Fibrilația atrială: semnele mici pe care le ratează oamenii ‘altfel sănătoși’
Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.
Fibrilația atrială reprezintă cea mai frecventă formă de aritmie cardiacă și, totodată, principala cauză de natură cardiovasculară a accidentelor vasculare cerebrale. O aritmie apare atunci când inima bate prea lent, prea repede sau într-un mod neregulat. Deși factorii de risc clasici includ înaintarea în vârstă, hipertensiunea arterială, bolile pulmonare sau cardiace preexistente (inclusiv cele congenital), diabetul zaharat și consumul ridicat de alcool, fibrilația atrială se poate instala discret chiar și la persoane care se consideră sănătoase.
Fibrilația atrială nu este doar cea mai întâlnită tulburare de ritm cardiac, ci și una a cărei prevalență crește alarmant la nivel global. Statisticile actuale desenează un tablou îngrijorător pentru viitorul apropiat:
- O prognoză dublată: Se estimează că, până în anul 2050, numărul persoanelor care suferă de această afecțiune se va dubla sau chiar se va tripla.
- Vârsta, un factor decisiv: Dacă la nivelul populației generale prevalența este de aproximativ 1%, aceasta crește brusc la 9% în cazul persoanelor de peste 75 de ani.
- Riscul la senectute: Odată cu atingerea vârstei de 80 de ani, riscul pe parcursul vieții de a dezvolta fibrilație atrială urcă la o cotă impresionantă de 22%.
Deși fibrilația atrială poate deveni o condiție permanentă, medicina modernă oferă o gamă largă de tratamente și strategii de gestionare a riscurilor pentru a preveni complicațiile majore. Articolul care urmează detaliază procesul de evaluare, diagnosticare și gestionare a fibrilației atriale, punând un accent deosebit pe colaborarea interprofesională. Succesul tratamentului depinde de o echipă medicală unită, care să ghideze pacientul prin toate etapele acestei afecțiuni complexe.
Ce se întâmplă cu inima în fibrilația atrială
În mod normal, inima bate într-un ritm constant. În cazul fibrilației, activitatea electrică din atrii (camerele superioare ale inimii) devine haotică, determinându-le pe acestea să „vibreze” sau să fibrileze în loc să se contracte eficient.
Fiind o tahiaritmie, aceasta accelerează frecvența cardiacă. Din cauza acestui ritm neregulat, fluxul de sânge devine turbulent, favorizând formarea de trombi (cheaguri de sânge). Dacă un astfel de cheag pleacă din inimă și ajunge la creier, rezultatul este un accident vascular cerebral.

Care sunt mecanismele fibrilației atriale
Mecanismele exacte prin care factorii de risc cardiovascular predispun la fibrilație atrială nu sunt pe deplin înțeleși, dar sunt investigate intens. Excesul de catecolamine, stresul hemodinamic, stresul atrial (ischemie/inflamație/fibroză), stresul metabolic și activarea cascadei neurohumorale sunt toate presupuse a promova fibrilația atrială.
La nivelul atriului cardiac drept se află un grup de celule numit nodul sinusal. Nodul sinusal produce semnalele care declanșează fiecare bătaie a inimii.
Semnalele ajung la un grup de celule numit nodul atrio-ventricular, unde, de obicei, încetinesc. Semnalele ajung apoi la nivelul ventriculelor.
Într-o inimă sănătoasă, acest proces de semnalizare se desfășoară, de obicei, fără probleme. Ritmul cardiac în repaus este de obicei între 60 și 100 de bătăi pe minut.
Dar în fibrilația atrială, semnalele din atrii sunt haotice. Drept urmare, apare o vibrație foarte rapidă, denumită flutter atrial.
”La un bolnav cu flutter atrial, atriul bate foarte repede, până la 250-350 de bătăi pe minut… Bătăile inimii încetinesc puțin atunci când semnalele electrice ajung în camerele inferioare ale cordului și în acest moment pulsul ajunge la 75-150 de bătăi pe minut.”, se arată pe site-ul spitalului Monza Ares.
Deși cauzele fibrilației atriale (FiA) sunt diverse, marele vinovat este un proces numit remodelare cardiacă. Aceasta presupune modificări profunde, atât în structura fizică a inimii, cât și în modul în care aceasta conduce electricitatea.
1. Remodelarea structurală și electrică
Inima trece prin două tipuri de transformări care întrețin aritmia:
- Modificări structurale: Celulele musculare cardiace (miocitele) se modifică, iar în țesutul inimii apar depuneri de fibre (fibroză), care „încurcă” semnalele electrice normale.
- Modificări electrice: Ritmul rapid (tahicardia) forțează inima să își scurteze perioadele de repaus (perioada refractară), făcând-o și mai vulnerabilă la impulsuri haotice.
2. Factorul genetic
Deși majoritatea cazurilor sunt legate de stilul de viață sau alte boli, cercetările au identificat și cauze genetice. O mutație specifică pe cromozomul 10 afectează canalele de potasiu ale inimii. Aceasta este o mutație de tip „gain of function” (câștig de funcție), care face canalele ionice mult prea active, destabilizând membrana celulelor și declanșând mai ușor aritmia.
3. Declanșatorul aritmiei
În cele mai multe cazuri, totul pornește de la un declanșator — un focar electric anormal localizat, de regulă, în zona venelor pulmonare. Acesta trimite impulsuri nesincronizate care fac atriile să fibrileze în loc să pulseze ritmic. Ca urmare, sângele nu mai este pompat eficient și devine turbulent, crescând riscul de formare a cheagurilor de sânge, în special într-o zonă mică a inimii numită auriculul stâng.
Factori de risc și cauze pentru fibrilația atrială
Fibrilația atrială are o legătură strânsă cu alte afecțiuni, dar poate apărea și sub acțiunea unor factori externi. Orice condiție care produce inflamație, stres sau leziuni asupra structurii inimii poate fi un declanșator.
Cauze frecvente:
| Categorie | Factori Specifici |
| Stil de viață & Vârstă | Înaintarea în vârstă, consumul crescut de alcool, apneea obstructivă de somn. |
| Afecțiuni Cardiace | Hipertensiunea (sistemică sau pulmonară), boli valvulare, defecte congenitale, boală coronariană. |
| Probleme Endocrine | Diabetul, hipertiroidismul, feocromocitomul. |
| Alți factori | Factori genetici, inflamații (miocardită, pericardită), stres hemodinamic sau cauze iatrogene (în urma unor intervenții medicale). |
Factorii declanșatori pentru fibrilația atrială
Pe lângă bolile cardiovasculare clasice (hipertensiune, boli valvulare), episoadele de fibrilație pot fi declanșate de:
- Ischemia atrială: Lipsa de oxigen la nivelul atriilor.
- Inflamația: Procese precum miocardita sau stresul sistemic.
- Consumul de substanțe: Alcoolul și drogurile recreaționale.
- Stresul hemodinamic: Presiunea crescută în camerele inimii.
- Tulburările endocrine și neurologice: Problemele tiroidiene sau accidentele vasculare.
- Vârsta și genetica: Uzura naturală a țesuturilor și moștenirea ereditară.
Tipurile de fibrilație atrială
Medicii clasifică fibrilația în funcție de durata și frecvența episoadelor:
- Paroxistică: Episoadele trec de la sine în mai puțin de 7 zile. La pacienții tineri, cauza este adesea legată de „focare” electrice active în venele pulmonare.
- Persistentă: Durează mai mult de 7 zile și necesită intervenție medicală (medicamente sau șoc electric/cardioversie) pentru a reveni la ritmul normal. Netratată, poate duce la remodelarea inimii și cardiomiopatie.
- Persistentă pe termen lung: Atunci când aritmia este prezentă de peste 12 luni.
- Permanentă: Cazul în care tratamentele de restabilire a ritmului nu au funcționat sau s-a decis întreruperea lor, focusul rămânând doar pe gestionarea simptomelor.
Simptomele fibrilației atriale
Nu toată lumea simte „fluturări în piept” sau simptome foarte marcante. În fibrilația atrială, simptomele pot varia drastic, de la absența totală a semnelor până la:
- Bătăi neregulate ale inimii, puls variabil cu senzația bruscă că inima bate puternic, flutură, sare peste bătăi, senzații care pot dura de la câteva secunde la câteva minute
- Palpitații și ritm cardiac rapid;
- Durere în piept și dificultăți de respirație (dispnee);
- Capcitate redusă de efort
- Amețeală, greață sau transpirații severe (diaforeză);
- Oboseală generalizată – un semn pe care mulți îl pun pe seama stresului cotidian.
Simptomele pot începe și se pot opri de la sine (fibrilație atrială paroxistică) sau se pot opri după tratament (fibrilație atrială persistentă).

Cum este legată fibrilația atrială de accidentul vascular cerebral
Accidentele vasculare cerebrale se produc atunci când fluxul sanguin către creier este blocat de un cheag de sânge sau de depozite de grăsime din mucoasa vaselor de sânge.
Fibrilația atrială crește riscul unei persoane de accident vascular cerebral. Această afecțiune este asociată cu un risc de aproximativ cinci ori mai mare de accident vascular cerebral ischemic. FA provoacă aproximativ 1 din 7 accidente vasculare cerebrale.
”Principala complicație a fibrilației atriale este accidentul vascular cerebral. În fibrilatia atrială, contracțiile haotice ale atriilor pot face că sângele să stagneze în atrii și să formeze cheaguri. Dacă un astfel de cheag pleacă din inima poate ajunge să circule într-o arteră care hrănește creierul. Acolo ar putea bloca fluxul de sânge, provocând un accident vascular cerebral.”, explică dr.Alin Ionescu, medic cardiolog, pe cardioportal.ro
Accidentele vasculare cerebrale cauzate de complicații ale fibrilației atriale tind să fie mai severe decât accidentele vasculare cerebrale cu alte cauze subiacente.
Complicații și situații de urgență
Poate fi necesară intervenția de urgență în cazul în care fibrilația atrială este asociată cu simptome precum:
- durere în piept
- dificultăți accentuate de respirație
- transpirații
- senzație de greață sau vărsături
- leșin, amețeli sau cădere
- durere de cap severă
- slăbiciune sau amorțeală pe o parte a feței sau a corpului
- vedere încețoșată sau pierderea vederii
- confuzie sau dificultăți de vorbire
Diagnosticul de fibrilație atrială
Identificarea fibrilației atriale (FiA) începe cu o anamneză amănunțită și un examen fizic riguros. Deoarece simptomele pot varia de la „absente” la complicații devastatoare, cum ar fi șocul cardiogen sau accidentul vascular cerebral, medicul va investiga fiecare indiciu. Pașii pe care îi parcurge cardiologul includ:
Istoricul medical
Dacă ești suspect de FiA sau ai deja acest diagnostic, medicul se va concentra pe:
- Simptome: Palpitații, dureri în piept, dificultăți de respirație (chiar și la efort mic), amețeli sau umflarea picioarelor.
- Istoric și stil de viață: Fumatul, consumul de alcool, apneea de somn, istoricul de reumatism articular sau boli tiroidiene.
- Detalii despre episoade: Cât durează, cât de des apar, ce anume pare să le declanșeze și ce medicamente sau metode au funcționat în trecut pentru oprirea lor.
Examenul fizic
Primul semn vizibil este adesea pulsul neregulat cu o frecvență care depășește de obicei 110 bătăi pe minut. Medicul va verifica:
- Gâtul: Pentru a vedea semne ale unor probleme tiroidiene sau ale arterelor carotide.
- Plămânii: Prezența ralurilor poate indica insuficiență cardiacă, în timp ce respirația șuierătoare (wheezing) poate semnala astm sau BPOC.
- Inima: Ascultația atentă a celor patru valve pentru a depista eventuale malformații structurale.
- Abdomenul și extremitățile: Medicul va căuta semne de retenție de lichide (edeme), va palpa aorta și va verifica pulsul periferic pentru a vedea dacă există semne de boală vasculară.
Investigațiile cheie pentru confirmarea diagnosticului
1. Electrocardiograma (ECG) – Standardul de aur
ECG-ul este esențial. În fibrilația atrială, traseul prezintă un model tipic: complexul îngust, ritmul complet neregulat și absența undelor P (cele care semnalează contracția normală a atriilor). În locul lor, pot apărea unde de fibrilație, mici și haotice.
2. Analize de laborator
Sunt necesare pentru a identifica factorii declanșatori:
- Hemoleucograma: Pentru a exclude o infecție.
- Panoul metabolic și testele tiroidiene: Pentru a verifica dezechilibrele de electroliți sau hipertiroidismul.
- Biomarkerii cardiaci (Troponina și BNP): Pentru a exclude un infarct sau o insuficiență cardiacă acută.
3. Imagistică și teste avansate
- Radiografia toracică: Pentru a vedea structura plămânilor și a toracelui.
- Ecocardiografia transesofagiană (TEE): O investigație crucială înainte de orice procedură de reconversie a ritmului (cardioversie). Aceasta permite vizualizarea directă a inimii pentru a se asigura că nu există cheaguri formate deja (trombi), minimizând astfel riscul de AVC post-procedură.
- Excluderea emboliei pulmonare: Dacă există suspiciuni, se pot folosi testul D-dimeri sau un CT spiralat, deoarece presiunea pe partea dreaptă a inimii poate declanșa direct fibrilația.
Tratamentul fibrilației atriale
Abordarea medicală în fibrilația atrială (FiA) este dictată de un factor esențial: stabilitatea hemodinamică a pacientului (dacă tensiunea arterială și funcțiile vitale sunt în limite normale).
1. Intervenția în faza acută
Atunci când pacientul este instabil, fiecare minut contează:
- Cardioversia imediată: Dacă inima bate atât de haotic încât viața este pusă în pericol, se recurge la șoc electric pentru a reseta ritmul, însoțit de terapie anticoagulantă. Deși ecografia transesofagiană (TEE) este ideală înainte de această procedură, în cazuri critice, cardioversia se face imediat.
- Controlul frecvenței: Dacă inima bate prea repede (răspuns ventricular rapid), se administrează intravenos beta-blocante sau blocante ale canalelor de calciu pentru o stabilizare rapidă.
- Alte opțiuni: Digoxinul sau Amiodarona pot fi folosite, dar nu sunt de primă intenție în urgențe din cauza efectelor secundare sau a timpului de acțiune; utilizarea lor necesită, de regulă, consultul medicului cardiolog.
2. Managementul pe termen lung
Pentru pacienții cu FiA preexistentă, tratamentul se bazează pe evaluări matematice precise:
- Scorul CHA₂DS₂-VASc: Este instrumentul prin care medicii estimează riscul anual de accident vascular cerebral
- Scor 0: Risc scăzut; de regulă, nu este nevoie de anticoagulante.
- Scor 1: Risc scăzut spre moderat; medicul analizează oportunitatea tratamentului anticoagulant sau antiagregant.
- Scor ≥ 2: Risc moderat spre înalt; anticoagularea este obligatorie pentru a proteja creierul.
- Scorul HAS-BLED: În paralel, medicul va calcula riscul de sângerare. Acest scor ajută la găsirea echilibrului perfect între prevenirea cheagurilor și evitarea hemoragiilor.
3. Terapii non-farmacologice
Atunci când pastilele nu sunt suficiente sau nu sunt tolerate, medicina modernă oferă soluții avansate:
- Ablația: O procedură minim invazivă prin care se „anulează” zonele din inimă care generează semnalele electrice haotice.
”Ablația de fibrilație atriala este o procedura minim invazivă, cu rezultate variabile în caz de fibrilație atriala, mulți pacienți beneficiază de pe urmă ablatiei. Cateterul de ablație utilizează o sursă de energie, precum: energie radiofrecvență (unde radio), criotermie, energie laser (unde ușoare), pentru a crea o leziune la nivelul situsurilor responsabile de apariția fibrilatiei atriale, blocând astfel acest circuit care generează fibrilația atrială.”, arată dr. Romi Filip Bolohan, medic primar cardiologie pe scumac.ro
- Stimulatorul cardiac (Pacemaker): În cazurile severe, unde FiA a dus la insuficiență cardiacă sau la un ritm periculos de lent, implantarea unui pacemaker devine o opțiune salvatoare.
Care este speranța medie de viață la persoanele cu fibrilație atrială
Un studiu publicat în 2024 a constatat că persoanele cu fibrilație atrială au o speranță de viață mai scurtă decât cele fără această afecțiune. Numărul de ani pierduți din speranța de viață variazăîn funcție de vârsta la momentul diagnosticării. Cu cât pacientul este mai tânăr la momentul diagnosticării, cu atât speranța de viață este mai scurtă:
| Vărsta diagnosticului | Speranța de viață |
| 30 ani | 72 ani (cu aproximativ 11,3 ani mai scurt decât la o persoană fără fibrilație atrială) |
| 50 ani | 75 ani (cu aproximativ 9,2 ani mai scurt decât la o persoană fără fibrilație atrială) |
| 70 ani | 82 ani (cu aproximativ 4 ani mai scurt decât la o persoană fără fibrilație atrială) |
Desigur că statisticile sunt doar estimative. Colaborarea strânsă cu echipa medicală pentru gestionarea fibrilației atriale și altor afecțiuni medicale conexe poate oferi cea mai bună șansă la o viață lungă.

Măsuri de autoajutor în fibrilația atrială
Pe lângă tratamentul, pacientul poate contribui la ameliorarea simptomelor de fibrilație atrială și a reduce șansele de complicații, respectând o serie de reguli:
- Evitarea factorilor declanșatori precum cofeina, mâncarea picantă, stresul, deshidratarea și lipsa somnului
- Menținerea unei greutăți sănătoase
- Consumul unei diete echilibrate
- Exerciții fizice regulate (cel puțin 150 de minute de exerciții moderate pe săptămână, cum ar fi mersul pe jos, mersul cu bicicleta sau grădinăritul). Exercițile trebuie să fie totuși limitate în timp și nu foarte intense.
- Renunțarea la fumat și la alcool
Surse:
- https://www.cardioportal.ro/pacienti/boli-cardiovasculare/fibrilatia-atriala/de-ce-este-periculoasa-fibrilatia-atriala/
- https://www.scumc.ro/noutati-servicii-medicale-ablatia-pentru-fibrilatia-atriala/
- https://medicina-interventionala.ro/afectiuni/fibrilatie-atriala-cauze-simptome-tratament
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK526072
- https://emedicine.medscape.com/article/151066-overview
- https://www.cdc.gov/heart-disease/about/atrial-fibrillation.html
- https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/atrial-fibrillation/symptoms-causes/syc-20350624
- https://www.nhs.uk/conditions/atrial-fibrillation
- https://en.wikipedia.org/wiki/Atrial_fibrillation
- https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/16765-atrial-fibrillation-afib
- https://medicina-interventionala.ro/afectiuni/flutterul-atrial-cauze-simptome-tratament
- https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38592444

