hipertensiune arterială

Despre hipertensiune arterială și cum este cauzată aceasta de lipsa de somn

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Când vorbim despre hipertensiune arterială, știm că aceasta este o condiție medicală care poate duce la complicații grave, cum ar fi atacul de cord sau accidentul vascular cerebral. Tensiunea arterială crește atunci când presiunea sângelui prin artere este prea mare; adesea, persoanele cu hipertensiune arterială nu au nici un simptom, de aceea această afecțiune comună este numită, uneori , ”ucigașul tăcut”. Verificarea periodică a tensiunii arteriale este singura modalitate de a afla dacă suferim de hipertensiune. Dacă tensiunea arterială este peste limitele normale, medicul va recomanda modificări ale stilului de viață și/sau administrarea unor medicamente pentru a reduce valorile acesteia.

Hipertensiunea arterială are multiple cauze, printre care și stilul de viață nesănătos. Multă lume știe că anumite afecțiuni medicale, dieta nepotrivită sau lipsa activității fizice pot duce la hipertensiune arterială. Mai puțin cunoscut este faptul că somnul insuficient poate avea ca efect o creștere a tensiunii arteriale, care pune în pericol viața.

În articolul de față, pe lângă descrierea cauzelor, simptomelor și tratamentului hipertensiunii arteriale, prezentăm și concluziile unor studii care arată că reglarea somnului și un număr de minim 7 ore dormite sunt condiții importante pentru a preveni hipertensiunea arterială.

Ce înseamnă hipertensiune arterială

Hipertensiunea arterială este o afecțiune medicală cronică, determinată de creșterea constantă a presiunii sângelui în artere peste anumite limite.

Sângele este transportat de la inimă către țesuturi și înapoi, circulând cu o anumită viteză și exercitând o anumită presiune asupra vaselor prin care trece. La rândul lor, pereții vaselor sunt elastici  și se pot dilata sau contracta, pentru a menține tensiunea arterială la valori normale. Totuși, în timp, elasticitatea vaselor de sânge poate fi afectată, astfel că presiunea exercitată de sânge asupra pereților crește. Atunci când presiunea se menține crescută o perioadă mai lungă poate afecta sistemul cardiovascular și duce la apariția hipertensiunii arteriale.

În timp, hipertensiunea arterială dăunează țesuturilor delicate din interiorul arterelor. La rândul său, colesterolul LDL poate forma plăci de aterom de-a lungul pereților arterelor, determinând ateroscleroză.

Cu cât placa de aterom este mai mare și deteriorarea vaselor înaintează, cu atât interiorul arterelor se îngustează, determinând creșterea suplimentară a tensiunii arteriale și declanșarea unui cerc vicios ce dăunează și mai mult arterelor, inimii și restului corpului.

Deși hipertensiunea arterială nu provoacă  simptome în sine, este un factor de risc major pentru accident vascular cerebral, boală coronariană, insuficiență cardiacă, fibrilație atrială, boala arterială periferică, pierderea vederii, boli renale cronice și demență.

Hipertensiunea arterială afectează între 16 și 37% din populația lumii și este o cauză majoră de deces prematur la nivel mondial.

”Hipertensiunea arterială (HTA) este o „boală tăcută”, fără simptome specifice, doar creșterile bruște și importante ale tensiunii arteriale (salturile hipertensive) se pot manifestă prin cefalee, amețeli, zgomote în urechi (acufene) sau tulburări de vedere – „muște zburătoare” (fosfene), grețuri, stare de rău general.”,specifică dr. Angelica Nour-Dincă, medic specialist cardiolog, pe cdt-babes.ro

La persoanele cu hipertensiune arterială, presiunea crescută a sângelui poate duce, în timp, la deteriorarea vaselor de sânge și la apariția problemelor cardiovasculare.

”Importanța diagnosticării și tratării hipertensiunii arteriale constă în complicațiile majore ce apar în această boală, afectând inima (cardiopatie ischiemică-infarct miocardic, aritmii, insuficiență cardiacă), vasele cerebrale (accidente vasculare), rinichii (nefroangioscleroza cu insuficiență renală cronică).”, subliniază dr. Nour- Dincă.

Există două tipuri de hipertensiune arterială:

  • hipertensiune arterială primară (esențială)
  • hipertensiune arterială secundară anumitor afecțiuni.

Aproximativ 90–95% dintre persoane suferă de hipertensiune arterială primară, cauzată de îmbătrânire, stilul de viață și factori genetici.

5-10% dintre cazuri sunt clasificate ca hipertensiune arterială secundară, definită ca tensiune arterială crescută din cauza unei cauze clar identificabile, cum ar fi boala cronică de rinichi, îngustarea arterelor renale, o tulburare endocrină sau utilizarea contraceptivelor. Printre afecțiunile care pot duce la hipertensiune arterială secundară se numără:

  • boli de rinichi, precum boala glomerulară, chisturile multiple, nefropatia diabetic sau stenoza arterelor renale
  • probleme tiroidiene, precum hiper- și hipotiroidism, ambele asociate cu tensiune arterială crescută
  • apnee în somn
  • obezitate
  • anumite medicamente, precum unele analgezice, antidepresive, pastile contraceptive, medicamente imunosupresoare folosite după transplantul de organe, etc

Tensiunea arterială este măsurată prin intermediul a două valori:

  • presiunea sau tensiunea sistolică
  • presiunea sau tensiunea diastolică

Pentru majoritatea adulților, tensiunea arterială sistolică normală, în repaus, este cuprinsă în intervalul 100–130 milimetri mercur (mmHg), iar cea diastolică în intervalul 60–80 mmHg.

Când apare hipertensiunea arterială

La adulți, se consideră hipertensiune arterială dacă tensiunea arterială în repaus are, în mod constant, valori mai mari de 130/80 sau 140/90 mmHg.

Conform Dicționarului de afecțiuni de pe reginamaria.ro, valorile tensiunii normale și hipertensiunii sunt următoarele:

  • Tensiune normală: valori până la 130 mmHg tensiune arterială sistolică și 80 mmHg tensiune arterială diastolică
  • Tensiune ușor crescută: valori cuprinse între 130 și 139 mmHg tensiune sistolică și 85-89 mmHg diastolică
  • Hipertensiune arterială grad 1 (HTA stadiul 1) : valori sistolice de 140-159 mmHg și diastolice de 90-99 mmHg;
  • Hipertensiune arterială  grad 2 (HTA stadiul 2) : valori sistolice cuprinse între 160 mmHg și 179 mmHg și diastolice între 100-109 mmHg
  • Hipertensiune arterială  grad 3 (HTA stadiul 3) : valori sistolice de peste 180 mmHg și diastolice de peste 110 mmHg.

Tensiunea arterială mai mare de 180/120 mm Hg este considerată o urgență sau o criză hipertensivă și necesită ajutor medical imediat.  

În alte ghiduri, valorile sunt ușor modificate, astfel:

  • Valori normale: mai mici de 120/80 milimetri de mercur (mm Hg).
  • Creștere ușoară: între 120 -129 mm Hg/ 80 mm Hg
  • Hipertensiune arterială stadiul 1: între 130- 139 mm Hg/80 – 89 mm Hg.
  • Hipertensiune arterială în stadiul 2: 140 mm Hg sau mai mare/90 mm Hg sau mai mare.
  • Criza hipertensivă: tensiune sistolică peste 180 mm Hg și tensiune diastolică peste 120 mm Hg.

Tensiunea arterială sever crescută sau criza   hipertensivă poate duce la afectarea organelor și este necesară medicație pentru scăderea ei cât mai rapidă.

hipertensiune arterială

Hipertensiune arterială: simptome

Hipertensiunea arterială este rareori însoțită de simptome, astfel încât o persoană poate afla că este hipertensivă în urma unor controale de rutină, când se determină și valorile tensiunii arteriale.

Majoritatea persoanelor cu hipertensiune arterială nu au simptome  nici măcar atunci când valorile tensiunii arteriale ating niveluri periculos de ridicate și pot fi hipertensive de ani de zile fără niciun simptom.

În unele cazuri, pot apărea simptome nespecifice, precum:

  • Dureri de cap (în special dimineața, în partea din spate a capului)
  • Amețeli, vertij, tinitus
  • Vedere alterată
  • Dificultăți de respirație
  • Sângerări nazale
  • Episoade de leșin

Multe dintre aceste simptome pot fi legate, mai degrabă, de anxietatea asociată cu hipertensiunea arterială, decât de  afecțiunea în sine.

La examenul fizic, hipertensiunea arterială poate fi asociată cu prezența unor modificări ale fundului optic observate prin oftalmoscopie. Severitatea modificărilor tipice retinopatiei hipertensive este gradată de la I la IV; clasele I și II pot fi greu de diferențiat. Severitatea retinopatiei se corelează cu durata sau severitatea hipertensiunii.

În crizele hipertensive pot fi afectate  unul sau mai multe organe. Cele mai afectate organe includ creierul, rinichii, inima și plămânii, producând simptome precum:

  • Confuzie
  • Somnolență
  • Dureri în piept
  • Dificultăți de respirație

 În situații de urgență hipertensivă, tensiunea arterială trebuie redusă rapid pentru a opri afectarea organelor.

La nou-născuți și la sugarii mici, hipertensiunea arterială poate determina probleme de dezvoltare,  convulsii, iritabilitate, lipsă de energie și dificultăți de respirațiep ot fi asociate cu hipertensiunea la nou-născuți și sugari mici.

 La copiii mai mari, hipertensiunea poate provoca dureri de cap, iritabilitate inexplicabilă, oboseală, incapacitatea de a se dezvolta, vedere încețoșată, sângerări nazale și paralizie facială.

În ceea ce privește hipertensiunea arterială secundară, aceasta este asociată cu anumite condiții medicale identificabile (afecțiuni ale inimii și arterelor, rinichilor, sistemului endocrin)  și poate determina semne și simptome suplimentare specifice.

De exemplu, pe lângă hipertensiune arterială, sindromul Cushing cauzează frecvent:

  • obezitate
  • intoleranță la glucoză
  • fața ca o lună plină
  • cocoașă de grăsime în spatele gâtului și umerilor
  • vergeturi abdominale violete

Hipertiroidismul cauzează frecvent:

  • scădere în greutate cu apetit crescut
  • ritm cardiac rapid
  • exoftalmie
  • tremor

Feocromocitomul poate provoca episoade bruște de hipertensiune arterială însoțită de:

  • cefalee
  • palpitații
  • aspect palid 
  • transpirație excesivă

Hipertensiunea arterială asociată sarcinii poate lua o formă severă, numită preeclampsie, o afecțiune gravă, care apare în a doua jumătate a sarcinii și după naștere, caracterizată prin creșterea tensiunii arteriale și prezența proteinelor în urină. Apare în aproximativ 5% dintre sarcini și este responsabilă pentru aproximativ 16% din toate decesele materne la nivel global. Preeclampsia dublează, de asemenea, riscul de deces al copilului, imediat după naștere.

De obicei, preeclampsia nu are simptome specifice și este detectată prin screening de rutină. Dacă apar, totuși, simptome, cele mai frecvente sunt:

  • durerea de cap
  • tulburările vizuale (adesea „lumini intermitente”), vărsăturile
  • durerea de stomac
  • umflarea

Preeclampsia poate evolua ocazional la o afecțiune care pune viața în pericol numită eclampsie, care este o urgență hipertensivă și are câteva complicații grave, inclusiv pierderea vederii, inflamația creierului, convulsii, insuficiență renală, edem pulmonar și coagulare intravasculară diseminată (o tulburare de coagulare a sângelui).

Cauzele creșterii tensiunii arteriale

Hipertensiunea arterială primară rezultă dintr-o interacțiune complexă a genelor și a factorilor de mediu.

Tensiunea arterială crește odată cu îmbătrânirea, dacă se asociază cu un stil de viață sedentar și o dietă nepotrivită.

Printre factorii care pot determina hipertensiune arterială primară se numără:

  • Aportul ridicat de sare
  • Lipsa exercițiilor fizice
  • Obezitatea

Unii factori pot avea un rol în creșterea tensiunii arteriale, dar nu este foarte clar cum acționează. Dintre aceștia pot fi menționați:

  • Consumul de cofeină
  • Deficiența de vitamina D
  • Rezistența la insulină, comună în obezitate, contribuie, de asemenea, la hipertensiune arterială.

Evenimentele timpurii, cum ar fi greutatea mică la naștere, fumatul matern și lipsa alăptării pot fi factori de risc pentru hipertensiunea primară a adulților, deși mecanismele rămân neclare.

La persoanele cu hipertensiune arterială netratată s-a înregistrat o rată crescută de acid uric în comparație cu persoanele cu tensiune arterială normală, putând fi un factor cauzal sau asociat unei funcții renale deficitare.

Tensiunea arterială medie poate fi mai mare iarna decât vara. Boala parodontală este, de asemenea, asociată cu hipertensiunea arterială. Fumatul și consumul de alcool sunt alți doi factori care se pot asocia cu valori crescute ale tensiunii arteriale.

Hipertensiunea arterială secundară este cauzată, așa cum am specificat deja, de anumite condiții medicale identificabile.

Afectarea rinichilor este cea mai frecventă cauză a hipertensiunii arteriale secundare. Hipertensiunea poate fi cauzată și de afecțiuni endocrine, cum ar fi: sindromul Cushing, hipertiroidismul, hipotiroidismul, acromegalia, sindromul Conn sau hiperaldosteronismul, hiperparatiroidismul și feocromocitomul

Alte cauze ale hipertensiunii arteriale secundare includ:

  • obezitatea
  • apneea în somn
  • sarcina
  • coarctația aortei
  • consumul excesiv de alcool
  • anumite medicamente pe bază de rețetă, remedii pe bază de plante
  • consumul excesiv de lemn dulce
  • stimulente precum cafeaua, cocaina și metamfetamina
  • expunerea la arsen

Unele condiții psihice, precum depresia sau anxietatea, au fost asociate, de asemenea, cu hipertensiune arterială secundară.

Hipertensiunea arterială în sarcină

Sarcina poate fi o altă cauză a creșterii tensiunii arteriale. Hipertensiunea arterială secundară apare în aproximativ 8-10% dintre sarcini.

 În cazul în care se înregistrează două măsurători ale tensiunii arteriale la șase ore, mai mari de 140/90 mm Hg, se consideră hipertensiune arterială în timpul sarcinii, care poate fi clasificată ca hipertensiune preexistentă, hipertensiune gestațională și pre-eclampsie.

Femeile cu hipertensiune arterială cronică înainte de sarcină prezintă un risc crescut de complicații, cum ar fi: nașterea prematură, greutate mică la naștere sau moartea fătului.  Femeile cu hipertensiune arterială și complicații în timpul sarcinii au un risc de trei ori mai mare de a dezvolta boli cardiovasculare, comparativ cu femeile cu tensiune arterială normală, care nu au avut complicații în timpul sarcinii.

Hipertensiunea arterială și somnul

Conform unor studii recente,  somnul insuficient, respectiv mai puțin de șapte ore de somn pe noapte, crește riscul de hipertensiune arterială potențial mortală, în special în rândul femeilor.  

Astfel, conform anumitor studii, insomnia și somnul întrerupt au fost legate de creșterea incidenței și prevalenței hipertensiunii arteriale. De asemenea, întreruperea somnului cauzată de sindromul picioarelor neliniştite a mărit riscul apariției hipertensiunii arteriale. Studiile au demnonstrat, în plus, o corelație puternică între severitatea apneei obstructive în somn (OSA) și riscul și severitatea hipertensiunii arteriale.

O analiză recentă a reunit date din 16 studii efectuate între ianuarie 2000 și 2023, studii care au evaluat incidența hipertensiunii arteriale în rândul a peste un milion de oameni, din șase țări. Descoperirile au arătat că somnul insuficient a fost „asociat în mod semnificativ” cu un risc mai mare de a dezvolta hipertensiune arterială.

Asocierea s-a dovedit a fi și mai puternică pentru persoanele care dorm mai puțin de cinci ore.

Asocierea dintre durata scurtă a somnului și hipertensiunea arterială pare să fie cea mai semnificativă la vârsta mijlocie. Fiecare oră de somn în minus a fost asociată cu o creștere cu 37% a riscului de hipertensiune arterială incidentă.

„Pe baza celor mai actualizate date, cu cât dormi mai puțin – adică mai puțin de șapte ore pe zi – cu atât ai un risc mai mare de a dezvolta hipertensiune arterială în viitor. Un somn de șapte până la opt ore, așa cum este recomandat de experți, este cel mai bun pentru inimă.”, explică doctorul Kaveh Hosseini, cercetător principal în cadrul unui astfel de studiu care corelează somnul insuficient cu hipertensiunea arterială.

Studiul a constatat că mai puțin de șapte ore de somn pot duce la un risc cu 7%  mai mare de a dezvolta hipertensiune arterială, iar mai puțin de cinci ore de somn au fost asociate cu un risc și mai mare, de circa 11% de a dezvolta tensiune crescută.Deși diabetul și fumatul cresc riscul de hipertensiune arterială cu cel puțin 20%, nici efectele lipsei de somn nu sunt de neglijat și, uneori, se adaugă problemelor amintite.

Dr. Hosseini a spus că un stil de viață defectuos,  supraalimentarea, consumul de alcool, munca în schimbul de noapte, utilizarea anumitor medicamente, anxietatea, depresia, apneea în somn sau alte tulburări de somn pot fi factori de risc pentru hipertensiunea arterială.

Vârsta participanților la studiu a variat între 35,4 ani la 60,9 ani și mai mult de jumătate au fost femei. În comparație cu bărbații, femeile care au dormit mai puțin de șapte ore de somn au avut un risc cu 7% mai mare de a dezvolta hipertensiune arterială.

„A dormi prea puțin pare a fi mai riscant la femei. Diferența este semnificativă statistic, deși nu suntem siguri că este semnificativă din punct de vedere clinic și trebuie studiată în continuare. Ceea ce observăm este că lipsa unor modele corecte de somn poate crește riscul de hipertensiune arterială, implicit de boli de inimă și accident vascular cerebral.”, arată Dr. Hosseini, profesor asistent de cardiologie la Centrul de Inimă din Teheran.

În timpul somnului normal, există o scădere a tensiunii arteriale în raport cu starea de veghe. Aceasta este denumită ”scădere nocturnă” și este atribuită, parțial, scăderii activității sistemului nervos simpatic.

Deși arbitrară, o scădere de 10% – 20% a tensiunii medii nocturne (atât sistolică, cât și diastolică) în comparație cu TA medie în timpul zilei este considerată normală.

Dimpotrivă, dacă tensiunea arterială nu scade în timpul nopții, acesta  este un predictor puternic al riscului cardiovascular. Activarea axei hipotalmo-hipofizo-suprarenale și a sistemului nervos simpatic, așa cum se observă în insomnie, poate predispune la dezvoltarea hipertensiunii arteriale

 Multe boli sunt asociate cu absența scăderii TA nocturne, inclusiv cele mai multe cauze secundare de hipertensiune arterială, boli renale cronice, diabet zaharat, vârstă înaintată, hipertensiune arterială rezistentă și apnee obstructivă în somn.

Apneea în somn a fost legată de rate mai mari de hipertensiune arterială, accident vascular cerebral și boli coronariene.

Nu numai timpul de somn scăzut, ci și un program neregulat de somn pare să fie asociat cu hipertensiune arterială, conform altor cercetări.

Persoanele cu modele de somn neregulate se pot confrunta cu un risc substanțial mai mare de hipertensiune arterială decât cei care respectă un program clar, chiar și atunci când dorm cantitatea recomandată în fiecare noapte, sugerează o nouă cercetare.

„Acest lucru indică faptul că oamenii trebuie să ia în considerare nu numai cât timp dorm, ci să recunoască importanța menținerii unui program regulat de somn pentru o sănătate cardiovasculară optimă”, a declarat autorul principal al studiului Danny Eckert, director al Institutului Adelaide pentru Sănătatea Somnului și profesor la Colegiul de Medicină și Sănătate Publică de la Universitatea Flinders din Adelaide, Australia.

Apneea în somn și hipertensiunea arterială

Apneea obstructivă în somn este o cauză frecventă de creștere a tensiunii arteriale, putând determina hipertensiune arterială rezistentă.

Aceasta este definită ca tensiune arterială care se menține peste un nivel țintă, în ciuda faptului că bolnavului i se prescriu trei sau mai multe medicamente antihipertensive simultan, cu diferite mecanisme de acțiune.

”Una dintre comorbidităţile frecvente ale bolnavilor cu HTA rezistentă este apneea obstructivă de somn. Obezitatea, definită ca un indice de masă corporală ≥30 kg/m2 , este un factor comun de risc care leagă sindromul de apnee de somn obstructivă (SASO) de HTA rezistentă. Diagnosticul de SASO la pacienţii cu hipertensiune rezistentă se realizează prin polisomnografie.”, se menționează în cadrul unui studiu condus de dr. Camelia Diaconu, publicat în Revista Medicală Română.

Un alt studiu a arătat că mecanismul prin care apneea în somn determină hipertensiune arterială implică excesul de aldosteron.

”Există o corelaţie strânsă între severitatea sindromului de apnee obstructivă în somn şi excesul de aldosteron la pacienţii cu HTA rezistentă la tratament. Nu este clar dacă excesul de aldosteron este o cauză sau consecinţă a sindromului de apnee obstructi vă în somn. La pacienţii cu HTA rezistentă la tratament şi sindrom de apnee obstructi vă în somn, hiperaldosteronismul primar poate contribui la creşterea severităţii acestui sindrom, dar şi sindromul de apnee obstructi vă în somn la rândul lui sti mulează descărcarea de aldosteron la aceşti pacienţi, intrându-se într-un cerc vicios”, specifică asist. Univ. Dr. Alice Bălăceanu, tot în cadrul rjmap.com.ro

hipertensiune arterială

Diagnosticul de hipertensiune arteriala

Hipertensiunea arterială este diagnosticată, cel mai frecvent, în urma unor consultații de rutină, care includ măsurarea tensiunii arteriale în repaus. Asociația Americană a Inimii recomandă cel puțin trei măsurători în repaus, înregistrate în cadrul a minimum două consultații medicale separate.  

Măsurarea corectă a tensiunii arteriale necesită ca persoana a cărei tensiune este măsurată să stea în liniște, timp de cel puțin cinci minute, urmate de  aplicarea manșetei tensiometrului pe brațul gol.  Persoana trebuie să fie așezată, cu spatele sprijinit, tălpile pe podea și cu picioarele neîncrucișate. PÎn timpul măsurării tensiunii, pacientul nu trebuie să vorbească sau să se miște.

Brațul la care se face măsurătoarea trebuie sprijinit pe o suprafață plană, la nivelul inimii.

Măsurarea tensiunii arteriale trebuie făcută într-o cameră liniștită, astfel încât medicul care verifică tensiunea arterială să poată auzi sunetele Korotkoff, când  ascultă artera brahială cu un stetoscop pentru măsurători precise ale tensiunii arteriale.

Vezica urinară trebuie golită înainte de măsurarea tensiunii arteriale a unei persoane, deoarece aceasta poate crește tensiunea arterială cu până la 15/10 mmHg.

Pentru a asigura acuratețea măsurătorii, trebuie obținute mai multe citiri ale tensiunii arteriale (cel puțin două) distanțate la 1-2 minute.

Monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale timp de 12 până la 24 de ore este cea mai precisă metodă de confirmare a diagnosticului.
Odată ce a fost pus diagnosticul de hipertensiune arterială, medicii vor încerca să identifice cauza creșterii tensiunii, analizând  factorii de risc și simptomele asociate, dacă sunt prezente.

Evaluarea inițială a persoanelor hipertensive include, de regulă, un istoric complet și un examen fizic.

Pot fi efectuate și teste de laborator pentru a identifica posibilele cauze ale hipertensiunii arteriale secundare și pentru a determina dacă hipertensiunea arterială a cauzat leziuni inimii, ochilor și rinichilor.

  • De obicei se fac teste suplimentare pentru diabet și niveluri ridicate de colesterol, deoarece aceste afecțiuni sunt factori de risc suplimentari pentru dezvoltarea bolilor de inimă și pot necesita tratament.
  • Creatinina serică este măsurată pentru a evalua prezența bolii renale, care poate fi fie cauza, fie rezultatul hipertensiunii.
  • Testarea probelor de urină pentru determinarea proteinelor ​​este folosită ca indicator secundar al bolii renale.

Se poate realiza, de asemenea, o electrocardiogramă, pentru a verifica dacă inima este supusă tensiunii arteriale ridicate, dacă există o îngroșare a mușchiului inimii (hipertrofie ventriculară stângă) sau dacă inima a suferit o problemă anterioară, cum ar fi un atac de cord silențios. De asemenea, poate fi efectuată o radiografie toracică sau o ecocardiogramă pentru a căuta semne de mărire sau de deteriorare a inimii

Tratament pentru hipertensiune arterială

Modificarea stilului de viață și medicația sunt principalele măsuri pentru gestionarea hipertensiunii arteriale și reducerea riscului de complicații.

Măsurile pentru modificarea stilului de viață includ:

  • pierderea în greutate
  • exercițiile fizice
  • scăderea consumului de sare
  • reducerea consumului de alcool
  • dietă sănătoasă

Dacă modificările stilului de viață nu sunt suficiente, se folosesc medicamente hipotensive.

Administrarea concomitentă a maximum trei medicamente poate controla tensiunea arterială la 90% dintre persoane. Tratamentul tensiunii arteriale moderat ridicate (definită ca >160/100 mmHg) cu medicamente este asociat cu o speranță de viață îmbunătățită.

O serie de ghiduri propun ca modificări ale stilului de viață,  pentru prevenirea hipertensiunii arteriale primare, următoarele:

  • menținerea greutății corporale normală pentru adulți (de exemplu, indicele de masă corporală 20-25 kg/m2)
  • reducerea aportului alimentar de sodiu la <100 mmol/zi (<6 g de clorură de sodiu sau <2,4 g de sodiu pe zi)
  • activități fizice aerobice regulate, cum ar fi mersul pe jos (≥30 min pe zi, în majoritatea zilelor săptămânii)
  • limitarea consumului de alcool la cel mult 3 pahare de alcool pe zi la bărbați și  cel mult 2 pahare la femei
  • consumarea unei diete bogată în fructe și legume ( cel puțin cinci porții pe zi)
  • o cantitate suficientă de potasiu: între 3.500 și 5.000 de miligrame pe zi, ideal din alimentație; unele alimente bogate în potasiu includ bananele, avocado și cartofii
  • reducerea stresului

Modificarea eficientă a stilului de viață poate scădea tensiunea arterială la fel de mult ca medicamentele hipotensive.

Există dovezi considerabile că reducerea aportului alimentar de sare scade tensiunea arterială. Un aport estimat de sodiu ≥6g/zi și <3g/zi sunt ambele asociate cu risc crescut de deces sau boli cardiovasculare majore.

Medicamente pentru hipertensiune arterială

Mai multe clase de medicamente, denumite colectiv medicamente antihipertensive, sunt disponibile pentru tratarea hipertensiunii arteriale.

Medicamentele de primă linie pentru hipertensiune arterială includ:

  • diuretice tiazidice
  • blocante ale canalelor de calciu
  • inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ECA)
  • blocanți ai receptorilor angiotensinei (ARA)
  • agonişti alfa-2 (modifică impulsurile nervoase care provoacă încordarea vaselor de sânge, ceea ce ajută la relaxarea vaselor și reducerea tensiunii arteriale)

Aceste medicamente pot fi utilizate singure sau în combinație (inhibitorii ECA și ARA nu sunt recomandate pentru utilizare împreună).

Majoritatea oamenilor au nevoie de mai multe medicamente pentru a controla hipertensiunea arterială.

Anterior, se credea că beta-blocantele precum atenololul au efecte benefice similare atunci când sunt utilizate ca terapie de primă linie pentru hipertensiune arterială. Cu toate acestea, o analiză care a inclus 13 studii a constatat că efectele beta-blocantelor sunt inferioare celor ale altor medicamente antihipertensive în prevenirea bolilor cardiovasculare.

hipertensiune arterială

Stabilirea unui program de somn pentru prevenirea hipertensiunii arteriale

Pentru că somnul insuficient și modelele neregulate de somn pot fi o cauză a hipertensiunii arteriale, un program regulat de somn, care să cuprindă minim 7 ore dormite, trebuie luat în considerare printre modificările stilului de viață.

”Asocierile dintre riscul de hipertensiune arterială și somn trebuie investigate în continuare. Durata somnului este importantă pentru sănătatea cardiovasculară, însă impactul pattern-ul programului de somn poate fi, de asemenea, semnificativ. Identificarea populaţiilor vulnerabile în ceea ce priveşte cantitatea şi calitatea somnului permite elaborarea unor strategii personalizate de a limita riscul asociat cu afecţiunile cardiovasculare.”, recomandă dr. Monica Dugăeșescu pe raportuldegardă.ro

Iată câteva măsuri privind somnul care pot fi implementate

  • Crearea unui program de somn sănătos: chiar dacă uneori ai nopți mai lungi sau treziri mai devreme, încearcă să menții un un program regulat, cu aceleași ore de culcare și de trezire
  • Nu încerca să recuperezi somnul pierdut în weekend, pentru că și un somn prea îndelungat poate fi asociat cu hipertensiune arterială, precum și cu alte probleme, ca glicemia mărită și creșterea în greutate.
  • Ia în considerare medicamentele pentru somn, în cantități mici: somniferele te pot ajuta temporar să dormi mai mult, dar nu ar trebui să fie folosite mai mult de câteva zile. Un studiu a arătat că utilizarea de lungă durată a medicamentelor pentru somn crește riscul de hipertensiune arterială în timp. Poți lua o serie de suplimente, precum melatonină sau rădăcină de valeriană, dar discută cu un medic înainte.
  • Fă exerciții fizice: acestea ajută atât pentru prevenirea insomniei cât și a hipertensiunii arteriale. Activitatea fizică poate scădea tensiunea arterială și te poate obosi mai mult, astfel încât să fie mai ușor să adormi.
  • Încearcă tehnici de relaxare: meditația sau tehnicile de respirație te pot ajuta să reduci tensiunea arterială și să dormi mai bine.

Surse: