Ghid de somnifere: ce sunt, cum acționează și care sunt cele mai eficiente

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Multe persoane care suferă de insomnie apelează la somnifere. La fel ca și în cazul antibioticelor, somniferele trebuie utilizate cu grijă, pentru că au numeroase efecte secundare și pot da dependență pe termen lung.

Respectarea unei igiene a somnului, introducerea rutinelor sănătoase de somn, depistarea și tratarea unor afecțiuni subiacente care determină probleme de somn, toate acestea sunt măsuri care trebuie abordate, înainte de a folosi somnifere.  Multe insomnii sunt rezultatul obiceiurilor deficitare legate de somn, iar a le combate cu somnifere nu reprezintă cea mai bună alegere, ci poate adăuga o dependență în plus. Pe de altă parte, anumite tulburări de somn pot fi rezultatul unor afecțiuni, precum insuficiența cardiacă sau apneea în somn, cazuri în care este recomandată tratarea afecțiunii de bază, nu administrarea de somnifere. În cazul insomniilor cauzate de stres și anxietate, psihoterapia cognitiv-comportamentală poate fi utilă pentru a diminua ruminația și stările negative care împiedică somnul și a facilita anumite schimbări de comportament ce ajută persoanele să adoarmă.

Astfel de măsuri trebuie utilizate înainte de a apela la somnifere. Chiar și în cazul în folosim anumite ajutoare pentru somn, este preferabil să alegem somnifere ușoare sau remedii naturiste, care pot induce o stare de relaxare, propice somnului.

”Majoritatea persoanelor nu au nevoie de somnifere pentru a obține un somn calitativ. Prin adoptarea unui program optim de odihnă, prin practicarea activității fizice în mod regulat, dar și prin evitarea alcoolului, cafeinei și a nicotinei, insomnia poate fi prevenită, iar somnul poate fi îmbunătățit.”, arată dr. Ovidiu Balaban Popa,medic specialist psihiatru pe site-ul sfatulmedicului.ro

Totuși, există și cazuri în care medicul poate recomanda somnifere, pentru a combate insomnia, mai ales la persoanele cu forme grave de insomnie, care ajung într-o stare de epuizare cronică și au neapărat nevoie de odihnă. În anumite situații de stres punctual, precum  și în cazul unor persoane care au probleme cu somnul din cauza programului de lucru sau diferențelor de fus orar, pot fi recomandate, de asemenea, somnifere.  Este important de subliniat faptul că majoritatea experților recomandă utilizarea de somnifere doar pe termen scurt.

Toate somniferele eliberate pe bază de rețetă prezintă riscuri, în special pentru persoanele cu anumite afecțiuni medicale, inclusiv boli hepatice sau renale, și pentru adulții în vârstă. Este important ca medicația să fie utilizată în combinație cu bune practici de somn, astfel încât, pe termen lung, să fie prevenită reapariția insomniei, chiar dacă persoana renunță la somnifere.

Prezentul Ghid prezintă principalele tipuri de somnifere, atât cele eliberate pe bază de prescripție medicală, cât și cele care pot fi achiziționate fără rețetă.   Ghidul cuprinde, totodată, detalii despre eficacitatea somniferelor și altor tipuri de remedii pentru somn, despre efectele secundare ale acestora, precum și recomandări pentru siguranța administrării somniferelor și modul în care trebuie realizată întreruperea administrării lor. 

Despre somnifere

Somniferele, medicamentele  hipnotice sau medicamentele soporifice sunt medicamente pe bază de prescripție medicală care conțin substanțe tranchilizante pentru a trata insomnia, somnul agitat sau dificultățile de a adormi. Astăzi sunt disponibile multe tipuri diferite de somnifere, fiecare având o structură chimică și un efect farmacologic unic.

Acest grup de medicamente este legat de sedative. În timp ce termenul sedativ descrie medicamente care servesc la calmarea sau ameliorarea anxietății, termenul hipnotic descrie în general medicamentele al căror scop principal este de a iniția, susține sau prelungi somnul.

Deoarece aceste două funcții (cea de calmare și cea de inițiere a somnului) se suprapun frecvent, pastilele  sunt adesea denumite colectiv medicamente sedative-hipnotice.

Utilizarea pe termen scurt a somniferelor pentru a induce somnul este acceptabilă, dar acestea nu ar trebui folosite continuu, pe o perioadă lungă de timp pentru a evita efectele secundare și afectarea negativă a sănătății pe termen lung.

Somniferele pot ajuta o persoană să adoarmă mai repede, să doarmă mai mult timp și pot reduce trezirile nocturne.

Experții recomandă administrarea celei mai  mici doze posibilă pentru a reduce potențialele efecte secundare. Majoritatea experților sunt de acord că somniferele nu trebuie folosite pe termen lung, dar pot fi utile în cazul unor insomnii determinate de factori de stres pe termen scurt, jet lag –uri (insomnii cauzate de diferențele de fus orar) sau probleme similare de somn. Dacă utilizarea somniferelor depășește patru săptămâni, este posibil să apară efecte secundare grave, inclusiv stare de dependență. Unele studii au arătat că utilizarea zilnică a somniferelor poate fi legată de un risc mai mare de mortalitate.

În urma unei consultații, medicul va alege un somnifer adecvat situației fiecărui pacient, cu acțiune de scurtă sau de lungă durată.

Majoritatea somniferelor sunt concepute pentru a fi eficiente timp de patru sau opt ore. Dacă cineva ia un somnifer prea aproape de ora de trezire, este posibil să se trezească greu, cu amețeli și stare de confuzie în ziua în ziua următoare. Pentru persoanele care au dificultăți în a adormi, dar dorm profund apoi, poate fi mai potrivit să se folosească un somnifer cu acțiune de scurtă durată.

Nu este recomandat să se administreze somnifere prea târziu noaptea, dacă pacientul trebuie să conducă a doua zi un autovehicul sau să realizeaze activități care necesită concentrare ori trebuie să se trezească pe parcursul nopții, pentru a avea grijă de o  persoană dependentă.

Somniferele trebuie luate chiar înainte de culcare, deoarece administrarea lor prea devreme seara poate interfera cu diverse activități. Este important să se ia în considerare că unele somnifere își fac mai greu efectul dacă sunt luate cu alimente.

Mulți oameni dezvoltă toleranță la somnifere, ceea ce înseamnă că, în timp, au nevoie de doze mai mari de medicament pentru a obține aceleași efecte.

Acest lucru poate fi însoțit de simptome de dependență sau de sevraj, inclusiv insomnie de rebound, anxietate, iritabilitate sau vise ciudate.

Dintre persoanele cu tulburări de somn, în jur de 15% iau somnifere de tip nonbenzodiazepine, în timp ce în jur de 11% iau benzodiazepine. Primele clase de medicamente, cum ar fi barbituricele, nu mai sunt folosite în majoritatea cabinetelor, dar sunt încă prescrise pentru unii pacienți. La copii, prescrierea de hipnotice trebuie evitată, cu excepția cazului în care este utilizată pentru a trata terorile nocturne sau somnambulismul. Persoanele în vârstă sunt mai sensibile la potențialele efecte secundare ale somniferelor (oboseală marcantă în timpul zilei, amețeli, stare de confuzie, risc de amplificare a deficiențelor cognitive). Deoarece riscurile utilizării somniferelor la vârstnici depășesc, în general, beneficiile acestora, este preferabil să nu se administreze la persoanele de peste 65 de ani.

Tipuri de somnifere

Există multiple clasificări ale somniferelor, grupele mari de hipnotice fiind considerate:

 Barbituricele, precum Fenobarbital sau Amobarbital, care sunt recomandate destul de rar, din cauza  efectelor secundare complexe

– Benzodiazepinele, precum Nitrazepamul, Lorazepamul, Clonazepamul, somnifere cu durata scurtă de actiune sau Diazepamul, cu durata lungă de acțiune, al căror principal risc este că pot da dependență și simptome de sevraj la întrerupere

– Somnifere non barbiturice – non benzodiazepinice, precum  Glutetimid, Cloralhidrat, destul de rar folosite.

Barbituricele

Barbituricele sunt derivați ai acidului barbituric, somnifere care acționează ca depresori ai sistemului nervos central și, prin urmare, pot produce un spectru larg de efecte, de la sedare ușoară până la anestezie totală. De asemenea, sunt eficiente ca anxiolitice, hipnotice și efecte anticonvulsalgezice; totuși, aceste efecte sunt destul de slabe, astfel încât barbituricele nu sunt folosite în intervenții chirurgicale, în absența altor analgezice. Barbituricele pot da  dependență, atât fizică, cât și psihologică. În ultima perioadă, barbituricele au fost înlocuite, în mare parte, cu benzodiazepine în practica medicală de rutină, de exemplu în tratamentul anxietății și insomniei. Unul dintre motive este și faptul că benzodiazepinele sunt semnificativ mai puțin periculoase în caz de supradozaj.

Cu toate acestea, barbituricele sunt încă folosite în anestezie generală sau în cazul unor condiții medicale, precum epilepsia.

Câteva exemple mai cunoscute de barbiturice includ:

  • Amobarbital
  • Pentobarbital
  • Fenobarbital
  • Secobarbital
  • Tiopental de sodiu

Benzodiazepinele

Benzodiazepinele sunt  cel mai frecvent recomandate pentru tratamentul pe termen scurt al insomniei. Utilizarea lor peste 2 până la 4 săptămâni nu este recomandată, din cauza riscului de dependență. Este de preferat ca benzodiazepinele  să fie luate în cea mai mică doză eficientă și cât mai rar posibil. Ele ameliorează problemele legate de somn, scurtând timpul de latență înainte de adormire, în general, reducerea stării de veghe.

Exemplele de benzodiazepine includ:

  • alprazolam (Xanax)
  • clonazepam (Klonopin)
  • diazepam (Diastat, Valium)
  • estazolam (Prosom)
  • orazepam (Ativan)
  • temazepam (Restoril)
  • triazolam (Halcion).

Aceste medicamente pot fi utilizate și pentru a trata parasomniile. Ocazional, ele sunt folosite pentru a trata bruxismul (scrâșnirea dinților) și insomnia de scurtă durată.

Deși pot ajuta pe termen scurt, benzodiazepinele au efecte negative asupra somnului pe termen lung. Ele inhibă somnul NREM în stadiul 1 și 2, perturbând arhitectura somnului, prin scăderea timpului de somn, întârzierea timpului până la somnul REM și scăderea somnului profund cu unde lente (partea cea mai reparatoare a somnului).

Benzodiazepinele cu acțiune mai lungă, cum ar fi nitrazepamul și diazepamul, au efecte reziduale care pot persista în ziua următoare și, în general, nu sunt recomandate.

Adulții în vârstă nu ar trebui să utilizeze benzodiazepine pentru a trata insomnia, cu excepția cazului în care alte tratamente nu au fost eficiente. Când se utilizează benzodiazepine, pacienții, îngrijitorii lor și medicul lor ar trebui să discute despre riscul crescut de vătămare, inclusiv accidente auto sau căderi și fracturi de șold pentru toți pacienții mai în vârstă.

somnifere

Non-benzodiazepinele

Non-benzodiazepinele sau mendicamente Z sunt o clasă de medicamente psihoactive care diferă ca structură  chimică de benzodiazepine, dar sunt foarte asemănătoare acestora din punct de vedere al  beneficiilor, efectelor secundare și riscurilor.

În ciuda unor studii care susțin că medicamentele Z sunt mai bune decât benzodiazepinele cu acțiune scurtă, majoritatea cercetărilor arată că eficacitatea acestor două grupuri de medicamente este similară.

Unii experți sugerează utilizarea preferențială a nonbenzodiazepinelor ca tratament de primă linie pe termen lung al insomniei, susținând că efectele secundare ale benzodiazepinelor pot fi de aproximativ două ori mai frecvente decât cele ale nonbenzodiazepinelor. Cu toate acestea, sunt necesare cercetări suplimentare în acens sens.

Exemplele de non-benzodiazepine includ:

  • zopiclonă (Imovane, Zimovane)
  • eszopiclonă (Lunesta)
  • zaleplon (Sonata)
  • zolpidem (Ambien, Stilnox, Stilnoct)

În prezent, cele mai folosite hipnotice non-benzodiazepinice sunt Zolpidem și Zopiclona pentru că au un efect rapid , țintesc specific insomnia și au efecte adverse reduse.

Alte medicamente care au efecte hipnotice și/sau sedative

Medicamente antiparkinsoniene (agonişti dopaminergici) și anticonvulsivante, cum ar fi:

  • gabapentin enacarbil (Horizant)
  • pramipexol (Mirapex)
  • ropinirol (Requip)
  • rotigotină (Neupro)
  • carbamazepina (Carbatrol, Epitol, Tegretol)
  • gabapentin (Neurontin)
  • pregabalin (Lyrica)
  • valproat (Depakene, Depakote, Depakon).

Aceste medicamente pot fi utilizate pentru a trata sindromul picioarelor neliniştite, sindromul alimentației nocturne,  tulburarea de mişcare periodică a membrelor (numită şi mioclonie nocturnă) și insomnia asociată tulburării bipolare.

Antinarcolepticele, cum ar fi:

  • metilfenidatul (Ritalin)
  • modafinilul (Provigil)
  • pitolisant (Wakix)
  • oxibat de sodiu (Xyrem, Xywav)

Acestea pot fi utilizate pentru a îmbunătăți starea de veghe în timpul zilei la cei care lucrează în schimburi sau au narcolepsie sau apnee în somn. Sunt medicamente care pot controla somnolența diurnă excesivă și pierderea controlului muscular la persoanele cu narcolepsie.

Antidepresive sau medicamente pentru anxietate. Anumite medicamente utilizate pentru a trata anxietatea și depresia pot fi utilizate pentru somn, deoarece somnolența este unul dintre principalele lor efecte secundare. Acestea includ medicamente precum:

  • Antagoniști ai serotoninei și inhibitori ai recaptării serotoninei precum trazodonă
  • Antidepresive triciclice (Amitriptilină, Doxepin, Trimipramină)
  • Antidepresivele tetraciclice (Mianserin, Mirtazapină)

Antipsihotice

Deși unele dintre aceste medicamente sunt frecvent prescrise pentru insomnie, o astfel de utilizare nu este recomandată decât dacă insomnia este cauzată de o tulburare mintale subiacentă, tratabilă cu antipsihotice, deoarece riscurile depășesc frecvent beneficiile.

Exemple de antipsihotice cu sedare ca efect secundar care sunt utilizate ocazional pentru insomnie:

Prima generatie

  • Clorpromazina

A doua generație

  • Clozapină
  • Olanzapină
  • Quetiapină
  • Risperidonă
  • Zotepină

Agoniști alfa-adrenergici

  • Clonidina
  • Guanfacine
  • Canabinoizi
  • Canabidiol
  • Tetrahidrocannabinol

Antagonişti ai receptorilor de orexină

Orexinele sunt substanțe chimice care sunt implicate în reglarea ciclului somn-veghe și joacă un rol în menținerea oamenilor treji. Acest tip de medicament modifică acțiunea orexinei în creier. Acestea includ:

  • daridorexant (Quviviq)
  • lemborexant (Dayvigo)
  • suvorexant (Belsomra)

Doxepină (Silenor)

Acest medicament pentru somn este aprobat pentru utilizare la persoanele care au probleme în a adormi. Silenor poate ajuta la menținerea somnului prin blocarea receptorilor de histamină. Nu luați acest medicament decât dacă puteți dormi 7 sau 8 ore pe noapte.

Quinazolinone

Quinazolinonele sunt, de asemenea, o clasă de medicamente care funcționează ca hipnotice/sedative care conțin un miez de 4-chinazolinonă. Utilizarea lor a fost propusă și în tratamentul cancerului.

Exemple de chinazolinone includ:

  • cloroqualonădiproqualonă
  • etaqualonă (Aolan, Athinazone, Ethinazone)
  • mebroqualonă
  • afloqualone (Arofuto)
  • mecloqualonă (Nubarene, Casfen)
  • metaqualonă (Quaalude)

Alte tipuri de medicamente pentru somn

Melatonina

Melatonina, hormonul produs de glanda pineală din creier și secretat la lumină slabă și întuneric, promovează somnul la mamiferele diurne. Ramelteon și tasimelteon sunt analogi sintetici ai melatoninei care sunt, de asemenea, utilizați pentru a facilita somnul.

Antihistaminice

În uz comun, termenul antihistaminic se referă la compuși utilizaţi pentru a trata anumite alergii. Sedarea este un efect secundar comun, iar unele antihistaminice, cum ar fi difenhidramina (Benadryl) și doxilamina, sunt, de asemenea, folosite pentru a trata insomnia.

Somnifere puternice

Barbituricele sunt somnifere foarte puternice, dar în prezent tind să fie utilizate foarte rar.

Cele mai puternice somnifere folosite actualmente sunt  benzodiazepinele, „medicamentele Z” și antidepresivele, care tind să fie disponibile numai pe bază de rețetă.

Benzodiazepinele funcționează prin creșterea efectelor unei substanțe chimice numite acid gamma aminobutiric (GABA) asupra creierului și corpului. Sarcina GABA este de a reduce activitatea în părțile creierului care sunt responsabile de emoții, memorie, raționament și anumite funcții esențiale (cum ar fi respirația). GABA este deja prezent, în mod natural, în corp, așa că benzodiazepinele dau un impuls acestui GABA natural, determinând o stare de relaxare și de somn.

Printre cele mai puternice benzodiazepine pot fi menționate Estazolam, Loprazolam, Lormetazepam, Nitrazepam, Temazepam,Triazolam.
Benzodiazepinele sunt prescrise, de obicei, numai pentru a trata insomnia severă, fie ca doză unică, fie ca tratament pe termen scurt, de până la 4 săptămâni. Medicul poate recomanda ca aceste somnifere să nu fie luate zilnic, dat fiind că pot deveni tot mai puțin eficiente, pe măsură ce creierul se obișnuiește cu ele. În plus, pot să genereze dependență  și o serie de reacții adverse, precum amețeli, confuzie, slăbiciune musculară și probleme de memorie. Benzodiazepinele nu sunt recomandate în cazul unor afecțiuni precum apneea în somn, BPOC severă, insufciență hepatică sau renală severe,  Miastenia gravis.

Un alt grup de somnifere puternice sunt cele non-benzodiazepinice sau medicamentele Z (numite astfel deoarece numele lor generice încep toate cu litera „Z”). Acestea acționează într-un mod foarte similar cu benzodiazepinele, dar au  și multe dintre efectele lor secundare, inclusiv dependența dacă sunt folosite o perioadă lungă de timp.

Zolpidem, Zopiclonă (Zimovane) și Zaleplon sunt printre cele mai puternice somnifere non-benzodiazepinice.

Reacțiile adverse frecvente ale acestora includ: gust amar sau metalic în gură, gură uscată, senzație de oboseală pronunțată. Unele reacții adverse mai grave pot fi somnambulismul, halucinațiile și adormirea în momente nepotrivite în timpul zilei, inclusiv la volan.

Antidepresivele au, de asemenea, efecte somnifere destul de puternice.Ele sunt folosite, de obicei, în caz de depresie și anxietate, dar pot ajuta și în tratarea insomnie. De regulă, sunt recomandate pentru insomniile asociate cu o problemă de sănătate mintală.

Câteva exemple de antidepresive care pot fi considerate și somnifere destul de puternice sunt: Amitriptilina, Doxepin, Mmirtazapină, Trazodonă.

Lista somniferelor eliberate pe bază de rețetă

În general, somniferele puternice prezentate mai sus sunt eliberate de farmacii numai pe bază de rețetă. Acest lucru se întâmplă, în primul rând, din cauza efectelor lor secundare, riscului de supradozaj și faptului că pot da dependență, dacă sunt folosite pe termen lung.

Principalele somnifere care sunt eliberate actualmente pe bază de rețetă includ:

Tipul de somnifer eliberat pe bază de prescripție medicalăExemple
Non-benzodiazepine sau medicamente Zzolpidem (Ambien) eszopiclonă (Lunesta) sau zaleplon (Sonata).  
Antagonişti ai receptorilor de orexină  suvorexant lemborexant  
Benzodiazepinetemazepam triazolam diazepam flurazepam nitrazepam    
Antidepresive  Doxepin  
Antipsihotice   
Anticonvulsivante (doar în cazul în care există insomnie cauzată de anumite boli, precum Parkinson)   
Agoniști ai receptorilor de melatonină  Ramelteon  

Non- benzodiazepinele sunt utilizate pentru terapia pe termen scurt pentru insomnie.

Sunt eliberate pe bază de prescripție medicală, dat fiind că pot avea o serie de efecte secundare precum:

  • Somnolență în timpul zilei
  • Efecte persistente asupra funcției mentale care durează până în ziua următoare.
  • Încetinirea gândirii și reflexelor, riscuri pentru activități precum conducerea.
  • Tulburări cognitive
  • Pierderea echilibrului și scăderea vigilenței mentale
  • Dependență
  • Sevraj: Întreruperea bruscă a administrării medicamentelor Z poate provoca simptome de sevraj, inclusiv probleme mai grave cu somnul, diferite efecte fizice, tulburări de gândire și schimbări de dispoziție.
  • Comportamente anormale
  • Agravarea depresiei
  • Reacții alergice

Atunci când sunt luate conform indicației medicului, pe termen scurt și în  doza potrivită, medicamentele Z sunt sigure pentru majoritatea oamenilor. Adulții în vârstă, care prezintă un risc mai mare de cădere, trebuie să utilizeze cu precauție medicamentele Z.

Aceste somnifere nu trebuie combinate cu alcool, opiacee sau alte medicamente pentru durere.

Antagonişti ai receptorilor de orexină

Antagoniştii receptorilor de orexină sunt o clasă mai nouă de medicamente care induc somnul prin afectarea ciclului somn-veghe. Ei realizează acest lucru prin scăderea producției de orexină, o substanță chimică din creier care provoacă vigilență.

Antagoniștii receptorilor de orexină sunt utilizați pentru tratamentul insomniei legate atât de debutul somnului, cât și de menținerea somnului.

Efecte secundare și precauții:

  • Somnolență în timpul zilei
  • Tulburări cognitive
  • Dependență
  • Sevraj
  • Gândire și comportament anormal
  • Agravarea depresiei
  • Reacții alergice

Benzodiazepinele sunt printre primele medicamente prescrise pentru insomnie, actualmente fiind înlocuite de medicamentele Z ca terapie inițială. Benzodiazepinele pot fi utilizate și pentru tulburările de anxietate și convulsii.

Benzodiazepinele sunt aprobate pentru utilizare pe termen scurt, care durează în general 7-10 zile, pentru tratarea insomniei.

Efecte secundare și precauții:

  • Probleme de respirație: benzodiazepinele pot afecta respirația și pot pune chiar viața în pericol, atunci când se utilizează împreună cu opioide, alcool sau unele droguri stradale.
  • Somnolență în timpul zilei: benzodiazepinele medicamente pot rămâne în corp timp de multe ore, ceea ce poate duce la un efect de durată, în special la doze mai mari. Somnolența în timpul zilei poate afecta funcția mentală și timpul de reacție, prezentând riscuri deosebite pentru conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor grele.
  • Tulburări cognitive
  • Dependență
  • Sevraj
  • Gândire și comportament anormal: hipnoticele sedative precum benzodiazepinele pot provoca gânduri sau comportamente ciudate, inclusiv halucinații sau chiar comportamente complexe, cum ar fi somnambulismul
  • Agravarea depresiei
  • Reacții alergice

Benzodiazepinele nu sunt, în general, recomandate adulților în vârstă, din cauza riscului de tulburări cognitive care pot duce la accidente sau căderi.

Datorită efectului lor potențial asupra respirației, benzodiazepinele sunt mai rar utilizate la persoanele care au apnee obstructivă în somn. Benzodiazepinele nu trebuie utilizate de către pacienții care iau și medicamente opioide.

Antidepresivele tratează, în general, depresia și tulburările de dispoziție, dar pot avea și un efect sedativ, de aceea sunt folosite și ca ajutoare pentru somn.

Doxepin este singurul antidepresiv recomandat special pentru insomnie,  celelalte fiind utilizate doar în cazul în care insomnia este asociată cu depresia sau tulburările de dispoziție.

Efecte secundare și precauții:

  • Gânduri suicidare: persoane mai tinere de 24 de ani care au luat doxepină sau alte antidepresive au avut o creștere a ideației suicidare.
  • Tulburări cognitive:
  • Gândire și comportament anormal
  • Efecte asupra vederii: doxepinul poate modifica dimensiunea pupilei, provocând vedere încețoșată. De asemenea, poate crește riscul de glaucom.

Antidepresivele, precum doxepina, nu sunt recomandate adulților în vârstă din cauza efectelor lor asupra cogniției și a posibilelor efecte cardiovasculare

Antipsihoticele sunt medicamente care sunt menite să ajute persoanele care au tulburări de sănătate mintală, inclusiv idei delirante și halucinații. Sunt folosite și pentru a trata tulburarea bipolară, care pentru mulți se poate fi asociată cu insomnie ciclică.

Unele antipsihotice au efect sedativ, dar niciunul nu a fost aprobat doar pentru tratarea problemelor de somn. Ele pot fi cele mai utile atunci când sunt prescrise pentru pacienții care au boli de sănătate mintală și insomnie concomitente.

Anticonvulsivantele sunt concepute pentru a opri sau reduce convulsiile sau alte activități musculare nedorite.

Deși pot avea un efect sedativ, niciun anticonvulsivant nu este aprobat propriu-zis pentru insomnie,  Ele trebuie prescrise doar atunci când sunt administrate pentru probleme de somn asociate unor boli, precum Parkinson, epilepsie sau alte afecțiuni ce pot provoca convulsii.

Un agonist al receptorului de melatonină este un medicament care crește cantitatea de melatonină din organism. Melatonina este un hormon produs în mod natural ca răspuns la întuneric, ce ajută organismul să-și regleze ceasul intern, cunoscut și sub numele de ritmul circadian și stimulează somnul.

Ramelteon este aprobat de FDA pentru a trata insomnia legată de adormirea inițială și este, în general, bine tolerat. Deși poate provoca unele efecte secundare similare, riscul este în general mai mic decât în ​​cazul altor medicamente pentru somn eliberate pe bază de prescripție medicală.

Majoritatea oamenilor pot folosi ramelteon în siguranță. Nu trebuie utilizat de persoanele cu insomnie de întreținere a somnului și trebuie utilizat cu prudență la persoanele care au alte afecțiuni de sănătate care ar putea fi afectate de acest medicament.

Diazepamul

Unul dintre somniferele destul de populare, care astăzi se eliberează mult mai rar ca în trecut și numai pe bază de prescripție mdecială, este Diazepamul. Acesta face parte dintre benzodiazepine și este recomandat pentru:

  • Anxietate şi probleme de somn (insomnie).
  • Spasme musculare (crampe), cum sunt cele cauzate de spasticitatea cerebrala.
  • Epilepsie (convulsii).
  • Realizarea relaxarii inainte de o operatie (premedicatie).
  • Pentru simptome din ȋntreruperea consumului de alcool.

Diazepamul poate fi util pentru tratamentul insomniei pe termen scurt, dar este bine ca utilizarea lui să se facă la cea mai mică doză recomandată și cât mai puțin posibil, deoarece are o serie de efecte secundare și o serie de interacțiuni nedorite cu alte pastile.

Administrarea diazepamului nu este recomandată la persoanele cu:

  • Probleme respiratorii
  • Depresie
  • Diferite fobii sau boli mintale
  • Miastenia gravis
  • Apnee în somn
  • Probleme hepatice,
  • Porfirie

De asemenea, nu se recomandă utilizarea diazepamului la persoanele însărcinate.

Printre reacțiile adverse ale diazepamului se pot număra:

  • Somnolența
  • Stare de oboseală și confuzie
  • Ataxie (lipsa coordonării musculare) și tulburări de circulație
  • Dificultăți de concentrare, probleme de memorie
  • Dureri de cap, amețeli
  • Creșterea salivației
  • Reacții cutanate alergice

Somnifere ușoare, eliberate fără rețetă

Deși nu sunt somnifere propriu-zise, o serie de pastile pot ajuta în cazul insomniilor și tulburărilor de somn, fiind eliberate fără prescripție medicală.

Principalele medicamente care pot fi folosite și pentrru somnși eliberate fără rețetă sunt antihistaminicele, un tip de medicamente pentru alergii care au, de obicei, și un efect sedativ. Dintre acestea, două sunt mai frecvent folosite și ca somnifere ușoare, respectiv:

  • Difenhidramină (Nytol, Sominex, Sleepinal, Compoz).
  • Doxilamină (Unisom, Nighttime Sleep Aid)

”Antihistaminicele sedative pot ajută în special persoanele ce adorm cu dificultate sau care nu își pot menține starea de somn. Unele antihistaminice, folosite de obicei pentru tratarea alergiilor, pot provoca somnolență. Deși nu toate antihistaminicele au acest efect, oamenii le folosesc pentru a promova somnul sau pentru a ameliora tensiunea și anxietatea.”, precizează dr. Popa.

Alte medicamente pentru somn combină antihistaminice cu acetaminofenul.

Somniferele antihistaminice pot fi luate pentru probleme de scurtă durată legate de adormire sau de menținere a somnului, cu toate acestea, nu se recomandă utilizarea acestor medicamente pentru insomnie severă sau de lungă durată.

Efecte secundare și precauții:

  • Somnolență în timpul zilei: antihistaminicele pot face ca unii oameni să se trezească amețiți, ceea ce le poate afecta capacitatea de a desfășura activități normale, cum ar fi condusul. Unele dintre ele au, de asemenea, activitate anticolinergică, care poate fi asociată cu un risc crescut de afectare cognitivă sau accelerare a demenței.
  • Tulburări cognitive: senzația de ceață, amețeală sau confuzie mentală. Confuzia și pierderea coordonării pot fi deosebit de îngrijorătoare pentru adulții în vârstă.
  • Dependență
  • Sevraj
  • Gură uscată
  • Congestie toracică
  • Supradozaj accidental

Persoanele în vârstă ar trebui să fie precaute în ceea ce privește administrarea de somnifere fără prescripție medicală, mai ales din cauza efectelor lor dăunătoare asupra coordonării și concentrării. Persoanele cu afecțiuni coexistente de sănătate ar trebui să fie conștiente de efectele antihistaminice și să discute cu un farmacist sau un medic despre posibilele reacții adverse.

Suplimentele cu melatonină  pot îmbunătăți calitatea somnului și pot fi eliberată fără prescripție medicală.

Persoanele care iau melatonină trebuie să rețină că aceasta poate interfera cu anumite medicamente pentru tensiunea arterială și pentru diabet. Cel mai bine este să fie administrată în  doze mici, unul până la trei miligrame, pentru a minimiza efectele secundare și somnolența de a doua zi.

Medicamente pe bază de plante

Medicamentele pe bază de plante și anumite suplimente alimentare sunt folosite uneori pentru a trata insomnia. Cele mai frecvent utilizate remedii includ:

  • muşeţel
  • floarea pasiunii
  • sunătoare
  • valeriană sau combinație de valeriană cu hamei
  • combinație de valeriană și hamei

Valeriana este o planta sedativa care a fost folosita de multă vreme pentru a trata insomnia si anxietatea. Se crede că funcționează prin creșterea nivelului GABA, cu efecte calmante la nivelul creierului. Deși utilizarea valerianei pentru insomnie nu a fost studiată pe larg, unele cercetări arată rezultate  promițătoare. Valeriana nu dă dependență și poate fi utilizată în siguranță zilnic, timp de două sau mai multe săptămâni.

Cele mai bune somnifere naturale

Când vine vorba de remedii naturale pentru somn, cele mai utilizate sunt:

  • Somniferele cu melatonină
  • Suplimentele pe bază de valeriană
  • Suplimente pe bază de amestecuri de plante

Melatonina este un hormon produs la nivelul epifizei, care reglează ciclurile zi-noapte și somn- veghe. Melatonina din suplimente este, de obicei, produsă într-un laborator.

Întunericul determină organismul să producă mai multă melatonină, care semnalează organismului să doarmă. Lumina scade producția de melatonină și semnalează organismului că trebuie să fie în stare de veghe. Unele persoane, care au probleme cu somnul, au un nivel scăzut de melatonină, iar suplimentele cu melatonină le-ar putea ajuta să adoarmă.

Oamenii folosesc cel mai frecvent melatonina pentru insomnie și pentru îmbunătățirea somnului în diferite condiții, cum ar fi jet lag. De asemenea, este folosită pentru depresie, durere cronică, demență și multe alte afecțiuni, dar nu există dovezi științifice suficiente care să susțină majoritatea acestor utilizări.

Melatonina ar putea fi eficientă pentru:

  • Probleme de a adormi la ora de culcare convențională (sindromul fazei de somn întârziat). Administrarea melatoninei pe cale orală pare să scurteze timpul necesar pentru a adormi la adulții tineri și copiii cu această afecțiune.
  • Tulburări de somn cauzate de anumite medicamente pentru tensiunea arterială (insomnie indusă de beta-blocante). Administrarea melatoninei pe cale orală poate reduce problemele de somn la persoanele care iau medicamente beta-blocante.
  • Insomnie. Administrarea melatoninei pe cale orală, pe termen scurt, pare să scurteze timpul necesar pentru a adormi la persoanele cu insomnie, dar doar cu aproximativ 7-12 minute. Nu este clar dacă afectează timpul petrecut dormind. De asemenea, pare să fie mai utilă la adulții în vârstă și la cei cu anumite  afecțiuni.
  • Insomnia determinată de diferența de fus orar (jet lag).  Administrarea melatoninei pe cale orală poate îmbunătăți anumite simptome de jet lag, cum ar fi vigilența și poate reduce somnolența și oboseala în timpul zilei.
  • Sedare înainte de procedură. Administrarea melatoninei pe cale orală ar putea reduce cantitatea de sedative necesare pentru unele proceduri medicale la copii.

Efecte secundare

Melatonina este, probabil, sigură pentru majoritatea adulților atunci când este utilizată pe termen scurt și mediu. Poate fi folosită în siguranță timp de până la 2 ani. Dar poate provoca unele reacții adverse, inclusiv dureri de cap, somnolență, amețeli și greață.

Suplimentele pe bază de valeriană

Rădăcina de Valeriană (Valeriana officinalis) are o lungă istorie de folosire ca sedativ, pentru tulburările de somn, în special insomnie. Valeriana este folosită și pentru anxietate, stres și multe alte afecțiuni, dar nu există dovezi științifice suficiente care să susțină

Administrarea zilnică a extractului de rădăcină de valeriană (300-600 mg) pe cale orală pare să îmbunătățească calitatea somnului. Poate fi necesară utilizarea continuă timp de până la 4 săptămâni înainte ca efectul să fie vizibil.

somnifere

Efecte secundare

Valeriana este probabil sigură atunci când este utilizată pe termen scurt. Valeriana a fost utilizată în siguranță, în doze de 300-600 mg zilnic, timp de până la 6 săptămâni. Siguranța utilizării pe termen lung este necunoscută.

Valeriana este de obicei bine tolerată. Unele reacții adverse frecvente includ amețeli, somnolență, dureri de cap, probleme digestive, slăbiciune mentală. Poate provoca simptome de sevraj atunci când este întreruptă administrarea, după utilizare pe termen lung. Pentru a evita simptomele de sevraj după utilizarea pe termen lung, cel mai bine este să se reducă doza lent, timp de o săptămână sau două înainte de oprirea completă.

Alte suplimente destinate îmbunătățirii somnului pot conține, pe lângă melatonină și valeriană, o serie de plante recunoscute pentru efectele lor calmante și sedative, precum roinița, passiflora, macul californian, hameiul, sunătoarea, mușețelul sau teiul.

Dependența de somnifere și efectele secundare

Așa cum am arătat mai sus, somniferele puternice, precum benzodiazepinele și medicamentele Z dau dependență, de aceea este indicată utilizarea lor pe termen scurt.

În plus, au și o serie de efecte negative, dintre care cele mai frecvente sunt reprezentate de

Benzodiazepinele dau dependență  atât din punct de vedere fizic cât și psihologic. Odată ce o persoană încetează să ia somnifere de acest tip,  este posibil să aibă o serie de simptome fizice de sevraj, cum ar fi anxietatea și insomnia de rebound.

Somniferele își pot pierde eficacitatea dacă sunt folosite pe termen lung, deoarece receptorii creierului devin mai puțin sensibili la efectele lor. În doar trei până la patru săptămâni, benzodiazepinele pot să-și piardă semnificativ din eficiență. În plus, insomnia poate reveni  odată administrarea lor se oprește.

Diazepamul, temazepamul și nitrazepamul sunt printre benzodiazepinele care pot provoca cea mai mare dependență.

În ceea ce privește medicamentele Z, non-benzodiazepine, acestea au beneficii similare cu benzodiazepinele, dar se pare că au mai puține efecte secundare, de aceea sunt recomandate mai frecvent decât primele. Cu toate acestea, dependența poate să apară și în cazul somniferelor de generație mai nouă.

În ceea ce privește barbituricele, odinioară foarte populare, actualmente se consideră ca au un  risc ridicat de dependență și supradozaj. Utilizarea lor nu mai este recomandată, cu excepția unor cazuri speciale.

Toate somniferele eliberate pe bază de rețetă au efecte secundare, care variază în funcție de medicamentul specific, de doză și de cât timp rămâne medicamentul în corp. Reacțiile adverse frecvente includ somnolență prelungită a doua zi, dureri de cap, dureri musculare, constipație, gură uscată, probleme de concentrare, amețeli, instabilitate și insomnie de rebound.

Dacă tratamentul se întrerupe brusc, este posibil să apară simptome de sevraj, cum ar fi greață, transpirație și tremurături.

De asemenea, atunci când o persoană încetează să ia somniferele, insomnia se poate agrava (ceea ce poartă numele de insomnie de rebound). 

În plus, somniferele pot interacționa cu alte medicamente, ceea ce poate agrava efectele secundare și, uneori, poate fi periculos, mai ales în combinație cu analgezice și alte sedative.

Și antidepresivele dau dependență, dacă sunt folosite pe termen lung, având efecte secundare care variază de la ușoare la grave:

  • Amețeli
  • Durere de cap
  • Somnolență prelungită
  • Gură uscată
  • Greaţă
  • Bătăi neregulate ale inimii
  • Modificări ale greutății
  • Afectarea memoriei în timpul zilei și probleme de performanță
  • Constipație sau diaree
  • Gândurile suicidare

Somniferele eliberate pe bază de prescripție medicală (și chiar unele somnifere fără prescripție medicală), precum și anumite antidepresive, pot să nu fie sigure la persoanele însărcinate, care alăptează sau la  adulții în vârstă,

Unele afecțiuni de sănătate, de exemplu, boli de rinichi, tensiune arterială scăzută, probleme de ritm cardiac sau antecedente de convulsii  necesită precauție în administrarea de somnifere.

Poate exista, de asemenea, o legătură între administrarea de somnifere și demență. Unele studii sugerează  că utilizarea benzodiazepinelor poate contribui la dezvoltarea demenței.

Somniferele care nu dau dependență

În general, somniferele propriu-zise, cele care sunt eliberate cu prescripție medicală, dau dependență, dacă sunt utilizate pe termen lung. Chiar și în cazul medicamentelor cu efecte sedative, care sunt eliberate fără rețetă, precum antihistaminicele, este important să se folosească cu măsură, nu atât pentru că ar da dependență, dar efectele lor se pot diminua în cazul unei folosiri de lungă durată. 

Suplimentele pe bază de melatonină nu dau dependență, dar nici efectele lor sedative nu sunt atât de pronunțate ca ale somniferelor cu rețetă; la unele persoane, suplimentele cu melatonină nu ajută la reglarea somnului.

„Vestea bună este că melatonina, spre deosebire de alte medicamente de tip somnifer, nu poate crea dependență. Organismul nu capătă toleranță la melatonină și nu apar alte simptome ale dependenței, nici sevraj la încetarea administrării.”, specifică dr. Ionuț Fronea, medic specialist farmacologie clinică, expert doc.ro

Nici valeriana sau alte suplimente pe bază de plante nu dau dependență, dacă sunt administrate corect și constant. Consumul de valeriană este sigur dacă nu depășește 8 săptămâni, dar,d acă este utilizată pe termen mai lung pot apărea anumite simptome de sevraj.

Pentru a evita posibilele reacții adverse atunci când este întreruptă administrarea valerianei, după utilizarea pe termen lung, este mai bine să ca doza să se reducă încet, timp de o săptămâna sau două înainte de oprirea completă.

Sfaturi pentru o utilizare mai sigură a somniferelor

  • Dacă decideți să luați somnifere este important să respectați câteva reguli de siguranță:
  • Nu amestecați niciodată somnifere cu alcool sau alte medicamente sedative. Alcoolul nu numai că perturbă calitatea somnului, dar crește efectele sedative ale somniferelor. Combinația poate fi destul de periculoasă – chiar mortală.
  • Luați un somnifer doar când aveți suficient timp pentru cel puțin șapte -opt ore de somn. În caz contrar, s-ar putea să vă simțiți foarte somnoros a doua zi.
  • Nu luați a doua doză de somnifere . Poate fi periculos să vă dublați doza și poate fi dificil să vă treziți a doua zi dimineața sau puteți avea diferite simptome neplăcute (amețeală, confuzie, somnolență)
  • Începeți cu cea mai mică doză recomandată. Vedeți cum vă afectează medicamentul și tipurile de efecte secundare pe care le experimentați.
  • Evitați utilizarea frecventă. Pentru a evita dependența și a minimiza efectele adverse, încercați să păstrați somniferele pentru situații de urgență, mai degrabă decât să le utilizați în fiecare noapte.
  • Nu conduceți niciodată o mașină și nu utilizați utilaje după ce ați luat un somnifer. Acest sfat este deosebit de important atunci când începeți să utilizați un nou somnifer, deoarece este posibil să nu știți cum vă va afecta.
  • Citiți cu atenție prospectul medicamentului. Acordați o atenție deosebită posibilelor efecte secundare și interacțiunilor medicamentoase. Multe medicamente obișnuite, inclusiv antidepresivele și antibioticele, pot provoca interacțiuni periculoase atât cu somnifere eliberate pe bază de rețetă, cât și fără prescripție medicală. Pentru multe somnifere, anumite alimente precum grepfrutul și sucul de grapefruit trebuie, de asemenea, evitate
  • Creșterea dozei poate prezenta riscuri, dar scăderea utilizării poate cauza, de asemenea, probleme dacă este făcută prea repede. În unele cazuri, întreruperea bruscă a medicației poate provoca reacții adverse neplăcute și chiar insomnie de rebound.

Surse: