laringita

Laringita: ghid complet de informații utile

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Laringita este o afecțiune ce constă în inflamarea laringelui sau cutiei vocale, din cauza infecțiilor, iritației sau suprasolicitării. Este cea mai frecventă afecțiune a laringelui, care inflamează corzile vocale, astfel încât pasajul aerului este îngustat, iar sunetele rezultate sunt distorsionate. Ca atare, simptomul definitoriu al laringitei este afectarea vocii, mergând de la răgușeală până la incapacitatea de a mai vorbi.

Laringita poate fi de scurtă durată (acută) sau de lungă durată (cronică). Majoritatea cazurilor de laringită sunt declanșate de o infecție virală temporară și nu sunt grave. Totuși, răgușeală persistentă poate semnala uneori o afecțiune medicală subiacentă mai gravă. Articolul de față se dorește a fi un ghid informativ legat de laringită, cauzele și simptomele acestei boli, precum și opțiunile de tratament și modalitățile de prevenire a apariției laringitei.

Ce este laringita

Imediat după cavitatea bucală, în partea superioară a gâtului, se află laringele, un organ în în formă de triunghi, format în mare parte din cartilaje, atașate între ele prin mușchi sau prin țesut elastic și fibros.

Laringele, numit în mod obișnuit și cutia vocală, este implicat în vorbire și respirație, producând sunete și protejând traheea împotriva aspirației alimentelor. Laringele se deschide în faringe, prin intrare laringiană, cu un diametru de aproximativ 4-5 centimetri.. La acest nivel are loc separarea căii aerului de calea alimentelor. Laringele găzduiește corzile vocale și reglează înălțimea și volumul sunetelor, ceea ce este esențial pentru fonație.

Laringele este căptușit de un epiteliu columnar ciliat, cu excepția pliurilor vocale. Membrana mucoasă care căptușește laringele formează două perechi de pliuri laterale care se proiectează în interior, în cavitatea sa. Pliurile superioare se numesc pliuri vestibulare sau corzi vocale false pentru că nu joacă niciun rol în vocalizare.

Următoarele două pliuri ale membranei mucoase formează corzile vocale.

În mod normal, corzile se deschid și se închid lin. Vibrația lor permite permite producerea sunetelor și procesul vorbirii. Totuși, atunci când corzile vocale sunt umflate, inflamate, mișcarea aerului și vibrația sunt afectate. Ca atare, apar distorsiuni ale vorbirii.

”Laringele este un organ al aparatului respirator care realizează legătura dintre faringe și trahee. În laringe sunt situate corzile vocale, două structuri formate din mucoasă, mușchi și cartilaj. În mod normal, ele se mișcă închizând și deschizând glota (spațiul format între ele), formând sunete prin mișcarea și vibrația lor. Laringita reprezintă inflamația laringelui din cauza suprasolicitării, iritației sau infecției.”, specifică dr. Camelia Andrei, medic specialist ORL pe site-ul arcadiamedical.ro

De obicei, laringita este o afecțiune relativ ușoară, care acestea durează mai puțin de două săptămâni. Cu toate acestea, ea se poate croniciza, mai ales în anumite cazuri care implică infecții repetate, expunerea continuă la agenți iritanți sau suprasolicitarea frecventă a vocii.

Răcelile obișnuite, gripa sau bronșita se pot complica prin apariția laringitei. De asemenea, persoanele care își folosesc frecvent vocea pentru cântat, vorbit pe termen lung sau care au de multe ori un ton ridicat pot dezvolta un tip de laringită determinat de suprasolicitare.

De obicei, laringita nu este o problemă serioasă. Cu un tratament adecvat, laringita acută se vindecă în 2-3 săptămâni. În anumite cazuri însă se poate croniciza, existând alternative de tratament pentru ameliorarea simptomelor. Laringita cronică poate apărea și din cauza unor probleme mai grave, de aceea necesită investigații mai amănunțite.

”Frecvența exactă a laringitei acute nu este cunoscută, deoarece principalul simptom – răgușeala – este însoțit de cele ale infecției de tract respirator superior, astfel că cei mai mulți pacienți aleg să se trateze singuri, la domiciliu, în loc să meargă la un consult medical. Studiile arată că laringita afectează mai ales persoanele de sex masculin, cu vârsta între 18 și 40 de ani.”, specifică dr. Baciu Mădălina, medic primar ORL pe site-ul medlife.ro

Tipuri de laringită

În funcție de durata lor, există două tipuri de laringită:

  • Laringita acută
  • Laringita cronică

Laringita  acută durează între 2 și 3 săptămâni. Cazurile acute apar, de obicei, ca parte a unei infecții virale a tractului respirator superior, a infecțiilor bacteriene sau fungice, precum și a unor traumatisme, inclusiv determinate de tusea de lungă durată.  

Laringita cronică poate apărea din cauza fumatului, tuberculozei, alergiilor, refluxului acid, artritei reumatoide sau sarcoidozei. Mecanismul de bază implică iritarea corzilor vocale, din cauza unor agenți infecțioși sau mecanici. Forma cronică apare cel mai adesea la vârsta mijlocie și este mai frecventă la bărbați decât la femei

Forma acută de laringită se rezolvă, în general, fără tratament specific. Odihna vocii și hidratarea pot fi de ajutor.  Antibioticele nu sunt, în general, utile în forma acută de laringită, mai ales că majoritatea cazurilor își au originea într-o infecție virală.  

În funcție de etiologia laringitei, aceasta poate fi:

  • virală
  • bacteriană sau fungică
  • determinată de un traumatism sau de suprasolicitare
  • consecință  a alergiilor sau a refluxului gastroesofagian
  • de natură autoimună

Cauzele laringitei

Așa cum am văzut, laringita poate fi determinată de mai multe cauze:

Infecțiile virale

Cele mai multe cazuri  de laringită  acută sunt determinate de infecții virale, cel  mai frecvent de:

  • rinovirusul
  • virusul gripal
  • virusurile paragripale,
  • adenovirusul
  • coronavirusuri
  • virusul respirator sincițial (VRS)
  • alte virusuri (mai rar): virusul urlian (oreion), virusul rujeolei, virusul varicelei

 La pacienții care au un sistem imunitar compromis, și alte virusuri, cum ar fi herpesul și HIV, pot fi, de asemenea, cauze potențiale pentru laringită.

Infecțiile bacteriene

O infecție bacteriană este o altă cauză majoră a laringitei acute și se poate dezvolta împreună cu o infecție virală sau ca urmare a unei infecții virale (suprainfecție bacteriană).  Laringita poate fi determinată de tulpinile bacteriene comune cum sunt:

  • Streptococul de grup A
  • Streptococcus pneumonia
  • C. diphtheria
  • M. catarrhalis
  • Haemophilus influenza
  • Bordetella pertussis
  • Bacillus anthracis
  • M. tuberculosis

Uneori, pot apărea cauze bacteriene mai neobișnuite, cum ar fi micobacteriile sau bacteria care provoacă sifilisul (Treponema pallidum).

Infecțiile fungice

Laringita cauzată de infecția fungică este frecventă, dar este mai rar diagnosticată, reprezentând, de obicei până la 10% din cazurile de laringită acută. Pacienții cu sistem imunitar slăbit, dar și cei cu sistem imunitar funcțional pot dezvolta laringită fungică, ca urmare a utilizării recente a antibioticelor sau a corticosteroizilor inhalatori.  Anumite tulpini de ciuperci care pot provoca laringită includ:

  • Histoplasma
  • Blastomyces
  • Candida (în special la persoanele imunocompromise)
  • Cryptococcus
  • Coccidioides

Laringita determinată de traumatisme sau suprasolicitare

Adesea, din cauza utilizării excesive a corzilor vocale,  prin cântat sau țipete, se poate instala o formă de laringită, care se rezolvă, de obicei, prin odihna vocii, timp de câteva zile. Totuși, suprasolicitarea duce adesea la deteriorarea straturilor exterioare ale pliurilor vocale, iar vindecarea ulterioară se poate asocial cu modificări în fiziologia pliurilor. Trauma laringiană, inclusiv iatrogenă (cauzată de intubația endotraheală), poate duce, de asemenea, la inflamarea corzilor vocale.

Laringita cronică poate avea următoarele cauze:

Alergiile

Uneori, răgușeala poate fi determinată de alergii persistente, fiind vorba despre o laringită alergică. Expunerea la diferite substanțe iritante, alergiile sezoniere (rinita alergică), alte tipuri de reacții alergice cu manifestări similare rinitei (alergia la praf, la părul de animale, la mucegai) pot fi însoțite de inflamarea corzilor vocale și modificarea vocii. Fumatul poate irita, de asemenea, laringele, determinând apariția unei răgușeli cronice.

Refluxul gastroesofagian

O posibilă explicație a laringitei cronice este că inflamația este cauzată de refluxul gastro-esofagian, care provoacă iritarea corzilor vocale. Boala de reflux gastroesofagian determină întoarcerea conținutului acid al stomacului prin esofag, determinând apariția unor simptome precum arsuri retrosternale (pirozis), senzație de regurgitare, perturbarea traseului alimentar și digestiei. BRGE poate determina și inflamarea coardelor vocale, ducând la apariția unui tip de laringită cronică.

Tulburări autoimune

Între  30 și 75% dintre persoanele cu artrită reumatoidă raportează simptome de laringită. Simptomele laringitei sunt, de asemenea, prezente la  unele persoanele care au sarcoidoză. Această boală este o cauză neobișnuită a simptomelor laringiene și poate fi diagnosticată greșit ca o altă tulburare a vocii, deși implică multiple alte simptome.

Alte cauze de laringită cronică includ:

  • Sinuzita cronica
  • Cancerul laringian
  • Paralizia corzilor vocale, care poate rezulta din leziuni ale nervilor cauzate de intervenții chirurgicale, leziuni ale pieptului sau gâtului, cancer, tulburări nervoase sau alte afecțiuni de sănătate
  • Înclinarea anormală a corzilor vocale

Simptomele laringitei

Simptomul principal al laringitei este o modificarea vocii, care poate merge de la o simplă răgușeală (disfonie) până la incapacitatea de a mai rosti sunetele pentru o anumită perioadă. În funcție de cauza ei,  laringita se asociază cu diverse alte semne și simptome, care pot include:

  • Gât uscat sau dureros
  • Tuse (atât un factor cauzal, cât și un simptom al laringitei)
  • Acumularea de mucus în gât
  • Creșterea producției de salivă
  • Disfagie (dificultate la înghițire)
  • Senzație de umflare și iritare în zona laringelui (disconfort în partea din față a gâtului)
  • Globus pharyngeus (senzația de nod în gât)
  • Simptome de răceală sau gripă (care, precum tusea, pot fi, de asemenea, un factor cauzal pentru laringită)
  • Ganglioni limfatici umflați la nivelul gâtului
  • Febră
  • Dureri musculare generale (mialgie)
  • Dificultăți de respirație, predominant la copii

Cât durează laringita

Laringita acută se rezolvă, de obicei de la sine în decurs de două – trei săptămâni. Este posibil ca recuperarea să fie rapidă dacă pacientul urmează planul de tratament.  În laringita virală, simptomele pot persista o perioadă mai lungă, chiar și atunci când inflamația tractului respirator superior a fost rezolvată.

Laringita cronică este cea care continuă mai mult de trei săptămâni. Dacă simptomele laringiene durează mai mult de trei săptămâni, sunt necesare investigații suplimentare, inclusiv laringoscopia direct, pentru determinarea cauzelor afecțiunii.  Prognosticul pentru laringita cronică variază în funcție de aceste cauze.

Laringita la copii

Sugarii și copiii pot fi predispuși la laringită dacă sunt frecvent în preajma altor copii sau în preajma unor persoane cu infecții ale căilor respiratorii. Atât infecțiile virale, cât și cele bacteriene se pot răspândi rapid de la copil la copil. Laringita se poate dezvolta și atunci când un copil țipă sau cântă prea mult. Acest lucru determină formarea de denivelări la nivelul corzilor vocale și la iritarea acestora.

În general, laringita apare la copiii de peste 3 ani, dar poate afecta și copiii mai mici și chiar bebelușii. Laringita poate fi foarte gravă la copiii mici. De aceea, simptomele trebuie monitorizate cu mare atenție și solicitat asistență medicală de urgență în următoarele cazuri:

  • Copii mai mici de 3 luni, cu o temperatură de 38 grade sau mai mare, sau copii de  peste 3 luni și febră de 38.8 grade sau mai mare
  • Dificultăți la înghițire sau la respirație
  • Sunete ascuțite atunci când copilul inspiră
  • Mai multă salivă decât de obicei

La copii, laringita poate duce la crup laringian, o îngustare a căilor respiratorii sau epiglotită, o inflamație a lamboului din partea superioară a laringelui. Această afecțiune poate pune viața în pericol, este necesar tratament medical de urgență dacă apar semne de laringită, apoi copilul are dificultăți de respirație sau senzație de sufocare 

laringita

”O formă severă, care apare mai ales la copiii vârsta între unu și trei ani și care necesită tratament de urgență este laringita acută subglotică. Aceasta debutează brusc și se manifestă prin: dispnee inspiratorie accentuată (insuficiență respiratorie); cornaj (zgomot la trecerea aerului prin căile respiratorii);cianoză (tenta albăstruie a pielii, unghiilor și mucoaselor, care apare ca urmare a lipsei oxigenului în sânge); tuse lătrătoare, asociată cu voce clară; agitație; stare generală alterată.”, arată dr. Baciu.

În astfel de cazuri intervenția medicului este obligatorie.

Pentru copiii mai mari, în caz de laringită acută, sunt necesare câteva măsuri:

  • repaus vocal
  • hidratare intensă
  • calmante de durere (paracetamol, ibalgin)
  • unele siropuri
  • antibiotice, doar la recomandarea medicului

Laringita acută dispare, de obicei, în două săptămâni.

Dacă simptomele copilului nu se îmbunătățesc sau se agravează, este necesară vizita la medic. Acesta poate determina dacă sunt implicați și alți factori care cauzează laringita sau dacă sunt necesare antibiotice pentru o infecție bacteriană.

Diagnosticarea laringitei

Diagnosticul diferitelor forme de laringită acută diferă în funcție de etiologia bolii.

Laringita apărută în urma unui traumatism este, de obicei, identificată în urma anamnezei, care oferă informații despre experiențele fonotraumatice anterioare, traumele interne cauzate de proceduri recente, precum și orice leziuni anterioare ale gâtului.

Laringita virală acută este caracterizată prin reducerea înălțimii vocii și răgușeală. Diagnosticul se face pe baza acestor simptome, asociate cu alte semne de infecție virală, corelând cu durata răgușelii. Modificarea vocii este prezentă, de obicei, pentru  mai puțin de o săptămână, dar poate persista timp de 3-4 săptămâni. Această formă de laringită poate fi însoțită, de asemenea,  de simptome ale inflamării  tractului respirator superior, cum ar fi: durere în gât, odinofagie (deglutiție dureroasă), rinoree, dispnee, secreții postnazale și congestie.

Laringita  bacteriană sau fungică poate necesita realizarea unei culturi  pentru identificarea agentului patogen. O biopsie și o cultură a leziunii anormale pot ajuta la confirmarea laringitei fungice.

Pot fi necesare investigații suplimentare în caz de:

  • stridor și modificări ale respirației
  • antecedente de radioterapie la nivelul gâtului
  • probleme la înghițire
  • durata de peste trei săptămâni  a bolii
  • antecedente de fumat.

Dacă sunt prezente semne îngrijorătoare, corzile vocale trebuie examinate prin laringoscopie sau prin examen stroboscopic laringian

Laringoscopia este o procedură realizată de un medic specialist ORL, în cadrul căreia este introdus un mic instrument numit laringoscop sau o oglinjoară specială în faringe, la baza limbii. Laringoscopia poate fi:

  • Indirectă: este introdusă o oglinjoară în gât, prin diferite tehnici, pentru ca medicul să vadă țesuturile laringiene. Procedura necesită sedare sau anestezie locală
  • Directă: laringele este examinat cu ajutorul unui instrument numit laringoscop, un mic telescop flexibil care se introduce pe nas sau gură pentru a ajunge la nivelul laringelui și a examina eventualele modificări și leziuni ale acestuia. Procedura necesită anestezie generală. Cu ajutorul laringoscopului se pot recolta și probe sau înlătura diferite obiecte străine blocate la nivelul laringelui.

Examenul stroboscopic laringian se realizează tot în cabinetul ORL și este o procedură mai ușoară decât laringoscopia, necesitând doar o ușoară anestezie a faringelui cu spray anestezic pentru a diminua reflexele faringiene.

”Examenul stroboscopic laringian (al corzilor vocale) este un examen endosocopic, care permite vizualizarea în detaliu a corzilor vocale. În timpul fonatiei (emiterea unui sunet, vorbit sau cântat) corzile vocale vibrează, adică au o mișcare oscilatorie periodică. Mișcările se realizează însă la o viteză foarte mare, care nu permite observarea lor distinctă la examenul cu oglindă laringiană.Principiul stroboscopiei constă în vizualizarea obiectelor care vibrează sau se rotesc periodic cu o viteză atât de mare, încât mișcările lor successive nu pot fi percepute cu ochiul liber. Efectul stroboscopic se realizează prin iluminarea ritmică a corzilor vocale cu fulgere luminoase a căror frecvența este egală sau puțin diferită de cea a mișcării corzilor vocale.”, arată dr. Ramona Ungureanu, medic specialist ORL pe site-ul cdt-babes.ro

Imaginile formate cu ajutorul acestor impulsuri luminoase sunt preluate de o cameră video și afișate pe un monitor

Diagnosticul diferențial trebuie făcut cu alte afecțiuni care pot produce simptome similare precum: epiglotita, crupul laringian, inhalarea unui corp străin și cancerul laringian.

Tratament pentru laringită

Tratamentul laringitei depinde de severitatea și tipul de laringită (acută sau cronică).[  În cazul laringitelor ușoare, tratamentul este, de obicei, de susținere. Măsurile generale pentru ameliorarea simptomelor laringitei includ modificarea comportamentului (în sensul protejării vocii, evitării suprasolicitării), hidratarea intensă și umidificarea aerului inhalat.

Igiena vocală (îngrijirea vocii) este foarte importantă pentru ameliorarea simptomelor laringitei. Igiena vocală presupune măsuri precum:

  • repaus vocal
  • consumul de apă suficientă
  • reducerea consumului de cofeină și alcool
  • oprirea fumatului
  • limitarea curățării gâtului.

În cazul laringitei acute, tratamentul implică, pe lângă igiena vocală, calmante (analgezice, precum paracetamol sau ibuprofen), umidificare și, eventual, antibiotice. Medicația pentru laringită oate include și corticosteroizi, pentru reducerea inflamării, dar doar la recomandarea medicului.

”Corticosteroizii ajută la reducerea inflamației de la nivelul corzilor vocale. Ei pot fi folosiți pe cale orală sau local, prin aerosoli. Evoluția sub tratamentul cu corticosteroizi este rapid favorabilă. Asociat cu tratamentul oral cu corticosteroizi trebuie folosit și unul pentru protecție gastrică, deoarece este cunoscut faptul că aceștia au că efect creșterea acidității gastrice.”, arată dr. Andrei.

Dacă laringita este virală, tratamentul presupune repaus vocal, medicamente pentru durere și mucolitice pentru tuse frecventă. Remediile naturale, cum ar fi ceaiul și mierea, pot fi de asemenea utile. Antibioticele nu sunt utile pentru tratamentul laringitei virale. Utilizarea unui umidificator și inhalarea de aburi pot fi utile pentru evitarea uscăciunii, care agravează laringita. Se poate face, de asemenea, gargară cu sare sau bicarbonat de sodiu, pentru calmarea durerilor.

Dacă laringita este bacteriană, pot fi prescrise antibiotice  mai ales când sunt prezente simptome de infecție a căilor respiratorii superioare. Cu toate acestea, utilizarea antibioticelor este controversată în cazul laringitei acute, din cauza faptului că adesea antibioticele nu au efectul scontat, ba chiar pot duce la dezvoltarea unor modele de rezistență la antibiotice.

În cazurile severe de laringită bacteriană, cum ar fi supraglotita sau epiglotita, există un risc mai mare de blocaj al căilor respiratorii. În aceste situații, este necesară asistență de urgență pentru eliberarea căilor respiratorii. Tratamentul poate implica umidificare, corticosteroizi, antibiotice intravenoase și adrenalină nebulizată.

Laringita fungică poate fi tratată cu tablete antifungice orale și soluții antifungice. Acestea sunt utilizate, de obicei, timp de până la trei săptămâni și poate fi necesar să se repete tratamentul dacă infecția fungică revine.

Laringita cauzată de utilizarea excesivă sau utilizarea greșită a vocii poate fi gestionată prin măsuri de igienă vocală.

Laringită cronică va fi tratată în funcție de cauza care determină inflamarea laringelui.

Laringita determinată de refluxul gastroesofagian necesită gestionarea acestei afecțiuni. Tratamentul refluxului laringofaringian implică în primul rând o anumită dietă (evitarea anumitor alimente, de exemplu picante sau acide, evitarea cofeinei, alcoolului, alimentele picante), evitarea meselor bogate, care trebuie înlocuite cu mese mici și dese și medicația.

Pot fi utilizate medicamente fără prescripție medicală pentru neutralizarea acizilor (antiacide) și supresoarele acide (blocante H-2).  Antiacidele au adesea acțiune scurtă, după care simptomele pot reveni. Inhibitorii pompei de protoni sunt un tip eficient de medicamente. Acestea sunt prescrise numai pentru o anumită perioadă de timp, după care simptomele ar trebui revizuite. O barieră de reflux fizic (de exemplu, Gaviscon Liquid) poate fi mai potrivită pentru unele persoane Pot fi administrate și medicamente antisecretorii, dar există riscul unor efecte secundare.

Medicamentele anti-reflux pot fi prescrise pacienților cu semne de laringită cronică și voce răgușită. Dacă tratamentul anti-reflux nu are ca rezultat o scădere a simptomelor, trebuie examinate alte cauze posibile.

Atunci când se tratează laringita alergică, steroizii nazali topici și imunoterapia pot fi  eficiente, de exemplu pentru rinita alergică. Antihistaminicele sunt, de asemenea, utile, dar pot crea uscăciune laringelui. Steroizii inhalatori care sunt utilizați pentru o perioadă lungă de timp pot amplifica problemele laringiene.

Tratamentul laringitei autoimune

Pemfigoidul mucoasei laringiene poate fi tratat cu ciclofosfamidă și prednisolon.

Sarcoidoza este, de obicei tratată, cu corticosteroizi sistemici. Tratamentele utilizate mai puțin frecvent includ injecțiile intralezionale sau rezecția cu laser.

În cazul în care laringita durează mai mult de 2-3 săptămâni sau simptomele se înrăutățesc, este necesară asistența medicală. De asemenea, o serie de simptome pot necesita intervenții de urgență:

  • Dificultăți de respirație
  • Tuse cu sânge
  • Temperatură crescută, care nu scade, în ciuda administrării de antipiretice
  • Dureri în gât din ce în ce mai mari, în ciuda oricărei măsuri de ameliorare
  • Sunete respiratorii zgomotoase, ascuțite la inhalare (stridor)
  • cantitate mai mare de salivă decât în mod normal
  • Probleme severe la înghițire

Măsuri de prevenție

Prevenția este, de asemenea, importantă și presupune:

  • Evitarea fumatului, inclusiv a fumatului pasiv, dat fiind că fumul usucă gâtul și poate provoca iritarea corzilor vocale
  • Limitarea alcoolului și cofeinei, care produc deshidratare
  • Hidratarea suficientă, întrucât lichidele ajută la subțierea și eliminarea mucusului din gât
  • Eliminarea din dietă a alimentelor picante, care pot agrava boala de reflux gastroesofagian
  • Dieta echilibrată, bogată în fructe, legume și cereale integrale. Acestea au mai multe vitamine, cum ar fi vitaminele A, E și C, care sunt importante pentru sănătatea generală. Aceste alimente pot ajuta, de asemenea, la menținerea sănătoasă a membranelor mucoase din gât.
  • Evitarea suprasolicitării vocii și a exercițiilor pentru degajarea gâtului, care  provoacă o vibrație anormală a corzilor vocale și pot determina inflamarea acestora.
  • Evitarea infecțiilor căilor respiratorii superioare. Spălarea frecventă a  mâinilor și evitarea contactului cu persoanele care au infecții ale căilor respiratorii superioare, cum ar fi răceala.

Sirop pentru laringită

Unele siropuri, pe bază de plante pot ajuta pentru calmarea durerilor în caz de laringită sau faringită. Un exemplu este siropul Biosept de la Fares, cu acțiune antimicrobiană, imunostimulatoare, antifebrilă, antiinflamatorie și expectorantă. Acesta conține extracte de echinacea, cimbrișor, sovârv, rizomi de ghimbir, scorțișoară, tinctură de propolis, vitamina C. Poate fi administrat atât adulților, cât și copiilor de peste 1 an, durata unei cure fiind de 7-14 zile.  Olioseptil, sirop gât-laringe este un sirop pe bază de plante, propolis, miere de Manuka și vitamina C, cu proprietăți antiinflamatoare, decongestionante, antimicrobiene. Susține bună funcționare a gâtului, ajută la curățarea acestuia, contribuie la descongestionarea cailor respiratorii superioare.

Antibiotice pentru laringită

Antibioticele sunt necesare numai dacă este  vorba de o formă bacteriană de laringită, caz în care trebuie o recomandare specifică a medicului. Pentru stabilirea antibioticului potrivit, poate fi necesară o cultură bacteriană cu antibiogramă. În cazul în care după circa 3 zile de tratament  nu se observă minime ameliorări, poate fi necesară schimbarea antibioticului. Tipurile de antibiotice care pot fi recomandate în cazul laringitei pot include:

  • Peniciline (în special amoxicilină, care poate fi și în combinație cu acid clavulanic, sub formă de Augumentin)
  • Cefalosporinele (de exemplu,  cefepimă, cefoperazonă, ceftriaxonă, medocef, ceftazidimă, cefotaximă)
  • Macrolide (în special eritromicină)
  • Lincosamide care reacționează la stafilococi și streptococci (de exemplu lincomicină, clindamicină)

Aerosoli pentru laringită

Până în prezent, antibioticele locale au apărut sub formă de aerosoli, care sunt eficiente, ușor de utilizat și, datorită efectelor locale, nu duc la modificări negative în alte organe și sisteme ale corpului pacientului. Unul dintre aceste medicamente este bioparox. Foarte eficienți în cazurile de laringită cronică pot fi  aerosoli cu medicamente pe bază de steroizi în combinație cu antibiotice. 

Pe lângă aceasta se pot realiza aerosoli cu vasoconstrictoare, antiinflamatorii steroidiene, mucolitice.

Se pot utiliza, în plus, aerosoli cu remedii naturale (anumite ceaiuri, soluție salină)

”Aerosolii umezesc căile aeriene superioare și ajută la îndepărtarea secrețiilor; se pot utiliza inhalații cu vapori calzi de soluții alcalinizante (ceai de mușețel)”, spune dr. Baciu.

În cazul unor forme grave de laringită la copii, cum ar fi laringita striduloasă spastică sau laringita acută edematoasă (subglotică), medicul va stabili dozele de aerosoli cu adrenalină, în funcție de severitatea bolii.

Pe lângă utilizarea de aerosoli, pot ajuta hidratarea intensă cu băuturi călduțe (nu fierbinți) și compresele calde, slab alcoolizate în jurul gâtului.

Surse: