respiratorii, uneori cianoză, o tuse persistentă și sunete în piept asemănătoare unor hârâieli sau trosnituri (raluri), la auscultația cu un stetoscop.

Pauzele în timpul respirației

Așa cum am arătat, bebelușii au un model respirator neregulat, în care apare și respirația periodică sau ciclică, ce presupune o pauză în respirație de 10-15 secunde, urmată re reluarea respirației normale.  Dacă o astfel de pauză se prelungește peste 20 de secunde, acest lucru este riscant, pentru că poate afecta sistemul cardiovascular al copilului și poate determina moartea subită, în anumite cazuri.

Afundarea coastelor și fluturarea nărilor

În cazul în care există probleme respiratorii, copilul are mișcări toracice anormale evidente, cum ar fi depresia (retracția) toracică la nivel intercostal, deasupra claviculelor sau sub ultimele coaste. De asemenea, sternul poate părea anormal de bombat, din cauza blocajelor la insipir.  

În ceea ce privește nările, acestea  se pot deschide  prea mult atunci când copilul inspiră și să se închidă prea mult atunci când expiră. Acesta este semn că bebelușul are probleme cu inhalarea aerului și este necesar consultul medical.

Stare de agitație sau somnolență excesivă, refuzul hranei

Acestea sunt semne care apar, de regulă, atunci când copilul are o problemă de sănătate, fie că este de natură respiratorie sau din altă cauză medicală. Oxigenul insuficient poate face alimentarea dificilă, deoarece bebelușul se luptă să respire și nu mai reușește să sugă. De asemenea, faptul că bebelușul este moale, doarme exagerat și nu răspunde la stimulare este un semnal de alarmă, putând semnala o problemă respiratorie gravă. Așa că, dacă te întrebi de ce geme bebe în somn și observi astfel de semne, răspunsul este că trebuie să mergi urgent la medic, pentru a preveni o agravare a stării celui mic.

Învinețirea tegumentelor, zonei periorale și unghiilor

Cianozarea acestor regiuni este semn că bebelușul nu primește suficient oxigen, ceea ce reprezintă o problemă medicală gravă, fie respiratorie, fie cardiacă

De exemplu, în cazul pneumoniei, este afectat schimbul de gaze la nivelul alveolelor pulmonare și nu mai ajunge suficient oxigen în sânge, astfel încât culoarea sângelui se modifică, devenind albăstrie. Zonele care primesc unflux sanguin mai mare, cum ar fi buzele și limba se pot învineți. .

Tusea persistentă

Un blocaj la nivelul laringelui, determinat de obicei de mucus, poate provoca un plâns răgușit și o tuse lătrătoare. Acestea pot fi semn de crupă, o infecție a laringelui, a traheei și a tuburilor bronșice. Crupa nu este o infecție comună la nou-născuți, dar, dacă apare, este necesară asistență medicală de urgență. Un blocaj la nivelul bronhiilor provoacă, de obicei, o tuse profundă. Indiferent de  tipul de tuse, dacă aceasta se menține după tratament, poate fi semnul unei probleme respiratorii mai grave.

Temperatura ridicată

Infecțiile respiratorii la bebeluși sunt însoțite aproape întotdeauna de febră, care poate avea valori mult mai mari decât la adult. De regulă, temperatura corpului este mai crescută la cei mici, dar, dacă depășește 39 grade Celsius, este un semnal de alarmă.

Sunete neobișnuite

Chiar dacă bebelușii au o respirație mai zgomotoasă atunci când dorm, nu toate sunetele pe care le scot sunt normale.  Iată ce sunete pot fi semnul unei probleme respiratorii, pe care părinții nu trebuie să o neglijeze:

  • Gemetele și plânsul în somn semnalează o stare de disconfort a bebelușului; aceasta poate fi de natură digestivă, respiratorie sau din alte cauze, dar, de regulă, este important să investigheze atent cauzele apariției acestor manifestări
  • Mormăiturile, în special la sfârșitul unei respirații, arată că bebelușul face un efort să tragă aer în piept și poate semnala o obstrucție a căilor respiratorii
  • Wheezing sau șuierat: sunetele înalte ce însoțesc respirația bebelușului pot denota, de asemenea, obstrucția căilor respiratorii, fie de excesul de mucus, fie de altă natură. Infecțiile respiratorii pot fi însoțite de acest șuierat, dar și blocarea pasajelor respiratorii cu anumite substanțe aspirate, cum ar fi laptele uscat. Un blocaj în bronhiole (căile respiratorii mici care provin din bronhii) poate duce la un astfel de șuierat atunci când sugarul expiră (ca în bronșiolită sau astm).
  • Stridorul  se produce în momentul în care curenții de aer trec mai greu prin pasajele respiratorii ale bebelușului, îngustate din cauza unei boli, a unei infecții respiratorii, a unui corp străin, a unui traumatism sau a unei anomalii anatomice.. La copii, apare cel mai frecvent asociat cu laringotraheobronșita (crupul), infecțiile respiratorii și obstrucțiile căilor aeriene. Este mai frecvent la copiii mici, ale căror căi aeriene sunt de dimensiuni reduse și, implicit, mai ușor de obturat. În cazuri extreme, stridorul poate semnala o urgență respiratorie ce poate pune în pericol viața copilului. Există și o formă de stridor laringian congenital, determinat de o anomaliei a laringelui, prezentă încă de la naștere. În sfârșit stridprul cauzat de laringomalacie este un sunet pe care bebelușii foarte mici îl fac atunci când inspiră. Acesta va dispărea pe măsură ce copilul crește, de regulă înainte de împlinirea vârstei de 2 ani
  • Sforăitul de lungă durată, însoțit de oprirea respirației poate semnala apnee în somn. Această afecțiune apare mai rar la copiii foarte mici, dar nu este exclus ca uni bebeluși să sufere de această boală, de exemplu bebelușii născuți premature sau cei care au anumite  la nivelul feței și gâtului, cum ar fi copiii cu Sindrom Down,

”Este important să te adresezi medicului specialist, în cazul în care copilul sforăie de 3 luni, are pauze de respirație și în timpul zilei, nu doar nocturne; recomandarea este valabilă indiferent de vârsta copilului.”, specifică dr. Mihaela Oros, medic primar pediatru pe site-ul reginamaria.ro

de ce geme bebe în somn

Toate aceste semne sunt un indicator că este necesară o vizită urgent la medic. Multe dintre modificările respiratorii sunt cauzate de boli infecțioase care pot apărea la bebeluși la fel ca și la copiii mai mari.  

Iată care sunt principalele motive care determină probleme respiratorii la bebeluși, ce pot fi însoțite de tulburări de somn și sunete neobișnuite:

• Infecțiile respiratori . Principalele infecții care pot afecta respirația copilului includ: crupul laringian, bronșiolita, amigdalita, faringo-laringita, virozele respiratorii (răceală comună, gripă), pneumonia. Multe dintre acestea reprezintă un risc major pentru copiii foarte mici, putând să pună în pericol chiar viața bebelușului.

• Pneumonia de aspirație determinată de pătrunderea în căile respiratorii a unor substanțe sau particule aspirate de copil (lapte, firimituri, etc)

• Tahipnee tranzitorie (respirație rapidă, care se rezolva, de obicei, în decurs de 24 de ore) – acest lucru este cauzat, de obicei, de faptul că plămânii au reținut lichid în cantitate mai mare după naștere; apare cel mai frecvent după operația cezariană

• Sindromul de deresă respiratorie

• Pneumotoraxul (pătrunderea de aer în pleură) este foarte rar – poate apărea atunci când o parte din alveolele pulmonare (spatiile de aer din plămâni) se rup și permit aerului să scape din plămân în interiorul cavității pleurale (foițele care acoperă plămânul și peretele toracic intern).

 Detresa respiratorie la nou născut și bebeluș reprezintă o urgență medicală majoră.  Acest sindrom nu este o boală, ci este rezultatul lipsei agenți tensioactivi necesari expansiunea plămânilor. Acest sindrom apare mai ales la prematuri, dar poate fi prezent și la copilul la termen, frecvent la cei născuți prin operație cezariană. O cantitate mică de surfactant artificial poate fi administrată la naștere sau în câteva ore de la naștere în plămânii copilului pentru a-i  ajuta să se extindă, să nu se colabeze și să se contracte mai ușor.

„Mormăitul persistent este un simptom care este în mod regulat interpretat greșit. El poate fi semn de detresă respiratorie sau insuficiență respiratorie iminentă. Bebelușii care au probleme cu respirația scot astfel de gemete sau mormăituri, pentru că fac un efort mai mare ca de obicei pentru a respira.”, arată dr. Christina Johns, medic pediatru și consilier medical.

Semnele de detresă respiratorie includ:

  • respirație rapidă (mai mult de 70 de respirații pe minut)
  • mormăituri persistente (la sfârșitul fiecărei respirații)
  • fluturări ale nărilor (din cauza încercării dificile de a introduce mai mult aer în plămâni)
  • retracții  ale coastelor (mușchii de sub coaste se ridică și se afundă exagerat)
  • plâns răgușit sau tuse lătrătoare (în caz de crupă sau un semn că există un blocaj în trahee)
  • tuse profundă (cauzată de un blocaj în bronhiile mari) respirație șuierătoare (poate fi cauzată de bronșiolită sau astm bronșic)

 „Indicațiile pot fi foarte subtile. La bebeluși, detresa respiratorie este adesea asociată cu fluturarea nazală”, spune Johns.

Există o probabilitate mult mai mare ca mormăitul să fie un semn de detresă respiratorie dacă copilul este – sau a fost recent – ​​bolnav de gripă, infecție cu Virusul Sincițial Respirator sau altă boală respiratorie.

Ca și la copiii mai mari, respirația bebelușilor este cel mai frecvent afectată  de infecții, dar pot fi și alte cauze pentru care cei mici gem în somn, de aceea vizita la medic este obligatorie. Infecția cu Virusul Respirator Sincițial Uman poate determina simptome grave la copiii născuți prematur și la cei cu probleme pulmonare sau cardiace.

”Problemele respiratorii pot fi de natură infecțioasă, cum sunt virozele, sau non-infecțioasă, precum astmul sau tulburările de respirație din timpul somnului. Pentru stabilirea unui diagnostic corect și, implicit, a unui tratament adecvat este esențial să-ți duci copilul la medic pentru consult. ”, subliniază dr. Oros.

În ceea ce privește infecțiile respiratorii, se pot prelungi mai mult la sugari, dacă tratamentul nu este umrat corect.

”La sugari și copilul mic simptomele pot fi mai prelungite și mai acute, deoarece imunitatea lor este mai scăzută. Între ziua a 2-a și a 4-a de la debut , simptomele ating un vârf al evoluției, urmând să descrească între ziua a 10-a și a 14-a. Exacerbarea simptomelor manifestată cu dificultate în respirație, refuzul alimentației, vărsături frecvente indică apariția unor complicații, situație în care reevaluarea copilului este absolut necesară.”, arată dr. Cristiana Mirică pe reginamaria.ro

În ceea ce privește tratamentul problemelor respiratorii care pot determina gemetele bebelușului în timpul somnului, acesta este stabilit de medic, în funcție de gravitatea situației. Uneori, nu este nevoie de un tratament special, ci de supraveghere, curățarea căilor respiratorii, eventual administrarea de medicație analgezică și antifebrilă. În infecțiile virale necomplicate, se menține, pe cât posibil,  alăptarea copilului pentru că este necesar ca acesta să fie hidratat, se administrează ceaiuri, se desfundă nasul, sugarul este poziționat cu capul mai sus, pentru a permite scurgerea nazală, se pot face spălături nazale cu ser fiziologic .

Alteori, poate fi vorba de probleme mai grave și medicul poate recomanda un tratament mai specific, de exemplu administrarea de antibiotice, iar, în cazuri severe, respirația asistată. Aceasta este o metoda de a ajuta plămânii copilului cu oxigen suplimentar. În acest caz, copilul este conectat la echipamentele care verifică frecvența cardiacă, rata de respirație, nivelul de oxigen, etc. Sunt cazuri în care poate fi necesar drenajul pleural, pentru îndepărtarea puroiului sau lichidului în exces.

Surse: