căscat

De ce un căscat este contagios și când devine periculos?

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Există anumite manifestări care apar atât de frecvent și automat încât abia le observăm. Căscatul, strănutul, bolboroseala stomacului sau nasul care curge sunt astfel de exemple. Fiecare este o parte a experienței umane zilnice. Cu toate acestea, în spatele fiecărei astfel de reacții sunt cauze și mecanisme care așteaptă să fie descifrate.

Un fapt curios despre căscat este că acesta pare, uneori, contagios. Vedem o persoană care cască și simțim nevoia să căscăm, la rândul nostru.  Dar cum se explică această ”contaminare”? Și există situații în care un căscat nu mai este inofensiv, ci poate vorbi despre o problemă de sănătate?

La aceste întrebări încearcă să răspundă articolul de față. În plus, vom evidenția când devine căscatul un semnal de alarmă și ce măsuri trebuie să luăm în astfel de cazuri.

Ce este un căscat și cum se declanșează

Căscatul este o funcție umană comună, dar încă insuficient elucidată. Există mai multe teorii despre motivul pentru care căscăm, dar niciuna dintre ele nu este 100% sigură.
”Căscatul este un comportament fiziologic, o stereotipie emoțională corelată cu homeostazia corpului și cu mencanismele de reglare a ritmurilor generate de diencefal, precum reglajul somn/trezire.”, arată cercetătorul Olivier Walusinski într-un articol publicat în European Neurology.

Factorii declanșatori obișnuiți ai căscatului includ: oboseala, plictiseala, trezirea și stresul/anxietatea. În plus, atunci când vedem alte persoane căscând, putem simți, la rândul nostru, nevoia să căscăm. Uneori, a auzi un sunet de căscat sau chiar a citi despre căscat pot fi factori declanșatori.

Un căscat are loc prin  deschiderea gurii și a căilor respiratorii, pentru a inspira aer profund și prelung. Este o mișcare musculară complexă, care extinde (dilată) complet întreaga cale respiratorie. Musculatura din jurul căilor respiratorii se încordează și se întinde puternic, mai ales în jurul gâtului (faringelui).

Un căscat durează, de obicei, patru până la șapte secunde și implică următorii pași:

  • Inspirație prelungă folosind nasul și apoi gura
  • Un scurt episod de încodare și întindere a musculaturii din jurul gurii și gâtului.
  • Expirație rapidă, folosind gura, cu eliberarea tensiunii musculare.

Căscatul este, în mare parte, involuntar, ceea ce înseamnă că nu avem control asupra sa, iar majoritatea oamenilor de știință îl consideră un reflex. Cu toate acestea, poate fi determinat un căscat, inspirând treptat, în timp ce retragem vârful limbii și deschizând gura în mod repetitiv. În plus, când vedem alți oameni căscând, se poate declanșa, adesea, un căscat și la noi.

Căscatul începe foarte timpuriu în existența noastră. Un fat poate căsca în uter, la aproximativ 12 săptămâni de la concepție. Fătul cască de aproximativ 25 de ori pe zi, iar frecvența căscatului tinde să scadă odată cu vârsta.

căscat

Care sunt funcțiile căscatului

Timp de câțiva ani, teoria principală a fost aceea că prin căscat este furnizat mai mult oxigen, în special către creier. Relativ recent, cercetătorii au renunțat la această teorie, deoarece studiile au arătat că experimentele în care oxigenul este diminuat în mod controlat nu au ca rezultat un căscat mai intens ca de obicei.  În plus, această teorie nu explică de ce fătul cască, deoarece acesta primește oxigen din sânge, prin cordonul său ombilical.

Cercetătorii dezbat încă scopul căscatului și nu există un consens clar. În prezent, există trei teorii principale:

Căscatul are rolul de a ”trezi” creierul

Ipoteza excitației afirmă că, atunci când căscăm, se activează creierul. Această teorie este legată de faptul că oboseala și plictiseala tind să declanșeze cel mai mult căscatul. Plictiseala apare atunci când sursele de stimulare din mediu nu mai pot menține atenția. Acest lucru declanșează somnolență, prin stimularea sistemului de semnalizare a somnului din corp. Cercetatorii cred ca in acest moment corpul trebuie sa faca un efort pentru a menține contactul cu mediul extern. Deci, corpul tău folosește căscatul pentru a menține atenția trează. Când căscăm, ritmul cardiac crește, ceea ce ne poate ajuta să rămânem alerți. Anumiți mușchi faciali se încordează și se întind în timpul căscatului, ceea ce poate stimula starea de trezire.

Căscatul și întinderea sunt asociate cu tranzițiile între veghe și somn, cu apariția foamei sau a sațietății și cu fluxul și refluxul stărilor emoționale. Căscatul implică activitatea centrilor motori ai trunchiului cerebralși ai măduvei spinării sub controlul nucleului paraventricular hipotalamic. Acesta este un punct de integrare între sistemele autonome centrale și periferice.

Un căscat poate determina ”răcirea” creierului

Creierul nostru funcționează cel mai bine într-un interval restrâns de temperaturi. Unii experți cred că atunci când căscăm, acest lucru poate scădea temperatura la nivelul creierului, prin efecte complexe asupra circulației din zona cerebrală și a sinusurilor

Ipoteza de răcire a creierului sugerează că temperatura creierului scade odată cu fiecare căscat datorită aportului de aer în exces și a modificărilor fluxului sanguin facial. O serie de studii arată un căscat poate avea loc înainte, în timpul și după cazuri de termoreglare anormală, cum ar fi stresul termic și hipertermia.

„Cele mai recente date sugerează că face parte dintr-un răspuns de termoreglare care ajută la răcirea creierului, prin redirecționarea sângelui către mușchii faciali, care acționează ca radiatoare și descarcă căldura din sângele redirecționat.”, arată Matthew R. Ebben, directorul operațiunilor de laborator la Centrul pentru Medicina Somnului de la NewYork-Presbyterian Hospital/Weill Cornell Medical Center.

Într-un studiu de caz publicat în 2010 în jurnalul Sleep Breath, au fost prezentate cazurile a două femei care au avut crize de căscat cronice, debilitante. În ciuda faptului că dormeau suficient, prezentau frecvente atacuri de căscat în timpul zilei. Ambele femei au descoperit că își pot atenua sau amâna simptomele prin respirație nazală sau aplicând comprese reci pe frunte, făcând un duș rece sau scăzând cumva temperatura la nivelul gurii, după atacuri.

Cercetătorii au comentat că rezultatele au fost în concordanță cu alte studii care leagă căscatul excesiv de dezechilibrele de temperatură, mai degrabă decât de nivelurile sanguine de oxigen sau dioxid de carbon.

Căscatul este implicat în comunicarea cu cei din jur

Această ipoteză, care presupune implicarea căscatului într-un anumit tip de comnunicare, se bazează pe contagiozitatea căscatului. Cercetătorii care susțin această teorie cred că un căscat funcționează ca o funcție de comunicare sau de sincronizare a grupului. Conform acestora, căscatul ar putea servi pentru a semnala celor din jur plictiseala sau stresul.

Majoritatea cercetătorilor cred, totuși, că interacțiunea socială este o funcție minoră a căscatului, care coexistă cu alte funcții, mai semnificative.

Deocamdată, căscatul rămâne un mister. Acest lucru se datorează faptului că un căscat are influențe complexe mecanice, biologice, neurologice și comportamentale. Este greu de știut unde se termină o influență și unde începe următoarea. În plus, cercetătorii nu au studiat căscatul la fel de mult ca alte comportamente și funcții umane.

Un căscat poate avea și alte funcții:

  • întinde plămânii și țesuturile din apropiere, prevenind colapsul căilor respiratorii mici.
  • distribuie o substanță chimică numită surfactant, un fluid care acoperă alveolele pulmonare și le ajută să le mențină deschise.
  • ne ajută să ne pregătim corpurile pentru tranziția între starea de veghe și odihnă și invers. Astfel, căscatul apare adesea după o perioadă de relaxare, când ne pregătim să dormim, dar și la trezirea din somn. Uneori este chiar un semnal intern că pentru o pauză de la diferite activități și pentru pregătirea de somn.

Mecanismul complet al căscatului

Căscatul implică o coordonare complexă a mai multor mușchi de la nivelul pieptului, gâtului și feței.

”Un căscat este un ciclu paroxistic caracterizat printr-o cascadă standard de mișcări, pe o perioadă de 5 până la 10 secunde. Gura, închisă anterior, se deschide larg timp de 4 până la 6 secunde cu retragerea simultană a limbii. Acest gest este combinat, de obicei, cu retroflexia capului și uneori ridicarea brațelor (pandiculație). Acest model de mișcare este adesea repetitiv. Căscatul implică și o întindere generalizată a mușchilor tractului respirator (diafragmă, intercostal), feței și gâtului. Astfel, se poate deduce că căscatul este o parte a întinderii generalizate de care este, în general, însoțit.”, subliniază cercetătorul Olivier Walusinski

Care sunt etapele căscatului

Pașii fizici ai căscatului includ:

  • Contractarea diafragmei și mușchilor intercostali, pentru a putea inspira aerul
  • Deschiderea maxilarului inferior (mandibula), făcând pereții obrajilor să vină către interior și gura să se deschidă. Este posibil să căscăm și fără să deschidem complet gura, dar acest tip de căscat nu este, de obicei, la fel de satisfăcător.
  • Vârful limbii se retrage și se mișcă în jos. În plus, laringele (cutia vocală) și osul hioid (un os din gât, deasupra laringelui) se deplasează semnificativ în jos cu ajutorul anumitor mușchi contractați.
  • Viteza cu care inspirăm aerul se accelerează. Palatul moale și o parte a faringelui se ridică. Acesta este momentul în care este posibil să se audă un sunet de inhalare. De asemenea, urechile pot pocni ușor din cauza deschiderii trompelor lui Eustachio.
  • În acest moment, diametrul faringelui  crește de trei până la patru ori dimensiunea normal, iar osul hioid este cât se poate de aproape de maxilarul inferior.
  • Forțele de contractare ale anumitor mușchi fac ca maxilarul și faringele să se întindă cât mai mult posibil. Acesta este momentul în care putem întinde și alți mușchi ai corpului, de exemplu prin întinderea brațelor. De asemenea, putem face o grimasă facială, să ținem ochii închiși și/sau să ne vină lacrimi în ochi.
  • După acest punct al căscatului, care este cel mai intens (climax), tensiunea musculară se eliberează și expirăm. Mulți oameni scot un sunet sau o vocalizare în acest moment. Este posibil să simțim, de asemenea, o senzație de satisfacție.

Oamenii de știință cred că neurotransmițătorii din hipotalamus joacă un rol în declanșarea procesului de căscat. Căscatul este asociat, de asemenea, cu niveluri crescute de neurotransmițători, proteine ​​neuropeptidice și anumiți hormoni.

Manifestări asociate căscatului

Durerea de gât atunci când căscăm

Dacă ne doare gâtul când căscăm, este probabil că există o iritație sau o infecție la acest nivel. Gâtul se întinde și se deschide semnificativ în timpul căscatului, ceea ce poate provoca mai multă inflamație și, prin urmare, durere. Fluxul de aer care se mișcă prin gât sau uscăciunea determinată de deschiderea gurii pot agrava iritația existentă.

Motivele posibile pentru durerea în gât atunci când căscăm includ:

  • Infecții respiratorii virale, cum ar fi o răceală, gripă sau COVID-19.
  • Infecții respiratorii bacteriene, cum ar fi infecția cu streptococ.
  • Amigdalita
  • Leziuni ale gâtului

Durerea de urechi atunci când căscăm

Căscatul deschide tuburile care leagă urechea medie de spatele nasului și gâtului, numite trompele lui Eustachio și care, în mod normal, sunt închise.

Un rol al trompelor lui Eustachio este de a drena excesul de lichide și secreții din urechea medie. Dacă trompele lui Eustachio sunt înfundate (disfuncție a trompei lui Eustachio), este posibil să simțim dureri în urechi atunci când căscăm.  

Pe de altă parte, căscatul poate ameliora disconfortul urechii și problemele de auz pe care le avem în timpul schimbărilor rapide de altitudine, cum ar fi în zborul cu avionul. Acest lucru se întâmplă deoarece trompele tale lui Eustachio se deschid, distribuind presiunea aerului de ambele părți ale timpanului.

De ce lăcrimează ochii când căscăm

Când căscăm, anumiți mușchi ai feței se încordează și se întind. Uneori, acest lucru poate trage și poate stimula glandele lacrimale, ceea ce duce la apariția lacrimilor în ochi.  

Afecțiuni legate de căscat

Adulții cască, în medie, de aproximativ nouă ori pe zi. Dar unele persoane cască de până la 20 de ori pe zi, iar acest căscat în exces poate semnala o problemă medicală. Specialiștii consideră căscat excesiv atunci când căscăm de mai mult de 3 ori  la 15 minute, de mai multe ori pe zi. În unele studii de caz privind căscatul excesiv, participanții au raportat că au căscat de până la 100 de ori pe zi.

Cea mai frecventă cauză a căscatului frecvent și repetat este datoria de somn, în special la copii și adulții tineri. Aceasta poate fi din cauza unei igiene deficitare a somnului sau determinată de anumite tulburări, precum insomnia sau apneea în somn.

Ce condiții medicale poate semnala un căscat

Cascătul excesiv poate fi un simptom al anumitor condiții medicale precum:

  • Condiții legate de somnolență excesivă în timpul zilei (hipersomnie), cum ar fi narcolepsia, privarea de somn și apneea obstructivă în somn.
  • Sindromul de sevraj la opioide.
  • Anumite medicamente, cum ar fi ISRS (antidepresive inhibitoare selective ale recaptării serotoninei), apomorfina și naloxona.

Multe afecțiuni neurologice sunt, de asemenea, legate de căscat excesiv, inclusiv:

  • Scleroza laterală amiotrofică
  • Epilepsia
  • Traumele cerebrale
  • Durerile de cap migrenoase
  • Scleroza multiplă
  • Accidentul vascular cerebral

Detoxifierea după utilizarea prelungită la consumatorii mari de cafea sau opiacee este însoțită de sindromul de sevraj al căscatului repetitiv, timp de câteva zile.

Migrenele sunt una dintre cele mai frecvente tulburări la om, afectând 10-20% din populație cel puțin o dată pe an. Descoperirile clinice și farmacologice, precum și evoluțiile recente în genetică, confirmă ipoteza că o disfuncție în transmiterea dopaminergică joacă un rol în patofiziologia unui atac de migrenă. Migrena poate fi anunțată de o serie de semne, precum modificări ale dispoziției, căscat, somnolență, aversiunea alimentară etc., legate de suprastimularea dopaminergică

În timpul apariției unui AVC, ischemic sau hemoragic, apar deficite de vigilență însoțite de salve de căscat, indiferent dacă victima este sau nu conștientă. Acest lucru poate fi cauzat de hipertensiunea intracraniană, ca ca urmare a accidentului vascular cerebral.

Dacă un căscat excesiv durează mai multe zile, poate fi recomandat un consult medical. În cazul în care căscatul excesiv se asociază cu alte  semne cum ar fi amorțeală bruscă sau slăbiciune la nivelul feței, brațului sau piciorului, este necesar să se solicite asistență medicală de urgență, pentru că poate fi vorba de un accident vascular cerebral.

Diagnosticarea căscatului excesiv

Pentru a diagnostica căscatul excesiv, medicul trebuie să elimine posibilele obiceiuri sau tulburări de somn care cauzează căscatul. Astfel, medicul poate solicita anumite teste, precum electroencefalografia (EEG). Un EEG măsoară undele cerebrale sau activitatea electrică din creier, ajutând la diagnosticarea tulburărilor neurologice ce ar putea declanșa căscatul excesiv.

Tratamentul pentru căscat excesiv

Tratamentul căscatului excesiv necesită identificarea cauzei care determină căscatul. Dacă este tratată cauza de bază, simptomul căscatului excesiv dispare de la sine. De exemplu, atunci la pacienții la care căscatul excesiv era determinat de  utilizarea unui anumit tip de antidepresiv, s-a redus doza sau s-a înlocuit substanța, căscatul în exces s-a diminuat sau a dispărut complet.

Dispariția căscatului

Căscatul este o acțiune banală, adesea abia observată sau simțită. Adesea, dispariția lui nu este percepută. În viața de zi cu zi, se pare că nu există consecințe speciale dacă nu căscăm. Totuși, în unele cazuri, dispariția completă a căscatului poate fi un semnal de alarmă.

Astfel, anumite sindroame extrapiramidale sunt însoțite de o dispariție a căscatului, cum ar fi în cazul tratamentului cu neuroleptice sau al bolii Parkinson. Această dispariție indică starea de activitate a neuronilor dopaminergici din hipotalamus, care sunt necesari pentru căscat.

Tratamentul episoadelor de blocaj motor la pacienții cu Parkinson cu clorhidrat de apomorfină, un stimulent dopaminergic cu acțiune rapidă, declanșează căscatul, la fel ca și tratamentul cu L-DOPA. Căscatul este descris de către pacienți nu ca disconfort, ci ca un semnal de deblocare și indică începutul efectului tratamentului de calmare.

De ce este căscatul contagios

Uneori, atunci când vedem sau auzim un căscat, se poate declanșa și la noi căscatul. Cercetătorii numesc acest lucru căscat contagios. De obicei, este dificil de suprimat, iar cauza lui nu se cunoaște precis.

Totuși, unii specialiști consideră că este legat de empatie. Astfel, studiile arată că susceptibilitatea la căscatul contagios se corelează cu abilitățile empatice la persoanele neurotipice. Cu alte cuvinte, cu cât o persoană este mai empatică, cu atât este mai probabil să experimenteze căscatul contagios.

În plus, mai multe studii au arătat că susceptibilitatea la căscat contagios scade la persoanele neurodivergente, care au dificultăți în interacțiunile sociale. Aceasta include, de obicei, persoanele cu tulburare din spectrul autist.

Cercetările arată, de asemenea, că avem mai multe șanse să dezvoltăm un căscat contagios atunci când vedem sau auzim o persoană apropiată căscând, spre deosebire de un străin. Acest lucru sugerează, de asemenea, o puternică implicare empatică.

Căscatul contagios se poate încadra în ceea ce psihologii numesc oglindire (sincronie limbică) – copierea subconștientă a limbajului corpului, comportamentului, vorbirii și expresiilor faciale ale oamenilor de care suntem apropiați emoțional. Psihologii cred că un căscat contagios poate fi o modalitate nonverbală de a arăta empatie.

Căscat în timpul somnului

În cazuri rare, căscatul poate apărea și în timpul somnului.
Nou-născuții și bebelușii au fost observați căscând în somn. În cadrul unui studiu, un participant adult a raportat că a avut accese de căscat care l-au trezit i dintr-un somn profund. Cu toate acestea, atât pentru bebeluși, cât și pentru adulți, căscatul în timpul somnului nu este frecvent.

”Căscatul în timpul somnului este, cu siguranță, mai puțin obișnuit, dar sunt cazuri în care a fost documentat.”, precizează dr. Ebben.

Căscat de la stomac

Unele persoane pot prezenta căscat atunci când au o senzație de foame. Acest lucru nu este surprinzător, dat fiind că sistemele de reglaj diencefalic somn/trezire, implicate în căscat, pot fi responsabile și de reglarea foame/sațietate.

Mai mult decât atât, este posibil ca leptina, mesagerul sațietății, și grelina, un alt mesager care semnalează foamea, să joace roluri care nu au fost încă elucidate, inclusiv în declanșarea anumitor reacții precum căscatul.

Dispepsia sau senzația de stomac plin și digestie lentă și colon iritabil sunt adesea asociate cu salve de căscat. Având în vedere importanța sistemului nervos autonom, în special a sistemului parasimpatic, în reglarea funcțiilor digestive, nu este surprinzător că pare a fi o asociere între căscat și anumite cu probleme digestive.

Un episod vasovagal însoțit de tulburări digestive poate apărea din cauza unor declanșatori multipli, precum emoție violentă, durere intensă, vederea sângelui, ședere într-un spațiu închis și supraîncălzit etc.

Pierderea conștienței în cazul unui astfel de episod este precedată de o serie de tulburări premonitorii, care atestă o hiperstimulare a sistemului parasimpatic: paloare, greață, salve de căscat, tulburări de vedere.

Răul de mișcare este o tulburare funcțională adesea însoțită de căscat repetitiv înainte de debutul vărsăturilor.

Începutul hipoglicemiei la un diabetic sub insulinoterapie este însoțit de o senzație de foame, transpirație abundentă și căscat repetat, similar cu senzația de foame la nondiabetici.

Surse: