misofonia

Misofonia sau de ce nu suporți să auzi oameni respirând sau mestecând

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Cu toții avem sunete pe care nu le suportăm. Unele, precum zgâriatul cu o cretă pe tablă, provoacă o reacție generală de respingere. Totuși, anumite persoane sunt foarte sensibile la sunete banale, precum respirația și mestecatul sau la sunete repetitive, cum este bătutul darabanei pe o masă ori zgomotul ștergătoarelor de parbriz. Există persoane care, auzind astfel de sunete, pot avea reacții intense, de anxietate și chiar furie. De fapt, senzația de insuportabilitate legată de respectivele sunete este simptomul unei afecțiuni numite misofonie.

”Persoanele care suferă de tulburarea numită misofonie, sunt profund iritate de anumite sunete, precum mestecatul, respirația sau sunetele produse de apăsarea în mod repetat a sistemului de închidere/deschidere al pixului. Acești declanșatori pot conduce la o puternică reacție de „lupta sau fugă” la persoanele care suferă de această tulburare.”, arată psihoterapeut Petruța Gheorghe, în cadrul unui articol de pe doc.ro

Misofonia  este o tulburare în care sunetele declanșează răspunsuri emoționale sau fiziologice foarte ample,  disproporționate comparativ cu stimului care le provoacă.  Persoanele cu misofonie  spun că anumite sunete au un efect ”înnebunitor” asupra lor, făcându-le să se poarte complet nerezonabil. Descoperă în articolul de față ce este misofonia și cum pot fi remediate simptomele acestei afecțiuni neobișnuite.

Ce este misofonia

Misofonia, numită și Sindromul de sensibilitate selectivă la sunet este un fenomen neurocomportamental exprimat prin intoleranță la sunete specifice sau stimuli asociați. Misofonia poate afecta calitatea vieții, determinând retragere și izolare socială. Persoanele cu misofonie sunt afectate emoțional de sunete comune,  cărora alți oameni nu le acordă atenție. Misofonia este puțin studiată și nu se cunoaște cât de frecventă este.
”Cunoscută și  sub denumirea de „furie la sunete”, misofonia reprezintă toleranță scăzută la anumite sunete. Declanșatoarele sunt, de obicei, repetitive. Nu este vorba despre volumul sunetului sau modelul acustic, ci despre ce înseamnă acesta pentru observator. Sunetele legate de mâncat sunt cel mai frecvent raportate, urmate îndeaproape de așa-numitele sunete ale gâtului.”, spune dr. Jane Gregory, psiholog clinician la Universitatea din Oxford.

Reacțiile la sunete ale persoanelor care suferă de misofonie variază de la iritare la furie, cu posibila activare a răspunsului de tip ”luptă sau fugi”. Declanșatoarele obișnuite includ:

  • sunetele orale, legate de alimentație sau de alt tip: mestecat, înghițire, , plescăitul buzelor, sorbit, mestecat gumă și făcut baloane, căscat, sărutat, sunete produse de spălatul pe dinți, scrâșnitul dinților, ronțăit, etc
  • sunete legate de respirație: respirație puternică, gâfâituri, adulmecat, sforăit, suflarea nasului, tusea
  • sunete repetitive de tip bătăi cu degetele, tastarea la calculator, sunetul ștergătoarelor de parbriz, apăsarea repetată a unui pix
  • sunete asociate cu diverse mișcări, pocnetul din degete, balansarea picioarelor
  • altele: ticăitul unui ceas, picurarea apei, sunetul tacâmurilor, soneriile telefoanelor, sunetele scoase de diverse animale, foșnitul pungilor sau hârtiilor

„Mestecatul, plescăitul, pufnitul, adulmecarea, curățarea gâtului, șuieratul nasului, respirația grea, toate acestea sunt lucruri de zi cu zi, obișnuite, pe care oamenii trebuie să le facă, dar la persoanele cu misofonie sunt experimentate ca provocând o aversiune puternică.”, subliniază doctorul Zach Rosenthal, directorul Centrului pentru tratamentul misofoniei și reglementarea emoțiilor de la Universitatea Duke din Durham, Carolina de Nord.

Unii cercetători consideră că acești factori declanșatori sunt corelați cu anumite evenimente din copilărie, posibil traumatice.  

O echipă de cercetare din Marea Britanie a studiat 20 de adulți cu misofonie și 22 de persoane fără această afecțiune. Toți au evaluat senzația de neplăcere determinată de diverse sunete, unele obișnuite (mestecat, respirație), altele mai deranjante (țipete, plâns), iar altele neutre (cum ar fi ploaia). Persoanele cu misofonie au evaluat că sunetele comune, precum respirația și mestecatul sunt extrem de deranjante, spre deosebire de grupul de persoane fără misofonie. Ambele grupuri au evaluat la fel de neplăcut plânsul și țipetele și nu au fost afectate de sunetele neutre. Acest lucru a confirmat că indivizii cu misofonie sunt afectate profund de sunete de declanșare specifice, dar nu au reacții diferite de ale altor persoane  în ce privește celelalte tipuri de sunete.

Misofonia nu este o tulburare auditivă sau psihiatrică și diferă de fonofobie (frica patologică de sunet).

Nu există criterii standard pentru diagnosticarea misofoniei. Termenul de misofonie a fost folosit pentru prima dată într-un jurnal științific din 2002. Denumirea provine din cuvintele grecești misos, care înseamnă ”ură” și fonia care semnifică ”sunet” sau ”voce”. Acest termen a fost creat pentru a diferenția misofonia de alte afecțiuni care implică toleranță scăzută la sunet, cum ar fi hiperacuzia (hipersensibilitate la anumite frecvențe și intervale de volum) și fonofobia (frica de sunete).

Persoanele care suferă de misofonie se simt deseori jenate și nu o menționează medicilor, dintre care mulți nu cunosc, oricum, această afecțiune. Cu toate acestea, misofonia este o tulburare reală, care poate compromite serios funcționarea, socializarea și, în cele din urmă, sănătatea mintală.

„Să suferi de misofonie înseamnă mai mult decât a fi deranjat de un sunet. Misofonia poate provoca sentimentul de neputinţă şi de a fi prins în capcană atunci când oamenii nu pot scăpa de un sunet neplăcut. Adesea, cei care suferă de misofonie se simt prost cu ei înşişi pentru că reacţionează în felul în care o fac, mai ales atunci când răspund la sunete emise de cei dragi „, subliniază Dr. Gregory.

Ce cauze are misofonia

Mecanismul misofoniei nu este cunoscut, dar se pare că poate fi cauzat de o disfuncție la nivelul sistemului auditiv central din creier și nu la nivelul urechilor.

Cercetările arată că persoanele cu misofonie pot avea anumite diferențe în structura și activitatea creierului. Aceste diferențe pot determina o activitate mai intensă corelată cu un număr mai mare de conexiuni neuronale în anumite zone ale creierului.

Zonele cerebrale afectate controlează modul în care sunt procesate sunetele și sunt gestionate emoțiile.

Un studiu din 2017 a constatat că afectarea cortexului insular anterior (o parte din creier care joacă un rol în procesarea unor ​​emoții, cum ar fi furia, precum și în integrarea stimulilor externi, cum ar fi sunetul) ar putea fi corelată cu un răspuns mai intens la anumiți  factori declanșatori, în special în părțile sale responsabile de amintirile pe termen lung, frică și alte emoții.

 Acest răspuns sporit la sunetul declanșator afectează apoi și alte regiuni cerebrale, precum  cortexul prefrontal,  amigdala și a hipocampul, determinând o amplificare suplimentară a impactului sunetului declanșatror.

S-a descoperit, de asemenea, că persoanele cu misofonie au cantități mai mari de mielină, care formează învelișul lipidic al neuronilor și asigură transmiterea rapidă a impulsurilor către creier și a răspunsului nervos la diferiți stimuli

Un alt studiu, din 2021, a constatat că unele sunete pot activa exagerat cortexul motor orofacial, acea parte a creierului corelată cu mișcarea buzelor, maxilarului și gurii. Studiul a demonstrat și o conexiune funcțională mai amplă  între cortexul motor orofacial și cortexul auditiv secundar în timpul percepției sunetelor declanșatoare. Scanarea RMN a demonstrat conectivitatea funcțională între cortexul motor orofacial și zonele secundare auditive și vizuale din creier, precum și cortexul interoceptiv secundar (insula anterioară stângă).

Toate aceste aspecte sugerează că misofonia, care este considerată în mod obișnuit ca o tulburare a procesării emoțiilor sonore, este, de fapt, un rezultat al supraactivării sistemului neuronilor motori implicați în producerea mișcărilor asociate cu aceste sunete sau în declanșarea unor imagini corelate cu respectivele sunete.

Misofonia pare să apară mai frecvent la persoane care au și alte afecțiuni, precum :

  • ADHD
  • Tulburare de spectru autist
  • Sindrom Tourette
  • Tulburare depresivă majoră
  • Tulburare obsesiv-compulsivă
  • Tulburare de stres postraumatic
  • Tulburare de personalitate de tip borderline
  • Tinitus
  • Hipoacuzie sau hiperacuzie

Există unele dovezi că misofonia ar putea fi o afecțiune cu implicare genetică, manifestându-se mai frecvent în unele familii. Experții cred că misofonia poate fi corelată cu cel puțin o mutație genetică despre care experții cred că joacă un rol. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe cercetări pentru a determina adevărul acestor afirmații.

Semnele și simptomele misofoniei

La persoanele cu misofonie, anumite sunete, denumite ”sunete de declanșare” pot determina sentimente negative puternice, gânduri și reacții fizice adverse cu diferite intensități.

O persoană cu misofonie percepe astfel de sunete foarte intens, chiar și atunci când cei din jur le consideră moderate sau chiar slabe.

Aproximativ 80% dintre sunetele declanșatoare sunt legate de gură (de exemplu, mâncat, înghițit, mestecat sau spart gumă, șoaptă, șuierat, adulmecat) și aproximativ 60% sunt sunete repetitive.

Persoanele cu misofonie pot dezvolta fi sensibile și la declanșatori vizuali, care sugerează un anumit sunet, în absența sunetului real (de exemplu, balansarea picioarelor, învârtirea părului pe deget, anumite mișcări ale mâinilor)

Simptomele misofoniei gravitează în jurul modului în care o persoană reacționează la sunetele declanșatoare. Fiind un răspuns de tip ”luptă sau fugi”, acesta poate include componente:  

Emoţionale: sentimentele experimentate pot fi intense sau copleșitoare, escaladează rapid și determină manifestări ample. Astfel, iritarea sau supărarea se pot transforma rapid în furie.

Corporale: se activează automat procese de autoprotecție, similare cu cele care au loc într-o situație periculoasă sau înspăimântătoare (accelerarea bătăilor inimii pentru a trimite mai mult oxigen în mușchi, pregătindu-i de fugă; respirație mai rapidă; contracție musculară, etc)

Comportamentale: cuprind acțiunile care au loc ca răspuns la sunete declanșatoare. Acestea sunt, de obicei, determinate de impuls sau instinct, de aceea o persoană nu are control total asupra lor. Reacțiile violente (fie față de oameni, fie față de obiecte) sunt posibile, dar nu sunt comune.

Reacțiile la factori declanșatori pot varia, Reacțiile ușoare pot include:

  • Anxietate
  • Disconfort
  • Nerăbdare
  • Iritare
  • Dezgust

Reacțiile mai severe cuprind:

  • Furie
  • Manifestări de agresivitate
  • Panică
  • Suferință emoțională intensă, nevoie de fugă

Reacțiile corporale pot include:

  • Tensiunea arterială crescută
  • Presiunea sau senzația de apăsare în piept. Senzația de piele de găină
  • Ritmul cardiac crescut
  • Transpiraţie

 Persoana cu misofonie poate deveni agresivă față de sursa sunetului, poate pleca pe neașteptate, iar dacă rămâne prezintă semne de suferință, încearcă să blocheze sunetul, inclusiv prin imitarea lui.

În cazuri foarte severe, o persoană poate reacționa atât de puternic – fie prin cuvinte, fie prin acțiuni – încât îi poate afecta pe cei din jur. În aceste situații, persoana cu misofonie recunoaște ulterior și regretă  ceea ce a făcut, dar are în continuare dificultatea de a-și controla reacțiile similare în viitor.

Într-un studiu menționat pe site-ul medife.ro s-a constatat că 29% dintre persoane au devenit agresive verbal atunci când au auzit zgomotul de declanșare, 17% direcționând agresiunea spre obiecte, 14% raportând agresivitate fizică față de ceilalți

Primele simptome de misofonie pot apărea la vârste mici, adesea între 9 și 13 ani, afecțiunea apărând mai frecvent la fete. În majoritatea cazurilor, această afecțiune rămâne nediagnosticată. Astfel, în cadrul unor sondaje din Marea Britanie, s-a constatat că doar 13,6% dintre persoane au auzit despre misofonie și numai  2,3% s-au identificat ca având această afecţiune.

Persoanele cu misofonie sunt conștiente ca au reacții exagerate. Frica și anxietatea asociate cu sunetele declanșatoare pot determina persoana să evite interacțiuni sociale și alte situații care o pot expune la astfel de sunete. Evitarea și comportamentele oarecum deplasate pot afecta calitatea vieții celor care suferă de această afecțiune, împiedicându-i să-și atingă obiectivele și să se bucure de interacțiunile interpersonale. În plus, misofonia poate avea un efect negativ semnificativ asupra carierei și relațiilor personale.

Diagnosticarea misofoniei

Nu există criterii standard de diagnostic pentru misofonie și mulți medici nu cunosc această afecțiune. Au existat o serie de dezbateri între oamenii de știință, dacă misofonia îndeplinește sau nu criteriile pentru a fi etichetată ca o nouă tulburare mintal. Misofonia se distinge de hiperacuzie, care nu este specifică anumitor sunete și nu implică reacții emoționale ample, precum și de fonofobie, o frică intensă de sunetele puternice.

Nu este clar dacă persoanele cu misofonie au și alte comorbidități, nici dacă există o componentă genetică a acestei afecțiuni.  

Simptomele misofoniei pot determina confuzie, astfel că există riscul să fie diagnosticată drept tulburare de anxietate, tulburare bipolară sau tulburare obsesiv-compulsivă.

Diagnosticul de misofonie nu este recunoscut în DSM-IV sau ICD-11 și nu este clasificat ca tulburare de auz sau tulburare psihiatrică.

Misofonia ar putea fi o formă de sinestezie sunet-emoție , având paralele cu unele tulburări de anxietate.

Cum se tratează misofonia

Nu există tratamente bazate pe studii și dovezi pentru această afecțiune și nu a fost publicat niciun studiu clinic randomizat. Medicii încearcă să ajute persoanele care suferă de misofonie să facă față acestei afecțiuni, dezvoltând diverse strategii de coping.

Unele dintre aceste metode de adaptare includ utilizarea dopurilor de urechi care previn sunetul, folosirea căștilor, imitarea sunetelor de declanșare și ascultarea de muzică.

Tratamentul implică adesea o abordare multidisciplinară, care combină terapia sonoră, realizată de către audiologi și consilierea de susținere în care sunt accentuate strategiile de coping.

Majoritatea studiilor mai mici efectuate pe acest subiect s-au concentrat pe utilizarea terapiei de recalificare a tinitusului, a terapiei cognitiv-comportamentale și a terapiei de expunere, despre care se crede că scade gradul de conștientizare al persoanei cu privire la sunetele declanșatoare.

Aceste abordări de tratament nu au fost suficient studiate pentru a determina eficacitatea lor.

Deși psihoterapia nu vindecă misofonia, aceasta poate ajuta pentru:

  • Identificarea declanșatorilor.
  • Găsirea modalităților de a minimiza sau de a preveni sunetele declanșatoare.
  • Dezvoltarea de strategii și tehnici de coping pentru a evita reacțiile impulsive determinate de sunetele declanșatoare
  • Reducerea sensibilității la declanșatori

Tratamentele pentru afecțiuni precum anxietatea sau tulburarea obxesiv compulsivă pot ajuta, de asemenea, la diminuarea simptomelor misofoniei..

Alte posibile opțiuni de tratament au fost teoretizate de cercetători, inclusiv abordări bazate pe acceptare și mindfulness. Neurofeedback-ul ar putea fi, de asemenea, un antrenament benefic pentru persoanele cu misofobie.

Stilul de viata joacă și el un rol în managementul misofoniei. Exercițiile regulate, un somn odihnitor și gestionarea stresului pot avea efecte benefice. Evitarea unor excitanți, precum cafeaua sau alcoolul s-a dovedit, de asemenea, de ajutor, în cazul unor persoane cu misofonie.

Au fost efectuate cercetări minime asupra posibilelor efecte ale neuromodulării și tratamentelor farmacologice.

La ce se poate aștepta o persoană care suferă de misofonie

Când misofonia este ușoară, aceasta nu provoacă neajunsuri semnificative. Simptomele sunt gestionabile și, deși s-ar putea să apară în continuare reacții emoționale și corporale, pot fi ținute sub control.  

În cazurile mai severe, reacțiile emoționale și corporale pot fi copleșitoare. Comportamentele de tip ”luptă sau fugi” sunt greu, dacă nu imposibil, de controlat. Creierul operează pe pilot automat, în vederea autoprotecției. Acest lucru poate determina reacții nedorite, precum atacul verbal sau chiar fizic al oricărei persoane care produce sunetul declanșator. Aceste reacții pot deveni mai puternice în timp și pot include noi sunete declanșatoare. Tocmai de aceea, o abordare terapeutică multidisciplinară este recomandată în cazul unei misofonii severe.  

Cercetările disponibile indică faptul că misofonia este o afecțiune pe tot parcursul vieții.

Deși misofonia nu este periculoasă și nu pune viața în pericol direct,  poate afecta negativ sănătatea mintală, relațiile personale și bunăstarea unei persoane. Frica resimțită de diverse persoane de a nu auzi sunetele declanșatoare poate fi uneori atât de puternică încât interferează cu rutina zilnică și cu activitățile profesionale. Multe dintre persoanele cu misofonie au și alte afecțiuni de natură psihologică.

Dacă simptomele sunt suficient de severe pentru a perturba viața unei persoane, este necesară consultarea unor specialiști (medici, psihologi) pentru a gândi un plan terapeutic, în vederea ameliorării simptomatologiei.  

Surse:

  • https://www.doc.ro/sanatate/misofonia-de-ce-pe-unele-persoane-le-deranjeaza-anumite-zgomote
  • https://www.medlife.ro/articole-medicale/misofonie-sunete-afectiune-neurofiziologica
  • https://observatornews.ro/sanatate/ce-este-misofonia-afectiunea-cu-care-se-confrunta-tot-mai-multi-oameni-furia-si-panica-printre-simptome-516644.html
  • https://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/studiu-aproape-una-din-cinci-persoane-sufera-de-misofonie-21724255
  • https://www.audioalfa.ro/blog/227-care-i-treaba-cu-diplacuzia-si-misofonia-afla-de-ce-iti-pot-afecta-viata
  • https://sfaturimedicale.ro/misofonia
  • https://neurofeedbackiasi.ro/misofonia/
  • https://en.wikipedia.org/wiki/Misophonia
  • https://www.health.harvard.edu/blog/misophonia-sounds-really-make-crazy-2017042111534
  • https://www.webmd.com/mental-health/what-is-misophonia
  • https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24460-misophonia
  • https://www.theguardian.com/lifeandstyle/2023/jan/26/misophonia-how-sound-rage-destroys-relationships-and-forces-people-to-move-home