De ce nu pot respira adânc?

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.

Revizuit de Prof. Dr. Florin Dumitru Mihaltan

Face parte din Comisia pentru managementul clinic şi epidemiologic al COVID-19 din cadrul Ministerului Sănătății. Este șeful Clinicii Pneumologie III, de la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“ din București și fost Președinte al Societății Române de Pneumologie.


Persoanele care se plâng că nu pot respira adânc suferă de o condiție medicală numită dispnee. Senzația  că nu poți trage suficient aer în piept este foarte neplăcută și reprezintă un semnal de alarmă care trebuie să te trimită la medic. Această senzație este descrisă și ca o ”foame de aer”, scurtare a respirației sau presiune în piept.

Multe persoane au o respirație superficială, dar nu conștientizează acest lucru. Acest gen de respirație aduce o cantitate minimă de aer la plămâni, folosind predominant musculatura intercostală, în loc să se bazeze pe diafragm ca principal mușchi respirator (respirație abdominală). Aportul de oxigen fiind insuficient, persoanele respective au tendința de a respira mai rapid pentru a-l suplimenta, ceea ce duce la hiperventilație. Acest tip de respirație, denumită și claviculară, se poate asocia cu o serie de probleme, precum tulburările anxioase, stresul cronic, astmul, edemul pulmonar, pneumonia.

Dispneea poate fi acută și indică, de obicei, o urgență medicală sau cronică, atunci când durează de câteva săptămâni sau de mai multă vreme. Cauzele pentru care anumite persoane nu pot respira adânc sunt variate și este necesar să le tratezi, dacă vrei să ameliorezi dispneea, care nu este o afecțiune în sine, ci doar un simptom. Atunci când este vorba de dispnee acută, poate implica un atac astmatic sau un atac de cord. Persoanele care simt că nu pot respira, iar această senzație durează de minim 1 lună de zile, s-ar putea să aibă BPOC, obezitate sau alte condiții medicale cronice.

Cauze pentru care unele persoane nu pot respira adânc

Cu toții suntem familiarizați cu senzația de scurtare a respirației pe care o avem după un efort fizic intens. Pentru a suplimenta cantitatea de oxigen care susține mișcarea mușchilor, respirăm mai repede, iar inspirația și expirația sunt mai scurte. Astfel, dacă frecvența respiratorie de repaus este de 12-15 respirații/min., aceasta poate crește în efort de 3 până la 4,5 ori, până la aproximativ 50-60 de respirații/min. Aceasta este o condiție normală de hiperventilație, dar sunt și cazuri în care scurtarea respirației are semnificație clinică, însoțind o anumită patologie.

Etiologia dispneei poate fi cardiacă, pulmonară, neurogenă sau poate fi determinată de anemie, decondiționare fizică sau anxietat.”, arată dr. Camelia Diaconu, medic primar boli interne în cadrul Spitalului Floreasca în cadrul unui interviu din revistagalenus.ro

Dispneea poate fi simptom însoțitor pentru o afecțiune a plămânilor, a inimii, dar și pentru alte probleme medicale. Senzația de scurtare a respirației sau de aport insuficient de oxigen apare într-o serie de afecțiuni, precum:

  • Boli respiratorii: embolism pulmonar, pneumonie, Boala Pulmonară Obstructivă Cronică, hipertensiune pulmonară, astm, cancer pulmonar, sindromul de detresă respiratorie acută, bronșiectazii
  • Insuficiență cardiacă, pericardite, infarct, tensiune arteriala scăzută, aritmii, boli valvulare, tamponadă cardiacă
  • Apnee de somn
  • Hemoragii, anemie
  • Hernie hiatală
  • Obstrucția căilor respiratorii
  • Intoxicație cu monoxid de carbon
  • Sarcoidoză
  • Miastenia Gravis
  • Obezitate
  • Tulburări psihogene, precum anxietate, atacuri de panică

Unele dintre aceste afecțiuni pot fi foarte grave și necesită asistență medicală imediată. Chiar dacă nu are o cauză atât de gravă, scurtarea respirației este un simptom supărător, de aceea trebuie discutată cu un medic, pentru a identifica opțiuni pentru ameliorarea sa.

Simptome ale dispneei

Cel mai comun simptom al dispneei este senzația de scurtare a respirației, neputința de a trage suficient aer în piept, însoțită de o stare de anxietate. Alte simptome care apar la oamenii care nu pot respira adânc sunt:

  • Strângere, durere sau disconfort în piept
  • Palpitații
  • Respirație incomodă, senzația de înec ori sufocare
  • Zgomote anormale la auscultația pulmonară
  • Wheezing
  • Transpirații nocturne
  • Glezne și picioare umflate
  • Respirație dificilă în poziția orizontală
  • Tuse
  • Febră, frisoane
  • Stare de amețeală, confuzie

În cazul scurtării respirației o persoană trebuie să se adreseze medicului, mai ales dacă acest simptom este însoțit de o serie de alte manifestări, precum:

  • Dureri în piept
  • Leșin
  • Greață sau vomă
  • Amețeală
  • Dificultatea de a respira este bruscă și atât de mare încât interferă cu activitățile zilnice

Alte simptome ce însoțesc scurtarea respirației și care trebuie să ne trimită la medic, dacă nu se ameliorează în câteva zile sunt:

  • Wheezing-ul
  • Picioarele sau gleznele umflate
  • Incapacitatea de a sta întins
  • Semne de infecție, precum febra, frisoanele sau tusea

De asemenea, trebuie evidențiați factorii de agravare a dispneei. Pacienții cu insuficiență cardiacă pot prezenta senzație de sufocare sau sete de aer, iar cei cu astm bronșic descriu adesea o senzație de constricție toracică. Decompensarea insuficienței cardiace este descrisă ca senzație de lipsă de aer în timpul efectuării unui efort fizic. Senzația de efort respirator crescut caracterizează bolile neuromusculare și bronhopneumopatia cronică obstructivă, pneumopatiile interstițiale. Obstrucția căilor aeriene, inclusiv BPOC, trebuie suspectată la pacienții cu dispnee, tuse cu expectorație, în special dacă au istoric de fumat. Wheezing-ul este de asemenea un simptom frecvent la pacienții cu obstrucție aerică, însă, ca și tusea, poate fi prezent la pacienții cu astm bronșic sau insuficiență cardiacă. Pacienții cu dispnee intermitentă pot prezenta episoade de reflux gastroesofagian sau aspirație ori trombembolism pulmonar recurent. Dispneea postprandială poate indica o boala de reflux gastroesofagian sau aspirație bronșică.”, arată dr. Diaconu.

Stabilirea diagnosticului la persoanele care nu pot respira adânc

Dispneea este un simptom ce poate însoți o gamă largă de condiții medicale. Dacă nu pot respira adânc, pacienții vor primi un set de investigații pe care trebuie să le realizeze pentru stabilirea diagnosticului. Astfel, medicul le va solicita:

Un istoric al stării de sănătate

Anamneza este foarte importantă pentru stabilirea diagnosticului de dispnee și ar trebui să cerceteze modalitatea de debut, caracterul, durata, severitatea și periodicitatea dispneei. Examenul fizic – greutatea corporală, semnele vitale, puls-oximetria – oferă indicii importante pentru patologia subiacentă. După anamneză și examen obiectiv trebuie efectuate investigații paraclinice: puls-oximetrie, hemogramă, echilibrul acido-bazic, radiografie toracică, electrocardiogramă, spirometrie. Alte investigații paraclinice mai avansate pentru elucidarea cauzei dispneei sunt ecocardiografia, tomografia computerizată toracică, studiul ventilației-perfuziei, teste de stres, bronhoscopia sau cateterismul cardiac drept.”, subliniază dr. Camelia Diaconu.

Anamneza va include o serie de informații, legate de:

  • Starea actuală de sănătate și simptomele manifestate
  • Condiții medicale cronice, intervenții chirurgicale
  • Medicația utilizată
  • Existența unor obiceiuri precum fumatul
  • Istoricul familial
  • Operații recente
  • Mediul de lucru

Medicul va pune întrebări cu privire la debutul, durata, severitatea și progresia simptomelor. Factorii care se agravează și ameliorează simptomele sunt, de asemenea, importanți

Un examen medical

Acesta include:

  • Înregistarea semnelor vitale și a unor parametri, precum greutatea, tensiunea, temperatura
  • Evaluarea aspectului general, tegumentelor, mucoaselor
  • Măsurarea saturației de oxigen din sânge
  • Auscultația pulmonară și cardiacă

Teste și analize

  • Radiografia pulmonară: aceasta va fi realizată pentru diagnosticarea pneumoniei, colapsului pulmonar și semnelor de insuficiență cardiacă
  • Electrocardiograma: este necesară pentru identificarea anomaliilor de ritm cardiac, pentru a vedea dacă dispneea are o cauză de natură cardiacă
  • Spirometria: acest test evaluează capacitatea și funcția pulmonare și poate fi utilizat pentru identificarea bolilor obstructive, precum bronșitele cronice, BPOC sau astmul
  • Teste de sânge: acestea pot fi necesare pentru diagnosticarea infecțiilor sau anemiei, posibilelor cheaguri de sânge, ca indicii pentru bolile de inimă și pentru cele obstructive

Dacă aceste testări nu sunt suficiente, va fi nevoie de investigații mai amănunțite, care pot cuprinde:

  • Analiza funcției pulmonare: evaluează cât de bine funcționează plămânii și întregul aparat respirator
  • Analiza difuziei gazelor
  • Ecocardiografie: evidențiază problemele structurale ale inimii, care pot fi cauze ale dispneei
  • CT toracic: permite o vizualizare completă a plămânilor și inimii și evidențierea anomaliilor
  • Scanarea prin perfuzie sau de ventilație este un tip de imagistică medicală, care folosește scintigrafia și izotopii medicali, pentru a evidenția circulația aerului și sângelui în interiorul plămânilor pacientului
  • Teste inhalatorii de provocare bronșică: se practică în scopul depistării unei hiperreactivități bronșice
  • Test de stres pulmonar: urmărește evidențierea modului în care lucrează plămânii în condiții de stres sau în timpul exercițiilor
  • Test dedicat pentru depistarea fibrozei chistice

Cum este tratată dispneea

Pacienții care nu pot respira adânc vor primi tratament în funcție de condiția care determină starea de dispnee. Pentru simptome avansate pot suporta intervenții precum oxigenoterapie sau ventilare. Principalele tratamente pentru dispnee urmăresc:

  • Deblocarea căilor respiratorii
  • Eliminarea mucusului
  • Reducerea inflamației
  • Diminuarea senzației de sufocare prin furnizarea de aer suplimentar

Doctorul poate prescrie și o serie de medicamente, în funcție de cauza care provoacă dispneea. Astfel, poate recomanda steroizi, bronhodilatatoare, antibiotice (în caz de infecții bacteriene), oxigenoterapie, dacă este nevoie. În unele cazuri, medicul poate decide că este necesară o intervenție chirurgicală, pentru a diminua dispneea.

Ca tratamente ajutătoare, medicul poate recomanda realizarea unor exerciții respiratorii, care să întărească funcția plămânilor, să crească capacitatea pulmonară și să combată dispneea atunci când apare. De asemenea, pot fi necesare schimbări ale stilului de viață, precum:

  • Menținerea unei diete, pentru că kilogramele în plus pot îngreuna respirația
  • Renunțarea la fumat
  • Tratarea unor condiții medicale cronice
  • Evitarea unor triggeri din mediu, precum alergenii sau aerul toxic
  • Monitorizarea oricărui dispozitiv medical sau medicament utilizat

Surse: