infecțiile respiratorii repetate

Infecțiile respiratorii repetate: când merită investigat mai serios

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Cu toții ne confruntăm din când în când cu o răceală sau o gripă. Deși este neplăcut, organismul nostru s-a adaptat să facă față infecțiilor respiratorii. Numai că, la anumite persoane, episoadele infecțioase se repetă mult mai des și cu simptome accentuate. Infecțiile respiratorii repetate afectează semnificativ calitatea vieții de zi cu zi și pot duce la complicații grave, precum bronșita sau pneumonia și la exacerbări ale bolilor cronice, ca astmul sau BPOC. Prin urmare, este esențială înțelegerea cauzelor care stau la baza acestor evenimente respiratorii recurente.

”Infecțiile respiratorii recurente apar atunci când episoadele de răceli, bronșite sau alte infecții ale căilor respiratorii se repetă frecvent într-un interval scurt de timp. Deși pot fi normale în anumite etape ale vieții, mai ales la copii, frecvența crescută sau severitatea acestora poate semnala probleme precum imunitatea scăzută, alergiile sau afecțiuni respiratorii cronice. ”, se arată într-un articol de pe elytis-hospital.ro, revizuit de dr. Aurelia Crețu, medic pneumolog.

Infecțiile respiratorii pot afecta orice zonă a aparatului respirator, de la căile respiratorii superioare la plămâni. Ele apar la persoanele de toate vârstele și, de obicei, se vindecă fără consecințe majore. Totuși, dacă astfel de infecții devin frecvente, acest lucru poate indica o problemă de sănătate subiacentă și trebuie investigat mai profund. În astfel de cazuri sunt necesare investigații mai ample pentru a determina cauzele recurenței infecțioase și pentru a lua măsurile necesare pentru tratarea eficientă a infecțiilor respiratorii repetate.

Cum sunt clasificate infecțiile respiratorii

Medicii clasifică infecțiile respiratorii în două categorii:

  • infecții ale căilor respiratorii superioare
  • infecții ale căilor respiratorii inferioare

Infecțiile căilor respiratorii superioare afectează gâtul și sinusurile. Acestea include:

  • răceala
  • sinuzita
  • rinofaringita (inflamația nasului și faringelui)
  • faringita (gâtul roșu sau inflamat)
  • amigdalita
  • laringita (inflamația laringelui și a corzilor vocale)

Infecțiile căilor respiratorii inferioare durează, de regulă, mai mult și sunt mai grave. Acestea pot afecta inclusiv plămânii. Principalele infecții sunt:

  • bronșita
  • bronșiolita
  • pneumonia
  • exacerbările BPOC sau astmului

Gripa se poate manifesta fie ca o infecție a căilor respiratorii superioare, fie ca una a căilor respiratorii inferioare.

Infecțiile respiratorii repetate apar mai frecvent la nivelul căilor respiratorii superioare din cauza menținerii unor focare infecțioase care nu sunt eliminate complet (de exemplu în cazul sinuzitei sau amigdalitei), contactului direct cu mediul poluant, unor probleme anatomice sau varietății virusurilor declanșatoare. Astfel, există peste 200 de virusuri responsabile de diferite forme de răceală.

Infecțiile respiratorii repetate la nivelul bronhiilor sau plămânilor implică adesea imunnitate scăzută sau existența unor boli respiratorii cronice, dar apar mai rar la persoane fără comorbidități importante.

De ce apar infecțiile respiratorii repetate

Infecțiile respiratorii recurente implică o gamă variată de agenți patogeni și afecțiuni subiacente care predispun anumite persoane la episoade frecvente de boală. Identificarea acestor agenți etiologici permite adoptarea unor abordări diagnostice țintite și a unor intervenții terapeutice personalizate. La copiii mici, care reprezintă categoria cea mai expusă, cercetătorii au încercat să formuleze o definiție a infecțiilor respiratorii repetate:

”Diagnosticul de infecţie respiratorie recurentă depinde de starea pacientului cu vârsta de până la 5 ani şi care se confruntă cu cel puţin patru episoade de infecţii respiratorii superioare ce durează, în medie, patru zile sau mai mult, episoade infecţioase care survin într-o perioadă de şase luni. Aceste episoade trebuie separate între ele printr-o perioadă de ameliorare evidentă.”, se arată într-un studiu citat de dr. Doina Anca Pleșa, medic primar pediatru pe medichub.ro

Principalii agenți patogeni care declanșează infecțiile respiratorii repetate sunt virusurile (precum virusul sincițial respirator, rinovirusurile și virusurile gripale) . Deși virusurile sunt adesea responsabile pentru infecțiile tractului respirator, apar frecvent suprainfecții bacteriene. Infecțiile bacteriene sunt observate la până la 60% dintre pacienții ale căror simptome de infecție respiratorie persistă timp de 10 zile sau mai mult. Cei mai frecvenți agenți patogeni bacterieni respiratori sunt specii precum:

  • Streptococcus pneumoniae
  • Mycoplasma pneumoniae
  • Haemophilus influenzae
  • Streptococcus pyogenes

Există, de asemenea, dovezi privind un efect sinergic între virusuri și bacterii în patogeneza infecțiilor respiratorii. Un exemplu clasic este sinergismul dintre virusurile gripale și S. pneumoniae.

1. Factori de risc pentru infecțiile respiratorii recurente

Mai mulți factori de risc pot crește probabilitatea ca o persoană să prezinte infecții respiratorii recurente. Acești factori variază de la influențe de mediu la caracteristici demografice individuale, alegeri de stil de viață și starea sistemului imunitar. Principalii factori de risc includ:

  • Contact frecvent cu persoane infectate: expunerea regulată la persoane infectate în medii aglomerate, cum ar fi unități medicale, școli sau creșe, crește riscul de infecție.
  • Fumatul și expunerea pasivă: fumul de țigară compromite epiteliul respirator, afectând clearance-ul mucociliar și funcția imunitară.
  • Poluanți de mediu: expunerea la poluanți atmosferici, cum ar fi particulele și substanțele chimice, poate irita căile respiratorii, crescând susceptibilitatea la infecții.
  • Nutriție deficitară: aportul inadecvat de nutrienți esențiali și alegerile alimentare nesănătoase compromit funcția imunitară, făcând persoanele mai susceptibile la infecții.
  • Sezonalitate: infecțiile respiratorii repetate ating adesea vârful în lunile mai reci, cum ar fi toamna și iarna.
  • Vârsta: vârstnicii și copiii sunt mai susceptibili din cauza sistemelor imunitare imature sau în declin. Copiii sunt în mod special expuși la infecțiile respiratorii repetate.

”Infecţiile respiratorii recurente (IRR) la copii reprezintă o problemă im­portantă de sănătate publică. Se es­ti­mează că aproximativ 15% dintre copii vor prezenta IRR într-un an – 25% dintre sugari şi 18% dintre copiii de 1-4 ani.”, arată dr. Pleșca.

2. Probleme anatomice care favorizează infecțiile respiratorii repetate

Anumite probleme anatomice pot contribui, de asemenea, la apariția infecțiilor respiratorii recurente. Acestea pot include:

  • Obstrucții nazale: problemele structurale, precum deviația de sept sau polipii nazali, pot bloca fluxul de aer, pot favoriza retenția agenților patogeni și pot duce la sinuzită cronică sau la infecții ale căilor respiratorii superioare (ICRS). Instrumentele de diagnostic molecular pot ajuta la identificarea agenților patogeni specifici care cauzează aceste infecții.
  • Hipertrofia amigdaliană: amigdalele mărite pot găzdui bacterii și virusuri, provocând amigdalite recurente sau contribuind la infecțiile căilor respiratorii inferioare
  • Hipertrofia vegetațiilor adenoide: adenoidele mărite pot bloca pasajele nazale și pot afecta funcționarea trompei lui Eustachio. Această hipertrofie poate predispune la otită medie cronică și la infecții ale căilor respiratorii inferioare.
  • Anomalii laringiene și traheale: malformațiile sau stenozele (îngustările) de la nivelul laringelui sau traheei pot perturba mecanismele de curățare a căilor respiratorii, crescând susceptibilitatea la infecții respiratorii.
  • Anomalii bronșice: afecțiuni precum bronșiectazia sau bronhomalacia predispun la infecții ale căilor respiratorii inferioare recurente. Aceste afecțiuni afectează clearance-ul mucociliar și favorizează colonizarea bacteriană.

Înțelegerea acestor probleme necesită adesea abordări interdisciplinare, care implică medici ORL-iști, pneumologi și specialiști în boli infecțioase. Tehnicile avansate de diagnostic molecular, cum ar fi panelurile de tip multiplex PCR (reacția de polimerizare în lanț), pot oferi o identificare cuprinzătoare a agenților patogeni, facilitând gestionarea precisă a acestor afecțiuni.

3. Afecțiuni pulmonare preexistente

Persoanele cu astm, fibroză chistică (FC) sau boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) sunt mai predispuse la infecțiile respiratorii repetate. Aceste infecții pot agrava simptomele afecțiunilor cronice respective.

  • Astmul și BPOC: fiind una dintre cele mai frecvente boli pulmonare, astmul afectează aproximativ 339 de milioane de oameni din întreaga lume. BPOC este, de asemenea, o afecțiune răspândită, provocând peste 3 milioane de decese în fiecare an.
  • Fibroza chistică: este o afecțiune mai puțin frecventă, care afectează aproximativ 162.000 de persoane la nivel mondial. Fibroza chistică determină îngroșarea și lipirea mucusului din plămâni. Acest lucru duce la retenția bacteriilor și a virusurilor în căile respiratorii, favorizând apariția infecțiilor.
  • Tumorile pulmonare: în cazul cancerului pulmonar, o tumoră poate provoca un blocaj care duce la infecții respiratorii repetate.

4. Imunodeficiența primară și infecțiile respiratorii repetate

Tulburările de imunodeficiență primară asociate cu infecții respiratorii recurente includ:

Imunodeficiența comună variabilă

Această tulburare imunitară se caracterizează prin niveluri scăzute de imunoglobuline – în special imunoglobulina G – și un răspuns deficitar al anticorpilor. Imunodeficiența comună variabilă determină o susceptibilitate la infecții bacteriene și virale, inclusiv infecții ale tractului respirator. Diagnosticul molecular poate identifica mutații genetice specifice asociate cu acest tip de imunodeficiență.

”În prezent, s-a emis o nouă ipo­­teză, potrivit căreia la categoria de copii cu infecţii respiratorii recu­rente apare o imunosupresie tranzitorie in­dusă de o infecţie virală (factor predispo­zant) care favorizează apariţia unui „cerc vicios”.”, specifică dr.Pleșca, pentru a explica infecțiile frecvente la anumiți copii.

Deficiența selectivă de imunoglobulină A

Persoanele cu niveluri foarte scăzute de imunoglobulină A sunt mai susceptibile la infecții respiratorii, în special la infecții ale sinusurilor și ale plămânilor.

Imunodeficiența combinată severă

Acesta este un grup de tulburări genetice rare caracterizate printr-o deficiență severă a limfocitelor T, a limfocitelor B sau a ambelor tipuri de celule, ceea ce duce la o imunodeficiență profundă și la susceptibilitate la infecții severe recurente, inclusiv infecții ale tractului respirator. Testarea genetică și diagnosticul molecular sunt esențiale pentru un diagnostic precis.

Sindromul DiGeorge

O deleție la nivelul cromozomului 22 poate duce la anomalii în dezvoltarea timusului și în funcționarea limfocitelor T, predispunând persoanele la infecții recurente, inclusiv infecții ale tractului respirator.

Aceste afecțiuni necesită teste de laborator specializate și evaluare clinică pentru un diagnostic precis și un management eficient. Adesea, este necesară colaborarea cu imunologi și geneticieni clinicieni, utilizând instrumente de diagnostic molecular.

5. Imunodeficiența secundară

Tulburările de imunodeficiență secundară asociate cu infecțiile respiratorii repetate pot include:

HIV/SIDA

Virusul imunodeficienței umane (HIV) infectează și distruge limfocitele T CD4, slăbind sistemul imunitar și crescând susceptibilitatea la infecții oportuniste, inclusiv la cele cauzate de agenți patogeni respiratori. Testele de diagnostic molecular sunt esențiale pentru monitorizarea încărcăturii virale și orientarea terapiei antiretrovirale.

Imunodeficiența indusă de chimioterapie

Tratamentele oncologice, precum chimioterapia, pot inhiba funcția măduvei osoase. Acest lucru duce la o scădere a producției de celule imune, cum ar fi neutrofilele și limfocitele, rezultând într-o vulnerabilitate crescută la infecții.

Malnutriția

Aportul insuficient de nutrienți esențiali compromite funcția imunitară, făcând indivizii mai predispuși la infecții respiratorii.

Bolile cronice

Afecțiuni precum diabetul zaharat, boala renală cronică și bolile hepatice pot altera răspunsurile imune, predispunând la infecții respiratorii recurente.

Imunodeficiența indusă medicamentos

Medicamente precum corticosteroizii și imunosupresoarele, utilizate în boli autoimune și în transplantul de organe, pot slăbi mecanismele de apărare imunitară, crescând susceptibilitatea la infecții.

Diagnosticul și managementul imunodeficiențelor secundare implică adesea teste de laborator complexe. Evaluarea poate include teste ale funcției imune și corelarea clinică, pentru a aborda cauzele subiacente și a optimiza îngrijirea pacientului.

Alte condiții asociate cu infecțiile respiratorii repetate

Aspirația

Acest fenomen apare atunci când sunt inhalate alimente, lichide sau vomă. Substanța respectivă ajunge în plămâni și poate provoca pneumonie. Aspirația este mai frecventă în rândul persoanelor care suferă de convulsii sau care abuzează de droguri ori alcool.

Boala de reflux gastroesofagian (BRGE)

În cazul acestei afecțiuni, acidul gastric refluează în căile respiratorii, iritând gâtul și nasul. Tusea cronică și răgușeala sunt simptome frecvente.

Deficitul de alfa-1-antitripsină (AAT)

AAT este o proteină produsă de ficat care ajută la protejarea plămânilor. Dacă organismul nu produce o cantitate suficientă din această proteină, persoanele sunt mai predispuse la leziuni pulmonare cauzate de fumat sau de poluanții din aer. Această situație poate duce la boli pulmonare, precum BPOC sau bronșiectazia. De asemenea, pot apărea afecțiuni hepatice. Deficitul de AAT este mai frecvent la persoanele de origine nord-europeană și tinde să aibă o componentă ereditară.

Simptomele infecțiilor respiratorii repetate

Simptomatologia infecțiilor respiratorii repetate este aceeași ca în cazul oricărui tip de infecție respiratorie, dar tinde să apară mai frecvent și, uneori, să se agraveze de la un episod la altul.În cazul infecțiilor căilor respiratorii superioare, simptomele includ:

  • Tuse
  • Strănut
  • Durere în gât
  • Nas care curge sau nas înfundat
  • Durere de cap
  • Febră ușoară
  • Stare de oboseală

În cazul unei infecții ușoare a căilor respiratorii inferioare, este posibil să apară aceleași simptome. Totuși, dacă afecțiunea devine mai gravă, pot apărea și alte manifestări precum:

  • Febră
  • Tuse puternică
  • Respirație accelerată sau dificultăți de respirație
  • Respirație șuierătoare (wheezing)
  • Colorarea pielii în nuanțe albăstrui din cauza lipsei de oxigen
  • Durere sau senzație de constricție în piept

Abordarea diagnostică a infecțiilor respiratorii recurente

Uneori, infecțiile mai frecvente pot fi explicate prin anumiți factori, cum ar fi vârsta sau un sistem imunitar slăbit. Totuși, dacă nu se cunoaște o afecțiune subiacentă și infecțțile respiratorii se repetă, poate fi necesară o abordare mai atentă.

”Dacă infecțiile respiratorii reapar frecvent – ​​în special atunci când afectează activitatea profesională, somnul, efortul fizic sau viața de zi cu zi – ar putea fi necesară o evaluare suplimentară. Același lucru este valabil și pentru persoanele care elimină frecvent spută, prezintă respirație șuierătoare (wheezing) sau dificultăți de respirație în timpul infecțiilor, ori simt că simptomele toracice nu dispar niciodată complet.”, subliniază dr.Wong Kam Cheung, medic pneumolog la HKMC Integrated Medical Center.

Pentru specialiștii care se ocupă de infecții respiratorii recurente, există mai multe abordări diagnostice:

Metode bazate pe culturi

Tradiționale, dar eficiente pentru agenți patogeni bacterieni. Necesită condiții specifice de cultivare și expertiză în interpretarea rezultatelor. Metodele bazate pe culturi pot ajuta la identificarea profilurilor de sensibilitate la antibiotice.

Teste moleculare

Cu sensibilitate și specificitate ridicate pentru detectarea ADN-ului/ARN-ului viral și bacterian. Permit detectarea simultană a mai multor agenți patogeni dintr-o singură probă.

Serologie

Detectează anticorpii produși de sistemul imunitar împotriva unor agenți patogeni specifici. Utilă pentru diagnosticul retrospectiv al infecțiilor virale, dar poate să nu fie adecvată pentru cazurile acute.

Detectarea antigenelor

Teste rapide care detectează antigene virale specifice direct din probele pacienților. Oferă rezultate rapide, dar pot avea o sensibilitate mai scăzută comparativ cu testele moleculare.

Paneluri multiplex

Combină tehnologia PCR cu multiplexarea, permițând detectarea simultană a unei game largi de agenți patogeni respiratori dintr-o singură probă. Utile pentru screeningul cuprinzător în caz de suspiciune de focar epidemic sau la pacienți imunocompromiși.

Teste de imunofluorescență

Identifică antigenele virale în probele respiratorii folosind anticorpi specifici marcați cu coloranți fluorescenți. Oferă rezultate rapide, dar necesită personal instruit și echipamente specifice.

Tratamentul infecțiilor respiratorii repetate

Pentru a trata eficient infecțiile respiratorii repetate trebuie luate în considerare mai multe aspecte:

  • Tratamentul episoadelor acute
  • Tratamentul afecțiunilor subiacente care întrețin sau favorizează infecția
  • Întărirea sistemului imunitar pentru  a face față agenților patogeni recurenți, împiedicând declanșarea proceselor infecțioase

”În loc să vă concentrați doar pe tratarea fiecărei infecții pe măsură ce apare, poate fi mai important să identificați cauza recurenței acestora. Un specialist în boli respiratorii poate evalua dacă există o problemă subiacentă la nivelul căilor respiratorii sau al plămânilor și vă poate îndruma cu privire la pașii următori. O evaluare timpurie poate contribui la reducerea episoadelor recurente și la prevenirea unor leziuni mai grave pe termen lung.”, avertizează dr. Wong.

Exemple de tratamente care ar putea fi recomandate includ:

  • Tehnici de eliminare a mucusului. Pentru problemele cronice ale sinusurilor, se poate recomanda lavajul nazal. În cazul infecțiilor respiratorii cronice ale căilor respiratorii inferioare, pot fi recomandate tehnici adecvate de tuse și/sau dispozitive pentru curățarea căilor respiratorii.
  • Pot fi prescrise medicamente pentru tratarea infecției. În cazul unei infecții bacteriene, se pot prescrie antibiotice. În situații speciale, pentru infecțiile virale, pot fi prescrise medicamente antivirale. De asemenea, pot fi prescrise medicamente cu administrare prin inhalare.
  • Este importantă evitarea fumului, inclusiv a fumatului pasiv. Dacă persoana care suferă de infecții respiratorii repetate fumează, renunțarea la fumat reprezintă o parte importantă a tratamentului.

Managementul infecțiilor respiratorii repetate poate include, de asemenea:

Imunizarea activă

Scopul final al vaccinării este asigurarea unei imunizări active și eficiente împotriva unui agent patogen specific. Există vaccinuri pentru virusurile gripale comune, rujeolă, tusea convulsivă (Bordetella pertussis), bacteria cu potențial invaziv Haemophilus influenzae tip b și numeroase serotipuri de Streptococcus pneumoniae. Aceste vaccinuri eficiente și bine tolerate sunt utilizate pe scară largă pentru prevenirea bolilor respective. Vaccinarea de rutină împotriva gripei este recomandată tuturor persoanelor cu vârsta de peste șase luni care nu prezintă contraindicații, inclusiv copiilor și adolescenților. În mod ideal, vaccinarea ar trebui efectuată înainte de declanșarea gripei în comunitate (pe cât posibil, în lunile de toamnă), iar vaccinarea ar trebui să fie disponibilă pe toată durata circulației virusurilor gripale.

Imunostimulanții (cunoscuți și sub denumirea de imunomodulatori sau agenți de creștere a imunității)

Imunomodularea reprezintă o măsură complementară eficientă care poate fi utilizată alături de vaccinuri pentru a spori sau modula răspunsul imun înnăscut al pacientului. Prin prevenirea infecțiilor ulterioare, imunostimulanții au efecte benefice asupra rezultatelor pe termen lung ale pacienților. Spre deosebire de vaccinuri, care stimulează imunitatea împotriva unui antigen specific, aceștia acționează nespecific pentru a induce o stare de „prealertă” la gazdă și pentru a amplifica răspunsul imun general. Datorită capacității unor imunostimulanți de a declanșa răspunsuri imune împotriva agenților patogeni respiratori, aceștia sunt deosebit de potriviți pentru copii (pentru care aceste funcții imune sunt încă în curs de maturizare).

Cum să previi infecțiile respiratorii recurente

Conform studiilor, în cazul infecțiilor repetate ale tractului respirator, strategiile preventive reprezintă o componentă esențială a managementului clinic, întrucât oferă o modalitate de a întrerupe cercul vicios format din infecția microbiană, inflamația repetată a mucoasei – cauzată de interacțiunea dintre microbi și prima linie de apărare imunitară a gazdei – și răspunsul imun deficitar.

Prevenirea infecțiilor respiratorii recurente necesită o abordare cuprinzătoare, care să vizeze atât factorii individuali, cât și pe cei de mediu. Integrarea diagnosticului molecular în strategiile de prevenție poate spori eficacitatea acestor măsuri.

Imunizarea

Așa cuim am subliniat mai sus, este esențială menținerea la zi a vaccinării împotriva virusurilor respiratorii comune, precum cele care cauzează gripa și COVID-19. Vaccinarea reduce probabilitatea contractării acestor virusuri și diminuează severitatea bolii în cazul în care survine infecția. Vaccinuri suplimentare, cum ar fi cel împotriva virusului sincițial respirator, pot fi recomandate anumitor categorii de populație expuse riscului, precum persoanele vârstnice și cele cu sistemul imunitar compromis. Diagnosticul molecular joacă un rol crucial în identificarea tulpinilor emergente și în orientarea strategiilor de dezvoltare și administrare a vaccinurilor.

Măsuri de igienă

O igienă adecvată este esențială pentru prevenirea răspândirii infecțiilor respiratorii. Aceasta include:

  • spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun timp de cel puțin 20 de secunde, în special după tuse, strănut sau atingerea unor suprafețe potențial contaminate.
  • atunci când apa și săpunul nu sunt disponibile, dezinfectanții pentru mâini pe bază de alcool (cu o concentrație de cel puțin 60%) reprezintă o alternativă eficientă.
  • respectarea etichetei respiratorii – de exemplu, acoperirea gurii și a nasului cu un șervețel sau cu pliul cotului în timpul tusei sau strănutului – contribuie la prevenirea răspândirii picăturilor respiratorii.
  • menținerea distanței fizice față de persoanele bolnave sau care prezintă simptome de infecții respiratorii poate contribui la reducerea riscului de transmitere. Evitarea locurilor aglomerate, în special în perioadele de vârf ale circulației virusurilor respiratorii, minimizează și mai mult expunerea.
  • purtarea măștilor, în special în spații închise sau aglomerate, oferă un nivel suplimentar de protecție împotriva transmiterii virusurilor respiratorii. Măștile trebuie să acopere bine nasul și gura. Utilizarea măștilor cu grad ridicat de filtrare, precum respiratoarele N95, este deosebit de benefică în situațiile cu risc crescut.

Măsuri pentru un aer curat

Îmbunătățirea calității aerului din interior prin creșterea ventilației, utilizarea purificatoarelor de aer cu filtre HEPA și maximizarea circulației naturale a aerului (prin deschiderea ferestrelor și a ușilor) poate ajuta la reducerea concentrației de virusuri prezente în aer. Acest lucru este esențial în spațiile unde sunt multe persoane, cum ar fi la locul de muncă sau în școli.

Evitarea fumului de tutun și a poluanților

Expunerea la fumul de tutun și la poluanții din mediu poate afecta apărarea respiratorie și poate crește susceptibilitatea la infecții. Prin urmare, este esențial să se încurajeze renunțarea la fumat și să se minimizeze expunerea la poluanți.

Gestionarea afecțiunilor preexistente

Persoanele cu afecțiuni cronice precum astmul, boala pulmonară obstructivă cronică sau tulburările de imunodeficiență ar trebui să colaboreze îndeaproape cu furnizorii de servicii medicale pentru a-și gestiona afecțiunile. Gestionarea optimă poate reduce riscul de complicații cauzate de infecțiile respiratorii. Diagnosticul molecular poate identifica agenții patogeni care exacerbează afecțiunile cronice și poate ghida planuri de tratament personalizate.

Când este necesar un consult medical

Majoritatea infecțiilor respiratorii trec de la sine în 1-2 săptămâni. Programează o consultație la medic dacă:

  • Simptomele se agravează sau persistă mai mult de 3 săptămâni
  • Apare tuse cu sânge, febră peste 39°C (102°F) timp de mai mult de 3 zile, dificultăți de respirație
  • Cantitatea de mucus crește sau culoarea acestuia se schimbă atunci când tușești.
  • Ganglionii de la nivelul maxilarului sau al gâtului sunt foarte umflați.
  • Infecțiile sunt frecvente și nu s-a identificat o cauză anume
  • Persoana este vulnerabilă (vârstnici, copii, femei însărcinate, persoane cu imunodeficiențe)
  • Există comorbidități precum diabet, cancer sau o boală de inimă, de plămâni ori de rinichi

Infecțiile respiratorii repetate sunt condiții medicale complexe, care pot necesita investigații amănunțite pentru că adesea sugerează existența unor afecțiuni asociate.

Răcelile ocazionale, bronșitele sau alte tipuri de infecții respiratorii sunt destul de frecvente, mai ales în perioadele de schimbare a anotimpurilor. Însă, dacă aceste infecții reapar constant, durează mult până se vindecă sau par să treacă doar pentru a reveni ulterior, merită să întrebarea dacă nu cumva este vorba despre o problemă mai profundă, care trebuie adusă în atenția specialiștilor, înainte de a apărea complicații mai severe.

Surse: