Dispneea: ghidul complet de care ai nevoie

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Dispneea, cunoscută și sub denumirea de scurtare a respirației, este senzația subiectivă că nu poți trage suficient aer în plămâni, însoțită adesea de o senzație de presiune în piept. Această dificultate de respirație poate să apară în anumite situații la persoane sănătoase, de exemplu în caz de anxietate sau atac de panică, dar poate fi și un simptom al unor afecțiuni serioase, precum bolile de inimă sau plămâni. Multe persoane pot experimenta și dispneea temporară, după un antrenament intens sau altă activitate fizică care implică efort.

Dispneea este un simptom debilitant, ce afectează calitatea vieții, toleranța la efort și poate fi asociată cu urgențe precum atacul de cord sau exacerbările BPOC. În multe boli, precum cele de inimă sau Boala pulmonară obstructivă cronică, dispneea este un simptom ce nu trebuie neglijat, pentru că este frecvent asociată cu evenimente fatale. Dispneea este, de asemenea, asociată cu scăderea capacității funcționale și cu o afectare psihologică mai pronunțată la persoanele în vârstă.

Citește  mai departe pentru a afla mai multe despre dispnee, cauzele acesteia și modul în care poate fi tratată.

Ce este dispneea

Dispneea este definită de Societatea Americană Toracică ca „o experiență subiectivă de disconfort în respirație ce constă în senzații distincte calitativ, care variază în intensitate”.  Experții recomandă evaluarea dispneei prin prisma intensității senzațiilor distincte ce o caracterizează, a gradului de suferință implicat și a sarcinii sau impactului acesteia asupra activităților cotidiene.

”Respirația cu dificultate – care în termeni medicali se numește dispnee – este senzația de respirație neplăcută sau incomodă. Este trăită diferit, în funcție de cauza. Dispneea poate fi pulmonară, cardiacă sau de alte cauze. Odată cauza identificată, în majoritatea situațiilor afecțiunea poate fi tratată cu ameliorarea sau dispariția dispneei.”, spune dr. Ileana Andreescu, pe site-ul reginamaria.ro

Senzațiile distincte asociate dispneei include dificultate la respirație, senzație de apăsare în piept și senzația de ”foame de aer”, de oxigen insuficient.

Dispneea este un simptom multifactorial, care implică interacțiunea dintre diverși factori fiziologici, psihologici și de mediu. Înțelegerea sa poate deriva doar dintr-o abordare multidisciplinară și multidimensională. Pe lângă factorii fizici implicați, dispneea este asociată și cu o modificare a stării afective, mergând uneori până la depresie, cu incapacitarea persoanei de desfășurare a anumitor sarcini și cu o scădere semnificativă a calității vieții.

Dispneea poate fi o manifestare normală, atunci când apare în urma unui efort intens, dar devine patologică dacă apare în stare de relaxare sau după activități obișnuite, ce nu implică un efort important. În 85% din cazuri dispneea este asociată cu astmul, pneumonia, ischemia cardiacă, bolile pulmonare interstițiale, insuficiența cardiacă congestivă, Boala Pulmonară Obstructivă Cronică sau cu anumite cauze psihogene, cum ar fi tulburarea de panică și anxietatea.Tratamentele pentru ameliorarea dispneei depind, în general, de abordarea cauzei de bază.

Există categorii de persoane care au un risc mai mare de dispnee:

”– Femeile însărcinate. Simptomele ușoare ale dispneei sunt frecvente în timpul sarcinii, deoarece această stare schimbă capacitatea de respirație a unei femei. Capacitatea de respirație crește în timpul sarcinii, dar există o reducere a volumului pulmonar de până la 20% la sfârșitul expirației.

– Persoanele în vârstă și persoanele cu boli grave. Dispneea se dezvoltă mai ales atunci când oamenii ajung într-un stadiu avansat al anumitor boli.

– Sugarii. Bolile sistemului respirator superior care provoacă dispnee acută sunt o urgență pediatrică relativ frecventă. Acestea reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de dificultăți de respirație la sugari. Inhalarea unui obiect străin și inflamația epiglotei sunt cauze des întâlnite ale dispneei la sugari.”, arată dr. Oana Cuzino, medic primar geriatrie, pe site-ul doc.ro

Dispneea, cauze și simptome

1. Cauzele dispneei

Cauzele care pot duce la dispnee pot fi normale și patologice.

Cauzele normale ale dispneei sunt implicate în declanșarea acesteia la persoanele sănătoase. Acest tip de dispnee temporară încetează odată cu întreruperea activității sau condiției care a determinat-o.

Exercițiile fizice și efortul

Exercițiile fizice sunt, de obicei, un declanșator al dispneei de scurtă durată. În urma unei activități intense, multe persoane au senzația de scurtare a respirației și că nu au suficient oxigen pentru a satisface cerințele corpului.

În astfel, este firesc să te oprești câteva minute pentru a-ți trage respirația. După o scurtă perioadă de pauză și relaxare, o persoană sănătoasă va respira din nou în ritmul normal.

Altitudinea

Dispneea poate să apară atunci când o persoană se află la altitudine mai mare și nu este obișnuită cu aerul rarefiat, care conține mai puțin oxigen disponibil.

Stări de stres, tensiune, frică

O scurtare a respirației poate să apară și în asociere cu anumite condiții emoționale, care afectează ritmul respirator normal. Stresul și frica determină un răspuns al organismului de tip ”luptă sau fugi”, care implică modificări ale ritmului respirator, în sensul în care respirația se scurtează și se accelerează, persoana putând avea o stare de hiperventilație, pentru a asigura necesarul de oxigen în astfel de condiții. Uneori, o persoană aflată sub stres poate experimenta dispnee sau poate avea perioade în care își ține respirația mai mult decât este normal.În astfel de cazuri, este idnicată o concentrare asupra respirației și încercarea de a normaliza ritmul ei, pentru că acest lucru aduce o stare de relaxare și detensionare în întregul organism.

Sarcina

Aproximativ două treimi dintre femei se confruntă cu dificultăți de respirație ca parte a unei sarcini normale.

”Dispneea este o problema frecventă la femeia gravidă, fiind determinată de modificările normale ale sarcinii. În prima parte a sarcinii, respirația poate fi afectată că urmare a creșterii hormonului progesteron care determina o respirație mai rapidă și mai profundă. Apoi, respirația poate deveni greoaie pe măsură ce uterul se mărește și va exercită o presiune asupra diafragmuluiși plămânilor.”, arată dr. Andreescu.

Cauzele patologice ale dispneei sunt reprezentate de o gama largă de afecțiuni. În multe cazuri, dispneea asociată unei boli poate indica o urgență medicală, mai ales când vorbim despre un episod acut. Unele boli, precum Boala Pulmonară Obstructivă Cronică sunt asociate cu o scurtare cronică a respirației, dar chiar și în cazul persoanelor cu BPOC sau astm, pot apărea episoade acute de dispnee mai pronunțată, asociate exacerbărilor.

Dificultățile de respirație sunt, în general, cauzate de afecțiuni cardiace sau respiratorii, dar pot avea și cauze neurologice, musculo-scheletice, endocrine, hematologice și psihiatrice.

Cele mai frecvente cauze cardiovasculare sunt infarctul miocardic acut și insuficiența cardiacă congestivă, în timp ce cauzele pulmonare comune includ boala pulmonară obstructivă cronică, astmul, pneumotoraxul, edemul pulmonar și pneumonia.

Dispneea acută este asociată cu modificări fiziologice bruște, cum ar fi edem laringian, bronhospasm, infarct miocardic, embolie pulmonară sau pneumotorax. Pacienții cu BPOC și fibroză pulmonară idiopatică au o progresie treptată a dispneei la efort, punctată, din când în când, de exacerbări .

Majoritatea astmaticilor nu au simptome zilnice, dar au episoade intermitente de dispnee, tuse și apăsare în piept care sunt, de obicei, asociate cu factori declanșatori specifici, cum ar fi o infecție a tractului respirator superior sau expunerea la alergeni.

Condițiile care pot provoca dispnee pe termen scurt includ:

  • insuficiență cardiacă bruscă
  • tensiune arterială scăzută
  • pneumonie
  • embolie pulmonară (cheag de sânge în plămâni)
  • pneumotorax
  • intoxicare cu monoxid de carbon
  • anafilaxie (reacție alergică severă)
  • stres sau anxietate
  • temperaturi extreme
  • revărsat pleural
  • agravarea bolii pulmonare obstructive cronice
  • blocarea căilor respiratorii de un aliment sau obiect

Dispneea din cauze cardiace sau pulmonare este însoțită, de regulă și de alte simptome. Iată câteva dintre afecțiunile grave asociate cu dispnee, care necesită intervenție de urgență:

Sindrom coronarian acut

Sindromul coronarian acut se prezintă frecvent cu disconfort toracic retrosternal și dificultăți de respirație. În mod atipic poate fi semnalat doar de dispnee acută. Factorii de risc includ vârsta înaintată, fumatul, hipertensiunea arterială, hiperlipidemia și diabetul.

Insuficiență cardiacă congestivă

Insuficiența cardiacă congestivă se prezintă frecvent cu dificultăți de respirație la efort, ortopnee și dispnee paroxistică nocturnă. Factorii de risc pentru decompensarea acută includ aportul ridicat de sare, nerespectarea prescripțiilor medicale, ischemia cardiacă, ritmurile cardiace anormale, insuficiența renală, embolia pulmonară, hipertensiunea arterială și infecțiile. Tratamentul este orientat spre scăderea congestiei pulmonare.

Boală pulmonară obstructivă cronică

Persoanele cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC), cel mai frecvent emfizem sau bronșită cronică, au frecvent dificultăți cronice de respirație și o tuse productivă cronică.  O exacerbare acută a BPOC se prezintă cu dispnee severă și producție de spută. Tratamentul, în caz de exacerbare acută, presupune, de regulă, o combinație de anticolinergice, agonişti ai receptorilor beta2-adrenergici, steroizi și posibil ventilație cu presiune pozitivă.

Astm

Astmul este cel mai frecvent motiv care aduce pacienții la urgență cu dispnee. Este cea mai frecventă boală pulmonară atât în ​​țările în curs de dezvoltare, cât și în cele dezvoltate, ce afectează aproximativ 5% din populație. În afara dispneei, alte simptome includ respirație șuierătoare, senzație de presiune în piept și tuse uscată, neproductivă. Corticosteroizii inhalatori sunt tratamentul preferat, în vreme ce simptomele acute sunt tratate cu bronhodilatatoare cu acțiune scurtă.

Pneumotorax

Pneumotoraxul se prezintă de obicei cu durere toracică pleuritică cu debut acut și dificultăți de respirație care nu se ameliorează cu oxigen. Examenul fizic poate evidenția absența zgomotelor respiratorii pe o parte a pieptului, distensia venoasă jugulară și deviația traheală.

Pneumonie

Simptomele pneumoniei sunt febra, tusea productivă, dificultățile de respirație și durerea pleuritică în piept. La auscultație se pot distinge trosnituri inspiratorii. O radiografie toracică este utilă pentru a diferenția pneumonia de insuficiența cardiacă congestivă. Deoarece cauza pneumoniei poate fi o infecție bacteriană, antibioticele sunt utilizate de obicei pentru tratament.

Embolie pulmonară

Embolia pulmonară se prezintă în mod clasic cu un debut acut de dispnee. Alte simptome includ durere pleuritică în piept, tuse, hemoptizie și febră. Factorii de risc includ tromboza venoasă profundă, intervențiile chirurgicale recente, cancerul și istoricul de tromboembolism. În cazul pacienților cu dispnee severă, emobolia pulmonară trebuie luată în considerare printre primele cauze posibile, dat fiind riscul ridicat de mortalitate. În funcție de severitatea simptomelor, tratamentul începe, de obicei, cu anticoagulante.

Infecție COVID-19

Persoanele care au fost infectate cu COVID-19 pot avea simptome precum febră, tuse uscată, pierderea mirosului și gustului și dispnee sau dificultăți de respirație.

Anemie severă

Anemia care se dezvoltă treptat se prezintă de obicei cu dispnee de efort, oboseală, slăbiciune și tahicardie. Anemia cronică poate duce la insuficiență cardiacă. Menstruația, în special dacă este excesivă, poate contribui la anemie și la dispnee consecutivă la femei. Durerile de cap sunt, de asemenea, asociate cu dispneea la pacienții care suferă de anemie. Unii pacienți raportează o senzație de amorțeală în cap, iar alții acuză vedere încețoșată cauzată de hipotensiune arterială în spatele ochiului. Alte simptome pot include pierderea concentrării, oboseala, afectarea facultății de limbaj și pierderea memoriei.

Cancer

Dificultățile de respirație sunt frecvente la persoanele cu cancer și pot fi cauzate de numeroși factori. La persoanele cu cancer avansat, poate să apară dispneea severă continuă însoțită și de alte dificultăți de respirație.
Alte cauze importante ale dispneei includ tamponada cardiacă, anafilaxia, boala pulmonară interstițială, atacurile de panică și hipertensiunea pulmonară.

Tamponada cardiacă este asociată cu dispnee, tahicardie, presiune venoasă jugulară crescută.

Anafilaxia începe în câteva minute de la intrarea în contact cu alergenul declanșator. Pe lângă dispnee apar și alte simptome precum urticaria, umflarea gâtului și tulburări gastro-intestinale.Tratamentul primar este epinefrina.

Atacurile de panică sunt asociate cu dispnee, hiperventilație, transpirație și amorțeală.

Afecțiunile neurologice, cum ar fi leziunile măduvei spinării, leziunile nervului frenic, sindromul Guillain-Barré, scleroza laterală amiotrofică, scleroza multiplă și distrofia musculară pot determina dispnee și dificultăți de respirație.

Sarcoidoza este o boală inflamatorie de etiologie necunoscută care se prezintă în general cu tuse uscată, oboseală și dificultăți de respirație, deși pot fi afectate mai multe sisteme de organe, cu implicarea unor zone precum ochii, pielea și articulațiile.

2. Simptome asociate dispneei

Principalul simptom al dispneei este respirația dificilă, mai scurtă decât normal.  

În cazurile ușoare, senzația este de a nu primi suficient aer în plămâni și a simți nevoia să respiri mai des și mai rapid. Cu toate acestea, în cazuri severe, poate apărea senzația de sufocare.

Crizele de dispnee pot provoca, de asemenea, constricție în piept.

Dispneea care apare după exerciții fizice intense este de înțeles. Cu toate acestea, este necesară solicitarea de  asistență medicală dacă:

  • apare scurtarea resirației foarte repede, mai devreme decât ai fost obișnuit, după o activitate fizică mai mult sau mai puțin intensă
  • te simți fără suflare după o activitate la care obișnuiai să le descurci fără probleme
  • se instalează dispneea brusc, fără nici o explicație
  • apar alte simptome asociate dispneei, precum presiune în piept, durere ori simptome asociate exacerbărilor BPOC

Tipuri de dispnee

Așa cum am arătat deja, dispneea poate fi asociată cu o serie de afecțiuni de bază. Se poate face o primă clasificare a tipurilor de dispnee în funcție de afecțiunea de bază, așa cum re găsim pe site-ul paginadenursing.ro:

• dispnee obstructivă (apare în afecțiunile obstructive ale căilor aeriene superioare, insuficiență respiratorie pulmonară sau extrapulmonară)
• dispnee restrictivă (apare în pneumonii, bronhopneumonii, pleurezii, chist hidatic, pneumotorax)
• dispnee mixtă (asocierea celor două tipuri);

În funcție de modificările ritmului cardiac însoțitor, deosebim următoarele tipuri de dispnee :

  • tahipneea (respirație rapidă și superficială) 
  • bradipneea (diminuarea ritmului respirator)
  • polipneea sau hiperpneea(accelerarea ritmului respirator)

În funcție de momentul și circumstanțele apariției, precum și de modul de manifestare pot fi definite:

• dispneea de efort:

La rândul ei, dispneea de efort cuprinde mai multe stadii propuse de OMS:
o gradul l: dispnee apărută la eforturi mari;
o gradul. ll: dispnee apărută la eforturi importante dar obişnuite (mers rapid, urcarea mai multor etaje);
o gradul lll: dispneea apărută la eforturi uşoare;
o gradul lV: dispneea de repaus.

• dispneea permanentă:
– respiraţie deficitară permanentă determinată de insuficienţa cardiacă avansată, pneumotorax.

• dispneea paroxistică:
– este reprezentată prin accese respiratorii repetate ziua/noaptea

Poate fi:
– dispnee matinală, cauzată de contracţia spastică a bronhiolelor cu timpul expirator, mult îngreunat în cazul astmului
– dispnee vesperală cauzată de insuficienţa ventriculului stâng, astmului cardiac sau edemului pulmonar acut

Dispneea paroxistică nocturnă (PND) – este o senzație de dispnee care trezește pacientul, de multe ori după 1 sau 2 ore de somn, și este de obicei ameliorată în poziție verticală.

• dispneea de decubit apare atunci când persoana stă culcată și este determinată de perturbarea circulaţiei pulmonare prin procese pleuropulmonare şi afecţiuni cardiace

În funcție de mișcarea respiratorie pe care o afectează avem:

• dispnee inspiratorie
• dispnee expiratorie

Tot pe paginadenursing.ro sunt prezentate și tipurile particulare de dispnee ce apar în respirațiile patologice:

• respirația Cheynes – Stokes (o alternanță de polipnee neregulată alternată cu apnee de 10-30 secunde);
• respirația Kussmaul (respirație în 4 timpi);
• respirația Biot (mișcări respiratorii întrerupte de apnee de 5-30 secunde);
• respirația Bauchut (polipnee cu 40-50 respiratii pe minut, expiratie scurta si inspiratie lunga, denumită și respiratie inversată

O altă clasificare este în funcție de poziția corpului în care se instalează dispneea:

  • Ortopneea – este senzatia de dispnee in pozitie decubit, ameliorata prin starea in picioare sau in picioare.
  • Trepopneea – este o senzație de dispnee care apare într-o poziție de decubit lateral spre deosebire de cealaltă.
  • Platipneea – este o senzație de dispnee care apare în poziție verticală și se ameliorează în decubit

Dispneea cardiacă

Bolile cardiace sunt asociate frecvent cu dispnee. Totuși, atât în ​​bolile cardiace, cât și în cele pulmonare, cea mai frecventă cauză a dispneei este dereglarea mecanică a funcționării plămânilor.

Cele două forme majore de dereglare a mecanicii pulmonare care duc la dispnee pulmonară sunt bolile pulmonare obstructive, care provoacă rezistență crescută a căilor respiratorii, și bolile pulmonare restrictive, care provoacă rigiditate pulmonară crescută. La pacienții cu dispnee cardiacă, cauza majoră a dispneei este, de regulă, rigiditatea pulmonară crescută, ceea ce duce la un tip de boală pulmonară restrictivă.

Principalele afecțiuni cardiace care provoacă dispnee includ:

  • Insuficiență cardiacă congestivă (dreapta, stânga sau biventriculară)
  • Boală arterială coronariană
  • Infarct miocardic (antecedente recente sau trecute)
  • Cardiomiopatie
  • Disfuncție valvulară
  • Hipertrofie ventriculara stanga
  • Hipertrofia septală asimetrică
  • Pericardită
  • Aritmii

Cauzele cardiace ale dispneei includ insuficiența cardiacă congestivă dreaptă, stângă sau biventriculară cu disfuncție sistolică rezultată, boală coronariană, infarct miocardic recent sau la distanță, cardiomiopatie, disfuncție valvulară, hipertrofie ventriculară stângă cu disfuncție diastolică rezultantă, hipercardită asimetrică a septului și aritmie septală asimetrică.

Dispneea apărută la efort poate avea cauze cardiace sau pulmonare, iardispneea care apare atât la efort cât și în stare de relaxare implică adesea o patologie cardiopulmonară severă. Ortopneea și Dispneea Paroxistică Nocturnă pot să apară în caz insuficienței cardiace congestive sau a BPOC.

Dispneea cu cauze pulmonare

Cauzele pulmonare ale dispneei includ procese obstructive și restrictive. Cele mai frecvente cauze obstructive sunt boala pulmonară obstructivă cronică și astmul. Problemele pulmonare restrictive includ cauze extrapulmonare cum ar fi obezitatea, deformările coloanei vertebrale sau ale peretelui toracic și patologia pulmonară intrinsecă, cum ar fi fibroza interstițială, pneumoconioza, boala granulomatoasă sau boala vasculară de colagen.

Principalele  afecțiuni pulmonare care provoacă dispnee cronică sunt:

  • Boala Pulmonară Obstructivă Cronică
  • Astmul
  • Tulburările pulmonare restrictive
  • Afecțiunile pulmonare ereditare, precum fibroza chistică
  • Pneumotoraxul

Unele afecțiuni suplimentare ale plămânilor pot provoca, de asemenea, dificultăți de respirație. Acestea includ:

  • Cancer de plamani
  • Tuberculoză
  • Pleurezie (inflamația țesuturilor din jurul plămânilor)
  • Edem pulmonar (acumulare de lichid în plămâni)
  • Hipertensiune pulmonară (creșterea tensiunii arteriale în arterele pulmonare)
  • Sarcoidoza (formarea unor grupuri de celule inflamatorii în plămâni)
  • Leziuni pulmonare traumatice

Tulburările mixte cardiace și pulmonare sunt, de asemenea, surse comune de dispnee și includ BPOC cu hipertensiune pulmonară și cord pulmonar, decondiționare, embolii pulmonare și traumatisme.

Dispnee de efort

Dispneea care însoțește efortul fizică poate fi normală, instalându-se pe perioade scurte la persoanele care fac eforturi susținute sau intense și dispărând după relaxare.  Totuși, dispneea de efort poate fi și patologică, însoțind anumite afecțiuni, în special cardiace și pulmonare, dar și de altă natură.

În timpul exercițiilor, respirația este strâns legată de cerințele musculare și cardiovasculare. La persoanele sănătoase, dar care nu fac mișcare, exercițiul este mai mult o provocare pentru sistemele cardiovasculare și musculare locomotorii decât pentru sistemul respirator.

Prin urmare, subiecții sănătoși raportează de obicei oboseala mușchilor membrelor ca principală cauză pentru încetarea efortului. Dispneea la oamenii sănătoși crește proporțional cu creșterea ventilației și a efortului contractil respirator.

Senzațiile de dispnee pot depinde de tipul de efort realizat. Exercițiul de ciclism poate pune mai mult accent pe mușchii picioarelor, în timp ce alergarea poate induce niveluri mai mari de disconfort respirator.

Exercițiul nu numai că provoacă disconfort respirator, ci și disconfort muscular la nivelul membrelor și efort general. În ansamblu, percepția efortului fizic în timpul exercițiului este senzația conștientă a cât de grea și obositoare este o sarcină fizică.


La pacienții cu boli respiratorii și cardiovasculare apare adesea dispneea de efort, fiind mai degrabă un simptom al diferitelor afecțiuni decât o boală în sine. Ca atare, etiologia sa poate fi desemnată ca provenind din două sisteme primare: sistemul respirator și sistemul cardiac. Dispneea poate să apară și ca o combinație a unor afecțiuni cardiace și pulmonare, sau ca rezultat al altor boli sistemice.

Cauzele respiratorii pot include astmul, exacerbarea acută a tulburării pulmonare obstructive cronice (BPOC), pneumonia, embolia pulmonară, malignitatea pulmonară, pneumotoraxul sau aspirația.

Cauzele cardiovasculare pot include insuficiență cardiacă congestivă, edem pulmonar, sindrom coronarian acut, tamponada pericardică, defect valvular cardiac, hipertensiune pulmonară, aritmie cardiacă sau șunt intracardiac.

Alte boli sistemice, cum ar fi anemia, insuficiența renală acută, acidoza metabolică, tireotoxicoza, ciroza hepatică, anafilaxia, sepsisul, angioedemul și epiglotita, pot provoca, de asemenea, dispnee de efort.

Pacienții cu BPOC și cu boală pulmonară interstițială raportează frecvent lipsă de aer sau dificultăți respiratorii în timpul efortului.  Pacienții cu insuficiență cardiacă cronică, astm și hipertensiune arterială pulmonară suferă de asemenea de dispnee de efort semnificativă. Majoritatea acestor pacienți se plâng de dispnee de efort similară cu cea a pacienților cu BPOC.
Pacienții cu BPOC și insuficiență cardiacă au o toleranță foarte limitată la efort, generată atât de dispnee ca simptom limitator important, cât și de disconfortul muscular la nivelul membrelor. Până la 74% dintre pacienții cu BPOC raportează oboseala picioarelor ca un factor limitator important, fie singur, fie în combinație cu dispneea.

Dispneea în somn

La persoanele care au anumite boli cardiace sau pulmonare, simplul fapt de a se întinde în pat poate provoca dispnee. Ortopneea este cauzată de congestia pulmonară în timpul decubitului. În poziție orizontală are loc redistribuirea volumului sanguin de la extremitățile inferioare și paturile splanhnice către plămâni. La indivizii normali, acest lucru are un efect redus, dar la pacienții la care volumul suplimentar nu poate fi pompat de către ventriculul stâng din cauza bolii, există o reducere semnificativă a capacității vitale și a complianței pulmonare, însoțită de dificultăți de respirație. În plus, la pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă, circulația pulmonară poate fi deja supraîncărcată și poate exista o reabsorbție a lichidului de edem din părți ale corpului dependente anterior. Congestia pulmonară scade atunci când pacientul stă într-o poziție mai înălțată, ceea ce duce la o ameliorare a simptomelor.

Dispneea Paroxistică Nocturnă

Mecanisme similare cu cele ale ortopneei sunt implicate și în Dispneea Paroxistică Nocturnă (DPN). Aceasta poate fi cauzată de o serie de afecțiuni respiratorii și circulatorii diferite. DPN tinde să apară la câteva ore după ce o persoană a adormit, determinând trezirea bruscă, cu senzație de sufocare. Bolnavul poate să gâfâie, să tușească sau să simtă nevoia să se ridice pentru a încerca să-și deschidă căile respiratorii. După un timp, respirația  poate reveni la normal. Ar putea dura o jumătate de oră, uneori mai mult, pentru ca bolnavul să se liniștească.

Multe persoane nu mai pot adormi după un episod de DPN.  Acest tip de dispnee poate fi foarte stresant, iar unul sau mai multe episoade pot duce la anxietate de somn sau chiar la insomnie.

Cauzele cele mai frecvente ale Dispneei Paroxistice de Somn includ:

Afecțiuni cardiace

Insuficiența cardiacă congestivă este una dintre principalele cauze ale DPN.Apare atunci când mușchiul inimii se luptă să pompeze în mod adecvat sângele în întregul corp. Poate duce la acumularea de lichid în plămâni (edem pulmonar) și în jurul plămânilor, ceea ce îngreunează respirația. Mulți oameni cu insuficiență cardiacă întâmpină, de asemenea, dificultăți de respirație atunci când fac efort sau se întind în pat.

Afecțiuni respiratorii

DPN poate fi, de asemenea, legată de funcția plămânilor și a sistemului respirator. Afecțiunile respiratorii care pot provoca DPN includ:

  • astm
  • BPOC
  • picurare postnazală
  • edem pulmonar
  • apnee de somn
  • embolie a arterei pulmonare
  • boală pulmonară restrictivă

Alte afecțiuni asociate cu DPN

DPN poate fi, de asemenea, asociată cu o varietate de alte condiții. Unele dintre acestea includ:

  • refluxul acidului gastric
  • insuficiență renală
  • anxietate sau atacuri de panică

Dacă ridicarea în picioare sau așezarea într-o poziție mai sus nu ameliorează simptomele DPN, poate fi indicat să se apeleze la asistență medicală de urgență.
Pentru persoanele a căror Depresie Paroxistică Nocturnă este cauzată de insuficiență cardiacă, o serie de tratamente pot îmbunătăți simptomele. Tratamentul medical poate include terapia diuretică pentru a reduce retenția de lichide și terapia cu medicamente cardiace pentru a proteja inima sau pentru a reduce tensiunea arterială ori ritmul cardiac. Alte tratamente, inclusiv intervenția chirurgicală, pot ajuta la scăderea sarcinii de lucru asupra inimii și pot oferi celulelor oxigen suplimentar. Dormitul sprijinit pe mai multe perne poate oferi, de asemenea, o ușurare a DPN. Când DPN este cauzată de o afecțiune pulmonară sau de altă afecțiune a sistemului respirator, tratarea bolii de bază ajută, de obicei, la ameliorarea simptomelor. De exemplu, medicamentele pe termen lung pentru controlul astmului pot ajuta la reducerea dificultății de respirație pe timp de noapte. În cazurile de apnee în somn, un aparat cu presiune pozitivă continuă (CPAP), eventual cu oxigen suplimentar, poate ajuta la îmbunătățirea respirației.

Apneea de somn

Există mai multe tipuri de apnee în somn, dar cea mai frecventă este apneea obstructivă în somn. Acest tip de apnee apare atunci când mușchii gâtului se relaxează intermitent și blochează căile respiratorii în timpul somnului. Un semn vizibil de apnee obstructivă în somn este sforăitul.

Când mușchii se relaxează, căile respiratorii se îngustează sau se închid pe măsură ce inspiri, împiedicându-ți respirația timp de 10 secunde sau mai mult. Acest lucru poate scădea nivelul de oxigen din sânge și poate provoca o acumulare de dioxid de carbon. Creierul simte această respirație afectată și determină trezirea pentru scurt timp din somn, astfel încât să se poată redeschide căile respiratorii. Această trezire este de obicei atât de scurtă  încât persoana afectată ar putea să nu și-o amintească.

  • Semnele și simptomele apneei obstructive de somn includ:
  • Somnolență excesivă în timpul zilei
  • Sforăit puternic
  • Episoade observate de oprire a respirației în timpul somnului
  • Treziri bruște însoțite de gâfâituri sau sufocare Trezirea cu gura uscată sau durere în gât
  • Dureri de cap de dimineata
  • Dificultate de concentrare în timpul zilei
  • Schimbări de dispoziție, cum ar fi depresia sau iritabilitatea
  • Tensiune arterială crescută
  • Scăderea libidoului

Acest model se poate repeta de cinci până la 30 de ori sau mai mult în fiecare oră, toată noaptea. Aceste perturbări afectează capacitatea de a ajunge la fazele profunde și odihnitoare ale somnului și determină somnolență excesivă în timpul zilei.
Factorii de risc pentru apneea de somn includ:

  • Greutate excesiva și condițiile medicale care sunt asociate cu obezitatea, cum ar fi hipotiroidismul și sindromul ovarului polichistic
  • Vârsta mai înaintată: riscul de apnee obstructivă în somn crește odată cu vârsta, dar pare să se stabilizeze după 60 și 70 de ani
  • Căile respiratorii îngustate
  • Hipertensiune arterial
  • Congestie nazală cronică
  • Fumatul
  • Diabetul 
  • Sexul: în general, bărbații sunt de două ori sau de trei ori mai afectați de apneea obstructivă în somn. Frecvența apneei obstructive în somn crește la femei după menopauză.
  • Un istoric familial de apnee în somn
  • Astmul

Legătura între Apneea de somn și Dispneea Paroxistică Nocturnă

Apneea în somn, cel mai frecvent apneea obstructivă în somn, este o afecțiune medicală în sine. Apneea în somn poate provoca DPN, dar nu invers. Persoanele care au apnee în somn experimentează mai multe episoade de respirație încetinită sau oprită în timpul nopții. Uneori, respirația este întreruptă suficient de mult pentru a provoca DPN și a determina trezirea. În apneea obstructivă de somn, respirația încetinește sau se oprește cu totul din cauza obstrucției fizice a țesuturilor la nivelul căilor aeriene superioare. În apneea centrală de somn, respirația încetinește sau se oprește cu totul deoarece creierul nu trimite semnalele necesare pentru a respira corect. Ambele tipuri de apnee în somn pot provoca Dispnee Paroxistică de Somn. Cu toate acestea, nu toate cazurile de DPN sunt cauzate de apneea în somn.

Dispneea și anxietatea

Dispneea este un simptom comun al anxietății. Ca și în cazul altor simptome de anxietate, poate fi îngrijorător, dar în cele din urmă este inofensiv și dispare odată cu diminuarea anxietății.  anxietatea se va ridica.

Senzația de lipsă de aer poate face o persoană să se simtă și mai anxioasă, pentru că poate suspecta o problemă mai gravă, cardiacă sau pulmonară. Acest lucru duce la un cerc vicios, în care anxietatea determină dispnee, iar senzația de lipsă de aer amplifică anxietatea.

O persoană anxioasă are o stare marcantă de neliște și îngrijorare, la care se pot adăuga iritabilitatea și incapacitatea de concentrare. În unele cazuri, anxietatea poate duce la atacuri de panica, manifestate prin:

  • dificultăți de respirație sau respirație rapidă
  • ritm cardiac crescut
  • transpiraţie
  • dureri în piept
  • sentimente de moarte iminentă

Creierul este programat să reacționeze la situațiile anxiogene cu un răspuns de tip luptă sau fugă. Ritmul cardiac crește pentru a pompa sângele către organe mai repede, ceea ce pregătește mușchii pentru acțiune.

Acest lucru determină o persoană să respire accelerat pentru a furniza mai mult oxigen mușchilor. Rezultatul poate fi instalarea dificultăților de respirație, implicit a dispneei.
Când o persoană se confruntă cu anxietate, poate fi dificil să se determine dacă anxietatea sau o altă problemă de sănătate sunt responsabile pentru dispnee, mai ales dacă apar și alte simptomele alarmante. Anxietatea provocă o serie de alte simptome fizice și psihologice care pot fi urmărite, după ce s-a elimita riscul ca dispneea să fie determinată de o boală cardiac sau pulmonară. Aceste simptome includ:

  • gură uscată
  • ameţeală
  • frisoane
  • greaţă, diaree
  • tensiune musculară
  • teama de a pierde controlul
  • agitație
  • senzație de nervozitate sau frustrare
  • gânduri înspăimântătoare
  • concentrare slaba
  • confuzie
  • afectarea memoriei
  • dificultate de a vorbi

Persoanele cu tulburare de panică sau atacuri de panică pot avea, de asemenea, dificultăți de respirație. Dispneea este un simptom pe care medicii îl folosesc pentru a diagnostica tulburarea de panică.

Atacurile de panică aduc simptome de anxietate extremă, cum ar fi sentimentul de moarte iminentă sau teama paroxistică de a muri. Alte simptome se pot asemăna cu cele ale unui atac de cord.

Medicii pot propune diverse tratamente pentru tulburările anxioase, precum psihoterapie, medicație anxiolitică, metode de relaxare și tehnici de respirație sau o combinație a acestora.

Diagnosticarea dispneei

Așa cum am arătat, dispneea este un simptom care însoțește o anumită afecțiune, așa că ceea ce se diagnostichează este problema de bază. În acest sens, este necesară o evaluare căilor respiratorii, a respirației și a circulației, pentru a determina dacă este nevoie de îngrijire de urgență, urmată de un istoric medical și un examen fizic.

Dispneea însoțită de alte semne, precum hipotensiunea arterială, hipoxemia, deviația traheală, starea mentală alterată, aritmia instabilă, stridorul, retragerea intercostală, cianoza, utilizarea pronunțată a mușchilor accesorii (sternocleidomastoid, scaleni) și absența zgomotelor respiratorii indică, de regulă, prezența unei boli cardiace sau pulmonare.  

Medicii vă vor evalua mai întâi căile respiratorii, respirația și circulația.

Anamneza și examenul fizic urmăresc să stabilească dacă există boli cardiovasculare, pulmonare, musculo-scheletice sau psihiatrice în curs. Componentele cheie ale istoricului de colectat includ debutul, durata și apariția dispneei, la repaus sau efort.

Întrebările suplimentare trebuie să determine dacă pacientul are ortopnee sau dispnee paroxistică nocturnă.

Dacă pacientul este stabil, se poate face un examen fizic complet evaluând indiciile unor boli grave precum insuficiență cardiacă congestivă, exacerbare BPOC sau tamponadă cardiacă. Examenul urmărește să determine dacă există obstrucție a căilor respiratorii,  prezența emfizemului subcutanat sau a crepitului, un posibil pneumotorax.

În timpul unui examen fizic, medicii vor măsura pulsul, frecvența respirației, indicele de masă corporală și temperatura corpului. O temperatură ridicată poate indica că febra cauzează dispnee, în timp ce un puls anormal poate indica o afecțiune cardiacă subiacentă.

Auscultarea pulmonară poate dezvălui absența zgomotelor respiratorii care indică prezența pneumotoraxului sau a unei regiuni care ocupă masa, cum ar fi revărsatul pleural sau malignitatea.

Wheezing-ul sugerează diagnosticul bolilor pulmonare obstructive, cum ar fi astmul sau BPOC. Cu toate acestea, respirația șuierătoare poate fi asociată și cu edem pulmonar, pneumonie sau embolie pulmonară.

Auscultarea inimii poate dezvălui prezența aritmiei, suflurilor cardiace sau galopurilor cardiace aberante. Murmurele pot indica o disfuncție valvulară. Diminuarea zgomotelor cardiace poate indica tamponare cardiacă.

Pericardita se poate prezenta cu un sunet cardiac de frecare la auscultare. La examenul abdominal, hepatomegalia, ascita, refluxul hepatojugular pozitiv pot indica diagnosticul de insuficienta cardiaca congestiva.

Cianoza extremităților indică hipoxie, care poate fi asociată cum multiple afecțiuni, inclusiv cu unele forme de malignitate pulmonară .

În afară de istoricul medical și examenul fizic, medicul poate recomanda o serie de investigații:

  • scanări imagistice
  • analize de sange
  • teste ale funcției pulmonare (spirometrie)
  • oximetria pulsului
  • ecocardiograma și imagistica electrocardiogramă pentru a evalua funcția inimii

O radiografie toracică este adesea un prim pas de diagnostic pentru a determina dacă complicațiile pulmonare sau cardiace cauzează dispnee. Medicii pot folosi, de asemenea, tomografie computerizată (CT) în pentru diagnosticul unor afecțiuni ca:

  • pneumonie
  • embolie pulmonară
  • revărsate pleurale
  • tumori
  • boală pulmonară interstițială

Tratament  pentru dispnee

Tratamentul primar pentru dispnee abordează, de fapt, condiția de bază care determină acest simptom. Deoarece o parte semnificativă a leziunilor pulmonare, vasculare sau cardiace este adesea ireversibilă în bolile cardiorespiratorii cronice, ameliorarea eficientă a dispneei cronice reprezintă un obiectiv foarte important de tratament la pacienții cu boală cardiopulmonară avansată.

În mod tradițional, ameliorarea dispneei în toate bolile cardiopulmonare majore implică intervenții care:

1) reduc necesarul de ventilație

2) îmbunătățesc capacitatea ventilatorie

3) îmbunătățesc mecanica respiratorie sau funcționarea mușchilor respiratori

4) abordează dimensiunea afectivă a dispneei

5) o combinație a celor de mai sus.

Tratamente farmacologice și tehnici de reabilitare

Oxigenoterapia

La persoanele la care dispneea este însoțită de hipoxie, oxigenoterapia este una dintre primele opțiuni de tratament. Cu toate acestea, oxigenul suplimentar nu are nici un efect asupra hipoxiei la cei cu saturații normale de oxigen din sânge, ba chiar poate fi dăunătoare.

În general, sunt necesare intervenții multiple și par să aibă efecte aditive sau sinergice. Unele dintre aceste intervenții includ: heliox, antrenament fizic, stimulare biventriculară (specifică anumitor pacienți cu insuficiență cardiacă cronică), tehnici de biofeedback, ventilație non-invazivă, intervenții chirurgicale de reducere a volumului pulmonar,  tehnici endoscopice aferente și diverse combinații ale acestora.

Medicație recomandată

La pacienții selectați cu BPOC și insuficiență cardiacă cronică, intervenții precum bronhodilatatoare, opiaceele (orale și inhalatorii) reduc impulsul respirator, modifică componentele afective ale dispneei și pot crește toleranța la efort. Pentru persoanele cu probleme severe ce cauzează dificultăți de respirație, medicamentele sugerate includ opioidele, benzodiazepinele, oxigenul și corticosteroizii sistemici.

Reabilitarea pulmonară

Reabilitarea cardiacă sau pulmonară este, de asemenea, o componentă importantă a managementului dispneei, care încorporează exerciții fizice, educație pentru autogestionare și intervenții psihosociale. În BPOC, antrenamentul fizic îmbunătățește funcția mușchilor membrelor și biochimia, ceea ce are ca rezultat reducerea cerințelor ventilatorii cu reducerea concomitentă a constrângerilor de expansiune a volumului curent. În plus, antrenamentul direcționat al mușchilor inspiratori poate crește forța și rezistența acestora în BPOC, insuficiență cardiacă cronică și astm. Reabilitarea pulmonară îmbunătățește și dimensiunile cognitive și afective ale dispneei cronice, ceea ce este foarte important la pacienții cu afecțiuni severe, care experimentează frecvent anxietate și depresie.  

Reabilitarea pulmonară poate atenua simptomele la unii pacienți, cum ar fi cei cu BPOC, dar nu vindecă boala de bază.

Tehnici de fizioterapie

Exercițiile de respirație pot fi corelate cu tehnici de fizioterapie. La persoanele cu anomalii neurologice/neuromusculare care au dificultăți de respirație din cauza slăbirii mușchilor intercostali, abdominali și/sau a altor mușchi necesari ventilației,  unele intervenții de terapie fizică pot include tehnici active de tuse asistată, exerciții de respirație profundă, educația cu privire la pozițiile avantajoase ale corpului ce facilitează ventilația și alte strategii pentru ușurarea respirației.

Reabilitare cardiacă

Dispneea este unul dintre numeroasele simptome ale insuficienței cardiace. Reabilitarea cardiacă poate ajuta la gestionarea insuficienței cardiace și a altor afecțiuni legate de inimă. În cazurile severe de insuficiență cardiacă, este posibil să aveți nevoie de un pacemaker pentru a ajuta funcția cardiacă.

Intervențiile non-farmacologice

Acestea oferă instrumente cheie pentru gestionarea dispneei. Consilierea psihologică și modificarea cognitivă/comportamentală pot avea influențe favorabile asupra dimensiunii afective a dispneei cronice.

Abordările potențial benefice includ gestionarea activă a problemelor psihosociale (anxietate, depresie etc.) și implementarea strategiilor de autogestionare, cum ar fi tehnici de relaxare fizică și mentală, tehnici de control al ritmului, tehnici de conservare a energiei, exerciții de învățare a controlului respirației.

Terapia cognitiv-comportamentală poate fi, de asemenea, de ajutor

Prevenirea dispneei printr-un stil de viață sănătos

Dispneea poate fi asociată cu obezitatea și cu lipsa condiției fizice. O dietă echilibrată și exerciții fizice frecvente pot ajuta la reducerea simptomelor.

Un stil de viață sănătos include, de asemenea, renunțarea la fumat, care este esențială pentru diminuarea simptomatologiei asociate bolilor pulmonare, inclusiv a dispneei. Evitarea poluării aerului este și ea necesară, dat fiind că poluanții pot duce la probleme de respirație.

Tratament naturist pentru dispnee

Unele tratamente naturiste pot avea efecte de ameliorare a dispneei, datorită efectelor lor antiinflamatoare, diuretice, vasodilatatoare, sedative, etc. Tratamentele naturiste pot fi aplicate ca adjuvante ale terapiei primare pentru afecțiuni pulmonare și cardiace, sub formă de infuzii, tincturi, inhalații.

Așa cum arată dr. Frunză Alexandru pe revista-tratamente-naturiste.ro, în cazul în care dispneea este cauzată de o afecțiune pulmonară, se pot utiliza ca tratamente naturiste ceaiuri din coajă de soc, dud, păducel, sirop de brad concentrat sau se pot face inhalații cu mușețel, mentă, ienupăr, isop sau măghiran.

Se poate folosi, de asemenea, un amestec de extract de muguri de carpen, de muguri de alun și muguri de călin. Un amestec de pătlagină, eucalipt, fenicul, lemn dulce, isop, rostopască, cimbru, ghimbir care intră în compoziția ceaiului Bronhofit elimină disconfortul de pe tractul respirator, fiind recoamndat în afecțiuni respiratorii acute și cronice.

Unele uleiuri esențiale, cum este Uleiul esențial de busuioc pot fi, de asemenea utile în ameliorarea dispneei, grație efectelor antispasmodice, antitusive și calmante.

  În cazul în care dispneea este asociată cu o afecțiune cardiacă, păducelul este, din nou, foarte util, făcând parte din schema de tratament pentru dispnee, datorită efectelor sale vasodilatatoare, hipotensive și sedative. Lăcrămioara poate fi folosită ca remediu pentru dispneea asociată insuficienței mitrale și aortice, post-infarct miocardic sau în scleroza arterelor coronare.

Este recomandată, în plus, asocierea tratamentelor naturiste cu exerciții respiratorii, precum tehnici de respirație diafragmatică, respirația cu buzele strânse, respirația alternativă și alte tipuri de exerciții, în funcție de recomandarile medicului curant.

Surse: