Despre spută, examenul sputei și cum identifică bolile respiratorii

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Prin spută se înțelege un amestec de mucus și salivă secretat la nivelul căilor respiratorii, cu rol de protecție împotriva diverșilor agenți patogeni și particulelor nocive din mediu. În situația unei infecții sau a unei boli respiratorii cronice, sputa devine densă, vâscoasă și este denumită flegmă. 

Examinarea macroscopică și microscopică a sputei este utilă pentru stabilirea diagnosticului medical în cazul bolilor respiratorii.  În spută se regăsesc resturi celulare și diferiți compuși moleculari, cum ar fi lipide și proteine ​​solubile. Analiza sputei implică investigarea acestor componente celulare și acelulare expulzate din tractul respirator superior al pacientului. Această procedură este esențială în evaluarea și gestionarea infecțiilor respiratorii sau a unor afecțiuni de sănătate de lungă durată

Ce înseamnă spută

Sputa este mucus care se acumulează la nivelul căilor  respiratorii inferioare și este eliminat, de regulă, prin gură, în timpul tusei. În cazul unei infecții, acest mucus se îngroașă și poartă numele de flegmă.

Mucusul este format  95% din apă, 3% din proteine ​​(inclusiv mucină și anticorpi), 1% sare și alte substanțe.

Picăturile de mucină absorb apa și se umflă de câteva sute de ori în volum în trei secunde de la eliberarea din glandele mucoase.Firele de mucus formează legături încrucișate, producând un gel lipicios, elastic.

Stratul de gel solid acționează ca o barieră fizică pentru majoritatea agenților patogeni, iar mișcarea constantă de spălare previne formarea biofilmelor bacteriene. Cu toate acestea, virusurile foarte mici pot pătrunde cu ușurință prin porii rețelei de mucus.  

Stratul de mucus funcționează ca o barieră fizică și împotriva iritanților respiratori și previne și pierderea de lichide. Mucusul expectorat se numește spută.

”Sputa reprezintă produsul patologic secretat de diferitele glande seroase şi mucoase ale aparatului respirator, localizate în profunzimei arborelui bronşic, în context inflamator şi care se exteriorizează prin intermediul expectorației.”, explică dr. Teodora Purtan, pe site-ul romedic.ro

Mucusul și flegma nu sunt întotdeauna la fel.

Astfel, la o persoană sănătoasă, mucusul reprezintă un strat de protecție normal în jurul căilor respiratorii, dar și al ochiului, cornetelor nazale și tractului urogenital. Mucusul este un gel vâscoelastic adeziv produs în căile respiratorii de glandele submucoase și celulele caliciforme și este format, în principal, din apă. De asemenea, conține glicoproteine ​​mucoase cu greutate moleculară mare care formează polimeri liniari (mucine). Aspectul mucusului normal este, de regulă, seros și limpede, transparent.

Flegma apare, de obicei, în cazul unor afecțiuni sau a unor condiții care modifică secrețiile căilor respiratorii.  Flegma apare atunci când plămânii produc prea mult mucus. Corpul încearcă să elimine acest exces de mucus  sub formă de spută.

Flegma este o secreție groasă ce se formează în căile respiratorii în timpul bolii și inflamației. Flegma conține de obicei mucus, agenți patogeni (virusuri, bacterii), alte resturi organice și celule ale sistemului imunitar implicate în reacția inflamatorie împotriva patogenilor. Atunci când este expectorată prin tuse, flegma devine spută.

Sputa poate fi amestecată cu salivă, dar nu este tot una cu aceasta. Cele mai bune probe de spută conțin cât mai puțină salivă, deoarece saliva contaminează proba cu bacterii orale.  De asemenea, este important ca proba de spută să conțină cât mai puține resturi mucoide de la nivelul nasului, pentru a putea fi folosită pentru diagnosticarea infecțiilor de la nivelul căilor respiratorii inferioare.

Vâscozitatea sputei ajută la captarea particulelor străine și eliminarea acestora prin tuse.  

Cantitatea de mucus din corp este reglată în principal prin două mecanisme:

  • Celulele secretoare de mucus: celulele caliciforme ale membranelor mucoase și glandele submucoase ale sistemului respirator, gastrointestinal și reproductiv sunt responsabile pentru secreția de mucus.
  • Aparatul muco-ciliar, format din mucus și cili vibratili,  responsabil pentru curățarea mucusului din faringe, unde este în cele din urmă expectorat prin reflexul de tuse.  Cilii vibrează de 10 până la 12 ori pe secundă, propulsând mucusul cu un milimetru pe minut.

Tipuri de spută

Există mai multe tipuri de spută, iar examinarea fizică a consistenței, culorii și aspectului ei dă deja informații importante pentru diagnosticul bolilor respiratorii.

Alergiile simple sau fumatul pot provoca, de asemenea, modificări ale culorii mucusului.

În funcție de consistența sa, sputa poate fi de mai multe tipuri:

  • Seroasă (sputa transudat), care are un aspect transparent, cu consistență redusă, aspect spumant, iar uneori poate avea culoare roz, din cauza firelor de sânge. Este caracteristică edemului pulmonar acut.
  • Mucoasă (spuma exudat), de culoare albă sau gri, cu conținut crescut de mucus, rezultată în urma inflamației, de exemplu în bronșite, traheite sau astm bronșic.
  • Purulentă, cu aspect galben-verzui și acumulare de puroi, ce poate să apară în abcese pulmonare sau pleurezii. Uneori sputa purulentă poate alterna cu spută seroasă sau mucoasă, ca în cazul unor bronșite, bronșiectazii, gangrene pulmonare.
  • Sanguinolentă, caracterizată prin apariția sângelui în cantități mai mici sau mai mari, de exemplu în cazul pneumoniilor severe sau TBC.

În funcție de culoare, proba de spută poate indica afecțiuni diferite:

  • Spută limpede, albă sau gri indică, de obicei, plămâni sănătoși, dar dacă este în exces poate indica o boală pulmonară, alergie sau infecție virală.
  • Spută galben-închis sau verde poate indica o infecție (bacteriană sau virală) ori fibroza chistică, o afecțiune moștenită, care implică acumularea de mucus în exces. Sputa galbenă sau gălbui purulentă indică faptul că proba conține puroi.  Culoarea verde sau verzuie a sputei indică o infecție respiratorie de lungă durată, în care au loc modificări degenerative ale celulelor (culoarea verde este cauzată de degenerarea verdoperoxidazei neutrofile),  cum ar fi pneumonie, abces pulmonar rupt, bronșită infecțioasă cronică și bronșiectazie infectată sau fibroză chistică.
  • Spută maro apare adesea la persoanele care fumează și la cei cu antracoză, o afecțiune care rezultă din expunerea la praful de cărbune. Sputa maronie este și un indicator potențial al bronșitei cronice (maroniu, galben sau verzui); pneumoniei cronică (maro-albicioasă); tuberculozei; cancerului de plămani.
  • Sputa de culoare ruginie este cauzată, de obicei, de bacterii pneumococice, embolie pulmonară, cancer pulmonar sau tuberculoză pulmonară.
  • Sputa cu striații de sânge este un indicator al posibilei inflamații la nivelul căilor respiratorii (al laringelui, traheei sau bronhiilor); al cancerului de plamani;  al alte leziuni hemoragice, ulcere sau tumori ale căilor respiratorii inferioare sau al unei embolii pulmonare, un cheag de sânge la nivelul plămânilor care necesită asistență medicală imediată.
  • Spută roz poate indica edem pulmonar, rezultat dintr-o afecțiune precum insuficiența cardiacă congestivă. Sputa roz este  amestecată uniform cu sânge din alveole și/sau bronhii periferice mici, așa cum se observă în cazul unui edem pulmonar.
  • Sputa roșie, cu cantități mari de sânge (hemoptizie) poate fi un indicator al tuberculoze cavitare, al cancerul pulmonar sau al abcesului pulmonar. Poate apărea, de asemenea, în bronșiectazii,  infarct pulmonar sau  embolie pulmonară.
  • Sputa roșie gelatinoasă poate fi un indicator al pneumoniei cauzate de Klebsiella.

Culoarea unei probe de spută poate oferi indicii importante cu privire la tratamentul eficient al pacienților cu bronșită cronică:

  • culoare galben-verzuie (mucopurulentă) sugerează o infecție bacteriană și  necesitatea unui tratament antibiotic.  Sputa purulentă conține puroi, compus din globule albe, resturi celulare, țesut mort, lichid seros și lichid vâscos (mucus). Se observă în cazuri de pneumonie, bronșiectazii, abces pulmonar sau un stadiu avansat de bronșită.
  • spută cenușiu albicioasă poate sugera deshidratare  sau prezența eozinofilelor și posibil a unor celule neutrofile inflamatorii (caracteristice bronșitei alergice cronice).
  • Un aspect alb, lăptos sau opac (mucoid) poate sugera o eficiență mai mică a antibioticelor în tratament.
  • spută spumoasă, albă sau roz poate indica edem pulmonar,  mai mult sau mai puțin sever.

Pentru ce se folosește un examenul sputei

”Examenul microbiologic al sputei este indicat bolnavilor diagnosticați cu bronşită cronică,  pneumonii bacteriene (determinate de Mycoplasma pneumoniae, de etiologie virală sau fungică), tuberculoză pulmonară sau bronşiectazii şi prezintă două etape: examenul macroscopic şi examenul microscopic.”, specifică dr. Purtan.

O cultură de spută este folosită cel mai adesea pentru:

  • Detectarea unei infecții și identificarea bacteriilor și fungilor care provoacă infecții.  Examenul de spută este folosit frecvent pentru a depista bacterii precum: Moraxella catarrhalis, Mycobacterium tuberculosis, Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae sau alți agenți patogeni.
  • Monitorizarea unei boli pulmonare cronice pentru a vedea dacă se agravează
  • Monitorizarea eficienței tratamentului în cazul unor infecții respiratorii.
  • Stabilirea diagnosticului de pneumonie sau în cazul altor infecții grave ale plămânilor sau căilor respiratorii.

Se recomandă realizarea unui examen de spută în cazul unor afecțiuni respiratorii însoțite de simptome precum:

Tuse care produce o cantitate mare de mucus

  • Febră
  • Frisoane
  • Dificultăți de respirație
  • Durere în piept care se agravează la respirație profundă sau tuse
  • Oboseală
  • Confuzie

Ce afecțiuni sau condiții medicale determină exces de spută

Există multe motive pentru care organismul produce spută în exces sau spută cu o culoare sau o textură neobișnuită. Acestea includ

Astmul

Persoanele cu astm bronșic au căi respiratorii sensibile la alergeni, cum ar fi polenul sau poluanții din aer. De asemenea, au un risc mai mare de infecții respiratorii. Acești factori pot duce la inflamarea căilor respiratorii și pot determina producția de  mucus suplimentar.

Fibroza chistică

O persoană cu fibroză chistică are o anumită mutație genetică care determină organismul să producă mucus gros în exces. Acest mucus neobișnuit de gros poate bloca căile respiratorii și poate provoca dificultăți de respirație.

Mucusul gros din fibroza chistică devine un mediu ideal pentru înmulțirea bacteriilor, crescând riscul de infecție.

Infecții ale tractului respirator

O spută cu o culoare diferită de cea a salivei poate fi un semn al unei infecții ale tractului respirator inferior, care afectează și plămânii. Exemplele includ pneumonia bacteriană sau virală și bronșita.

În cazul infecțiilor respiratorii bacteriene, sputa poate avea o consistență groasă și un miros neplăcut.

În stadiile incipiente ale unei infecții, sputa poate fi verde închis sau galben. Pe măsură ce infecția se retrage, culoarea devine mai deschisă. Prezența unei mieloperoxidază (sau verdoperoxidaza menționată mai sus) este responsabilă de culoarea verde a sputei în timpul unei infecții.

Dintre infecțiile respiratorii care determină o spută modificată pot fi menționate:

Infecția COVID 19

Unele persoane cu COVID-19 au o tuse uscată, dar aproximativ 30% au o tuse care produce spută. Acest lucru poate agrava problemele de respirație. Studiile sugerează că cei cu probleme de respirație la începutul bolii pot dezvolta simptome mai severe și pot avea un prognostic mai dificil decât cei care observă inițial febră, durere și diaree.

Gripa

Gripa este o infecție virală care poate produce spută groasă (flegmă) de culoare verde sau galbenă. Alte simptome ale gripei includ: febră, tuse, dureri musculare, cefalee, durere în gât, oboseală. Pot apărea, de asemenea, simptome non-respiratorii precum vărsături, greață, diaree.

Bronşita

Bronșita este o infecție a căilor respiratorii principale ale plămânilor, bronhiile. Acestea devin inflamate și produc mucus în exces. În bronșita acută unul din cele mai importante simptome  este tusea cu expectorație reprezentată de o spută limpede, gri sau verzuie.

Bronșita acută durează aproximativ 3 săptămâni și, de obicei, dispare fără tratament. Dacă simptomele se agravează sau nu se ameliorează, este necesar un consult medical, pentru că bronșita poate evolua spre pneumonie, în special în cazul unor grupuri de risc, precum: vârstnicii, fumătorii, persoanele cu un sistem imunitar compromis sau diferite comorbidități.

Bronșita cronică durează cel puțin 3 luni și este recurentă. Este un simptom al altor afecțiuni pulmonare, inclusiv emfizemul și BPOC. Evitarea fumatului poate ajuta la gestionarea acestuia.

Pneumonia

O persoană cu pneumonie poate avea o tuse uscată sau o tuse care produce spută groasă, galbenă, verde sau maro. De asemenea, pot să apară striații de sânge în spută.Aceasta este o infecție virală sau bacteriană care duce la inflamarea țesutului pulmonar și poate fi însoțită de simptome severe precum: dificultăți de respirație, dureri în piept, tahicardie, febră și frisoane, senzație generală de rău. Dispneea și tusea însoțită de spută sanguinolentă sunt simptome care necesită intervenție medicală de urgență.

Tuberculoza

Tuberculoza  este o infecție bacteriană care, în stadiile avansate, poate avea ca simptom eliminarea de spută cu striații de sânge sau chiar tusea cu o cantitate mare de sânge (hemoptizia).

Alte simptome ale TBC includ:

  • tuse severă care durează 3 săptămâni sau mai mult
  • dureri în piept
  • slăbiciune și oboseală
  • apetit scăzut și pierdere în greutate
  • febră și frisoane
  • transpirații nocturne

Persoanele cu TBC vor avea nevoie de un curs de antibiotice care durează câteva luni.

Fumatul

Fumatul crește riscul apariției diferitelor boli, inclusiv cancerul pulmonar, bronșita cronică și boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC). Un motiv pentru producția excesivă de mucus în cazul fumătorilor este protejarea plămânilor de deteriorarea cauzată de particulele nocive din tutun.

Cum se face examenul sputei

Procedura de recoltare a specimenelor de spută este, de obicei, relativ simplă, non-invazivă. Cu toate acestea, în unele situații clinice, abordarea poate fi mai viguroasă din cauza incapacității pacientului de a elimina mucusul din tractul respirator superior. Astfel, unele manevre kinetoterapeutice pot fi considerate adjuvante pentru obținerea de material pentru analiză.

În mod obișnuit, eșantionul de  spută este colectat dimineața devreme, înainte de a mânca sau a bea orice pentru a evita contaminarea probei.

Inițial, pacienții trebuie să clătească gura cu apă curată timp de 10-15 secunde pentru a elimina orice contaminanți din cavitatea bucală.

După expulzarea salivei, pacienții inspiră profund de trei ori, tușind la intervale de 2 minute până la apariția sputei.  Sputa este apoi colectată într-un recipient steril bine închis, obținut de la medic sau cumpărat din farmacie. Capacul recipientului în care este colectat primul fluid trebuie să fie schimbat pentru a evita contaminările.

În unele situații, procedura poate fi repetată până când au fost colectate 10 până la 20 ml de probă de spută.

Probele de spută sunt utilizate pentru mai multe tipuri de investigații:

  • examinare cu ochiul liber
  • investigarea microbiologică a infecțiilor respiratorii
  • investigațiile citologice ale sistemelor respiratorii

Este esențial ca specimenul de spută să nu includă material mucoid din nas sau din cavitatea bucală.

O cultură de spută se face adesea cu un alt test numit colorație Gram. O colorație Gram este un test care verifică bacteriile la locul unei infecții suspectate sau în fluidele corporale, cum ar fi sângele sau urina. Cultura de spută împreună cu colorația Gram poate ajuta la identificarea tipului specific de infecție pe care îl puteți avea, bacteriile fiind de două tipuri:

  • Bacterii Gram pozitive, care rețin colorația violetului de gențiană, astfel încât cultura examinată la microscop are o culoare violet. Astfel de bacterii sunt Streptoccocus pneumoniae, Staphylococcus aureus sau Bacillus anthracis.
  • Bacterii Gram negative, care permit scurgerea violetului de gențiană și se colorează mai slab, roz sau roșu: Moraxella catharalis, Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella pneumoniae.
    De regulă, bacteriile Gram pozitive sunt mai sensibile la tratamentul cu antibiotic decât cele Gram negative.

Proba de spută este trimisă la laborator chiar în ziua recoltării.  

În tuberculoză, trei probe de spută trebuie recoltate în trei zile consecutive și returnate la laboratorul clinic în fiecare zi.

Pentru colectarea sputei în laborator, medicul sau asistentul medical va proceda astfel:

  • Va cere să respirați profund și apoi să tusiți puternic într-un recipient special.
  • Poate aplica scurte lovituri la nivelul pieptului pentru a ajuta la slăbirea și eliberarea sputei din plămâni.
  • Dacă aveți dificultăți de a furniza suficientă spută, medicul poate utiliza anumiți aerosoli care facilitează tusea.

Inducerea sputei este o procedură utilizată în diagnosticarea tuberculozei pulmonare, pentru a colecta secreții respiratorii adecvate de la pacienții care au dificultăți în producerea sputei. Sunt vizați în special, pacienții cu suspiciune de tuberculoză miliară și/sau revărsat pleural tuberculos. În astfel de situații, pacientul inhalează soluție salină hipertonică nebulizată pentru a lichefia secrețiile căilor respiratorii. Această soluție salină hipertonică 3% (20 ml) stimulează tusea pacientului și favorizează expectorația secrețiilor căilor respiratorii.

Pacientul inhalează ceața hipertonică timp de aproximativ cinci minute, apoi respiră adânc de câteva ori înainte de a încerca să tușească.

Dacă există dificultăți în eliminarea sputei,  personalul medical poate folosi fizioterapie toracică blândă pentru a ajuta pacienții să producă spută. În timpul procedurii, pacienții trebuie supravegheați îndeaproape de către personalul medical pentru a identifica orice potențială ruptură a bulelor pleurale, declanșând un pneumotorax care pune viața în pericol.

Pacienții trebuie să se oprească atunci când se prelevează 1 până la 2 ml de eșantion de spută pentru fiecare probă sau ating 15 minute de nebulizare. De asemenea, manevrele sunt oprite dacă pacientul se plânge de presiune toracică, dispnee sau respirație șuierătoare. Dacă aceste simptome persistă, este necesară un studiu imagistic, pentru a vedea cum sunt afectați plămânii.

În cazul în care cantitatea de spută colectată tot nu este suficientă, medicul poate efectua o procedură numită bronhoscopie. În această procedură, veți primi mai întâi un medicament care să vă ajute să vă relaxați, iar apoi un medicament anestezic. Apoi, un tub subțire, luminat, va fi introdus prin gură sau nas în căile respiratorii și se va colecta o probă  de mucus direct de la acest nivel. Persoanele care fac bronhoscopie nu trebuie să mănânce și să bea cu două ore înainte de test.

Examenul de spută va evidenția dacă există anumiți agenți patogeni sau celule anormale și, în funcție de rezultate se va trece la stabilirea tratamentului.

Ce teste de spută există

Analiza sputei se realizează prin intermediul mai multor teste:

Cultura de spută

Proba de spută este adăugată pe o placă de cultură cu o substanță specifică care favorizează creșterea bacteriilor sau ciupercilor. Apoi se acoperă vasul și se așează într-un incubator la 37 de grade C (în cazul bacteriilor) și 30 de grade C (pentru fungi sau ciuperci). Specialistul de laborator verifică în fiecare zi creșterea bacteriilor sau ciupercilor pe placa de cultură. În cazul în care cultura de spută este pozitivă, se vor efectua microscopia, morfologia coloniei sau teste biochimice de creștere bacteriană pentru a identifica tipul specific de bacterie sau ciupercă.

Teste de colorare a sputei

Proba de spută se distribuie sub formă de frotiu pe o lamelă de microscop. Se folosesc diferiți coloranți care  sunt adăugați la probă, apoi lamela se spală cu apă, alcool sau soluții acide. Lamelele sunt apoi cercetate la microscop. Dacă sunt identificate în specimene bacterii, ciuperci sau celule specifice, rezultatele sunt pozitive.

Testarea biochimică a sputei

Pentru a identifica un microorganism, bacteriile sunt inoculate într-o serie de medii diferențiale. Apoi se utilizează diferiți indicatori pentru a observa produsele finale specifice ale metabolismului în interiorul mediului.

Examinarea citologică a sputei

Frotiul de spută este colorat cu diferiți coloranți conform instrucțiunilor. Apoi specialistul în patologie celulară examinează lamela colorată la microscop pentru a găsi celulele anormale din specimenul de spută.

”Examenul microbiologic al sputei este folosit pentru a diagnostica pneumonia bacteriană, bronșita şi alte afecţiuni pulmonare. Pentru această investigaţie este necesar să se recolteze sputa de dimineaţă, iar în funcţie de necesitate, pot fi necesare până la trei recoltări în zile consecutive.”, precizează dr. Roxana Claudia Mateescu pe site-ul farmaciata.ro

Testarea amplificarii acidului nucleic al sputei

ARN-ul sau ADN-ul este extras din specimenul de spută, conform instrucțiunilor diferitelor truse comerciale. ADN-ul sau ARN-ul este adăugat într-un tub de reacție PCR cu primeri proiectați, polimerază Taq, trifosfați deoxinucleozidici [dNTPs] și o sondă marcată cu fluorescent. Apoi tubul cu amestec de reacție RT-PCR este plasat într-un dispozitiv PCR în timp real pentru amplificarea moleculelor la temperaturi specifice.

Testarea susceptibiliății antimicrobiene a sputei

Pentru această metodă, bacteriile sau ciupercile izolate din probele de spută sunt diluate în soluție salină și tamponate pe panourile speciale. Pentru metoda de difuzie în vase, diferite concentrații selectate de antibiotice sunt plasate direct pe plăcile de agar tamponate cu bacterii. Panourile sau plăcile sunt incubate la 35 de grade C timp de aproximativ 16 până la 18 ore sau mai mult. Concentrația minimă a antibioticului care inhibă creșterea organismelor este determinată conform instrucțiunilor diferiților producători.

Rezultatele testelor de spută pot fi coroborate cu constatări ale altor investigații. Astfel, medicul poate solicita o radiografie sau o tomografie computerizată pentru a căuta semne ale unei afecțiuni pulmonare în curs.

De asemenea, poate fi realizată testarea funcției pulmonare pentru a aprecia capacitatea de funcționare a plămânilor și potențialele deficiențe.

Pe baza rezultatelor testelor, medicul va realiza un plan de tratament pentru afecțiunile pulmonare.

”Sputa, în sine, nu se tratează. Este necesar să fie tratata boala de fond care cauzează producerea sputei. Astfel, după administrarea tratamentului indicat de medic (antibiotice, antiinflamatoare etc.) şi sputa va fi redusă.”, arată dr. Mateescu.

Cunoscând ce agent patogen provoacă o anumită infecție, el va alege cea mai potrivită opțiune de tratament, luând în considerare rezultatele testelor de sensibilitate a bacteriilor sau fungilor la anumite medicamente.

Surse: