ce respirăm în casă

Lumânări parfumate, bețișoare, odorizante: ce respirăm, de fapt, în casă

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Aprindem o lumânare parfumată ca să ne relaxăm, punem un bețișor parfumat pentru „energie bună”, pulverizăm odorizant după ce am gătit sau dacă aerul pare stătut. Deși toate acestea sunt destinate să ne facă să ne simțim bine, lucrurile nu sunt atât de simple. Pentru că, deși miroase frumos, întrebarea care se pune este ce respirăm în casă atunci când parfumăm aerul. Pentru că plămânii nu fac diferența între parfumurile proaspete, orientale, marine sau înălțătoare pe care ke degajă lumănările parfumate sau bețișoarele. Ei primesc particule, compuși volatili, fum, aerosoli și substanțe iritante. Ca urmare, căile respiratorii reacționează prompt, uneori înainte ca noi să înțelegem de unde vin tusea, nasul înfundat sau senzația de aer greu.

Ne place să credem că o casă care miroase frumos este automat o casă curată și sănătoasă. În realitate, mirosul plăcut poate fi doar un abajur parfumat așezat peste o problemă nerezolvată: praf, umezeală, aerisire insuficientă, gătit fără hotă, textile îmbibate cu mirosuri, fum sau produse chimice folosite frecvent. Iar când încercăm să acoperim aceste mirosuri cu lumânări parfumate, bețișoare parfumate sau odorizante de cameră, putem adăuga noi surse de poluare a aerului interior.

Agenția americană pentru protecția mediului, EPA, explică faptul că mulți compuși organici volatili, cunoscuți drept VOCs, sunt eliberați sub formă de gaze de produse folosite în gospodărie. Îngrijorător este faptul că aceștia pot avea concentrații de până la zece ori mai mari în interior decât afară. Acești compuși pot proveni inclusiv din aerosoli, odorizante, produse de curățenie, cosmetice, dezinfectanți sau materiale din casă. Cu alte cuvinte ce respirăm în casă este adesea o potențială amenințare. 

De ce ne plac atât de mult mirosurile „de casă frumoasă”

Mirosul are o putere emoțională enormă. Un parfum de vanilie poate aminti de deserturile copilăriei, lavanda poate sugera calm, scorțișoara poate aduce senzația de sărbătoare, iar mirosul de „rufe curate” a devenit aproape sinonim cu igiena. Din acest motiv, când folosim prosuse parfumate pentru casă le considerăm adesea mici ritualuri emoționale.

Problema apare când asociem parfumul cu purificarea aerului. O lumânare parfumată nu curăță aerul. Un odorizant nu elimină, în mod real, sursa mirosului. Un bețișor parfumat nu face camera mai sănătoasă doar pentru că miroase intens. În multe cazuri, aceste produse nu îndepărtează cauza, ci o maschează.

American Lung Association atrage atenția că parfumurile sunt prezente în multe produse de zi cu zi, inclusiv odorizante, produse de curățenie, cosmetice și lumânări, iar unele persoane pot reacționa prin tuse, wheezing, dificultăți de respirație, iritații oculare, dureri de cap sau greață.

Dacă suferim de astm, BPOC, alergii, migrene sau sensibilități chimice, devenim mai vulnerabili la ce respirăm în casă, iar parfumurile aparent inofensive pot deveni adevărați triggeri respiratori.. Nu pentru că persoana „exagerează”, ci pentru că mucoasa respiratorie inflamată reacționează mai repede și mai puternic la iritanți.

Ce se eliberează în aer când aprindem lumânări parfumate

O lumânare parfumată pare blândă: lumină caldă, flacără mică, atmosferă relaxantă. Totuși, orice ardere produce emisii. Când arde fitilul și se topește ceara, în aer pot ajunge:

  • particule fine
  • compuși organici volatile
  • funingine
  • produși secundari ai combustiei.

 Cantitatea depinde de tipul de ceară, fitil, parfum, coloranți, durata arderii, dimensiunea camerei și ventilație.

Nu este nevoie să transformăm orice lumânare într-un pericol dramatic. Studiile nu arată că o lumânare aprinsă ocazional, într-o cameră aerisită, provoacă automat boală. Dar folosirea frecventă, în spații mici, neaerisite, mai ales în prezența copiilor, a persoanelor cu astm sau a pacienților cu boli respiratorii cronice, merită mai multă prudență.

O cercetare publicată în 2022, care a analizat utilizarea lumânărilor și riscul de evenimente cardiovasculare și respiratorii, nu a găsit asocieri statistice semnificative în populația studiată, ceea ce susține ideea că riscul depinde de context, doză și vulnerabilitate, nu de simpla existență a lumânărilor în casă. Pe de altă parte, cercetări privind emisiile din lumânări arată că arderea poate produce poluanți diferiți în funcție de compoziția lumânării, ceea ce înseamnă că nu toate produsele sunt egale.

Din perspectivă pneumologică, problema principală nu este „lumânarea în sine”, ci combinația dintre ardere, parfum, ventilație slabă și expunere repetată.

Bețișoarele parfumate: miros intens, fum real

Bețișoarele parfumate sunt adesea asociate cu liniștea, meditația, tradiția sau purificarea spirituală. Dar, biologic vorbind, arderea lor produce fum. Iar fumul conține particule fine și gaze care pot irita căile respiratorii.

O analiză publicată în 2022 despre riscurile fumului de tămâie a arătat că arderea bețișoarelor parfumate poate genera particule fine, oxizi de azot, dioxid de sulf, monoxid de carbon și alți compuși, iar particulele foarte mici pot pătrunde adânc în căile respiratorii.

Pentru un adult sănătos, expunerea ocazională poate să nu producă simptome evidente. Însă pentru un pacient cu astm, BPOC, rinită alergică sau hiperreactivitate bronșică, fumul parfumat poate declanșa tuse, senzație de apăsare în piept, respirație șuierătoare sau nevoia de a folosi mai des medicația de salvare.

Ceea ce trebuie subliniat este că, oricât ar fi de plăcut, parfumul nu anulează efectul fumului. Dacă produsul arde, el poate produce particule de combustie, iar ce respirăm în casă nu sunt doar moleculele odorizante ci toate produsele rezultate din ardere.

Odorizantele de cameră: când „fresh” nu înseamnă aer curat

Odorizantele de cameră sunt probabil cele mai înșelătoare, pentru că promit exact ce ne dorim: aer proaspăt. Spray, gel, difuzor electric, rezervă cu parfum, bețișoare în lichid, parfum pentru textile, odorizant de baie sau de mașină — toate pot schimba mirosul, dar nu toate îmbunătățesc aerul.

EPA menționează odorizantele printre produsele care pot emite compuși organici volatili, iar efectele posibile ale expunerii la VOCs includ iritație oculară, nazală și faringiană, dureri de cap, greață, amețeală, dificultăți de respirație și, în funcție de compus și expunere, efecte mai serioase.

American Lung Association subliniază și o problemă practică: pe etichete, ingredientele parfumate sunt adesea trecute simplu ca „fragrance”, fără ca fiecare compus să fie numit individual. Asta face dificil pentru consumator să știe exact ce inhalează.

Surprinzător poate fi faptul că „natural” nu înseamnă automat „neiritant”. Uleiurile esențiale, de exemplu, sunt naturale, dar pot elibera compuși volatili și pot irita anumite persoane. Pentru un pacient cu astm, „natural” nu este același lucru cu „sigur”.

Ce respirăm în casă: particule, VOCs și reacții invizibile

Când vorbim despre ce respirăm în casă, trebuie să ne imaginăm aerul ca pe un amestec dinamic, nu ca pe un spațiu gol. Într-o zi obișnuită, aerul interior poate conține:

  • particule de praf
  • alergeni
  • vapori de la produse de curățenie
  • umezeală
  • compuși din mobilier
  • gaze de la gătit
  • particule de la lumânări sau bețișoare
  • parfumuri adăugate

EPA arată că nivelurile unor poluanți organici pot fi de două până la cinci ori mai mari în interior decât în exterior, iar în timpul folosirii produselor care conțin substanțe organice concentrațiile pot crește mult și pot rămâne ridicate după ce activitatea s-a terminat.

La nivel respirator, aceste expuneri pot acționa prin mai multe mecanisme:

  • irită direct mucoasa nasului, gâtului și bronhiilor;
  • cresc inflamația la persoanele cu astm sau alergii;
  • pot favoriza tusea seacă și senzația de aer greu;
  • pot declanșa wheezing la pacienții predispuși;
  • pot întreține simptome precum nas înfundat, strănut, cefalee sau oboseală.

Nu toate reacțiile sunt alergii. Uneori, testele alergologice pot fi negative, dar pacientul tot se simte rău la mirosuri puternice. Aceasta poate fi o sensibilitate iritativă sau o hiperreactivitate a căilor respiratorii, frecvent întâlnită la persoanele cu astm, rinită cronică sau după infecții respiratorii.

Cine ar trebui să fie mai atent

Nu toată lumea trebuie să trăiască într-o casă complet lipsită de mirosuri. Dar există categorii pentru care prudența contează mai mult.

Mai atenți ar trebui să fie:

  • copiii mici, pentru că respiră mai rapid și au căi respiratorii mai sensibile;
  • persoanele cu astm, BPOC, bronșiectazii sau fibroză pulmonară;
  • cei cu rinită alergică, sinuzită cronică sau dermatită atopică;
  • gravidele, mai ales dacă au astm sau migrene;
  • vârstnicii;
  • persoanele cu migrene sau sensibilitate la parfumuri;
  • pacienții imunodeprimați sau cei aflați în recuperare după infecții respiratorii.

O lumânare aprinsă la cină poate fi un detaliu romantic pentru adulți, dar pentru un copil mic poate reprezenta un trigger respirator. Pentru un pacient cu BPOC, un bețișor parfumat într-o cameră mică poate însemna o oră de tuse și oboseală. Pentru cineva cu migrene, un odorizant electric permanent poate deveni motivul durerilor de cap aparent „fără cauză”.

Cum păstrăm casa plăcută fără să încărcăm aerul

Vestea bună este că nu trebuie să renunțăm la ideea de casă plăcută. Trebuie doar să schimbăm ordinea priorităților: mai întâi eliminăm sursa mirosului, apoi parfumăm rar și atent, dacă mai simțim nevoia.

American Lung Association recomandă controlul sursei ca primă strategie pentru îmbunătățirea aerului interior: eliminarea sau reducerea poluanților, evitarea arderii în interior, folosirea produselor fără parfum puternic și aerisirea atunci când sunt folosite produse cu VOCs.

Sfaturi simple și eficiente:

  • aerisește scurt și eficient, mai ales după gătit, curățenie sau folosirea produselor parfumate;
  • pornește hota când gătești;
  • spală textilele care rețin mirosuri: perdele, huse, pături, covorașe;
  • rezolvă sursa mirosului, nu o acoperi;
  • folosește produse fără parfum, mai ales în dormitor și în camera copilului;
  • evită odorizantele permanente, care eliberează constant compuși în aer;
  • dacă aprinzi lumânări, limitează durata, aerisește și nu le folosi zilnic;
  • evită bețișoarele parfumate în camere mici sau prost ventilate;
  • nu folosi parfumuri de cameră în preajma persoanelor cu astm sau BPOC.

Un truc simplu, dar valoros: dormitorul ar trebui să fie cea mai „curată” cameră din punct de vedere olfactiv. Acolo petrecem multe ore, respirăm profund în somn și, în cazul astmului, simptomele nocturne sunt importante clinic. Dacă ai de ales o singură cameră fără lumânări, bețișoare și odorizante, alege dormitorul.

Când trebuie discutat cu medicul

Dacă observi că tusea, wheezingul, nasul înfundat, migrenele sau senzația de lipsă de aer apar mai ales în anumite camere, după aprinderea lumânărilor, după folosirea odorizantelor sau după expunerea la bețișoare parfumate, merită să notezi acest tipar.

Pentru medic, aceste detalii sunt importante. În pneumologie, anamneza de mediu poate schimba mult abordarea: ce produse folosește pacientul, cât de des, în ce cameră, cu ce ventilație, cine mai locuiește acolo, există astm, alergii, animale, mucegai, fumat pasiv sau gătit frecvent fără hotă?

Mergi la medic dacă apar:

  • tuse persistentă mai mult de 3–4 săptămâni;
  • respirație șuierătoare;
  • senzație de presiune în piept;
  • lipsă de aer la eforturi mici;
  • crize de astm mai dese;
  • agravarea simptomelor în casă;
  • nevoie crescută de inhalator de salvare;
  • treziri nocturne din cauza tusei sau respirației dificile.

În concluzie, chiar dacă lumânările parfumate, bețișoarele și odorizantele nu sunt dușmani absoluți, nici nu sunt sinonime cu aerul curat. Dacă vrem să înțelegem ce respirăm în casă, trebuie să ne uităm dincolo de miros: la particule, vapori, fum, surse ascunse și reacțiile corpului. O locuință sănătoasă nu este cea care miroase cel mai intens, ci cea în care respiri ușor, dormi bine și nu ai nevoie să acoperi aerul cu parfum ca să te simți în siguranță.

FAQ medical – ce respirăm în casă

Sunt periculoase lumânările parfumate pentru plămâni?

Nu orice lumânare parfumată folosită ocazional este periculoasă, mai ales dacă încăperea este bine aerisită. Totuși, arderea frecventă, în camere mici sau prost ventilate, poate crește expunerea la particule fine, compuși volatili și produși de combustie, mai ales la persoanele cu astm, BPOC sau alergii.

Bețișoarele parfumate sunt mai iritante decât lumânările?

Bețișoarele parfumate produc fum vizibil și particule de combustie, deci pot fi iritante pentru căile respiratorii. Pentru persoanele cu astm, bronșită cronică, BPOC sau rinită alergică, fumul parfumat poate declanșa tuse, wheezing sau senzație de lipsă de aer.

Odorizantele de cameră curăță aerul?

În general, nu. Odorizantele schimbă mirosul, dar nu elimină neapărat sursa problemei. Unele produse pot elibera compuși organici volatili, iar folosirea lor constantă poate încărca aerul interior.

Ce înseamnă VOCs?

VOCs sunt compuși organici volatili, adică substanțe care se evaporă ușor în aer la temperatura camerei. Pot proveni din produse de curățenie, odorizante, vopsele, aerosoli, cosmetice, mobilier sau produse parfumate.

Produsele „naturale” sunt întotdeauna sigure?

Nu. Natural nu înseamnă automat neiritant. Uleiurile esențiale și parfumurile naturale pot emite compuși volatili și pot declanșa simptome la persoanele sensibile, mai ales la cei cu astm, rinită alergică sau migrene.

Ce pot folosi în loc de odorizante?

Cel mai sănătos este să elimini sursa mirosului: aerisire, curățenie regulată, spălarea textilelor, controlul umezelii și folosirea hotei la gătit. Pentru mirosuri ușoare, poți folosi bicarbonat pentru absorbția mirosurilor, ventilație bună și produse fără parfum puternic.

Ce cameră ar trebui protejată cel mai mult?

Dormitorul. Acolo petreci multe ore, iar expunerea nocturnă poate conta mult pentru persoanele cu astm, rinită sau tuse cronică. Ideal, dormitorul ar trebui să fie cât mai puțin parfumat și bine aerisit.

Când trebuie să merg la pneumolog?

Dacă ai tuse persistentă, respirație șuierătoare, lipsă de aer, apăsare în piept, crize de astm mai dese sau simptome care apar clar după expunerea la parfumuri de cameră, lumânări ori bețișoare, este recomandat un consult medical.

Surse