Infecții respiratorii: de ce sunt mai frecvente în sezonul rece

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Iarna este sezonul care pune la grea încercare aparatul nostru respirator. O serie de infecții respiratorii acute sunt mai frecvente în acest anotimp, putând afecta orice persoană, dar, în special, copiii și vârstnicii. Infecțiile acute ale căilor respiratorii superioare (cunoscute și sub denumirea de IACRS) sunt provocate de o serie de virusuri, principalele fiind din categoria rhinovirusurilor. Sunt afecțiuni foarte contagioase, cu o răspândire comunitară ridicată. Răceala obișnuită, gripa sau faringita sunt printre cele mai obișnuite infecții respiratorii acute din perioada rece.  

Pe lângă impactul diferitelor comportamente umane în timpul iernii, cum ar fi tranziția de la activitățile din interior la cele în aer liber, cu diferențe semnificative de temperatură, reducerea generală a temperaturii ambientale pare să afecteze și eficiența răspunsului imun împotriva virusurilor ce provoacă insfecții respiratorii comune. 

În articolul de față vom vorbi despre ce înseamnă infecții respiratorii acute, punând accent pe IACRS, despre cauzele, simptomele și tratamentul acestor afecțiuni. Vom explica, totodată, modul în care temperaturile scăzute cresc riscul apariției acestor infecții și ce măsuri de precauție trebuie luate pentru a preveni îmbolnăvirea.

Infecții ale căilor respiratorii superioare

Infecțiile tractului respirator sunt infecții care se dezvoltă la nivelul diferitelor părți ale corpului implicate în respirație, cum ar fi sinusurile, gâtul, căile respiratorii sau plămânii. Majoritatea infecțiilor respiratorii se ameliorează fără un tratament special, dar, uneori, poate fi necesară asistență medicală și tratament specific, cum este administrarea de antibiotice în cazul infecțiilor bacteriene.

”…infecția este definită ca proces patologic rezultat din pătrunderea și dezvoltarea în organism a unor agenți patogeni, de diferite tipuri și din reacția organismului la factorii stresori, manifestată din punct de vedere fiziopatologic în evoluție de la inflamații și până la supurații, cangrene etc. Infecțiile pot fi întâlnite în boli acute și cronice, în boli ale căilor aeriene superioare și pneumonii, cu determinism exogen sau endogen, virale, bacteriene, fungice.”, arată dr. Răazvan Malacu, medic specialist medicină de familie, pe revistagalenus.ro

Infecțiile respiratorii pot fi de două tipuri, în funcție de regiunea aparatului respirator pe care o afectează:

  • Infecții ale căilor respiratorii superioare; dintre acestea, cele mai frecvente sunt răceala comună, guturaiul, faringita acută, sinuzita acută, laringotraheita, dar și gripa, care reprezintă cea mai gravă formă de infecție a căilor respiratorii superioare
  • Infecții ale căilor respiratorii inferioare și plămânilor, cele mai cunoscute fiind bronșita, bronnșiolita  și pneumonia.

În funcție de durata lor, putem distinge:

  • Infecții respiratorii acute, care reprezintă marea majoritate a infecțiilor respiratorii în timpul sezonului rece. Infecțiile acute ale căilor respiratorii superioare reprezintă mai mult de jumătate din bolile copiilor de vârste foarte mici și în jur de 40% din afecțiunile preșcolarilor și scolarilor.
  • Infecții respiratorii cronice, care sunt, de regulă, exacerbări infecțioase ale unor boli obstructive cronice, precum bronșita cronică, emfizemul pulmonar, BPOC. Aceste infecții obstructive cronice nu sunt vindecabile și au manifestări recurente.

O infecție a căilor respiratorii superioare afectează partea superioară a sistemului respirator, inclusiv sinusurile și gâtul. Cele mai frecvente simptome ale  infecțiilor căilor respiratorii superioare includ dureri în gât, secreții nazale, strănut și tuse, dureri de cap, uneori febră.  Tratamentul pentru infecțiile căilor respiratorii superioare include, de obicei, odihnă, lichide și analgezice fără prescripție medicală. De obicei, simptomele dispar de la sine, în maxim două săptămâni.

Ce sunt IACRS

Cele mai frecvente infecții respiratorii în sezonul rece sunt IACRS, abrevierea de la infecții acute ale căilor respiratorii superioare. Acestea sunt foarte numeroase, afectând în variate moduri diversele segmente ale căilor respiratorii superioare, respectiv cavitatea nazală, sinusurile, faringele și partea superioară a laringelui, deasupra corzilor vocale.

”Infecțiile virale ale căilor respiratorii superioare (IACRS) sunt infecții virale autolimitate, simptomele cele mai des întâlnite fiind strănutul, obstuctia nazală, rinoreea, usturimea în gât, tusea, febra, durerile de cap, durerile musculare și astenia fizică. IACRS sunt cauzate de peste 100 de serotipuri ale rhinovirusului, dar și de adenovirusuri, virusuri gripale și paragripale.”, precizează dr. Cristiana Mirică, medic primar pediatrie pe site-ul reginamaria.ro

Aceste infecții respiratorii sunt nu sunt strict localizate și se pot extinde de la nivelul cavității nazale către faringe și laringe. Slăbirea sistemului imunitar și o serie de factori de mediu favorizează apariția IACRS.

Majoritatea IACRS sunt provocate de virusuri, dar pot fi și de natură bacteriană. Sunt infecții respiratorii transmisibile pe cale aeriană, prin picăturile de salivă împrăștiate când o persoană strănută sau tușește. Totodată, se pot transmite și indirect, prin diverse obiecte contaminate

Printre cele mai frecvente infecții respiratorii ale căilor aeriene superioare pot fi menționate:

  • rinofaringita acută
  • faringita acută
  • tonsilita
  • faringoamigdalita
  • adenoiditele
  • sinuzitele
  • laringita
  • epiglotita

Cauze și simptome ale infecțiilor acute ale căilor respiratorii superioare

Majoritatea IACRS sunt de natură virală, fiind provocate mai ales de rhinovirusuri, dar și de unele adenovirusuri și de virusurile de tip gripal și paragripal.  Coronavirusul și Virusul Sincițial Respirator determină, de asemenea, infecții respiratorii ale căilor aeriene superioare, dar pot avea complicații care se extind la nivelul căilor respiratorii inferioare și al plămânilor.

Rinovirusurile reprezintă cel mai activ grup, atât în sezonul rece, cât și primăvara și chiar vara. Acestea provoacă 10%-40% dintre răceli. În general sunt forme ușoare, care se ameliorează de la sine, fără complicații.

Coronavirusurile acționează mai ales iarna și primăvara devreme. Coronavirusul este cauza a aproximativ 20% din raceli. Există mai mult de 30 de tipuri de coronavirus, dar doar trei sau patru afectează oamenii.

Virusurile gripale de tip A și B sunt responsabile de apariția epidemiilor anuale de gripă, fiind foarte contagioase.

Virusul sincițial respirator și virusul parainfluenza cauzează până la 20% din răceli. Acestea conduc uneori la infecții severe, cum ar fi pneumonia, mai ales la copiii mici.

infecții respiratorii

Pe lângă virusuri, anumite bacterii pot provoca infecții respiratorii la nivelul căilor aeriene superioare sau pot determina complicații, prin suprainfectare, pe fondul unei viroze deja declanșate.  Dintre aceste bacterii fac parte:

Streptococul beta hemolitic de grup A care poate determina faringită/amigdalită acută streptococică, de obicei la copii cu vârsta între 3-14 ani. Streptococul este responsabil de circa 3-20% dintre amigdalite.

Bordetellla pertusis, care determină apraiția tusei convulsive, simptomul principal al infecției fiind o tuse specifică, urmată de un sunet șuierat, care a facut-o sa fie denumită în limbaj popular ”tuse măgărească”. Introducerea vaccinului antipertussis  a determinat scăderea cu peste 97% a cazurilor de tuse convulsivă la copii.

Staphyloccocus aureus (Stafilococul auriu) poate determina o serie de infecții respiratorii, precum faringite, bronșite, pneumonii. Dintre infecțiile căilor respiratorii superioare, faringita stafilococica se manifesta prin hiperemie faringiană dureroasa (durere în gât), febră înaltă, dispnee, tuse productivă.

Afectarea sistemului imunitar este un factor-cheie în declanșarea IACRS.

”Printre cei mai importanți factori favorizanți ai apariției infecțiilor se numără slăbirea sistemului imunitar, ce reprezintă un lanț complex de reacții de apărare al întregului organism, depășirea unui prag critic de contagiozitate cu declanșarea epidemiilor și pandemiilor.”, subliniază dr. Malacu

Sistemul imunitar al copiilor și persoanelor vârstnice este, în mod deosebit, vulnerabil. Oricine are sistemul imunitar slăbit din cauza altei boli este, de asemenea, in risc mai mare de a dezvolta o infecție respiratorie. Persoanele cu probleme pulmonare preexistente sau bolnavii de inimă sunt o categorie cu risc ridicat de a dezvolta infecții respiratorii, uneori în forme severe.

”Și factorii de mediu pot favoriza infecțiile respiratorii: poluarea, aglomerația, umiditatea atmosferică excesivă, temperatura scăzută din mediu, tabagismul, carența alimentară în elemente necesare unui sistem imunitar puternic.”, adaugă dr. Malacu.

Simptomele cele mai frecvente ale infecției acute a căilor respiratorii superioare includ:

  • Congestie nazală
  • Secreții nazale abundente, inițial apoase, ulterior vâscoase, galben-verzui
  • Durere faringiană (așa numita durere în gât)
  • Strănut
  • Tuse seacă
  • Febră
  • Frisoane
  • Dureri muscular
  • Astenie, stare generală de rău

În majoritatea cazurilor, infecția debutează cu rinoree, strănut, congestie nazală, usturime în gât. Simptomele sunt similare la adulți și la copii, dar pot avea grade de intensitate diferite. Astfel, copiii, dar și vârstnicii și persoanele cu anumite deficiențe imunitare pot prezenta simptome mai severe și chiar complicații.

La copii, febra apare mai frecvent decât la adulți, iar, în cazul infecțiilor streptococice, poate atinge valori foarte mari, de peste 39 de grade Celsius. Tot în astfel de infecții pot să apară disfagia (durerile în gât severe împiedică înghițirea alimentelor), hiperemia faringiană (gât roșu), adenopatiile (creșterea în dimensiuni a ganglionilor), disfonia (răgușeală), secreții conjunctivale.

De ce avem mai multe infecții respiratorii acute iarna

O serie de cercetări au arătat că virusurile responsabile pentru declanșare infecțiilor respiratorii acute declanșează infecția la nivelul cavității nazale, tocmai pentru că această zonă are o temperatură mai scăzută iarna decât restul corpului. Nasul este unul dintre primele puncte de contact dintre mediul exterior și interiorul corpului și, ca atare, un punct de intrare probabil pentru multipli agenți patogeni care cauzează boli. Tocmai de aceea, mucoasa nazală reprezintă o adevărată barieră împotriva agenților patogeni inhalați, fiind compusă din glicoproteine ​​mucoase, epiteliu ciliat și joncțiuni strânse epiteliale. Agenții patogeni sunt inhalați sau depuși direct (cum ar fi cu mâinile) în partea din față a nasului, de unde își fac drum prin căile respiratorii în corp, infectând celulele, ceea ce poate duce la apariția unor infecții ale căilor respiratorii superioare. Modul în care căile respiratorii se protejează împotriva acestor agenți patogeni nu este pe deplin lămurit, iar studiile recente demonstrează o legătură mai profundă între temperaturile scăzute și apariția infecției.

„Convențional, s-a crezut că sezonul de răceală și gripă este în lunile mai reci, deoarece oamenii sunt blocați mai mult în interior, unde virusurile din aer se pot răspândi mai ușor… Cu toate acestea, studiul nostru indică o cauză biologică pentru variația sezonieră a infecțiilor virale ale căilor respiratorii superioare, cel mai recent demonstrată pe parcursul pandemiei de COVID-19.”, arată Benjamin Bleier,expert chirurgie ORL, profesor asociat la Mass Eye and Ear, autorul studiului.

Astfel, celulele nasului detectează virusurile și bacteriile, apoi eliberează miliarde de pungi minuscule pline de lichid numite vezicule extracelulare (VE) în mucusul nazal, pentru a înconjura și ataca agenții patogeni. Studiul din 2018 a arătat că veziculele extracelulare transport proteine cu rol antimicrobian de-a lungul căilor respiratorii, pentru a proteja alte celule împotriva agenților patogeni, înainte ca aceștia să ajungă prea departe în corp.

infecții respiratorii

Atunci când răspund la o infecție virală, VE-urile pot transporta agenți antivirali, cum ar fi microARN (miARN), care fie acționează direct ca antivirale, fie reglează căile inflamatorii pentru a îmbunătăți răspunsul imun. În plus față de acest rol ca vezicule transportoare, VE-urile pot exercita și efecte antivirale directe prin legarea de liganzi virali prin receptorii de suprafață, pentru a inhiba intrarea acestor virusuri în celulele gazdă.

 Se pare că scăderea temperaturii influențează semnificativ gradul de absorbție al veziculelor extracelulare și eficiența acțiunii lor. Astfel, dacă la 37 de grade Celsius absorbția este rapidă și abundentă, în întreaga citoplasmă, lucrurile stau altfel atunci când temperatura scade. Studiile menite să demonstreze legătura dintre temperaturile scăzute și infecțiile respiratorii au arătat că incubarea celulelor epiteliale nazale la o temperatură scăzută, de 4°C, a condus la o reducere semnificativă a absorbției veziculelor extracelulare,  cu până la 87,5

Când temperaturile externe scad de la 23,3 °C la 4,4 °C, temperatura intranazală la nivelul cornetelor anterior și inferior scade, în mod similar, la 6,4 °C și, respectiv, 4,7 °C. Această reducere a temperaturii conduce la deteriorări semnificative în secreția de veziculelor extracelulare protectoare.

Cercetătorii au testat modul în care temperaturile mai reci au afectat răspunsul imunitar nazal la o serie de voluntari sănătoși. Astfel, aceștia au fost preluați dintr-un mediu cu temperaturi de 23,3 grade Celsius și expuși timp de 15 minute la temperaturi de circa 4 grade Celsius. S-a descoperit că temperatura în interiorul nasului a scăzut cu aproximativ 13 grade Celsius. Aplicând această reducere a temperaturii în culturile celulare, cercetătorii au putut observa și reducerea răspunsului imunitar. Astfel, cantitatea de vezicule extracelulare protectoare secretate de celulele nazale a scăzut cu aproape 42%, iar proteinele antivirale din vezicule au fost, de asemenea, afectate.

„Combinate, aceste descoperiri oferă o explicație pentru variația sezonieră a infecțiilor a căilor respiratorii superioare”, arată Di Huang, cercetător ORL la Mass Eye and Ear și la Northeastern.

IACRS la bebeluși

Infecțiile căilor respiratorii superioare afectează iarna atât adulții cât și copiii. Bebelușii sunt foarte expuși riscului de a dezvolta astfel de infecții respiratorii, tocmai de aceea în cazul lor trebuie luate multiple măsuri de precauție.

Principalele simptome sunt cele specifice oricarei categorii de vârstă, însă la copiii foarte mici riscurile sunt mai ridicate, inclusiv cel de apariție a complicațiilor și suprainfectării bacteriene. Rinoreea, congestia nazală, strănutul și tusea, durerile la înghițire cu refuzul alimentației, dificultățile de respirație sunt principalele simptome la bebeluși, la care se adaugă febra, mult mai frecventă ca la adulți.

Principalele tipuri de infecții respiratorii care pot apărea la copiii mici include: rinosinuzita

  • rinofaringita acută
  • faringoamigdalita
  • laringita acută       

”La sugari și copilul mic simptomele pot fi mai prelungite și mai acute, deoarece imunitatea lor este mai scăzută (maturarea sistemului imunitar se produce spre vârsta de 8-10 ani). Între ziua a 2-a și a 4-a de la debut , simptomele ating un vârf al evoluției, urmând să descrească între ziua a 10-a și a 14-a. La unii copii, tusea poate persista, cu frecvența mai redusă, 3-4 săptămâni.”, specifică dr. Mirică.

infecții respiratorii bebeluș

Este foarte important la copiii mici să se diferențieze între infecțiile virale și cele bacteriene, acestea din urmă fiind, de regulă, mai severe și necesitând tratament cu antibiotic. Principalele indicii ale unei infecții respiratorii bacteriene sunt:

  • Persistența simptomelor (secreții nazale, tuse), mai mult de 10 zile, fără o ameliorare semnificativă, în ciuda unui tratament simptomatic
  • Agravarea anumitor simptome (febra, tusea) sau apariția unor simptome noi
  • Persistența unei febre ridicate, de peste 39 grade Celsius, mai mult de trei zile

”Exacerbarea simptomelor manifestată cu dificultate în respirație, refuzul alimentației, vărsături frecvente indică apariția unor complicații, situație în care reevaluarea copilului este absolut necesară.”,  precizează dr. Mirică.

Tratament pentru infecții respiratorii acute

Tratamentul IACRS depinde de etiologia acestora. În cazul infecțiilor respiratorii cauzate de virusuri, tratamentul este simptomatic și poate include:

  • Antitermice pentru combaterea febrei
  • Antiinflamatoare nesteroidiene și analgezice pentru combaterea durerilor
  • Decongestionante nazale se pot administra sub formă de instilații sau aerosoli
  • Tratamente locale (gargara cu ser fiziologic, dezinfectante faringiene, dezinfectante nazale, comprese calde și umede aplicate pentru durerea sinusală)
  • Calmante ale tusei

Antibioticele nu sunt indicate în infecțiile respiratorii virale, pentru că nu influențează tabloul clinic și nici durata evoluției, putând fi recomandate doar dacă apare o suprainfecție bacteriană.

În cazul unor infecții respiratorii determinate de bacterii se va institui antibioterapie, în funcție de indicațiile medicului.

O serie de măsuri nespecifice sunt recomandate, indiferent de cauzele infecției:

  • Repaus la pat, odihnă și izolare la domiciliu
  • Hidratare și alimentație adecvată (consum sporit de lichide, mai ales la persoanele care nu pot înghiți alimente solide, din cauza durerilor în gât)
  • Administrarea unor vitamine sau suplimente imunitare, în funcție de indicațiile medicului

”Temperatura în camera copilului va fi de 18-20 0C, cu menținerea unei umidități suficiente; aerul uscat și supraîncălzirea favorizează complicațiile și recăderile. Alimentația va fi obișnuită în formele ușoare de boală.”, spune dr. Malacu

Date fiind studiile prezentate mai sus legat de inhibarea veziculelor extracelulare nazale, cu rol imunitar, la temperaturi scăzute, cercetătorii vor încerca dezvoltarea de noi terapii, pentru a induce și întări răspunsul imun natural de la nivelul nasului.

De exemplu, o terapie medicamentoasă, cum ar fi un spray nazal, ar putea fi proiectată pentru a crește numărul de vezicule extracelulare în nas sau receptorii de legare din vezicule.

„Am descoperit un nou mecanism imunitar la nivelul cavității nazale, care este ”bombardată” în mod constant  de diverși agenți patogeni și am arătat cum poate fi compromisă această protecție de temperaturile scăzute. Întrebarea este cum putem exploata acest fenomen natural, să recreăm un mecanism defensiv în nas și să creștem această protecție, mai ales în lunile mai reci.”, subliniază M. Amiji, cercetător și profesor la Pharmaceutical Sciences at Northeastern University.

Antibiotic pentru infecții respiratorii

Așa cum am specificat, antibioticele se administrează doar în cazul infecțiilor respiratorii bacteriene. Atunci când există o infecție acută a căilor respiratorii superioare și este netratată sau tratată în mod necorespunzător, pot aparea complicații, printre care suprainfecții bacteriene, meningită, otită, abcese dezvoltate în amigdale sau infecția poate cuprinde și căile respiratorii inferioare și plămânii. În astfel de cazuri, ar putea fi, de asemenea, necesară administrarea de antibiotice.

”Tratamentul antibacterian va avea o durată de 7-10 zile în formele acute și de 15-20 zile în sinuzitele cronice. În cazurile severe spitalizate, cu risc de complicații ale SNC, antibioterapia va cuprinde cefalosporine din generația a III-a.”, specific dr. Malacu.

Chiar dacă majoritatea infecțiilor de tract respirator superior sunt provocate de virusuri, aproximativ 10% dintre acestea pot avea origine bacteriană.

”Uneori, la aproximativ trei‑patru zile după debutul infecţiilor virale, din cauza unei stări precare de imunitate sau din cauza virulenţei crescute, poate apărea suprainfecţia bacteriană, în special cu germeni aerobi. Ulterior, în cazul unei evoluţii îndelungate a bolii, se poate produce suprainfecţia cu germeni anaerobi, manifestată printr-o rezoluţie mai lentă a simptomatologiei.”, precizează prof.dr. Codruț Sarafoleanu și dr. Elena Pătrașcu, într-un articol de pe viata-medicala.ro

infecții respiratorii cuplu

Multă vreme au fost utilizate antibiotice din clasa penicilinelor, ceea ce a dus la dezvoltarea rezistenței la acest tip de antibiotice cu până la 50%. Actualmente, medicii prefer antibiotice din clasa macrolidelor pentru infecțiile de tract respirator, cum ar fi azitromicina, claritromicina și eritromicina, în cazul cărora gradul de rezistență este mai mic,  în aproximativ 10-20% din cazuri. Cu toate acestea, cercetătorii avertiează că folosirea lor excesivă, fără dovada certă a sensibilității bacteriene,  poate duce la creșterea numărului de cazuri de rezistență la aceste antibiotice.

Combinația amoxicilină + acid clavulanic este prefernțială în cazul populației pediatrice, mai ales pentru rinosinuzite, în vreme ce în faringitele acute bacteriene și faringoamigdalite se administrează macrolide, cefalosporine, metronidazol și, ca alternative terapeutice, amoxicilină, combinația amoxicilină+ acid clavulanic, clindamicină.

Totuși, trebuie evitată utilizarea antibioticelor, mai ales fără indicație medicală sau fără testarea sensibilității agenților patogeni, pentru a preveni dezvoltarea chimiorezistenței și scăderea globală a eficienței tratamentelor antibiotice.

Surse: