faringita streptococică

Faringita streptococică: ghid informativ

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Faringita streptococică este o infecție la nivelul gâtului și amigdalelor cauzată de Streptococcus pyogenes, un streptococ gram-pozitiv de grup A.  Denumit și streptococ beta hemolitic de grup A acesta este un agent patogen foarte infecțios care determină o boală cu o contagiozitate ridicată.   Streptococul se poate răspândi rapid, pe cale aerogenă (prin picături de salivă) mai ales în perioadele de la sfârșitul iernii și la începutul primăverii.  Boala apare în principal la copii și adolescenți, cu vârste între 5 și 15 ani.

Principalele simptome includ durere în gât, durere la înghițire și febră. De asemenea, pot apărea dureri de cap și greață sau vărsături. Examenul medical arată eritem tonsilofaringian, adesea cu limfadenita (inflamarea amigdalelor, însoțită și de umflarea  ganglionilor limfatici).

Unii copii pot dezvolta o erupție cutanată cunoscută sub numele de scarlatină. Simptomele încep de obicei la una până la trei zile după expunere și durează șapte până la zece zile.

Tratamentul presupune, de regulă, administrarea de antibiotice, în baza unor protocoale standardizate.

Articolul de față reprezintă un ghid informativ care cuprinde principalele aspecte legate de simptomele, diagnosticul și tratamentul faringitei streptococice. Pentru că faringita streptococică este o boală extrem de contagioasă, care poate avea recurențe și complicații, este importantă aplicarea unui protocol corect de tratament. Descoperă în rândurile următoare cum recunoști această afecțiune și cum asiguri tratamentul cel mai eficient pentru vindecarea sa completă.

Cauza faringitei streptococice

Faringita streptococică de grup A este o infecție a orofaringelui cauzată de Streptococcus pyogenes (bacteria streptococică de grup A).

Streptococul beta hemolitic de grup A (Streptococcus pyogenes) este cel mai important agent etiologic al faringitelor bacteriene. Simptomatologia clinică, sugestivă unei faringite bacteriene nu este suficientă pentru a pune diagnosticul de faringită cu streptococ beta hemolitic de grup A.

S. pyogenes colonizează de obicei gâtul, mucoasa genitală, rectul și pielea. Dintre adulții sănătoși, 1% până la 5%  pot prezenta această bacterie la  nivelul gâtului,  vaginal sau rectal, copiii fiind purtătorii cei mai obișnuiți.

Ca multe bacterii patogene, S. pyogenes poate coloniza sistemul respirator al unei persoane sănătoase fără a provoca boli, existând ca membru comensal al microbiotei respiratorii. Se poate găsi mod obișnuit ca parte a microbiomului mixt al tractului respirator superior. Persoanele care au bacteria în corpul lor, dar fără semne de boală sunt cunoscute ca purtători asimptomatici.

S. pyogenes poate provoca faringita streptococică atunci când sistemul imunitar al gazdei slăbește. De exemplu, faringita streptocoică se poate declanșa printr-o suprainfecție cu S. pyogenes, în timpul unei infecții respiratorii virale.

Streptococcus pyogenes cauzează:

  • 20% până la 30% din durerile de gât la copii
  • 5% până la 15% din durerile de gât la adulți.

Infecțiile cu S. pyogenes sunt frecvent asociate cu eliberarea uneia sau mai multor toxine bacteriene. Eliberarea de endotoxine din infecțiile gâtului a fost legată de dezvoltarea scarlatinei. Alte toxine produse de S. pyogenes pot duce la sindromul de șoc toxic streptococic, o urgență care pune viața în pericol.

faringita streptococică

Alte infecții provocate de streptococul beta hemolitic

S. pyogenes poate provoca, de asemenea, boli sub formă de sindroame post-infecțioase „non-piogene” (care nu sunt asociate cu multiplicarea bacteriană locală și formarea de puroi). Aceste complicații autoimune urmează un mic procent de infecții și includ febra reumatică și glomerulonefrita acută post-infecțioasă. Ambele afecțiuni apar la câteva săptămâni după infecția inițială cu streptococ. Febra reumatică se caracterizează prin inflamarea articulațiilor și/sau a inimii în urma unui episod de faringită streptococică. Glomerulonefrita acută, inflamația glomerulului renal, poate urma faringita streptococică sau infecția pielii.

Modul de transmitere a faringitei streptococice

Cel mai frecvent, transmiterea  agentului patogen de la o persoană la alta se face pe cale aerogenă, prin inhalarea picăturilor respiratorii și secrețiilor produse de strănutul și tusea bolnavului.

”Când o persoană care are o infecție cu streptococ la nivelul faringelui tușește sau strănută, picături mici de salivă și secreții mucoase (picături Pflugge) încărcate cu streptococi, se raspandesc în aer și pot fi inspirate de alte persoane.”, specifică dr. Bota Ana Maria, medic primar ORL pe sfatulmedicului.ro

Bacteriile care cauzează faringita streptococică se găsesc cel mai frecvent în nasul și gâtul unei persoane infectate. Prin urmare, activitățile zilnice, cum ar fi strângerea mâinii cu o persoană infectată sau contactul prea apropiat cu aceasta pot răspândi infecția.

Contactul cu pielea sau cu obiectele infestate și consumul de alimente contaminate sunt alte moduri de transmitere posibile, dar mai puțin frecvente.

Perioada de incubație a faringitei streptococice de grup A este de aproximativ 2 până la 5 zile.

Faringita streptococică simptome

Semnele și simptomele tipice ale faringitei streptococice sunt:

  • durerea în gât
  • inflamația tonsilofaringiană (amigdale roșii, dureroase, inflamate, cu supurații purulente și pete albe)
  • exsudate amigdalofaringiene neregulate
  • febra mai mare de 38 °C (100 °F)
  • ganglionii limfatici cervicali  măriți
  • frisoane și dureri de corp

Alte simptome includ:

  • dureri de cap
  • pierderea poftei de mâncare
  • greață și vărsături
  • simțul anormal al gustului
  • dureri abdominale
  • senzație generală de rău
  • dureri musculare
  • erupție cutanată scarlatiniformă
  • peteșii palatale, acestea din urmă fiind o constatare mai puțin frecventă, dar foarte specifică

Simptomele încep de obicei la una până la trei zile după expunere și durează șapte până la zece zile.

Faringita streptococică este mai puțin probabilă la persoanele cu răgușeală, rinoree, ulcere bucale sau ochi roșii, iritați. De asemenea, în majoritatea cazurilor este însoțită de febră, deci, dacă bolnavul nu are febră, cel mai probabil nu este faringită streptococică

Complicații ale faringitei streptococice

Diagnosticarea faringitei streptococice este foarte importantă. Dacă este lăsată netratată, faringita streptococică poate duce la complicații mai severe, cum ar fi:

Complicații supurative

  • celulita sau abcesul tonsilofaringian
  • otita medie
  • sinuzita
  • fasciita necrozantă
  • bacteriemia
  • meningita
  • abcesul cerebral
  • tromboflebita septică a venei jugulare

Complicații non-supurative

  • glomerulonefrita (o afecțiune renală)
  • febra reumatică (o boală potențial gravă care poate afecta valvele cardiace)
  • artrita reactivă post-streptococică
  • scarlatina
  • sindromul de șoc toxic streptococic
  • tulburarea neuropsihiatrică autoimună pediatrică asociată cu streptococii de grup A

Aceste afecțiuni nu sunt comune, dar este important să se ia măsuri de precauție pentru a evita declanșarea lor.

Cât durează faringita streptococică?

Simptomele faringitei streptococi pot începe să se amelioreze după o săptămână. Dacă  bolnavul ia antibiotice, este posibil să se simtă mai bine după două sau trei zile de tratament. Dacă simptomele persistă mai mult de o săptămână, sunt indicate îngrijiri medicale suplimentare.

Faringita streptococică poze

În faringita streptococică gâtul poate părea roșu și inflamat. Pot apărea pete roșii numite peteșii pe cerul gurii. Amigdalele pot fi mărite cu pete albe sau galbene. De asemenea, pot fi prezente adenopatii (ganglioni limfatici inflamați) în partea din față a gâtului.  

Faringita streptococică la copii

Faringita cu diferite etiologii este frecventă la copii, milioane de vizite medicale anuale fiind cauzate de această afecțiune. Streptococcus pyogenes sau streptococul de grup A este cea mai frecventă cauză bacteriană a faringitei, pentru care sunt indicate antibioticele.

Faringita streptococică se transmite adesea în comunitățile de copii (grădiniță, școală). Este răspândită de la un copil la altul prin picături respiratorii și are o perioadă scurtă de incubație, de 2-5 zile.

Faringita streptococică la copii atinge vârfuri la sfârșitul iernii și la începutul primăverii, când copiii stau predominant în interior.

Frecvența este, de asemenea, mai mare în lunile de iarnă. Până la 20% dintre copiii de vârstă școlară sunt pot prezenta S.pyogenes în ​​această perioadă, dar mulți dintre ei sunt purtători sănătoși. Faringita streptococică se manifestă de regulă pe un fond imunitar scăzut.

”Dimensiunea amigdalelor nu reprezintă un factor de risc, de fapt angină streptococica poate fi întâlnită și la persoanele cărora le-au fost extirpate amigdalele palatine și vegetatiile adenoide.”, subliniază dr. Bota.

Faringita  streptococică poate apărea la toate vârstele, cel mai frecvent la copiii de vârstă școlară, cu un vârf la vârsta de 7-8 ani. Această afecțiune este rară la copiii cu vârsta sub 3 ani și devine mult mai puțin frecventă la sfârșitul adolescenței și la vârsta adultă.

Manifestările faringitei streptococice la copii

Prezentarea clasică a faringitei streptococice include debut brusc cu febră și durere în gât, cu inflamație a amigdalelor observată la examen în absența caracteristicilor respiratorii virale. Limfadenopatia cervicală anterioară sensibilă este adesea prezentă.

Pot fi prezente, de asemenea, peteșiile palatale, limba zmeurie, uvula umflată roșie sau erupția cutanată scarlatiniformă.

Alte caracteristici clinice includ:

  • dureri de cap
  • mialgii
  • vărsături
  • dureri abdominale

Separarea copiilor care sunt purtători sănătoși ai S. pyogenes de cei cu faringită streptococică poate fi dificilă. Se recomandă evitarea testării streptococice la copiii cu caracteristici clinice ale unei infecții virale, cum ar fi tuse, rinoree, congestie, voce răgușită, diaree, conjunctivită, coriză sau ulcere orale.

Manifestările clinice tipice ale faringitei streptococice sunt rare la copiii cu vârsta sub 3 ani. La copiii mici, infecția cu S.pyogenes are, în general, o prezentare mai mult subacută, cu febră de grad scăzut, agitație, anorexie, congestie, rinoree mucopurulentă și limfadenopatie anterioară.

Diagnosticul faringitei streptococice

Există o serie de sisteme de punctare pentru a ajuta la diagnosticarea faringitei streptococice și se bazează pe simptome. Cu toate acestea, utilizarea lor este controversată din cauza acurateței insuficiente.

Criteriile Centor modificate sunt un set de cinci criterii; scorul total indică probabilitatea unei infecții cu streptococ

Se acordă un punct pentru fiecare dintre criteriile următoare:

  • Absența tusei
  • Ganglioni limfatici cervicali umflați și sensibili
  • Temperatura >38,0 °C
  • Inflamare amigdaliană și exudat
  • Vârsta mai mică de 15 ani

Un scor de unu poate indica că nu este nevoie de tratament sau cultură sau poate indica necesitatea de a efectua teste suplimentare, dacă există alți factori de risc ridicat, cum ar fi un membru al familiei care suferă de boală. Testarea nu este necesară la copiii sub trei ani, deoarece atât streptococul de grup A, cât și febra reumatică sunt rare, cu excepția cazului în care un copil are un frate cu boală.

Testarea de laborator

Cultura  din exudatul faringian este standardul de aur pentru diagnosticul faringitei streptococice, cu o sensibilitate de 90–95%. O cultură pozitivă a gâtului în asociere cu simptomele descrise mai sus confirmă diagnosticul de faringită streptocociă. 

De asemenea, poate fi utilizat un Test rapid de streptococ (numit și test rapid de detectare a antigenului sau RADT). Testul rapid al streptocociului este mai rapid, dar are o sensibilitate mai mică (70%). La adulți, un test rapid negativ este suficient pentru a exclude diagnosticul. Totuși, la copii se recomandă o cultură a gâtului pentru a confirma sau infirma prezența bolii. 

Testele de amplificare a acidului nucleic (NAAT) oferă o sensibilitate mai mare decât RADT-urile și oferă un rezultat într-un timp de răspuns mai scurt decât cultura.

Indivizii asimptomatici nu trebuie testați în mod obișnuit cu o cultură a gâtului sau un test de antigen, dat fiind că un anumit procent din populație este reprezentat de purtători sănătoși ai streptococului beta hemolitic de grup A.

Testele rapide și cultura din exudat nu fac distincție între infecția propriu-zisă și colonizarea la purtătorii sănătoși. Selecția adecvată a pacienților pentru testare este necesară pentru a evita diagnosticarea greșită și expunerea inutilă la antibiotice. Testarea faringitei streptococice nu este de obicei indicată copiilor mai mici de 3 ani sau pacienților de orice vârstă cu caracteristici epidemiologice și clinice care sugerează o etiologie virală a faringitei

Diagnosticul diferenţial pentru faringita streptocică

Deoarece simptomele faringitei streptococice se suprapun cu alte afecțiuni, poate fi dificil să se stabilească diagnosticul clinic.

Simptomele faringitei streptococice se suprapun adesea cu ale faringitei virale, iar cele două nu pot fi diferențiate folosind doar caracteristicile clinice cu excepția cazului în care sunt prezente caracteristici virale evidente

Prezența unor simptome precum tusea, scurgerile nazale, diareea și ochii roșii și iritați, în plus față de febră și dureri în gât, indică mai mult o   infecție virală în gât decât o faringită streptococică.

Inflamarea marcantă a ganglionilor limfatici împreună cu durere în gât, febră și mărirea amigdalelor pot apărea și în mononucleoza infecțioasă.

Alte afecțiuni care se pot prezenta asemănător cu faringita streptococică includ epiglotita, boala Kawasaki, sindromul retroviral acut, sindromul Lemierre, angina lui Ludwig, abcesul peritonsilar și abcesul retrofaringian.

Diagnostic diferenţial pentru faringita streptococică

Cauze infecțioase

  • Virusuri respiratorii (parainfluenza, rinovirus, coxsackievirus, adenovirus etc.)
  • Arcanobaceterium haemolyticum
  • Specii Mycoplasma
  • Specii Chlamydia
  • Corynebacterium difterie
  • Infecția acută cu HIV
  • Neisseria gonorrhoeae
  • Treponema pallidum
  • Virusul Epstein-Barr
  • Fusobacterium necrophorum

Cauze neinfecțioase

  • Alergii
  • Boala de reflux gastroesofagian
  • Expunerea la fumatul pasiv
  • Traume
  • Tulburări autoimune (sindrom Behçet, Kawasaki etc.)
  • Corp străin în gât

Faringita streptococică tratament

Faringita streptococică trebuie tratată cu antibiotic la care S.pyogenes este sensibil, pentru o perioadă minimă de 10 zile. Penicilina sau amoxicilina sunt de obicei recomandate, datorită spectrului de activitate, costurilor accesibile și efectelor adverse minime.

Antibioticele alternative pentru persoanele cu alergie la penicilină includ o cefalosporină de prima generație, de exemplu clindamicină, claritromicină sau azitromicină.

Eșecul tratamentului cu penicilină este, în general, atribuit altor microorganisme locale comensale care produc β-lactamaze sau faptului că nu niveluri adecvate de antibiotic în țesuturile faringiene. Anumite tulpini de S. pyogenes au dezvoltat rezistență la macrolide, tetracicline și clindamicină

Infectious Disease Society of America sesizează riscul administrării de antibiotice la purtătorii sănătoși de S. Pyogenes și recomandă ca tratamentul cu antibiotice să fie urmat doar de persoanele care au un test de detectare a antigenului pozitiv.

Pentru ameliorarea simptomelor, medicul poate recomanda terapie adjuvantă cu analgezice sau antipiretice (de exemplu, acetaminofen, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene). Acestea pot fi luate în considerare pentru a trata simptomele moderate până la severe.

Un analgezic fără prescripție medicală, cum ar fi ibuprofenul sau acetaminofenul poate ameliora diferitele tipuri de durere asociate faringitei streptococice.

Aspirina nu trebuie administrată copiilor, iar corticosteroizii adjuvanti nu sunt recomandati in tratamentul faringitei streptococice de grup A.

Protocol faringita streptococică

Protocolul de abordare a faringitei streptococice presupune:

1. Stabilirea diagnosticului

Boala apare în principal la copiii de cinci ani până la vârsta de 15 ani. Pacienții se prezintă, de obicei, cu debut brusc de durere în gât, durere la înghițire și febră.

Examenul arată eritem tonsilofaringian, adesea cu limfadenita.

Simptomele faringitei streptococice se suprapun adesea cu ale faringitei virale, iar cele două nu pot fi diferențiate folosind doar caracteristicile clinice

cu excepția cazului în care sunt prezente caracteristici virale evidente.

Diferențe între faringita streptococică și faringita virală

Criterii de diferențiereFaringita streptococicăFaringita virală
VârstaÎn general 5-15 ani, foarte rar sub 3 ani sau la adulțiOrice vârstă
EpidemiologieContact cu streptococ de grup AContact cu infecții virale
Simptome frecventeDurere în gât adesea severă Cefalee Durere abdominală, greață, vărsături Febră peste 38 grade Celsius Adenopatie lateralocervicală dureroasă Peteșii palatale Depozite de puroi la nivelul amigdalelor Hipertrofie amigdaliană Absența rinoreei, tusei, răgușelii, conjunctiviteiDurere în gât adesea usoara Dureri musculare Durere abdominală poate să apară în infecții cu anumite virusuri Febră absentă sau mai mică de 38 grade Celsius Adenopatie minoră  nedureroasă Depozitele de puroi sunt de obicei absente; pot să apară ulcere sau microleziuni Adesea rinoree, tuse, disfonie, conjunctivită

2. Testarea și cultura de exudat

  • Testarea de detectare rapidă a antigenului este diagnosticul principal pentru faringita streptococică de grup A.
  • O cultură de exudat trebuie efectuată la copiii și adolescenți cu rezultate negative ale testelor.
  • Cultura nu este necesară, în general, la adulți deoarece incidența bolii si riscul de febră reumatică ulterioară este scăzut; cu toate acestea, poate fi luată în considerare în anumite cazuri.
  • Titrurile de anticorpi antistreptococici nu sunt recomandate în diagnosticul de rutină al faringitei acute.
  • Testele de diagnostic nu sunt recomandate dacă caracteristicile clinice sugerează puternic un virus.
  • În general, testarea nu este recomandat copiilor mai mici de trei ani, cu excepția cazului în care copilul are factori de risc, cum ar fi un frate mai mare cu boala,pentru că boala este neobișnuită în această grupa de varsta.
  • Testare ulterioară după tratament nu este recomandat în mod obișnuit, dar poate fi luată în considerare.
  • Testarea contactelor casnice ale pacienţilor cu streptococ de grup A nu este recomandată în mod obișnuit.

3. Tratamentul antibiotic

  • Penicilina este antibioticul de elecție. Se administrează la copii conform indicațiilor medicului,  câte 250 mg de 2-3 ori pe zi, timp de 10 zile. La adolescenți și adulți câte 250 mg de 3-4 ori pe zi sau câte 500 mg de 2 ori pe zi, timp de 10 zile.
  • La pacienții cu rezistență la Penicilina V se poate administra Benzatinpencicilina G.
  • La pacienții alergici la peniciline se poate administra eritromicină în 4 prize pe zi, timp de 10 zile.
  • La pacienții alergici la peniciline și mcarolide se pot administra clindamicină, claritromicină sau azitromicină, conform indicațiilor medicului sau specificației antibioticului.

4. Tratament simptomatic, indiferent de etiologia faringitei

  • Antiinflamatoare nesteroidiene și analgezice simple (ibuprofen, paracetamol)
  • Teapie locală pentru ameliorare odinofagiei: Strepsils (Flurbiprofen), Tantum Verde (Benzidamida), Bioparox.

Când sunt recomandate antibiotice pentru purtătorii cronici de S. Pyogenes

Pacienții cu faringită recurentă, la care a fost evidențiat în laborator streptococul de grup A pot fi purtători cronici, dar faringitele lor pot fi de natură virală.  Antibioticele nu sunt recomandat în acest caz.

”Dacă un virus provoacă o durere în gât, antibioticele nu sunt recomandate. Majoritatea durerilor de gât se vor ameliora de la sine în decurs de o săptămână. Atunci când antibioticele nu sunt necesare, ele nu vă vor ajuta, iar efectele lor secundare ar putea afecta organismul. Efectele secundare pot varia de la reacții ușoare, cum ar fi o erupție cutanată, până la probleme de sănătate mai grave.”, precizează dr. Oana Cuzino pe doc.ro

Antibioticele pot fi luate totuși în considerare în următoarele situații:

  • în cazul unui focar comunitar de febră reumatică acută, glomerulonefrită acută poststreptococică sau infecție cu streptococ din grupul A invaziv
  • în cazul unui focar de faringită streptococică de grup A într-o comunitate închisă sau parțial închisă;
  • când pacientul are antecedente de febră reumatică acută sau când un membru al familiei sale a avut această afecțiune
  • când pacientul sau familia prezintă anxietate excesivă legată de infecțiile cu streptococ de grup A
  • când se ia în considerare amigdalectomia la pacientul purtător cronic.

Faringita streptococică tratament naturist

Există mai multe remedii la domiciliu care pot ameliora disconfortul provocat de faringita streptococică. Iată câteva dintre ele:

Hidratarea și administrarea de fluide  

Lichidele pot hidrata gâtul uscat și pot elimina toxinele și mucusul care irită gâtul. Lichidele calde precum supa sau ceaiul cu miere pot fi reconfortante.

Gargară cu apă sărată

Gargara de mai multe ori pe zi cu apă caldă sărată (1/2 linguriță de sare la 1 cană de apă) poate oferi o ameliorarea a durerilor în gât.

Miere

Mierea are proprietăți antimicrobiene și poate calma durerile în gât. Uneori, poate chiar să reducă simptomele unei infecții la nivelul tractului respirator superior.

Inhalare de aburi

Utilizarea unui umidificator cu abur poate ameliora durerea și ajută la eliminarea mucusului.

Ceaiuri călduțe

Anumite ceaiuri pot ameliora durerea în gât, având în plus efecte antimicrobiene. Majoritatea ceaiurilor pot fi utile în faringite, pentru că hidratează căile respiratorii și reduc senzația de disconfort. Totuși, unele ceaiuri au efecte benefice mai pronunțate, inclusiv efecte antiiflamatorii sau antioxidante. Cele mai potrivite ceaiuri pentru faringita streptocociă sunt ceaiul de mușețel, ceaiul verde, ceaiul de cimbru sau oregano, ceaiul de turmeric. În cazul copiilor, probabil că cel mai folositor și agreat dintre aceste ceaiuri este cel de mușețel.

Prevenirea faringitei streptococice

Amigdalectomia poate fi o măsură preventivă rezonabilă la copiii cu infecții frecvente ale gâtului (mai mult de trei pe an).

Tratarea persoanelor care purtătoare de streptococ nu este recomandată deoarece riscul de răspândire și complicații este scăzut.

Unele persoane pot fi testate pozitiv pentru S. pyogenes, dar să aibă, de fapt, faringite de natură virală. În cazul acestor purtători cronici de streptococ nu este recomandat un tratament preventiv cu antibiotice. De asemenea, tratarea persoanelor care au fost expuse la faringita streptococică, dar care nu prezintă simptome nu este recomandată.

Surse: