Îți poate opri respirația de 100 de ori într-o oră. Ce este apneea în somn

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Ce ai zice dacă ai ști că respirația ta se poate opri de zeci de ori într-o singură oră de somn? Poate că te-ai speria atât de tare, încât ți-ar fi dificil să adormi sau te-ai putea trezi brusc din somn, într-un atac de panică. Cu toate acestea este adevărat: există o afecțiune care îți poate opri respirația de nenumărate ori în timpul somnului. Aceasta este apneea în somn și, în funcție de severitatea ei, poate provoca multiple evenimente de stopare a respirației pe parcursul fiecarei ore de somn.

Un simptom aparent nevinovat, pentru că multă lume se confruntă cu el ocazional, ar putea anunța apneea în somn: sforăitul. Dar, dacă fiecare dintre noi a sforăit măcar o dată în viață, în cazul apneei în somn sforăitul se repetă noapte de noapte, este deosebit de zgomotos și este însoțit, de regulă, de semne de lipsă de aer și sufocare. Pentru partenerul de pat al unei persoane cu apnee în somn, sforăitul este deranjant, însă, dacă va observa mai atent, va vedea că persoana dragă se luptă, de fapt, să respire. Apneea în somn are un astfel de efect: oprește total respirația, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă, uneori de ordinul minutelor.
Cel mai înfricoșător lucru la apneea în somn este că poate determina pauze în respirație chiar și de 100 de ori pe minut. Desigur, este vorba de cazuri grave de apnee, dar chiar și cazurile mai puțin complicate pot avea urmări neplăcute. Somnul fragmentat și oboseala în timpul zilei sunt două dintre cele mai obișnuite consecințe ale apneei în somn. Articolul de față prezintă cauzele și simptomele acestei boli, precum și modul în care este diagnosticată și tratată. Trebuie subliniat faptul că multe persoane nu obțin un diagnostic, din simplul motiv că nu se prezintă la medic pentru această tulburare de somn, iar, uneori nici nu conștientizează că au o problemă medicală. Cu toate acestea, riscurile apneei în somn pot fi destul de mari, mergând până la probleme cardiovasculare, probleme respiratorii și chiar AVC sau moarte subită în somn. Iată de ce este important ca fiecare persoană care prezintă anumite simptome ce pot fi asociate cu apneea în somn, să beneficieze de un consult specializat, pentru a primi un diagnostic și, ce este mai important, pentru a începe cât mai timpuriu tratamentul și a preveni eventualele complicații.

Ce este apneea în somn

Descrisă sumar, apneea în somn este o afecțiune care oprește respirația în timpul somnului. De altfel, cuvântul „apnee” provine din cuvântul grecesc apnoia, însemnând „fără suflare”. Cauzele pentru care respirația se poate opri atunci când dormi determină sunt fie din blocarea căilor respiratorii, fie faptul că respirația   nu mai este controlată corect de creier. În funcție de aceste cauze se disting:

  • Apneea obstructivă în somn
  • Apneea centrală în somn
  • Apneea mixtă, o combinație a celorlalte două

Apneea obstructivă în somn (OSA) este forma cea mai frecventă de apnee în somn. Apneea obstructivă în somn apare atunci când mușchii capului și gâtului se relaxează prea mult în timp ce dormi, determinând țesutul din jur să apese pe trahee. Acest lucru împiedică fluxul de aer la nivelul căilor respiratorii.

”Musculatura orofaringelui și nazofaringelui (mușchii din spatele gâtului) este responsabilă de menținerea poziției corecte, deschise a palatului moale și uvulei („omușorul”), amigdalelor și limbii astfel încât să putem respira pe nas și pe gură. În timpul somnului, acești mușchi se relaxează și calea respiratorie se îngustează. La persoanele cu risc, pentru că acești mușchi se relaxează excesiv, iar structurile din jur se modifică (devin mai voluminoase sau mai moi), căile respiratorii se îngustează, respirația devine mai dificilă și apare sforăitul. Când se închid total („colapsul” sau „obstrucția căilor aeriene”) apare apneea de tip obstructiv.”, se arată în cadrul Glosarului medical de pe medlife.ro

Apneea centrală în somn apare din cauza unei probleme la nivelul creierului. În mod normal, creierul gestionează respirația continuu, inclusiv în timpul somnului. Apneea centrală în somn apare atunci când creierul nu trimite semnale pentru a menține funcționarea mușchilor legați de respirație.

Apneea centrală în somn poate apărea din mai multe motive, inclusiv:

  • Insuficiență cardiacă
  • Niveluri scăzute de oxigen din sânge (hipoxie) din cauza altitudinii mari.
  • Leziuni ale sistemului nervos, în special în trunchiul cerebral (care gestionează respirația) sau în  diverse părți ale măduvei spinării.
  • Tratarea apneei obstructive de somn cu CPAP
  • Afecțiuni ale sistemului nervos, cum ar fi scleroza laterală amiotrofică (ALS, cunoscută și sub numele de boala Lou Gehrig).

Lipsa de oxigen determinată de apneea în somn activează un reflex de supraviețuire care trezește pacientul, suficient pentru a relua respirația. Acest reflex este necesar pentru supraviețuire, dar, totodată, el întrerupe și ciclul de somn, ceea ce împiedică odihna adecvată și poate avea  o serie de efecte negative, inclusiv boli cardiovasculare, accident vascular cerebral, diabet sau demență.

Când medicii au descris pentru prima dată apneea în somn, în anii 1960, au legat-o de obezitate. Astăzi, se crede că 58% dintre persoanele cu apnee în somn moderată până la severă sunt obeze. Grăsimea de la nivelul limbii și gâtului poate provoca colapsul căilor respiratorii.

Apneea în somn este de aproximativ trei ori mai frecventă la bărbați decât la femei. Acest lucru poate avea drept cauză modul în care este distribuită greutatea corporală.

„Dacă greutatea corporală în exces se află în jurul gâtului, vei fi mai expus riscului de apnee în somn. Acest lucru se întâmplă mai frecvent la barbați, în timp ce femeile supraponderale poartă adesea această greutate suplimentară la nivelul taliei”, arată dr. Megan Rees, pneumolog și profesor asociat la Spitalul Royal Melbourne, Australia.

Totuși, atât la femei, cât și la bărbați, vârsta tinde să agraveze apneea în somn.

”Odată cu vârsta, mușchii și țesuturile se lasă, așa că  Totul devine mai lasat, așa că musculatura din spatele căilor respiratorii devine mai flască și poate colapsa mai ușor, opturând traseul aerului. Persoanele încep să sforăie puțin la 30 de ani, apoi sforăie puternic la 40 de ani și au apnee în somn la 50 de ani.”, explică David Cunnington,  medic  cu competențe în somnologie și președinte al Australasian Sleep Association.

În mai puțin de 1% din cazuri, apneea în somn nu este cauzată de blocarea căilor respiratorii, ci de faptul că nu mai este transmis semnalul respirator de la creier către musculatura respiratorie,  aceasta fiin apneea centrală în somn.

„Există o pauză în respirație, în care persoana nu face niciun efort să respire. Acest lucru durează până când nivelul de dioxid de carbon devine suficient de mare încât creierul reia comenzile respiratorii. Cel mai frecvent motiv pentru apneea centrală în somn este boala cardiacă severă, dar și accidentul vascular cerebral și opiaceele pot provoca acest lucru.”, spune Dr. Kirk Kee, medic pneumolog cu competențe în somnologie la Spitalul Royal Melbourne.

Cum se determină severitatea apneei în somn

Severitatea apneei în somn se determină în funcție de numărul de evenimente respiratorii pe parcursul unei ore, folosind un indice denumit AHI sau indice de apnee- hipopnee. Acest indice arată câte pauze în respirație sau încetiniri ale respirației au avut loc pe parcursul unei ore. În funcție de valoarea AHI, apneea în somn poate fi:

  • ușoară: 5 până la 15 evenimente de oprire sau încetinire a respirației pe parcursul unei ore
  • moderată: 15 până la 30 de episoade de apnee sau hipopnee; astfel, o persoană  care doarme opt ore, nu mai respiră și/sau se trezește de 120 până la 239 de ori pe noapte.
  • gravă: mai mult de 30 de alte evenimente pe oră; o persoană cu apnee severă  încetează să respire și/sau se trezește de minim 240 de ori  pe noapte.

Există persoane la care respirația se oprește chiar și de 100 de ori sau mai mult pe oră, aproape o dată la 30 de secunde

AHI se determină în timpul unui studiu de somn, cu ajutorul unui polisomnograf, care înregistrează respirația pacienților, mișcările ochilor, bătăile inimii și undele cerebrale.

Evenimentele obstructive, care sunt de foarte scurtă durată, pot afecta orice etapă a somnului. Sunt cele mai frecvente în stadiul 1, stadiul 2 și somnul REM. De aceea, este obișnuit ca oamenii să nu-și amintească evenimentele de apnee, ceea ce înseamnă că este posibil să nu știe că au o problemă până când simptomele nu devin vizibile. Evenimentele centrale sunt cele mai frecvente în etapele 1 și 2 ale somnului, dar pot apărea în orice etapă.

Monitoarele înregistrează și sforăitul, care, în cazul apneei de somn, poate depăși 70 de decibeli, aproximativ zgomotul unei mașini de spălat.

apneea în somn

Dacă sforăitul obișnuit poate să apară în stadiile de somn mai profund, în cazul apneei în somn, sforăitul marchează un episod apneic și apare chiar în timpul somnului superficial, putând preceda trezirea unei persoane, care simte că se sufocă și se poate scula cu o stare de teroare.

În ceea ce privește durata episoadelor apneice, acestea pot fi de circa 10 secunde sau chiar mai mult.

Sunt și cazuri în care persoana poate rămâne fără suflare o perioadă foarte lungă, cum a fost situația unei femei dintr-un spital din Statele Unite, cu apnee ce  însoțea o afecțiune a sistemului nervos, care a încetat să mai respire timp de 233 de secunde.

Ce simptome are apneea în somn

”Sindromul de apnee în somn este recunoscut prin simptome nocturne și diurne. Simptomele nocturne ale sindromului de apnee în somn sunt : sforăit puternic ce datează de ani de zile, apnei constatate de partener, somn agitat, neodihnitor, micțiuni frecvente în cursul nopții, transpirații nocturne, cefalee matinală.
Simptomele diurne ale sindromului de apnee în somn sunt somnolență diurnă excesivă, tulburări de memorie, atenție și concentrare, oboseală, anxietate sau depresie, tulburări sexuale.”, subliniază dr. Ciomu Emilia Genoveva, medic primar pneumologie, pe cdt-babes.ro

Apneea în somn are multe simptome, dintre care unele sunt mai ușor de observat decât altele. Simptomele includ:

  • Întreruperea respirației în timpul somnului pe care o pot observa alte persoane apropiate
  • Oboseală sau stare de epuizare la trezire; chiar și după o noapte întreagă de somn, persoanele cu apnee în somn se simt, de obicei, extrem de obosite.
  • Somnolență în timpul zilei;  în cazuri severe, apneea în somn poate pune viața în pericol, deoarece poate determina somnolență, lipsa concentrării sau chiar adormirea în timpul conducerii unui autovehicul, lucrului sau a altor activități.
  • Sforăitul este o caracteristică comună în cazul apneei în somn. Cu toate acestea, sforăitul nu este asociat în mod obligatoriu cu apneea în somn, Există cazuri de sforăit în absența apneei, după cum apneea în somn poate să nu fie însoțită de sforăit.
  • Schimbări de dispoziție; depresia și anxietatea sunt simptome comune ale apneei în somn.
  • Tulburări ale funcției creierului, care pot include afectarea memoriei, probleme de concentrare sau alte probleme cognitive
  • Trezirea în mod repetat în timpul nopții nopții. Acest simptom poate fi mai greu de observat, deoarece oamenii nu își amintesc, de obicei, că s-au trezit sau de ce s-au trezit. Adesea, pacienții cu apnee în somn își amintesc că s-au trezit din alt motiv, de exemplu arsuri la stomac sau nevoia de a merge la baie
  • Tipare de respirație neobișnuite: respirația Cheyne-Stokes (CSB) este un model de respirație distinctiv care poate să apară la persoanele cu apnee centrală în somn. CSB provoacă o respirație rapidă care devine mai profundă și apoi din nou mai superficială până când se oprește cu totul. Persoana înceteze să respire câteva secunde, apoi începe să respire din nou și reia modelul.
  • Insomnie
  • Transpirații nocturne și senzație de agitație noaptea.
  • Disfuncție sexuală.
  • Trezirea bruscă, însoțită de senzația de dispnee sau sufocare
  • Dureri de cap, mai ales la trezire.


”Somnolența diurnă excesivă este evaluată de pacient sau partener cu ajutorul scalei Epworth… Un total egal sau mai mare de 11 arată că pacientul este somnolent și indică existența unei tulburări de somn fără să precizeze cauza.”, spune dr. Ciomu.

Scala de somnolență Epworth urmărește cât de somnolentă este o persoană pe parcursul zilei, în situații obișnuite, precum cititul, privitul la TV, mersul într-o mașină ca pasager, vorbitul cu diferite persoane sau statul, pur și simplu, într-o poziție de repaus.

Simptomele apneei în somn la copii includ:

  • Hiperactivitate, probleme de concentrare sau performanțe slabe la școală. Aceste simptome ar putea fi confundate cu cele ale tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD).
  • Sforăit puternic.
  • Enurezis nocturn
  • Mișcări frecvente ale brațelor sau ale picioarelor în timpul somnului.
  • Dormit în poziții neobișnuite, de exemplu cu gâtul foarte întins.
  • Reflux (arsuri la stomac) sau transpirații nocturne

Pe termen lung, apneea în somn crește riscul de boli de inimă, hipertensiune arterială și chiar demență.

Complicații periculoase ale apneei în somn includ:

  • Leziuni cardiace și insuficiență cardiacă. Apneea în somn determină o creștere a presiunii în vasele de sânge din jurul inimii și la nivelul mușchiului cardiac, provocând, în cele din urmă, leziuni cardiace
  • Aritmii, în special fibrilație atrială
  • Formarea unor cheaguri de sânge la nivelul inimii, care pot să ajungă  în creier, provocând un accident vascular cerebral.
  • Moarte subită cardiacă: unele aritmii, care pot însoți apneea în somn sunt foarte severe și pot determina stop cardiorespirator.  
  • Somnolență severă în timpul zilei, care poate duce la accidente  adormi în timpul condusului sau folosirii unor utilaje periculoase
  • Creșterea riscului de demență. Somnul are multiple roluri de  refacere pentru organism, fiind important inclusiv pentru curățarea neurotoxinelor din creier. Dovezile emergente sugerează că apneea în somn întrerupe procesele de recuperare și detoxifiere, crescând riscul de demență.

Diagnosticul apneei în somn

Diagnosticarea apneei în somn se realizează în urma consultului unui medic specialist, de regulă un pneumolog, cu competențe în somnologie, care realizează o anamneză medcicală și, dacă suspectează apneea în somn, pe baza simptomelor  descrise, va recomanda realizarea unui studiu de somn.

Cele mai frecvente teste pentru apneea în somn includ:

  • Studiu de somn peste noapte (polisomnograma). Studiul de somn se realizează într-o unitate medicală, cunoscută sub numele de „laborator de somn”, special echipată pentru a fi cât mai confortabilă posibil, în timp ce se realizează monitorizarea somnului. Studiul  implică folosirea unor senzori care înregistrează ritmul cardiac, respirația, nivelul de oxigen din sânge, undele cerebrale și multe altele. Experții consideră polisomnografia ca fiind standardul de aur pentru diagnosticarea apneei în somn.
  • Testarea apneei în somn la domiciliu permite unei persoane să realizeze un studiu de somn de acasă. Acesta este similar cu un studiu în laboratorul de somn , dar nu implică monitorizarea undelor cerebrale. Acest test nu poate diagnostica apneea centrală în somn și, de obicei, nu se folosește în cazurile mai severe de apnee în somn sau dacă există și alte tulburări de somn ori afecțiuni medicale.

Uneori, dacă studiul la domiciliu nu demonstrează apneea în somn, experții pot recomanda confirmarea afecțiunii printr-un studiu în laboratorul de somn.

Cum se tratează apneea în somn

Există multe abordări pentru tratarea apneei în somn, în funcție de tipul specific de apnee în somn și de cât de severă este.

Multe tratamente trebuie incluse în  rutina zilnică dinainte de culcare și din timpul somnului. Acest lucru poate reduce sau chiar elimina efectele apneei de somn.

Tratamentele posibile includ:

  • Tratamente conservatoare (nemedicale)
  • Presiune pozitivă a căilor respiratorii și dispozitive de ventilație adaptivă.
  • Aparate orale (piese bucale).
  • Stimulatori nervosi.
  • Intervenție chirurgicală.
  • Medicație (doar apnee centrală de somn)

Tratamentele conservatoare

Acestea pot ameliora apneea obstructivă în somn. Nu sunt remedii medicale, dar pot reduce semnificativ simptomele unei apnee ușoare. Acestea sunt, de obicei, schimbări ale stilului de viață, care includ:

Scăderea în greutate

O scădere cu 10% a greutății corporale poate ameliora semnificativ apneea în somn pentru persoanele care au exces de greutate sau obezitate.

”Un studiu a arătat că persoanele care au pierdut 10% din greutatea corporală au avut o scădere cu 26% a numărului de episoade de apnee în somn.”, arată dr. Rees

Modificarea poziției de somn

Dormitul pe spate crește riscul apariției apneei în somn. Pernele speciale de susținere și articolele similare pot ajuta la scimbarea poziției de dormit, astfel încât țesuturile moi din gât să nu mai apese pe trahee și să nu mai blocheze respirația.

Folosirea unor spray-uri nazale, benzi adezive etc. Aceste produse fără prescripție medicală îmbunătățesc respirația, facilitând circulația aerului prin nas. Deși nu pot ajuta în cazul apneei în somn moderată sau severă, uneori pot ameliora sforăitul și apneea ușoară în somn.

Tratarea afecțiunii de bază.

Tratarea unor afecțiuni asociate cu apneea  în somn,  cum ar fi insuficiența cardiacă, poate duce la ameliorarea simptomatologiei în cazul apneei centrale în somn.

Modificări ale medicației

Unele medicamente, cum sunt anumite opioide prescise pentru durere, pot agrava apneea în somn, Modificarea dozajelor sau tipului de medicament poate ameliora sau chiar elimina apneea centrală de somn.

Presiunesa pozitivă a căilor respiratorii (PAP) și ventilația adaptivă

Folosirea CPAP (Continous Positive Airway Pressure sau Presiunea pozitivă a căilor respiratorii) este considerată principala metodă curativă în cazurile moderate și severe de apnee în somn. Această metodă utilizează un dispozitiv specializat pentru a crește presiunea aerului în interiorul căilor respiratorii în timpul inhalării, menținând un flux continuu de aer la nivelul tractului respirator pe parcursul somnului.  Această metodă este recomandată pentru toate tipurile de apnee în somn, obstructive, centrale și mixte.

Împingerea aerului sub presiune în josul traheei menține căile respiratorii deschise, astfel încât pacientul să poată respira fără oprire. Dispozitivele furnizează aer printr-un furtun și o mască specială pe care pacientul o poartă în timpul somnului. Această mască poate acoperi nasul, gura sau ambele și există multe tipuri diferite de măști care se pot adapta nevoilor pacientului.

Pe lângă aparatul CPAP (Continuous Positive Airway Pressure), există și alte tipuri de aparate PAP, care cresc presiunea aerului din interiorul căilor respiratorii și plămânilor, împiedicând țesutul din jur să colapseze și să închidă căile respiratorii.

Dispozitive orale

Apneea obstructivă în somn apare atunci când țesuturile moi de la nivelul gurii și gâtului presează în jos, pe trahee.  Există dispozitive speciale care pot ajuta la menținerea maxilarului și a limbii într-o poziție avansată, astfel încât țesuturile din gât să nu obtureze căile respiratorii.

În cazurile mai ușoare, un fel de protecție bucală numită atela de avansare mandibulară, care repoziționează maxilarul și limba, poate opri colapsul căilor respiratorii. Un stomatolog specialist va monta, de obicei, dispozitivul.

„Unele persoane consideră că acestea sunt mai confortabile decât CPAP și spun că o serie de cercetări susțin utilizarea lor. Dar, dacă încerci să împingi maxilarul prea departe, poate provoca disconfort. De asemenea, poate face ca dinții să devină mobili în timp.”, spune dr. Cunnington.

Stimulatori nervosi

Nervul hipoglos este cel care controlează mișcările limbii. Un stimulator nervos atașat acestui nerv îl poate determina să împingă ușor limba atunci când o persoană respiră, în timpul somnului. Acest lucru împiedică limba să se relaxeze și să apese înapoi pe trahee, prevenind astfel apneea obstructivă în somn.

Un electrod se atașează la nervul hipoglos și se conectează la un dispozitiv implantat sub piele, în piept. Stimulatorul poate fi pornit înainte de a adormi și poate fi oprit după trezire.  Impulsul electric este suficient de puternic pentru a împiedica limba să se relaxeze prea mult, dar suficient de ușor încât să nu fie incomod.

Un tip similar de stimulare nervoasă este posibil și în cazul apneei centrale de somn. Acest tip de stimulare implică nervii frenici, care conectează măduva spinării cu diafragma, mușchiul ce controlează capacitatea de a inspira și expira. Stimularea nervului frenic pune în mișcare diafragma, prevenind oprirea respirației.

Intervenție chirurgicală

Prevenirea blocajelor nasului, gâtului și traheei prin intervenție chirurgicală este utilă, mai ales, la copii, unde îndepărtarea amigdalelor poate rezolva apneea obstructivă în somn. Cu toate acestea, impactul tehnicilor chirurgicale la adulți este, de obicei, limitat și variază de la persoană la persoană.

Intervențiile chirurgicale pentru tratamentul apneei în somn includ:

Amigdalectomie/adenoidectomie

Îndepărtarea amigdalelor și adenoidelor poate lărgi deschiderea căilor nazale la nivelul gâtului și nasului. Acest lucru facilitează trecerea aerului și reduce țesuturile moi care pot bloca respirația. Această procedură este utilă în special la copiii cu apnee obstructivă în somn. Poate fi aplicată și la adulți, dar efectele ei sunt mult mai scăzute, mai ales că vegetațiile adenoide se refac în timp. În plus, în cazul adulților sunt alte țesuturi la nivelul limbii și gâtului care pot bloca fluxul aerului.

Uvulopalatofaringoplastie (UPPP)

Această procedură vă îndepărtează uvula (omulețul sau țesutul moale care atârnă în partea din spate a gurii). De asemenea, îndepărtează țesuturile moi din palatul moale și din faringe. Astfel, se mărește zona în care se întâlnesc gura și gâtul, facilitând trecerea aerului.

Chirurgia maxilarului

Diferite proceduri chirurgicale pot schimba subtil poziția maxilarului, astfel încât țesutul moale să nu poată apăsa cu ușurință înapoi pe căile respiratorii. Aceste proceduri sunt utile în special pentru persoanele care au apnee în somn din motive structurale, cum ar fi micrognatia.

Chirurgie nazală

O formă comună de chirurgie nazală este septoplastia, care îndreaptă țesutul moale din nas, facilitând circulația aerului prin nas și căile nazale.

Somnoplastie

Această procedură folosește radiofrecvența (RF) pentru a reduce țesutul moale din jurul părților superioare ale traheei.

Medicamente pentru apneea centrală de somn

Pe lângă presiunea pozitivă a căilor respiratorii, ventilația adaptivă și stimulatorii nervilor frenici, există unele medicamente care pot ajuta în cazul apneei centrale în somn.

apneea în somn

Diferite medicamente ar putea împiedica relaxarea excesivă a mușchilor gâtului în timpul somnului. Deși mai este nevoie de cercetări, acestea ar putea completa tratamentele existente.

Câteva exemple includ medicamente hipnotice (care favorizează somnul), medicamente care stimulează respirația și multe altele. Cu toate acestea, niciunul dintre aceste medicamente nu este aprobat oficial sau acceptat definitiv pentru a fi utilizat în cazul apneei în somn.

Surse: