De ce nu pot respira pe nas?

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Calea firească prin care aerul pătrunde în corpul nostru este prin intermediul orificiilor nazale. Cu toate acestea, există multe persoane care nu pot respira pe nas. Cauzele acestui neajuns sunt multiple, unele banale, altele destul de serioase. La copii, în special, respiratul pe gură este asociat cu o serie de probleme și cu efecte de lungă durată, atât în ceea ce privește sănătatea aparatului respirator, cât și din punct de vedere al dezvoltării danturii și trăsăturilor feței. În articolul de față sunt detaliate principalele motive pentru care unele persoane nu pot respira pe nas, precum și măsurile pe care trebuie să le ia pentru a remedia această problemă.

Avantajele respiratului pe nas

Aerul pe care îl respirăm este procesat mai întâi la nivelul nasului. Nasul este un filtru miraculos, căptușit cu fire de păr minuscule numite cili. Cilii au multiple funcții: filtrează, umidifică și încălzesc sau răcesc aerul (în funcție de temperatura exterioară) înainte ca acesta să intre în plămâni. Se estimează că cilii ne protejează corpul împotriva a aproximativ 20 de miliarde de particule nocive în fiecare zi.

Am fost proiectați astfel încât să respirăm prin intermediul nasului. Se spune chiar că a respira pe gură este la fel de practic ca și a încerca să mănânci pe nas! Respirația nazală conferă multiple avantaje și este modul eficient în care organismul realizează schimburile gazoase, absorbind mai mult oxigen și eliminând complet dioxidul de carbon rezidual.

”Suntem structuraţi astfel încât să respirăm în mod normal pe nas. Atunci când respirăm normal, nasul filtrează, încălzeşte şi umezeşte aerul înainte ca acesta să ne intre în plămâni. Cei care nu pot respira pe nas, inspiră pe gură aer rece şi uscat, plin de impurităţi.

Respiraţia orală şi cea nazală afectează în moduri foarte diferite corpul. Organismul uman nu este conceput pentru respiraţie orală. Gura are rolul de a crea sunete pentru comunicare şi de a fi utilizată pentru alimentaţie. În toate momentele în care nu îndeplineşte niciunul dintre aceste două roluri, ar trebui să rămână închisă, în stare relaxată… Funcţionalitatea optimă presupune ca aerul să fie inspirat pe nas, în timp ce buzele sunt închise.”, arată dr. Ela Bănică, medic specialist Ortodonţie şi Ortopedie Dento-Facială, în cadrul unui interviu de pe csid.ro

Pe lângă filtrarea aerului care pătrunde în organism, respirația nazală are o multitudine de alte avantaje:

  • Plămânii extrag oxigen din aer și în timpul expirației, pe lângă inspirație.  Deoarece nările sunt mai mici decât gura, aerul expirat prin nas creează un flux de aer oxigen înapoi, către plămâni. Pentru că expirăm mai încet prin nas decât prin gură, plămânii au mai mult timp să extragă oxigen din aerul care urmează să fie expirat.
  • Atunci când există un schimb adecvat de oxigen-dioxid de carbon în timpul respirației, sângele va menține un pH echilibrat. Dacă dioxidul de carbon se pierde prea repede, cum se întâmplă în respirația pe gură, absorbția oxigenului scade, ceea ce poate duce la amețeli sau chiar la leșin.
  • Aerul pe care îl inhalăm prin nas trece prin mucoasa nazală, ceea ce stimulează nervii care controlează respirația. Respirația pe gură ocolește mucoasa nazală și îngreunează reglarea nervoasă, ceea ce poate duce la sforăit, nereguli ale respirației și apnee în somn.
  • Respirația pe nas este mai lentă, astfel încât permite schimburile mai eficiente de gaze, dar are și efecte relaxante, reduce hipertensiunea și stresul. Acest tip de respirație ne permite să absobim oxigenul mai eficient, lucru foarte important pentru persoanele care realizează antrenamente sau fac efort fizic
  • Sinusurile noastre produc oxid nitric, care, atunci când este transportat în organism prin respirație, combate bacteriile și virusurile dăunătoare din corpul nostru, reglează tensiunea arterială și stimulează sistemul imunitar.
  • Respirația pe gură accelerează pierderea de apă, contribuind la deshidratare.
  • Nasul găzduiește bulbii olfactivi, care sunt extensii directe ale unei părți a creierului numită hipotalamus. Hipotalamusul este responsabil pentru multe funcții ale corpului nostru, în special cele care sunt automate, cum ar fi bătăile inimii, tensiunea arterială, sete, pofta de mâncare și ciclurile de somn. Hipotalamusul este, de asemenea, responsabil pentru generarea de substanțe chimice care influențează memoria și emoția.
  • Creșterea oxigenului pe care o obținem prin respirația nazală crește energia și vitalitatea.

Potrivit experților, majoritatea oamenilor respiră la 10-20% din capacitatea pulmonară maximă. Respirația restricționată scade foarte mult funcția respiratorie, care la rândul său scade nivelul de energie din organism. Deoarece oxigenul este principala noastră sursă de viață, iar expirarea este principala modalitate de a elimina toxinele din corpul nostru, respirația deficitară poate contribui la o multitudine de probleme de sănătate, de la hipertensiune arterială până la insomnie. Respirația nazală, lentă și profundă poate crește crește cantitatea de aer care pătrunde în plămâni, stimulând un schimb mai eficient al gazelor respiratorii.

Nu în ultimul rând, respirația normală este importantă și din punct de vedere al dezvoltării osaturii și musculaturii feței.

”Respiraţia normală contribuie la dezvoltarea facială armonioasă şi efectele ei se pot vedea în dezvoltarea trăsăturilor feţei şi dinţilor. Respiraţia pe nas este crucială pentru dezvoltarea corectă a maxilarelor şi dinţilor. Un om respiră între 20.000 şi 30.000 de ori pe zi, iar respiraţia normală furnizează forţele necesare pentru extinderea maxilarelor.”, precizează dr. Ela Bănică.

Nu pot respira pe nas: care sunt cauzele

Cauza principală pentru care multe persoane nu pot respira pe nas este obstrucționarea completă sau parțială a căii respiratorii nazale. Dacă nasul este blocat, corpul recurge automat la singura cale prin care poate obține oxigen- respirația orală.

”… respiraţia pe gură poate fi necesară şi de ajutor în unele situaţii: în caz de congestie nazală din cauza alergiilor sau atunci când îşi fac apariţia diferite infecţii respiratorii – rinite, sinuzite, amigdalite etc. Acestea, împreună cu polipii, deviaţia de sept nazal sau rinitele alergice împiedică respiraţia pe nas, făcând necesară respiraţia bucală. De asemenea, în cazul efectuării de exerciţii fizice intense, respiraţia pe gură poate ajută la oxigenarea mai rapidă a muşchilor”, arată dr. Mihaela Dan, specialist ortodont pe csid.ro

Există multiple cauze ale blocajelor căii nazale. Acestea includ:

  • congestie nazală cauzată de alergii, răceală sau infecție sinusală
  • vegetații adenoide sau polipi
  • amigdalele mărite
  • deviația de sept
  • forma nasului
  • forma și dimensiunea maxilarului
  • unele tumori (mai rar)

Simptomele congestiei nazale includ:

  • Senzația de uscăciune a mucoasei nazale
  • Acumularea de mucus
  • Secreții nazale
  • Senzația de lipsă a aerului
  • Inflamarea țesutului nazal
  • Dureri la nivelul sinusurilor
  • Tulburari ale mirosului

”Obstrucția nazală poate fi de sine stătătoare sau se poate asocia cu alte simptome (în cadrul unor boli definite): strănut, rinoree (secreții nazale apoase, mucoase, purulente, hemoragice – epistaxis), prurit nazal (mâncărimi), dureri de cap, sforăit, tulburări de miros, gust, modificări ale vocii (voce nazonată), lăcrimare, iritabilitate, dificultăți de concentrare, astenie fizică, amețeli, zgomote auriculare, scăderea auzului”, arată dr. George Mincu, medic primar ORL, pe sanador.ro

Răceala obișnuită, alergiile sau infecțiile reprezintă cauze frecvente pentru care multe persoane nu pot respira pe nas.

Dificultățile de respirație pot fi cauzate de virusuri, bacterii sau alergeni. Răcelile pot provoca inflamarea mucoasei sinusale, ceea ce duce la reținerea mucusului  în exces și reducerea fluxului de aer. Același lucru se poate întâmpla în cazul sinuzitei.

Sinuzita este o inflamație la nivelul sinusurilor, însoțită de presiune, durere și hipertrofiere a țesuturilor. În varianta sa cronică, sinuzita durează mai mult de 12 săptămâni. Spre deosebire de sinuzita acută, provocată adesea de o infecție a sinusurilor, sinuzita cronică nu este cauzată de obicei de bacterii și nu se îmbunătățește cu tratamentul obișnuit, cum ar fi antibioticele.

”La adult, rinosinuzitele reprezintă cea mai frecventă cauză de obstrucţie nazală. Fie că vorbim de o rinosinuzită acută în care tabloul clinic asociază rinoree și cefalee, fie că vorbim de o suferinţă cronică, întâlnim inflamaţia pituitarei rinosinusale ce determină diminuarea culoarului respirator. Relaţia de cauzalitate poate fi bidirecţională între obstrucţie și sinuzită.   Sinusurile, fiind cavităţi cu aer situate paranazal, se ventilează prin fosele nazale. Astfel, adesea, un obstacol situat la nivel nazal conduce la o sinuzită cronică.”, spune dr. Silviu Oprescu, medic specialist ORL, pe site-ul spitalului Monza.

Deviația de sept poate provoca, de asemenea, blocarea fluxului de aer la nivelul cavității nazale, obligând persoana să adopte respirația pe gură.

Septul nazal este un perete cartilaginos care împarte interiorul nasului în jumătate. Un sept deviat are o poziție anormală, provocând o obstrucție a uneia sau a ambelor părți ale nasului. Acest lucru poate fi rezultatul unei traume la nivelul nasului sau poate fi o afecțiune apărută de la naștere. Tratarea chirurgicală, prin rinoplastie, poate ajuta în cazul acestei probleme.

Hipertrofia cornetelor nazale este o altă cauză a dificultății de a respira pe nas.

Cornetele nazale (denumite și procesele turbinate) au rolul de a hidrata aerul pe care îl respirăm. Acestea se pot umfla din cauza alergiilor, a răcelii, a infecțiilor sau a modificărilor hormonale și pot duce la senzația de congestie sau la nasul blocat ori înfundat. Umflarea severă poate provoca o obstrucție a căilor respiratorii nazale și poate face dificilă, chiar imposibilă, respirația pe nas.

Polipii nazali sunt mase de zone umflate în mucoasa nazală care pot apărea ca urmare a inflamației în timpul sinuzitei. Dacă polipii sunt suficient de mari, pot provoca obstrucționarea căilor respiratorii.

Valvele nazale interne și externe sunt situate în partea din față a nasului. O valvă nazală prea îngustă poate bloca căile respiratorii. Un perete exterior slab sau poziționat anormal al nasului poate provoca un colaps în valva nazală, rezultând o senzație de blocaj constant în momentul în care o persoană încearcă să respire pe nas.

Obstrucția nazală poate să apară mai rar din cauza unor formațiuni tumorale.

”Formaţiunile tumorale benigne sau maligne cu localizare nazală, sinusală sau rinofaringiană determină de asemeni obstrucţie nazală. Caracteristicile ei sunt progresivitatea, o dată cu progrsia în volum a tumorii și de regulă unilateralitatea iniţială. Totodată, pot fi însoţite de epistaxis, otalgie reflexă omolaterală, nevralgii, tulburări oculare și apariţia de ganglioni subangulomandibulari sau laterocervicali, complicaţii întâlnite de regulă în fazele evolutive avansate.”, precizează dr. Silviu Oprescu.

Există persoane care dezvoltă obiceiul de a respira prin gură în loc de nas, chiar și după ce obstrucția nazală este înlăturată. Unii oameni cu apnee în somn dorm cu gura deschisă pentru a-și satisface nevoia de oxigen.

Stresul și anxietatea pot determina, de asemenea, o persoană să respire pe gură în loc de nas. Stresul activează sistemul nervos simpatic ducând la respirație superficială, rapidă și anormală.

Ce măsuri pot lua dacă nu pot respira pe nas

Persoanele care nu pot respira pe nas trebuie să identifice în primul rând cauza obstrucției nazale. În funcție de aceasta, există multiple măsuri care pot fi luate, precum și tratamente medicale sau chiar procedee chirurgicale ce pot îndepărta obstrucția și normaliza respirația.

Igiena locală riguroasă și combaterea alergiilor ocupă un loc important în repermeabilizarea foselor nazale la persoanele care nu pot respira pe nas.

Tratamentul medical local presupune înlăturarea secrețiilor după fluidizarea acestora cu tratament mucolitic, urmată de aspirații sau suflatul nasului, administrarea de antiseptice locale sub formă de spray, inhalații, aerosoli. Folosirea antibioticelor în cazul infecțiilor bacteriene, medicația antialergică, antiinflamatorie, imunostimulantă, vitaminoterapia sunt, de asemenea, recomandate.

Picăturile nazale pot fi utilizate pentru o perioadă maximă de 5-7 zile, altfel există ricul iritării mucoasei. În cazul în care obstrucția nazală nu cedează după această perioadă, este indicat un consult ORL corect și complet, pentru evitarea unor patologii cronice.

Tratamentul rinosinuzitelor poate fi strict medicamentos (mai ales în cazul suferinţelor acute) ori poate necesita intervenţia chirurgicală de înlăturare a conţinutului patogen intrasinusal.

”Rinitele virale dau obstrucţie nazală pe o perioadă de câteva zile, fără secreţii purulente, fără o febră mare, fără dureri de cap. De aceea, tratamentul cu ceaiuri calde, inhalaţii, aburi calzi (“a la bunica”), paracetamolul sau alte antiinflamatorii simple ce se pot cumpăra direct din farmacie, spălăturile nazale şi orice fel de picături dezobstruante nazale pentru 3-5 zile, pot determina vindecarea rapidă, în maximum o săptămână.”,precizează medicul Silviu Oprescu. .

Copiii, dar și persoanele hiperalergice sau astmatice pot dezvolta polipoză nazală, care determină obstrucție nazală progresivă și împiedică drenajul sinusal. Tratamentul acestei patologii presupune ablația formațiunilor polipoide, iar în cazul persoanelor alergice este indicată utilizarea de steroizi topici sau sistemici, pentru a stopa recidiva. Consultul alergologic și administrarea de antialergice sunt, de asemenea, necesare.

În cazul persoanelor cu deviație de sept, este indicată corectarea chirurgicală.

”Deviaţia de sept nazal este o patologie frecvent întâlnită în sfera O.R.L. Fie că ne naștem cu ea (datorită poziţiei intrauterine) sau o dobândim post traumatic pe parcurusl vieţii, își are indicaţia chirurgicală atunci când detemină obstrucţie nazală sau alte complicaţii. Se recomandă ca intervenţia să fie facută după vârsta de 18 ani, ulterior finalizării procesului de maturizare cartilaginoasă și osoasă.”, spune dr. Oprescu.

Conform dr. George Mincu, principalele proceduri chirurgicale de dezobstrucție nazală includ:

  • septoplastie – îndreptarea septului nazal;
  • turbinoreducție – micșorarea dimensiunilor cornetelor nazale;
  • polipectomia nazală – se efectuează modern cu ajutorul unui dispozitiv numit „shaver”, care fragmentează formațiunile polipoide pentru a permite aspirarea lor prin intermediul unui tub, astfel încât să producă leziuni minime țesuturilor adiacente;
  • rinoseptoplastia funcțională – realizează în aceeași ședință operatorie atât dezobstrucția nazală, cât și aspectul estetic al piramidei nazale.

”Pe lângă permeabilizarea foselor nazale, tratamentul chirurgical endoscopic asigură ventilația și drenajul sinusurilor, restabilirea funcției olfactive, prevenirea recurențelor și permite medicației topice un contact cât mai bun cu mucoasa nazală. Intervențiile chirurgicale se pot efectua atât sub anestezie locală, cât și sub anestezie generală, iar instrumentarul folosit include pe cel clasic (și pe cel modern – laser (cu CO2 sau cu diode), radiofrecvență, coblație.”, spune medicul.

Nas înfundat și respirație grea la copii

La copii, nasul înfundat și respirația dificilă cauzate de răceli sunt destul de frecvente, mai ales atunci când cei mici merg în colectivitate, la școală sau la grădiniță. O suprainfecție bacteriană cu streptococ beta hemolitic, stafilococ MRSA/MSSA, , streptococul pneumonie, Hemophilus influenza, Serattia, Moraxella, meningococi poate fi cauza pentru care copilul nu poate respira pe nas.

O altă cauză a obstrucției nazale la copii poate fi reprezentată de malformaţii ale vestibulului nazal și piramidei nazale, de formaţiuni tumorale benigne/maligne, corpi străini nazali.

Hipertrofierea vegetaţiilor adenoidiene (în limbaj popular polipii) reprezintă una dintre cauzele cele mai frecvente pentru care copiii nu pot respira pe nas. Acesta este un ţesut limfoid situat pe peretele postero-superior al rinofaringelui, și este prezent la toţi copiii, regresând o dată cu înaintarea în vârstă. Când volumul de vegetaţii este prea mare, ocupă în totalitate rinofaringele și obstruează orificiile posteriorare ale foselor nazale (choanele), determinând obstrucţia nazală. Această patologie poate fi acompaniată frecvent de episoade repetate de viroze și otite.

Nu în ultimul rând,  alergiile sunt o cauză importantă a obstrucției nazale la copii. Mucoasa nasului devine sensibilă la anumiţi alergeni (acarieni, polenuri, mucegaiuri, epiteliu de caine sau pisica sau altele) apare rinita alergică. Mucoasa nazală se inflamează, se umflă, apare o secreţie transparentă. Ulterior se poate inflama mucoasa sinusurilor, a faringelui, laringelui, ajungând până la mucoasa traheo-bronşică.  În astfel de cazuri, rinita alergică poate să se complice cu dureri de cap, tuse până la sufocare, sinuzite cronice, polipoze nazale şi astm bronşic.

Riscurile respirației orale la copil

Respirația pe gură la copii poate începe încă din primele luni de viață sau în copilăria timpurie. Polipii, amigdalele mărite, alergiile, infecțiile frecvente, refluxul esofagian, toate acestea au ca rezultat faptul că cei mici nu pot respira pe nas și sunt obligați să adopte o respirație orală.

”Până la un anumit punct, respiraţia orală se autoperpetuează şi devine un obicei, care este asociat cu alte disfuncţionalităţi respiratorii şi eficienţă scăzută a muşchilor gurii şi feţei. Dacă un copil are obstrucţie nazală sau sinusuri blocate, poate dezvolta respiraţie orală. Chiar şi cea mai mică formă de obstrucţie a căilor nazale îl poate face pe copil să recurgă la respiraţie orală.”, subliniază dr. Ela Bănică, spunând că avem de a face cu un adevărat Sindrom al Respirației Orale, care ”implică schimbări ale aspectelor funcţionale, structurale, posturale şi biomecanice.”

Respirația orală la copii poate avea o multitudine de efecte nedorite:

  • probleme de ortodonție (dinți înghesuiți, aliniere incorectă a dinților),dezvoltarea incorectă sau insuficientă a maxilarelor
  • inflamarea amigdalelor, inflamații gingivale, favorizarea apariției cariilor
  • dificultăți de respirație în timpul somnului, de la sforăit până la apnee de somn
  • halitoză (respirație urât mirositoare)
  • alergii, sinuzite, astm
  • rezistență scăzută la efort, din cauza respirației ineficiente (aport necorespunzător de oxigen, eliminare deficitară a dioxidului de carbon)

Ce facem când copiii nu pot respira pe nas

Este foarte important ca părinții să observe dacă cei mici nu pot respira pe nas și să ia măsuri pentru remedierea acestei situații. Părinții trebuie să urmărească modul în care respiră copiii, pentru a ști dacă au probleme legate de obstrucția nazală.

”Atunci când copilul respiră normal, respiraţia este silenţioasă, ritmică şi lipsită de efort. Forma optimă presupune ca aerul să fie inspirat pe nas, în timp ce buzele sunt închise. Diafragma trage aerul, umplând plămânii complet, după care eliberează aerul, lăsând corpul să se oxigeneze. Dacă dimineaţa gura şi buzele sunt uscate cel mai probabil există probleme de respiraţie. De asemenea, sforăitul sau scrâşnitul dinţilor sunt semne clare că respiraţia nu este normală, corectă.”, spune dr, Bănică.

Foarte importantă este igiena nazală a copilului; la copilul mic, trebuie realizată de părinte măcar de trei ori pe zi (dimineața la trezire, când copilul revine de la școală/grădiniță, seara înainte de culcare), mai ales atunci când copilul este răcit și are nasul înfundat. Copiii trebuie învățați cum să sufle corect nasul, pentru că mulți dintre ei nu știu cum să o facă.

”Produsele de igienă nazală sub formă de picături, spray-uri sau irigatoare nazale cu apă de mare care conţin şi xylitol sunt cele mai recomandate copiilor, în efectuarea igienei zilnice a nasului, atât in prevenţie cât şi în perioadele de manifestare acută a: răcelilor comune (guturai), infecţiilor virale, alergiilor la factorii poluanţi din aer sau la diferiţi alergeni (în special primăvara), sinuzitelor şi rinitelor alergice, senzaţiei de nas uscat cauzată de răcirea aerului pe timpul verii sau de încălzire pe parcursul sezonului rece.”, precizează dr. Ela Bănică.

De asemenea, copiii pot fi învățați de mici care sunt beneficiile spălăturilor nazale care duc la scăderea cantităţii de bacterii, virusuri şi particole de pe mucoasa nazală şi înlătură secreţia excesivă a nasului, ce obstruează calea respiratorie.

Exudatul nazal din secreţii este important, mai ales când secreţiile sunt mucopurulente, recidivante, de mai multe zile, arătându- ne prezenţa exactă a bacteriei. Antibiograma adiacentă analizei ne orientează către un tratament foarte exact, ţintit.

În cazul în care cei mici au secreții nazale abundente, vâscoase, care nu cedează la tratamente uzuale, este esențială realizarea exudatului nazal pentru depistarea a multiple bacterii, nu doar a streptocoului sau stafilococului. Acest lucru este important pentru că pot exista bacterii periculoase precum meningococul , streptococul beta hemolitic, precum și alte bacterii rezistente la antibioticele obișnuite care pot genera boli grave, precum pneumonii, meningite, otite recidivante, etc.

Copiii pot fi afectați și de refluxul esofagian, caz în care acidul clorhidric din stomac poate ajunge în esofag, laringe şi faringe, dând usturimi, senzaţie de nod în gât, răguşeală, nas uscat şi rinoree posterioară cronică (mucozităţi în fundul nasului ce coboară pe gat, în jos). În astfel de cazuri este nevoie de consult gastroenterologic și tratament antiacid. Apa calduţă bicarbonatată, ca spălătură nazală, dar şi gargara cu uleiuri calmante ajută la refacerea mucoasei, în aproximativ 10-14 zile.

Surse: