nu pot respira

Nu pot respira! Când nu trebuie să te panichezi

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Persoanele care au senzația subiectivă că nu pot respira trăiesc adesea un sentiment intens de neliniște. ”Nu pot respira, înseamnă că am o boală gravă de inimă sau de plămâni, mă voi sufoca, fac un stop cardio-respirator!”, acestea sunt gânduri care pot însoți scurtarea respirației sau dispneea. Într-adevăr, dificultățile de respirație sunt asociate afecțiunilor respiratorii sau cardiace, dar nu indică întotdeauna o problemă medicală gravă. Scurtarea respirației poate apărea și în infecții respiratorii obișnuite sau în bronșita acută, din cauza acumulării de mucus care obstrucționează căile respiratorii. De asemenea poate fi asociată cu stările de anxietate sau atacurile de panică, având deci o cauză psihologică.  Iata de ce persoanele care nu pot respira trebuie sa se adreseze unui specialist pentru a afla o opinie competenta si a se elibera de stres si neliniste. In articolul de fata trecem in revista principalele cauze ale dispneei, atat cele alarmante, cat si cele care nu trebuie sa provoace panica, pentru ca nu reprezinta un pericol iminent.

De ce nu pot respira

Persoanele care spun ca nu pot respira resimt, de fapt, diferite grade de scurtare a respirației sau dispnee. Pot avea dificultatea de a inspira aerul sau de a expira până la capăt, pot trăi senzația că se sufocă atunci când respiră pe nas sau pot experimenta o respirație superficială, fără capacitatea de a trage adânc aer în piept. Există numeroase condiții medicale care au ca simptom dispneea sau scurtarea respirației. Dintre cele mai obișnuite fac parte bolile pulmonare, astmul sau afecțiunile cardiace. Dar dificultățile de respirației pot fi asociate și cu anumite probleme de ordin psihologic, cu modificări anatomice ale căilor respiratorii superioare, cum ar fi deviația de sept sau cu boli neurodegenerative și sistemice.
Exercițiile intense, răceala sau alergiile pot determina, de asemenea, scurtarea respirației.

”Multe afecțiuni diferite se pot manifestă cu dispnee. Cele mai frecvente cauze sunt bolile pulmonare și la nivelul inimii. Atunci când plămânii și inima funcționează normal, sângele oxigenat în urmă inspirului va ajunge la nivelul fiecărei celule. Orice afecțiune a acestor organe va afecta modul în care respirăm. Senzația de lipsa de aer se poate instala brusc, în minute sau poate fi cronică, manifestându-se săptămâni sau luni de zile.”, arată dr. Ileana Andreescu, pe site-ul reginamaria.ro

Dificultățile cronice de respirație sunt determinate de afecțiuni precum:

Astmul bronșic ce provoacă îngustarea căilor respiratorii și poate îngreuna respirația

Insuficiența cardiacă: poate cauza acumularea de lichid în plămâni, determinând dispnee și dificultăți respiratorii

”În această afecțiune, inima nu mai este la fel de puternică precum a unei persoane sănătoase și nu mai pompează la fel de bine sângele. Din acest motiv, respirația unei persoane cu insuficiență cardiacă este greoaie și dificilă, mai ales când urcă scările, merge mult pe jos sau transportă greutăți. O combinație de modificări ale stilului de viață și medicamente sau intervenții chirurgicale pot ajuta inima să pompeze mai bine și să ușureze respirația.”, subliniază dr. Daniela Bartoș, medic primar cardiologie, pe site-ul doc.ro

Boala Pulmomară Obstructivă Cronică: leziunile țesutului pulmonar și obstrucția cauzată de acumularea de mucus pot provoca dispnee. Tumorile, cum ar fi cancerul pulmonar, pot provoca, de asemenea, dificultăți de respirație.

Obezitatea poate fi, de asemenea, o cauză pentru care anumite persoane nu pot respira corect, la fel ca și condiția fizică neantrenată,din cauza inactivității sau a anumitor boli.

Anumite boli autoimune, precum miastenia gravis sau scleroza multiplă pot provoca probleme de respirație. În cazul miasteniei gravis, slăbiciunea musculară instalată poate afecta și mușchii respiratori.

Bolile neurologice precum Parkinson sau scleroza multiplă pot determina, de asemenea, probleme de respirație, atunci când leziunile neurologice afectează regiunile care reglează respirația. În astfel de cazuri, pot apărea manifestări precum apneea centrală, tipare anormale de respirație (de exemplu respirația apneustică, respirația Cheyne-Strokes sau respirația în cluster)

Cancerul pulmonar este însoțit de dificultăți de respirație, pe lângă alte simptome precum tusea cronică, cu mucus gros și urme de sânge,  respirație șuierătoare, infecții recurente, durere în piept, oboseală accentuată și pierdere în greutate. Unele tipuri de cancer determină acumularea de lichid în spațiul dintre plămâni și peretele toracic, ceea ce face ca respirația profundă să devină dureroasă.

Pentru persoanele care suferă de boli ca cele de mai sus, scurtarea respirației nu este o surpriză, pentru că o experimentează relativ frecvent, dar atunci când dificultățile de respirație se amplifică, este necesară consultarea unui medic.

Pe de altă parte, scurtarea respirației poate avea și forme acute, cu durate variabile, de la câteva minute până la câteva zile.  

Afecțiunile grave care pot determina dispnee și care necesită ajutor medical de urgență includ:

Atacul de cord sau infarctul miocardic, are loc atunci când inima este  lipsită de oxigen, de obicei din cauza blocării uneia dintre arterele sale. Fluxul de sânge către inimă este blocat din cauza unei acumulări de grăsime, colesterol și alte substanțe, care formează o placă în arterele coronare ce alimentează inima. În cele din urmă, placa respectivă se rupe și formează un cheag. Astfel, fluxul sanguin întrerupt poate afecta o parte din mușchiul inimii. Privarea de oxigen provoacă distrugerea mușchiului cardiac. Pe lângă senzația că nu pot respira, bolnavii experimentează și alte simptome alarmante: durere la nivelul pieptului ce se poate extinde în braț, umăr, spate, maxilar; presiune, senzație de gheară în piept; stare de oboseală extremă, amețeală; stări de greață, vărsături; modificări marcante ale ritmului cardiac; anxietate puternică.

Embolia pulmonară este, de asemenea, o urgență medicală, însoțită de dispnee semnificativă. Embolia pulmonară se produce atunci când un tromb (cheag de sânge), cel mai frecvent de la nivelul unei vene profunde, se desprinde și ajunge la nivelul plămânilor. Aici, din cauza calibrului mic al arterelor pulmonare, obturează complet sau parţial vasele pulmonare în care ajunge. Sângele nu mai poate circulă la acest nivel şi, astfel, se instalează manifestările trombembolismului. Simptomele emboliei pulmomare includ senzația de lipsă de aer, durere în piept, tahicardie, uneori hemoptizie (eliminare de sânge). În emboliile pulmonare masive, senzația că bolnavii nu pot respira este severă, durerea în piept devine puternică, se poate ajunge la pierderea cunoștinței și stop cardiac.

Pe lângă aceste boli severe,  există afecțiuni care  pot provoca dispnee, dar nu este cazul ca persoana să intre în panică,chiar dacă simte că nu poate respira normal.  Aceste condiții medicale nu pun viața în pericol, însă este bine să le ținem sub control dacă nu vrem ca simptomele lor să devină mai ample.

Dispneea acută poate să apară în cazul unor afecțiuni precum:

Alergiile cauzate de răspunsul sistemului imunitar la un așa numit alergen (polen, mucegai, praf, etc) sunt însoțite de strănut, tuse, respirație șuierătoare, secreții nazale abundente, congestie nazală, senzație de apăsare în piept. Modificarea respirației însoțește alte simptome ale alergiilor, care pot dura de la câteva minute la câteva zile. Deși neplăcute, alergiile nu sunt periculoase, decât în cazurile severe, de șoc anafilactic. Exacerbările astmului alergic pot determina, de asemenea, manifestări severe, de aceea monitorizarea atenta a bolnavului astmatic și accesul permanent la medicația recomandată sunt absolut necesare, la fel ca și evitarea potențialilor alergeni.

Anxietatea și atacurile de panică provoacă adesea hiperventilație (respirație rapidă, ingreunată), senzația de sufocare, blocaj în gât  care poate îngreuna intrarea și ieșirea aerului din plămâni. Alte simptome ale atacurilor de panică pot mima un atac de cord, ceea ce crește senzația de anxietate și sufocare a persoanei care le experimentează. Astfel, poate apărea presiune în piept, transpirație, tahicardie, senzație de leșin dau de moarte iminentă. Senzația că nu pot respira a persoanelor care suferă un atac de panică dispare, atunci când anxietatea se diminuează. Este important ca persoana care își dă seama că trăiește un atac de panică să-și păstreze, pe cât posibil, calmul, să încerce să se relaxeze și să-și regleze respirația, contribuind astfel la scurtarea duratei atacului.

nu pot respira

Paradoxul este că atacul de panică nu ar trebui să provoace cu adevărat panică, pentru că, deși manifestările sale sunt ample, acesta nu are urmări grave. Lucrul psihoterapeutic poate ajuta pentru o mai bună gestionare a stărilor de anxietate și atacurilor de panică.

”Un atac de panică sau anxietate te poate face să respiri rapid, dar să simți că nu ai destul aer, fenomen cunoscut sub numele de hiperventilație. Concentrarea pe respirația lentă sau respirația printr-o pungă de hârtie îți poate readuce respirația la normal, dar aceste soluții trebuie aplicate numai atunci când ești sigur că anxietatea sau atacul de panică este cauza lipsei de aer. S-ar putea să respiri mai din greu când ești speriat sau te gândești la lucruri care te îngrijorează. De obicei, respirația greoaie cauzată de anxietate nu este o problemă gravă la o persoană altfel sănătoasă, dar poate fi gravă dacă persoana are probleme pulmonare, cum ar fi bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC).”, arată dr. Baroș.

Anemia: așa cum se știe, celulele roșii ajută la transportul oxigenului în organism. Acestea au nevoie de fier pentru a funcționa, dar dacă absorția fierului este deficitară, transportul oxigenului este, de asemenea, afectat. Pe lângă dificultățile de respirație și presiune în piept, vă persoanele anemice se pot simți obosite, slăbite și amețite, pot avea pielea palidă și extremitățile reci. Consumul alimentelor care conțin fier și administrarea suplimentelor de fier pot remedia anemia, ducând la ameliorarea simptomelor, inclusiv a dificultăților de respirație.
Infecțiile respiratorii precum bronșita sau pneumonia pot produce mucus în exces, care blochează fluxul de aer către anumite plămâni și poate interfera cu difuzia oxigenului în sânge. În majoritatea infecțiilor respiratorii, fie că este vorba de o simplă răceală, fie de pneumonie, respirația este afectată într-un grad mai mare sau mai mic. Congestia nazală cauzată de infecții virale îngreunează respirația, obligându-ne chiar să respirăm pe gură, până la ameliorarea obstrucției. Febra, frisoanele, durerile musculare și toracice, tusea însoțită de mucus gros, toate acestea sunt, de asemenea, simptome ale infecțiilor respiratorii. Tratamentele tipice pentru răceală si pneumonie ajută și la reglarea problemelor de respirație. În cazul infecțiilor bacteriene, poate fi necesară administrarea de antibiotice.

Rănirea în zona toracelui: o coastă ruptă poate face respirația dureroasă și dificilă.

Anumite medicamente pot provoca o senzație de presiune în piept și îngreunare a respirației. Statinele (medicamentele care reduc grăsimile din sânge) și beta-blocantele administrate pentru hipertensiune arterială la persoanele astmatice pot provoca aceste simptome.

Temperaturi extreme și altitudinea pot avea ca efect senzația de sufocare sau scurtare a respirației.

Nu pot respira adânc

Respirația superficială nu apare doar în condiții patologice. Un număr mare de oameni respiră numai cu partea de sus a toracelui sau au așa numita respirație claviculară, care nu utilizează eficient funcția diafragmei ca principal mușchi respirator, consumă cea mai multă energie, dar aduce în organism cel mai puțin oxigen.

Activitatea fizică intensă face ca organismul să consume mai mult oxigen și să elimine mai greu dioxidul de carbon, ceea ce poate amplifica rata respirației. În astfel de condiții, respirația este superficială, dar accelerată, persoana putând respira de trei sau patru ori mai des. Exercițiile fizice sunt un exemplu clasic de hiperpnee. În astfel de cazuri, nu este respirația rapidă este o modalitate de adaptare a organismului, pentru a face față cerințelor crescute de oxigen și de eliminare a dioxidului de carbon.

Pe lângă tiparele superficiale de respirație, o respirație puțin adâncă poate fi determinată de o serie de boli acute sau cronice, precum și de accidente și intoxicații.

În anumite condiții medicale, respirația devine superficială și rapidă, iar persoanele au senzația că nu pot respira adânc și nu primesc suficient oxigen.

Respirația rapidă și superficială este adesea denumită tahipnee, pentru că pacienții respiră de un număr mai mare de ori decât cel obișnuit pe minut, pentru a spori aportul de oxigen. De regulă, se poate considera tahipnee atunci când un adult respiră de peste 20 de ori pe minut. Tahipneea poate fi cauzată de o serie de afecțiuni, precum astmul, infecțiile pulmonare sau insuficiența cardiacă, dar poate să apară și în condiții de anxietate și în atacurile de panică.

Formele patologice ale tahipneei pot însoți:

Reactiile alergice: un răspuns alergic la un anumit declanșator sau stimul poate duce la o reacție fizică care include tahipnee.

Astmul: tahipneea poate fi un simptom al unui atac de astm. Astmul cauzează frecvent o respirație rapidă și superficială la copii, care se poate agrava noaptea, după exerciții fizice sau în timpul contactului cu factori declanșatori precum alergenii și aerul rece.

Infecțiile care afectează plămânii, cum ar fi pneumonia sau bronșita, pot provoca dificultăți de respirație. Acest lucru se poate traduce prin respirații mai scurte și mai rapide. Copiii cu bronșiolită pot ajunge la mai mult de 40 de respirații pe minut, conform Organizației Mondiale a Sănătății. Dacă aceste infecții se agravează, plămânii se pot umple cu lichid, ceea ce face dificilă respirația adâncă.

Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), care include bronșita cronică și emfizemul poate determina inflamarea cronică a căilor respiratorii și distrugerea alveolelor pulmonare. Ca urmare, respirația devine adesea superficială și apar frecvent dificultățile de respirație și dispneea.

Revărsatul pleural reprezintă o acumulare de lichid între pleure, membranele subțiri care căptușesc plămânul și cutia toracică. Din cauza acestei acumulări, respirația profundă devine dureroasă.

Embolia pulmonară determinată de migrarea unui cheag de sânge în plămân poate duce la tahipnee, alături de dureri în piept, tuse și respirație neregulată.

Intoxicarea cu monoxid de carbon se manifestă prin tahipnee, durere de cap, greață, amețeli și posibilă pierdere a cunoștinței.

Septicemia, o infecție generalizată, potențial fatală, este o urgență medicală care se dezvoltă, de obicei, ca un răspuns extrem la o infecție. Infecțiile pulmonare sunt declanșatoare de sepsis în anumite condiții, iar tahipneea este unul dintre simptomele septicemiei.

Cetoacidoza diabetica este determinată de insuficiența producției de insulină și acumularea de cetone în organism. Cetoacidoza diabetică duce adesea la respirație rapidă, care include hiperpnee și hiperventilație, pentru a compensa acumularea de cetoacizi în organism. Adesea, corpul nu poate face față acestui tipar de respirație crescut, astfel că se poate instala detresa respiratorie.  
Stresul cronic și stările de anxietate generalizată pot produce  o serie de simptome fizice, inclusiv respirație superficială.

Există o legătură puternică între nivelurile de dioxid de carbon din sânge și susceptibilitatea la atacuri de panică. Atacul de panică este însoțit, de regulă, de respirație rapidă, dificultăți de respirație sau hiperventilație acută. În timpul unui atac de panică, persoanele experimentează frecvent senzația că nu pot respira sau „foamea de aer”, care amplifică teama. Controlul acestor simptome prin anumite tehnici psihologice și exerciții de respirație este eficient pentru diminuarea atacurilor de panică. Terapia cognitive comportamentală  este utilă pentru abordarea problemelor mentale și a proceselor de gândire din spatele anxietății, în vreme ce tehnicile de respirație profundă corectează dezechilibrele care perpetuează sau declanșează modele de respirație superficială, precum cele din anxietate și atacul de panică.

Nu pot respira până la capăt

Scurtarea respirației provoacă frecvent o stare de neliniște, chiar panică, deși nu sunt întotdeauna motive foarte serioase de îngrijorare. Așa cum spuneam, este o senzație subiectivă, dar anumite măsurători pot arăta dacă dispneea este corelată sau nu cu efecte obiective, cum ar fi diminuarea nivelului de oxigen din organism. Scăderea saturației de oxigen în sânge, determinată cu un pulsoximetru sau prin măsurarea gazelor sanguine, poate fi asociată cu o serie de afecțiuni grave și necesită investigații medicale mai ample.

Uneori, scurtarea respirației poate fi însoțită și de alte modificări respiratorii, precum:

  • Senzația de sufocare
  • Senzația de presiune în piept și blocaj al trecerii aeruluiu
  • Efort mai mare pentru a trage aer în piept cu
  • Creșterea ritmului respirator pentru a suplini lipsa de aer
  • Senzația că organismul nu primește suficient oxigen și nu are destulă energie
  • Dificultăți de a inspira sau de a expira complet

Dificultatea de a respira până la capăt se poate agrava în timpul activității fizice sau al anumitor eforturi, dar poate să apară inclusiv în repaus.  

Dacă o astfel de senzație de scurtare a respirației durează mai multă vreme, între 4-8 săptămâni, se consideră că este vorba de o dispnee cronică, ce poate însoți o serie de boli precum BPOC.

nu pot respira

Ca și în cazul altor modificări respiratorii, senzația de a nu putea trage complet aer în piept poate apărea în cazul unor afecțiuni precum  anemia, astmul, infecțiile respiratorii sau anxietatea, fie că este acută, situațională, fie că avem de-a face cu o tulburare cronică. Chiar și stările de anxietate mai ușoare pot provoca modificări ale tiparului respirator.

Senzația de a nu putea respira până la capăt se poate instala și în anumite condiții fizice, precum:

  • altitudini mari
  • calitate slabă a aerului, de exemplu din cauza monoxidului de carbon sau a smogului
  • temperaturi extreme, fie că este vorba de frig sau căldură excesivă
  • exercițiu intens

Anumite afecțiuni medicale, majoritatea deja menționate mai sus, pot provoca, de asemenea, dispnee, atât acută cât și cronică. Condițiile care pot declanșa scurtarea respirației includ:

  • alergii
  • anemie
  • astm
  • insuficiența cardiacă congestivă
  • boala pulmonara obstructiva cronica
  • sindromul Guillain Barre
  • aritmie cardiacă sau atac de cord
  • alte boli cardiace
  • BPOC
  • miastenia gravis
  • pleurezia
  • pneumonia
  • edemul pulmonar
  • embolia pulmonară
  • hipertensiunea arterială pulmonară
  • sarcoidoza
  • tuberculoza
  • obezitatea

Uneori, respirația scurtă poate fi determinată de menținerea pe termen lung a unei posturi deficitare, de exemplu la persoane foarte sedentare, care stau mult la birou și nu mențin o postură corectă.

O altă cauză a dispneei poate fi deshidratarea.

”Deshidratarea poate cauza probleme de respirație când corpul se lupta să asigure celulelor energia pe care acestea o necesită. Un aport insuficient de apă, temperaturile crescute, consumul de băuturi deshidratante cum ar fi cafeaua cu siguranță vor duce la deshidratare, Încearcă să te hidratezi, inspiră profund și evita căldură cel puțin 24h. Dacă simptomele nu dispar deshidratarea poate fi accentuate și ai nevoie de intervenție medicală.”, specifică dr. Ana Maria Marin, medic generalist, pe site-ul clinicaromgermed.ro

Ce sa fac când nu pot respira

Așa cum  am văzut senzația că nu pot respira complet nu este întotdeauna un motiv de a intra în panică. În funcție de cauzele declanșatoare ale dispneei, abordarea acesteia este diferită. În toate cazurile, trebuie să ținem cont de faptul că modificarea respirației, fie că este vorba de scurtarea ei, de un ritm respirator crescut sau de senzația de lipsă de aer reprezintă doar un simptom, iar cea care trebuie tratată este cauza de bază.

În cazul unor boli cronice, precum BPOC, astmul bronșic, anumite boli autoimune, cancer, pacienții știu că sunt perioade în care nu pot respira complet și folosesc, în general, tratamentele stabilite de medicul la care se află în evidență. În Boala Pulmonară Obstructivă Cronică, de exemplu, pot apărea exacerbări, însoțite de tuse, dispnee și producere de spută purulentă. Tratamentul acestora poate include suport ventilator, bronhodilatatoare, corticosteroizi orali și antibiotice, atunci când sunt semne de infecție respiratorie.

Indiferent de gravitatea bolii care cauzează dispneea, un consult medical este necesar, pentru a stabili tratamentul adecvat pentru scurtarea respirației și pentru afecțiunea care provoacă această problemă.

Medicul va realiza examenul fizic și poate determina saturația de oxigen cu ajutorul unui pulsoximetru. De asemenea, poate recomanda o serie de teste și analize,  precum:

  • Analize de sânge care ar putea indica anemie, infecții și alte afecțiuni.
  • Investigație imagistică, prin radiografie toracică, tomografie computerizată sau alte teste imagistice special
  • Testarea funcției pulmonare prin care se evaluează capacitatea respiratorie în cazul bolilor cronice, precum astm, BPOC, fibroză chistică, displazie bronhopulmonară.
  • Testare de efort cardiopulmonar care indică volumul de oxigen absorbit și de dioxid de carbon eliberat în timpul exercițiilor efectuate pe benzi de alergare sau biciclete staționare.

Pentru gestionarea dispneei, medicul poate recomanda diferite măsuri, în funcție de diagnosticul stabilit.

Reabilitarea cardiopulmonară și îmbunătățirea condiției fizice, alături de exercițiile de respirație, pot fi utile la persoanele cu dificultăți de respirație care urmează unor intervenții majore, infecțiilor sau care au anumite boli cronice, pulmonare sau cardiace.

Medicația este necesară în cazul bolilor cronice și infecțiilor. Astfel, bronhodilatatoarele inhalatorii pot relaxa căile respiratorii în astm și în BPOC, ușurând respirația. Steroizii pot fi, de asemenea, recomandați pentru diminuarea inflamației, în vreme ce antibioticele sunt necesare în cazul infecțiilor respiratorii bacteriene. Medicamentele pentru ameliorarea durerii sau a anxietății pot ameliora, de asemenea, dificultățile respiratorii.  În cazul anemiei, pot fi prescrise suplimente pentru creșterea nivelului de fier în organism.

Terapia cu oxigen este necesară în unele cazuri pentru o respirație mai confortabilă. Persoanele cu BPOC agravat, cancere pulmonare sau alte boli cronice pot primi oxigenoterapie pe termen lung.  mai confortabil.

Terapia cu oxigen este necesară doar atunci când nivelul de oxigen din sânge măsurat de medic este scăzut.

Intervenția chirurgicală poate fi o opțiune de tratament pentru anumite afecțiuni, cum ar fi cheaguri cronice de sânge sau probleme cardiace structurale, care afectează respirația.

Asistența medicală de urgență poate fi necesară în cazul în care:

  • dificultățile de respirație apar brusc, dispneea este severă și nu se ameliorează după o perioadă de odihnă de circa 30 de minute
  • apare cianozarea degetelor, tegumentului, buzelor
  • dispneea este însoțită de durere și presiune în piept, palpitații, senzația de gheară dureroasă
  • scurtarea respirației se asociază cu transpirație, greață, senzație de leșin
  • există febră crescută, frisoane, sunete respiratorii modificate, precum wheezing, stridor
  • gleznele sau picioarele sunt umflate, semn că ar putea fi vorba de un embolism pulmonar
  • modificarea culorii unghiilor, buzelor, care capătă o nuanță albastră
  • agravarea dificultății respiratorii după folosirea unui inhalator
  • dificultăți de respirație în perioadele de repaus culcat

Pentru a preveni sau ameliora dificultățile respiratorii, sunt necesare anumite măsuri pe care le pot lua chiar pacienții precum:

  • Evitarea inhalării unor substanțe chimice care pot irita plămânii, cum ar fi fumul de țigară, aburii de vopsea, gazele de eșapament
  • Practicarea tehnicilor de respirație și/sau relaxare pentru îmbunătățirea funcției respiratorii
  • Renunțarea la fumat
  • Menținerea unei mase corporale normale, adoptarea unei diete echilibrate pentru evitarea obezității
  • Evitarea activității in perioadele cu temperaturi foarte ridicate sau foarte scăzute ori  când umiditatea este ridicată
  • Evitarea activității fizice intense la altitudini mari
  • Evitarea alergenilor și a diferiților iritanți pulmonari
nu pot respira

În cazul în care suferă de o boală pulmonară cronică, un pacient trebuie să respecte cu strictețe indicațiile medicului, să evite zonele poluate și să se asigure că echipamentul să de oxigenoterapie funcționează adecvat. De asemenea, dacă o persoană se știe ca având o boală cronică, este recomandat să facă o vizită medicală ori de câte ori apar dificultăți de respirație neașteptate sau tratamentul urmat nu pare să aibă efectele scontate. Dacă o persoană suferă de astm bronșic sau diabet, exercițiile de respirație pentru a restabili modelele de respirație sănătoase pot ameliora semnificativ simptomele și pot preveni crizele. Respirația nazală sănătoasă poate reduce, de asemenea, incidența și severitatea infecțiilor respiratorii și vulnerabilitatea la alergenii și toxinele din aer.

Surse: