Operația de polipi la copii și adulți. Ce trebuie să știi

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Operația de polipi este una dintre cele mai frecvente intervenții chirurgicale, în special la copii, dar și la adulții care se confruntă cu anumite probleme de respirație. Polipii nazali afectează peste 10% din populație, copiii fiind diagnosticați frecvent cu polipoză nazală. La adulți, structura polipilor diferă de cea a copiilor, afectând de regulă persoane între 40-60 de ani. Bărbații sunt mai susceptibili să primească diagnosticul de polipi nazali,  dar aceste excrescențe benigne sunt identificate și la femei, cu o prevalență de circa 38% dintre cazurile diagnosticate.

La copii, polipii în sine nu reprezintă o patologie ci o barieră imunitară, reprezentată de vegetațiile adenoide, cu rol de apărare împotriva germenilor din mediu. Inflamarea lor poartă numele de adenoidită, iar, dacă devine cronică, poate fi necesară operația de polipi.

 La adulți, cauzele apariției polipilor nazali sunt diferite.  Pe măsură ce înaintăm în vârstă, există o serie de modificări anatomice și funcționale, ce duc la stazarea mucusului gros și la eliminarea insuficientă a iritanților și a agenților patogeni (virusuri, bacterii, fungi), făcându-i pe pacienți mai predispuși să dezvolte polipi.

La adulți, polipii nazali reprezintă excrescențe inflamatorii și hiperplazice benigne ale mucoasei nazale, care apar cel mai frecvent la pacienții cu rinosinuzită cronică, dar pot fi asociați și cu alte probleme medicale. Polipoza are manifestări variate,  de la forme asimptomatice la pacienți cu obstrucție nazală, congestie nazală și facială, anosmie, ageuzie și rinoree. Aceste simptome scad semnificativ calitatea vieții persoanelor afectate.

În cazul copiilor adenoidita acută este tratată medicamentos, dar, atunci când se cronicizează, poate fi necesară operația de polipi. În cazul adulților, intervenția chirurgicală este recomandată în momentul în care polipii au crescut  excesiv în dimensiuni, ocupând în întregime fosa nazală și chiar sinusurile paranazale.

Articolul de față prezintă principalele informații legate de polipii nazali la copii și adulți, cu accent pe operația de polipi și ce implică această intervenție, precum și recuperarea postoperatorie.

Polipii nazali la copii

La copii, denumirea de polipi nazali este oarecum improprie, prin aceasta fiind desemnate, de fapt, vegetațiile adenoide, care, împreună cu amigdalele, au rol imunitar, protejând împotriva diverselor infecții respiratorii.

”Vegetațiile adenoide sau polipii, cum mai sunt numite în popor, reprezintă țesutul limfoid care se dezvoltă în spatele nasului în regiunea dintre nas și gât. Tot aici se deschide și comunicarea dintre nas și ureche, de unde și corelația între vegetații și otita. Vegetațiile adenoide există de la naștere, cresc în volum în primii ani de viață, apoi încep să involueze către pubertate.”, explică dr. Renisa Blaga, medic specialist ORL pe site-ul reginamaria.ro

Atunci când aceste vegetații se inflamează, se declanșează adenoidita, o afecțiune  frecventă la copiii între 2-5 ani. Adenoidita poate fi:

  • Acută: poate să se declanșeze după o infecție respiratorie obișnuită, precum răceala comună sau gripa
  • Cronică: se menține pe o perioadă lungă de timp, evoluând pe fondul expunerii la anumiți factori favorizanți, precum infecțiile repetate, alergenii sau fumul de țigară

Atunci când adenoidele se inflamează pot cauza probleme precum:

  • infecții ale urechii: pot bloca căile de drenaj pentru urechea medie, determinând acumularea de lichid în ureche, ceea ce poate duce la infecții și probleme de auz
  • dificultăți de respirație nazală, ceea ce determină copiii să respire pe gură, iar respirația bucală are o serie de consecințe nocive, precum  gura uscată, respirație urât mirositoare, probleme cu dantura, deformarea feței (facies adenoidian),  etc
  • alte tipuri de infecții, precum sinuzită, conjunctivită, faringită sau bronșite
  • dificultăți de somn: polipii măriți blochează respirația copiilor, putând contribui la apariția apneei obstructive în somn, caracterizată prin multiple episoade de oprire a respirației și sforăit în timpul nopții.

”În cazul adenoiditei cronice, aspectul copilului tău trebuie să-ți atragă atenția: stă frecvent cu gură deschisă,  este încercănat, este obosit dimineață deși a dormit 8-10 ore, nu este atent la ce îi vorbești, da televizorul tare, are tulburări de comportament, e irascibil, agresiv, nu e atent la școală sau se plânge de dureri de cap. Toate acestea pot fi semne indirecte de respirație deficitară prin obstrucție nazală, deci semne de adenoidită cronică.”, subliniază dr. Blaga.

operația de polipi

Adenoidita acută și complicațiile ei pot fi rezolvate medicamentos, prin tratament cu antibiotice, antiinflamatoare, decongestionante nazale, antialergice și, eventual, aerosoli.

În cazul adenoiditei cronice însă se poate impune intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea vegetațiilor adenoide mărite. Medicul poate recomanda operația de polipi dacă simptomele inflamației sunt severe și dacă apar infecții frecvente ale urechii medii.

 Operația de polipi la copii poate avea loc prin diverse metode, obiectivul fiind deblocarea căilor respiratorii și a comunicării dintre nas și ureche.

”În cazul adenoiditei cronice, va fi necesară eliberarea canalelor respiratorii și se recomandă intervenția chirurgicală, numită adenoidectomie, pentru a fi eliminați polipii. Este o operație simplă, care durează aproximativ o jumătate de oră, se face cu anestezie locală sau generală, după care copilul se va reface rapid. Mulți părinți se întreabă dacă prin eliminarea polipilor la copii nu este afectat sistemul imunitar, însă polipii respectivi dispar oricum pe măsură ce copilul se apropie de perioada adolescenței. Dacă medicul recomandă îndepărtarea lor, înseamnă că astfel va fi ușurată viața copilului, care nu va mai răci atât de des și nu va mai face otite.”, specifică dr. Mădălina Baciu, medic primar ORL pe site-ul medlife.ro

Cauzele polipilor nazali la adulți

La adulți apar polipii nazali propriu-ziși care nu au nimic în comun cu vegetațiile adenoide de la copii.

”Problema nasului înfundat la adulți este dată în principal fie de existența unei deviații de sept nazal (o curbură a peretelui median care desparte cele două fose nazale), fie de rinita hipertrofică (mărirea în volum a cornetelor nazale), fie o combinație a acestora. Însă mai poate apărea un al treilea factor de obstrucție nazală și anume polipii alergici, care însă sunt constituiți dintr-o cu totul altă structură decât a așa-zișilor polipi ai copiilor.”, precizează dr. Ana Maria Apostol, medic primar ORL într-un articol de pe 360medical.ro

Polipii nazali sunt excrescențe necanceroase care se formează la nivelul cavității nazale sau sinusurilor. Simptomele apariției polipilor nazali la adulți includ:

  • dificultăți de respirație pe nas
  • pierderea mirosului
  • modificarea sau diminuarea gustului
  • rinoree și picurare postnazală

Excrescențele sunt asemănătoare unor pliuri, mobile și lipsite de sensibilitate, deși ocazional pot fi însoțite de durere. Ele apar, de obicei, în ambele nări, iar complicațiile lor principale sunt sinuzita și modificarea anatomiei nazale.

Polipii se dezvoltă deoarece membranele mucoase care căptușesc nasul sau sinusurile se modifică. Membranele devin inflamate pentru o lungă perioadă de timp sau se inflamează periodic. Inflamația se manifestă prin umflare, roșeață și acumulare de lichid.

Cercetătorii cred că alergiile și infecțiile cauzează inflamația, dat fiind că probele prelevate din țesuturile inflamate conțineau eozinofile suplimentare și globule albe sugerând fie infecții, fie reacții alergice. Inflamația duce la formarea unor excrescențe mici, umplute cu lichid. Acestea se transformă ulterior în polipi.

În funcție de localizare, există două tipuri principale de polipi nazali:

  • etmoidali: apar din sinusurile etmoidale și se extind prin meatul mijlociu în cavitatea nazală
  • antrocoanali: apar, de obicei, în sinusul maxilar și se extind în nazofaringe; aceștia reprezintă doar 4–6% din totalul polipilor nazali

În funcție de gradul de extindere, polipii nazali sunt clasificați în trei grupe:

  • localizați
  • difuzi
  • sistemici

Cauza exactă a apariției polipilor la adulți este neclară, putând fi legată de inflamația cronică a mucoasei sinusurilor.

Polipoza la adulți este adesea o manifestare finală a alergiei necontrolate, iar măsurile terapeuticem inclusiv operația de polipi, trebuie dublate de o terapie locală și sistemică menită să controleze etiologia alergică subiacentă, altfel polipii pot recidiva rapid.

Pe lângă persoanele cu alergii, alți factori pot crește riscul apariției polipilor la adulți: fibroza chistică, astmul, sensibilitate la aspirină, anumite infecții, inclusiv infecții dentare, lipsa vitaminei D.

Simptomele comune ale sinuzitei cronice determinate de polipoză la adulți pot include:

  • Rinoree, nas înfundat
  • Mucus care curge în spatele gâtului, cunoscut și sub numele de picurare postnazală.
  • Dificultăți de miros sau pierderea mirosului
  • Afectarea gustului
  • Dureri faciale sau cefalee
  • Presiune la nivelul frunții și al feței
  • Durere de dinți
  • Sforăit

Tratamentul inițial al polipilor la adulți presupune, de obicei, administrarea de steroizi,  adesea sub formă de spray nazal. Dacă acest lucru nu este eficient, poate fi luată operația de polipi. Afecțiunea reapare frecvent chiar și după o intervenție chirurgicală, prin urmare, este recomandată, de regulă,  utilizarea continuă a unui spray nazal cu steroizi. Antihistaminicele pot ajuta la diminuarea simptomelor, dar nu ameliorează afecțiunea de bază. Antibioticele nu sunt necesare decât dacă apare o infecție.

Despre operația de polipi

Intervenția chirurgicală trebuie luată în considerare pentru cei cu obstrucție nazală completă, secreții nazale necontrolate, deformări nazale cauzate de polipi sau simptome continue în ciuda tratamentului medical

Chirurgia endoscopică a sinusurilor, promovată și popularizată de profesorul Stammberger, este adesea foarte eficientă pentru majoritatea oamenilor, oferind ameliorarea rapidă a simptomelor. Chirurgia endoscopică a sinusurilor este minim invazivă și se face în întregime prin nări, cu ajutorul unei camere.

Intervenția chirurgicală servește la îndepărtarea polipilor, precum și a mucoasei inflamate din jur, la deschiderea căilor nazale obstrucționate și la curățarea sinusurilor.

Pe lângă îndepărtarea obstrucției, operația de polipi  permite ca medicamentele sau alte remedii  (precum steroizii topici ori soluție salină) să aibă un acces mai ușor la nivelul mucoasei nazale și să fie mai eficiente.

Intervenția chirurgicală durează între 45 minute- 1 oră și poate fi efectuată sub anestezie generală sau locală. Majoritatea oamenilor tolerează bine operația de polipi, deși reacțiile pot varia de la o persoană la alta. Pacientul trebuie să se aștepte la un anumit disconfort, congestie și drenaj din nas în primele zile după operație, dar acest lucru nu este foarte dificil. Complicațiile de la operația endoscopică a sinusurilor sunt rare, putând include sângerări și leziuni ale altor structuri din zonă, inclusiv ochiul sau creierul.

Mulți medici recomandă o cură de steroizi orali înainte de operația de polipi,  pentru a reduce inflamația mucoasei, sângerarea în timpul intervenției chirurgicale și pentru a ajuta la vizualizarea polipilor. Spray-urile nazale cu steroizi trebuie utilizate preventiv după intervenția chirurgicală pentru a întârzia sau a preveni recidiva.

Operația de polipi la copii

Îndepărtarea chirurgicală a vegetațiilor adenoide mărite poartă denumirea de adenoidectomie.

Este una dintre cele mai frecvente proceduri chirurgicale efectuate la copii, împreună cu îndepărtarea amigdalelor (tonsilectomia). Chiar dacă adenoidele fac parte din sistemul imunitar, eliminarea lor nu afectează capacitatea copilului de a lupta împotriva infecțiilor, mai ales că vegetațiile adenoide regresează în perioada adolescenței.  

Adenoidectomia este indicată la copii pentru tratamentul tulburărilor respiratorii în timpul somnului, obstrucția căilor respiratorii nazale, otita medie acută recurentă și rinosinuzita cronică.

Indicațiile  chirurgicale pentru adenoidectomie, așa cum sunt menționate pe site-ul Academiei Americane de Otolaringologie/Chirurgie la cap și gât din 2017 includ:

  • Patru sau mai multe episoade de rinoree purulentă recurentă în ultimele 12 luni la un copil cu vârsta  mai mică de 12 ani.
  • Simptome persistente de adenoidită după două cure de terapie cu antibiotice, timp de cel puțin 2 săptămâni.
  • Tulburări de somn cu obstrucție a căilor respiratorii nazale care persistă cel puțin 3 luni.
  • Vorbire hiponazală
  • Otită medie cu revărsare de peste 3 luni
  • Malocluzie dentară sau tulburări de creștere orofaciale documentate de ortodont sau stomatolog.
  • Complicații cardiopulmonare, inclusiv cor pulmonale, hipertensiune pulmonară și hipertrofie ventriculară dreaptă asociate cu obstrucția căilor aeriene superioare
  • Otita medie cu revărsat

”Această intervenție chirurgicală poate avea loc atât în mod clasic, cât și pe cale endoscopică. Se poate face indiferent de anotimp, dar e recomandat să aibă loc primăvară sau vara. Copilul operat de polipi nazali nu are voie să înoate, nici să stea în zone unde se fumează, în perioada de refacere postoperatorie.”, arată dr. Baciu.  

În timp ce abordările convenționale, cum ar fi chiuretajul indirect asistată cu oglindă și coagularea prin aspirație, sunt încă utilizate, îndepărtarea directă asistată de endoscop transnazal a adenoidelor s-a dovedit a fi o tehnică sigură, cu rezultate bune pe termen scurt și lung.

Înainte de procedură, dacă extistă apnee obstructivă în somn din cauza vegetațiilor adenoide inflamate, copilul poate nevoie de o radiografie sau un studiu de somn (polisomnogramă).

Medicul ORL poate investiga interiorul nasului cu ajutorul unui endoscop, pentru a vedea cât de mare este blocajul nazal.

Endoscopia de somn indus de medicamente este o tehnică cuprinzătoare pentru evaluarea căilor respiratorii care include evaluarea adenoidelor împreună cu palatul, orofaringele, hipofaringele și laringele. Această evaluare se adresează copiilor cu AOS cu etiologie neclară și duce adesea la un management complex pe mai multe niveluri al tulburării de respirație. Rezultatele endoscopiei de somn sunt folosite pentru a ghida deciziile chirurgicale ca un instrument alternativ în managementul apneei obstructive în somn.

Cum are loc operația de polipi la copii

Conform indicațiilor medicului, copilul care va trece prin operația de polipi ar trebui să înceteze să ia orice medicație cu o săptămâna sau două înainte de intervenție. Medicul recomandă ce poate mânca și bea copilul în preziua operației, dat fiind că stomacul trebuie să fie gol în ziua adenoidectomiei.

Chirurgul ORL va realiza adenoidectomia într-o sală de operație, iar copilul se va afla sub anestezie generală. Anestezistul va supraveghea cu atenție copilul și îl va menține în siguranță și confortabil adormit în timpul procedurii.

O adenoidectomie poate fi efectuată printr-o varietate de tehnici chirurgicale.

Tehnica convențională de adenoidectomie se realizează prin chiuretaj este încă folosită de mulți chirurgi, deși utilizarea ei scade pe măsură ce noile generații de specialiști adoptă metode moderne, precum  electrocauterul de aspirație și adenoidectomia cu microdebrider.

O altă tehnică obișnuită este îndepărtarea țesutului adenoid folosind un electrocauter de aspirațiepentru a elimina și aspira țesutul limfoid.

O tehnică mai recentă este adenoidectomia asistată în oglindă sau endoscopică prin microdebrider. Microdebriderul este un dispozitiv de tăiere electric care îndepărtează cu precizie țesutul evitând în același timp traumatismele mucoasei. Principalul beneficiu al adenoidectomiei cu microdebrider este capacitatea sa de a asigura îndepărtarea precisă, rapidă și completă a țesutului adenoid într-un mod sigur, fără leziuni ale fasciei faringobazilare.

În ultimii ani, abordarea asistată de endoscop a fost intens studiată în contextul adenoidectomiei. Aceasta este o tehnică în care endoscopul este plasat în nas, permițând vizualizarea transnazală a nazofaringelui, iar adenoidul este îndepărtat fie transoral (cel mai frecvent), fie transnazal. Chirurgul îndepărtează adenoidele prin gură, folosind instrumente speciale care aplică căldură sau energie de radiofrecvență.

”Intervenția endoscopică durează, în medie, 30-45 de minute și presupune utilizarea unei videocamere introduse prin nas și vizualizarea în acest fel a câmpului operator, ceea ce face ca intervenția să fie sigură, precisă și corectă. În acest fel, pot fi scoși toți foliculii limfoizi, inclusiv cei laterali, indiferent de mărimea lor.  Operația se vizualizează pe un monitor video de mari dimensiuni, cu câmpul operator mărit de câteva sute de ori, în acest fel fiind posibil abordul în siguranță a tuturor zonelor delicate și scăderea semnificativă complicațiilor intraoperatorii. Hemostaza de la finalul operației este perfectă, iar riscurile de complicații postoperatorii scad și ele semnificativ.”, subliniază dr. Bogdan Mocanu, medic primar ORL, doctor în științe medicale pe site-ul drbogdanmocanu.ro

S-a identificat că endoscopia transnazală cu chiuretă convențională este o tehnică sigură și eficientă pentru adenoidectomie.

Un studiu recent a constatat că abordarea endoscopică este superioară în ceea ce privește scăderea timpului operator, diminuarea pierderilor de sânge și ratele mai mici ale complicațiilor postoperatorii generale, în comparație cu chiuretajul convențional.

De obicei, adenoidectomia durează aproximativ 30 de minute, iar apoi copilul este mutat într-o unitate de refacere și, de regulă, poate pleca acasă în aceeași zi, dacă nu există complicații.

”Intervenția chirurgicală propriu-zisă durează câteva minute și se realizează prin gură, cu ajutorul chiuretei Beckmann, care îndepărtează printr-o mișcare de sus în jos vegetațiile adenoide de pe pereții superior și posterior, apoi de pe pereții laterali ai nazofaringelui.”, specifică dr. Baciu, vorbind despre adenoidectomia clasică la copii.

O adenoidectomie poate fi făcută în același timp cu o îndepărtare a amigdalelor (adenoamigdalectomia).

Adenoamigdalectomia este procedura recomandată în general pentru apneea obstructivă în somn. Aceasta poate avea complicații mai mari decât adenoidectomia, spitalizare mai lungă și costuri mai ridicate. Totuși, manualele de pneumologie pediatrică precizează că este recomandat ca atât amigdalele, cât și adenoidele să fie îndepărtate, în cazul tratamentului chirurgical al apneei în somn la copii.

Recuperarea după operația de polipi la copii

Recuperarea tipică după o adenoidectomie implică adesea câteva zile de durere ușoară și disconfort la nivelul gâtului și al urechilor, secreții nazale, respirație zgomotoasă sau respirație urât mirositoare.

În mai puțin de o săptămână de la operație, simptomele se ameliorează.

În perioada de refacere a copilului este necesară respectarea indicațiilor medicului:

  • Copilul trebuie să beneficieze de repaus timp de circa o săptămână și să nu meargă în colectivitate
  • Să nu existe expunere la surse de infecție
  • Se administrează medicația analgezică și antiinflamatoare recomandată (paracetamol, ibuprofen)
  • Majoritatea copiilor pot mânca și bea în mod normal în câteva ore după operație, dar este preferabil să consume supe, piureuri și alimente moi, pentru a evita durerea. Trebuie asigurată o hidratare cât mai intensă cu apă, ceaiuri la temperatura camerei.
  • Copilul trebuie să evite suflarea nasului timp de o săptămână după operație, precum și orice joc dur sau sport de contact, ca să nu existe riscul lovirii
  • Dacă nasul copilului este înfundat, un umidificator ar putea ajuta la calmarea acestuia. Umidifcatorul trebuie curățat zilnic pentru a preveni dezvoltarea mucegaiului.
  • Sub nicio formă nu se administrează aspirină și nu se face baie caldă în cadă timp de 7 zile, pentru a nu favoriza sângerarea.

Operație de polipi la copii cu laser

Înepărtarea polipilor la copii se poate face și cu ajutorul laserului, în general sub forma unei adenoamigdalectomii.  Operația de polipi cu laser este o alternativă minim invazivă  la chirurgia tradițională care folosește un fascicul laser de înaltă energie și precizie pentru a îndepărta adenoidele mărite,  Avantajele intervenției cu laser față de operația tradițională includ mai puțină durere, mai puține sângerări și o recuperare mai rapidă

Tratamentul cu laser poate trata și alte afecțiuni ale nasului, cum ar fi polipii sau tumorile. Poate fi folosit și pentru a corecta un sept deviat. Septoplastia este o procedură chirurgicală folosită adesea pentru a corecta un sept deviat, dar tratamentul cu laser oferă o alternativă mai puțin invazivă.

Una dintre cele mai comune utilizări pentru tratamentul cu laser este de a ajuta la micșorarea cornetelor mărite. Turbinatele sunt structuri minuscule, asemănătoare unor degete, care ies din părțile laterale ale nasului și ajută la filtrarea aerului pe măsură ce acesta intră în cavitatea nazală. Când devin mărite, pot bloca fluxul de aer și pot provoca dificultăți în respirație. Tratamentul cu laser poate ajuta la micșorarea cornetelor și la îmbunătățirea fluxului de aer.

Hiperplazia adenoamigdaliană este cea mai relevantă cauză a apneei obstructive de somn la copii. De câțiva ani, amigdalectomia asistată cu laser a devenit un tratament alternativ, în special la copiii care nu au antecedente de amigdalită.

Efectul terapeutic al intervenției asistate cu laser pentru îndepărtarea amigdalelor și vegetațiilor adenoide pare să fie la fel de bun ca în cazul abordărilor clasice, în plus literatura indică mai puțină durere și o recuperare mai rapidă a copiilor în comparație cu adenoidamigdalectomia convențională.

Tratamentul cu laser este adesea combinat cu alte tratamente, cum ar fi intervenția chirurgicală sau medicamentele.

Riscurile operației de polipi la copii

Dat fiind că adenoidectomia este o procedură comună și simplă, majoritatea copiilor nu au efecte secundare grave sau complicații după intervenție. Dar există riscuri ca la orice intervenție chirurgicală, inclusiv infecții, sângerări și probleme cu anestezia.

Complicațiile sunt rare și pot include:

  • sângerare în gât după operație, care poate necesita o a doua operație pentru stopare
  • deteriorarea dinților – chirurgul ar putea ciobi sau lovi un dinte, mai ales dacă sunt deja slăbiți
  • infecție postoperatorie, care este tratată prin administrare de antibiotice
  • probleme de respirație din cauza inflamării gâtului și modificări ale vocii, care ar trebui să revină la normal după câteva săptămâni
  • probleme de respirație și/sau infecții care continuă să apară la perioade mai lungi după operație

Este necesară consultarea medicului în cazul în care:

  • Copilul face febră
  • Apar vărsături după prima zi de la operație sau după administrarea medicamentelor
  • Copilul are dureri de gât sau rigiditate a gâtului care nu dispare cu medicamentele pentru durere
  • Copilul prezintă semne de deshidratare și refuză lichidele

Asistența medicală imediată este indicată pentru cazurile în care:

  • Copilul prezintă sângerare din nas sau în gură, care durează mai mult de 10 minute
  • Are sângerări după prima zi de la operație
  • Vomită sânge sau un amestec cu aspect de zaț de cafea

Operația de polipi la adulți

În general, operația de polipi la adulți are loc similar cu adenoidectomia în cazul copiilor. Deși structura polipilor de la adulți este diferită, aceștia nefiind organe limfoide ci rezultând din modificări ale mucoasei nazale, intervențiile pentru îndepărtarea lor sunt asemănătoare cu cele de la copii.

Operația de polipi se ia în considerare doar atunci când polipii au dimensiuni prea mari și provoacă obstrucția respirației.

În cazul în care polipii sunt mici, se apelează la un tratament medicamentos. Acesta poate include:

Steroizi nazali

Aceștia sunt administrați, de obicei, sub formă de spray-uri nazale cu fluticazonă (Flonase), budesonid (Rhinocort), mometazonă (Nasonex), triamcinolon (Nasacort), beclometazonă (Beconase) și ciclesonida (Omnaris, Zetonna).

Steroizi administrați pe cale orală

Unii polipi nazali pot bloca spray-urile nazale, astfel că medicul poate recomanda administrarea de steroizi sub formă de pastile, cum ar fi prednison. Steroizii administrați pe cale orală pot fi administrați și pentru a micșora polipii înainte de operație. Pastilele pot fi luate singure sau în asociere cu un spray nazal. Deoarece steroizii orali pot provoca reacții adverse grave, medicii le prescriu, în general, pentru o perioadă scurtă de timp.

Steroizii administrați injectabil pot fi utilizați dacă polipii nazali sunt severi.

Anticorpi monoclonali

Aceștia pot fi utilizați pentru polipii nazali care se refac după tratament. Exemlele includ: dupilumab (Dupixent), mepolizumab (Nucala) și omalizumab (Xolair), aprobați pentru tratamentul sinuzitei cronice cu polipi nazali.

Alte medicamente

Alte medicamente eliberate pe bază de rețetă pot trata afecțiunile care duc la inflamația pe termen lung a mucoasei nazale.  Acestea pot include antihistaminice pentru tratarea alergiilor și antibiotice pentru tratarea infecțiilor.

În cazul în care medicația nu este eficientă, iar polipii cresc sau continuă să se refacă, poate fi recomandată operația de polipi.

Pregătirea pentru operație include o serie de măsuri, precum:

  • tratarea focarelor infecțioase de la nivelul  gurii sau nasului
  • echilibrarea fizică în cazul în care există anumite afecțiuni, precum diabet zaharat, anemie sau deficiențe vitaminice
  • efectuarea unor analize de laborator, examen clinic și alte investigații la persoanele cu diferite comorbidități

Există mai multe tipuri de intervenții pentru îndepărtarea polipilor, în funcție de dimensiunile și localizarea lor.

Microdebridarea

Pentru polipii mai mari, localizați în partea din față a  nasului, un medic poate folosi un instrument numit microdebrider. Debridează (îndepărtează țesutul) și aspiră materialul slăbit în același timp.

Polipectomie nazală

În mod alternativ, polipii pot fi eliminați cu ajutorul unor pense foarte mici. Acest proces se numește polipectomie intranazală.

Intervenția endoscopică

Pentru polipii de dimensiuni foarte mici, mai extinși, localizați mai adânc în cavitatea nazală sau complicați în alte moduri,  polipectomia nazală se realizează într-o sală de operație, sub anestezie, cu ajutorul unui endoscop.  

Intervenția chirurgicală endoscopică poate elimina polipii de la nivelul căptușelii căilor nazale și poate corecta problemele cu sinusurile care duc la polipi.

Chirurgul introduce endoscopul, un tub subțire cu o lentilă iluminată sau o cameră mică la capăt, prin nări în sinusuri, îndepărtând apoi polipii cu ajutorul unor instrumente foarte mici.

De asemenea, chirurgul poate lărgi orificiile către sinusuri sau poate realiza o procedură numită dilatare ostială cu balon. Această procedură nu implică îndepărtarea țesutului din interiorul nasului.

Operația de polipi durează, de obicei, circa o oră. În cazul în care se realizează intervenția endoscopică cu anestezie generală, poate fi necesar un timp pentru pregătirea de operație și pentru recuperarea postoperatorie.

În cele mai multe cazuri, pacienții pot pleca acasă în aceeași zi în care au făcut operația. Unele persoane pot avea nevoie să rămână în spital peste noapte.

Este posibil ca polipectomia să nu fie adecvată la persoanele cu un istoric îndelungat de fumat, cu probleme de sângerare sau cu dacă afecțiuni cardiace și pulmonare severe.  

Pe de altă parte, trebuie ținut cont de faptul că, deși simptomele se pot ameliora dramatic după operația de polipi, aceștia se refac treptat de cele mai multe ori.

După operație, sunt recomandate spray-uri nazale cu corticosteroizi pentru prevenirea refacerii polipilor nazali.

Operație de polipi cu laser

Terapia cu laser a reapărut ca o alternativă la chirurgia endoscopică clasică, iar chirurgii otorinolaringologi iau în considerare beneficiile pe care  acest tip de abordare le poate oferi. Avantajele acestei proceduri sunt timpul mai scurt de spitalizare, precizie ridicată a procedurii cu economisirea țesuturilor și capacitatea unică de a reduce atât colonizarea bacteriană, cât și fungică la nivelul sinusurilor paranazale.

Prin urmare, terapia cu laser pare a fi un instrument foarte util pentru practica clinică, mai ales în cazul polipozei nazale recidivante. Totuși, operația de polipi cu laser nu reprezintă încă un standard intervențional. Pentru ca această terapie să evolueze, este necesară o înțelegere îmbunătățită a tipurilor de laser și a efectelor pe care acestea le produc. Cu ritmul actual accelerat de evoluție tehnologică și capabilități robotice, chirurgia nazală cu laser poate deveni standardul de aur în anii viitori. Chirurgia nazală cu laser poate fi utilă în anumite cazuri datorită beneficiului suplimentar de cauterizare și tăiere în același timp, accelerând hemostaza.

Timpul de spitalizare mai scurt și îmbunătățirea calității vieții pacienților pot fi considerate aspecte cheie ale operației cu laser.

Un aspect unic al chirurgiei cu laser este capacitatea de a steriliza zona expusă. Această calitate este utilă într-un spațiu restrâns, cum ar fi zona sinusurilor nazale, care este acoperită cu o mucoasă colonizată cu bacterii și ciuperci. Aceste microorganisme pot inhiba vindecarea și pot menține blocarea sistemului de drenaj nazal, susținând inflamația și afectând mișcarea cililor.

În cazurile de polipoză nazală recurentă agresivă, tratamentul chirurgical se repetă de mai multe ori pe parcursul vieții pacientului, ceea ce crește riscul îndepărtării accidentale a țesutului sănătos sau chiar a unor structuri întregi precum procesele cornetelor medii și inferioare. Chirurgia cu laser poate ajuta în reducând numărul de intervenții chirurgicale datorită efectelor sale de lungă durată și prin promovarea unei abordări mai direcționate, cu un risc mai mic de a afecta țesutul normal.

Antibiotic după operația de polipi

Utilizarea antibioticelor după adenoidectomie și amigdalectomie poate fi recomandată ca la orice tip de intervenție chirurgicală, pornind de la ideea că antibioticele pot ajuta la reducerea morbidității postoperatorii. Cu toate că administrarea de antibiotice la pacienții cu operație de polipi a fost o practică comună de zeci de ani,  recent s-a produs o schimbare de paradigmă către reducerea antibioticelor, în special la populația pediatrică.

Antibioticele sunt recomandate dat fiind că rana deschisă poate fi expusă la creșterea bacteriană (streptococ pyogene, haemophilus influenza, staphylococcus aureus) și poate duce la un răspuns inflamator exagerat și la exacerbarea morbidității postoperatorii. Cu toate acestea, studiile recent nu au demonstrat niciun beneficiu al utilizării antibioticelor post-operație și au sfătuit să se elimine sau să se diminueze folosirea acestora, ceea ce ajută la evitarea reacțiilor adverse, alergiilor și a rezistenței antimicrobiene.

Totuși, multe spitale continuă administrarea profilactică de antibiotice, în special peniciline, amoxiclav sau cefuroxin. Discuția necesității administrării de antibiotice rămâne deschisă, fiind necesare mai multe studii care să confirme/infirme necesitatea antibioterapiei postoperatorii. În ceea ce privește cazurile care necesită în mod special administrarea profilactică de antibiotice (persoane cu anumite comorbidități), studiile au arătat că administrarea de penicilină sau amoxicilină este bine tolerată și sigură la persoanele fără alergii, eficientă în reducerea la minimum a febrei și a altor simptome postoperatorii supărătoare.

Recuperarea după operația de polipi

În săptămânile următoare intervenției chirurgicale, este posibil să apară o ușoară sângerare din nas și cruste. Medicul poate face o programare la control la circa o săptămână după intervenție, pentru a verifica cum se vindecă căile nazale și pentru a elimina eventualele cruste.

De asemenea, poate plasa stenturi cu eliberare de steroizi în cavitatea nazală. Aceste stenturi au rolul de a opri inflamația și a încetini sau a preveni creșterea de noi polipi. Medicul le va îndepărta la vizitele de verificare postoperatorie.

Recuperarea după operația de polipi durează circa o săptămână.

În timpul recuperării, medicul va recomanda probabil utilizarea unui spray salin de mai multe ori pe zi. De asemenea, poate  prescrie:

  • steroizi sistemici
  • steroizi topici
  • antibiotice
  • clătiri saline nazale, cu ajutorul unui vas Neti

Steroizii intranazali topici formează o parte esențială a tratamentului postoperator. Operația de polipi îndepărtează obstrucția anatomică și restabilește drenajul mucoasei, dar trebuie abordată și etiologia alergică subiacentă. Steroizii nazali topici cu sau fără antihistaminice topice sunt un suport de bază, împreună cu testarea alergică formală și imunoterapia țintită, dacă este disponibilă.

”Se recomandă modificarea stilului de viață după refacerea postoperatorie, pentru întărirea sistemului imunitar și evitarea apariției, pe cât posibil, a infecțiilor și a alergiilor. Astfel, sunt încurajate activitățile care se desfășoară în aer liber, practicarea unor sporturi, mersul la mare sau în zone de munte cu saline.”, spune dr. Baciu

Prevenirea refacerii polipilor după operația de polipi

Următoarele măsuri scad riscul refacerii polipilor nazali după tratament:

Gestionarea alergiilor și astmului

Este important ca persoana care a trecut prin operația de polipi să urmeze planul de tratament, asigurându-se că simptomele alergice sau episoadele astmatice sunt controlate.

Evitarea iritării nasului

În acest sens, pacientul trebuie să evite fumul de tutun, substanțele chimice, anumite parfumuri și praful.

Spălarea frecventă a mâinilor

Aceasta este una dintre cele mai bune modalități de protecție împotriva infecțiilor care pot provoca iritații și inflamație la nivelul cavității nazale și a sinusurilor.

Folosirea unui umidificator

Umidificarea aerului ajută la prevenirea înfundarii nasului și iritării mucoasei nazale.  nasului. Este importantă curățarea adecvată a umidificatorului pentru a împiedica creșterea bacteriilor și ciupercilor în interiorul său.

Ingienizarea interiorului nasului

Clătirea interiorului nasului cu un spray cu apă sărată sau spălarea nazală ajută la eliminarea particulelor iritante și agenților patogeni.

Se pot achiziționa truse de spălare nazală cu un vas neti sau o sticlă de stoarcere și instrucțiuni de utilizare.

Pentru spălare se folosește apă distilată sau sterilizată prin fierbere și răcire. Se poate folosi și apă filtrată cu ajutorul  unui filtru cu o dimensiune absolută a porilor de 1 micron sau mai mică. Vasul trebuie curățat după fiecare utilizare.

Miros urât după operația de polipi

După adenoidectomia la copii sau operația de polipi la adulți poate persista o perioadă un miros urât la nivelul cavității bucale.

Respirația urat mirositoare (halitoza) este obișnuită după îndepărtarea adenoidelor sau polipilor, mai ales când se folosește electrocauterizarea. Acest lucru este cauzat de faptul că partea din spate a nasului este ușor carbonizată. Cu timpul, după reluarea alimentației normale și în condițiile igienizării regulate a gurii prin spălare pe dinți și a nasului cu ajutorul clătirilor intranazale și spary-urilor, acest simptom va dispărea.

Surse:

  • https://www.medlife.ro/articole-medicale/adenoidectomia-operatia-de-polipi-ghid
  • https://drbogdanmocanu.ro/afectiuni-si-tratamente/vegetatiile-adenoide-polipii-la-copii/cand-este-indicata-indepartarea-pe-cale-chirurgicala-a-polipilor/
  • https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/vegetatiile-adenoide-sau-polipii-la-copii
  • https://www.medlife.ro/articole-medicale/polipii-sau-vegetatiile-adenoidiene-la-copii
  • https://www.arcadiamedical.ro/medinfo/vegetatiile-adeonoide-polipii-nazali-la-copii
  • https://360medical.ro/opinie/opinii-ale-specialistilor/polipii-la-adulti-au-o-structura-complet-diferita-decat-cei-care-apar-la-copii-fiind-vorba-despre-polipii-alergici-care-reprezinta-o-degenerare-a-mucoasei-nazale/2019/08/17/
  • https://smartliving.ro/polipi-nazali-la-adulti-cum-stii-ca-ai-si-cum-se-trateaza/
  • https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/amigdalectomia-si-adenoidectomia-la-copii
  • https://www.catena.ro/operatie-polipi-copii-sfaturi-pentru-parinti
  • https://www.spitalulmonza.ro/afectiune/vegetatii-adenoide-polipii-la-copii/
  • https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK560746/
  • https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/nasal-polyps/symptoms-causes/syc-20351888
  • https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/nasal-polyps/diagnosis-treatment/drc-20351894
  • https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15250-nasal-polyps
  • https://en.wikipedia.org/wiki/Nasal_polyp
  • https://www.msdmanuals.com/home/ear,-nose,-and-throat-disorders/nose-and-sinus-disorders/nasal-polyps
  • https://www.health.harvard.edu/a_to_z/nasal-polyps-a-to-z
  • https://www.healthline.com/health/nasal-polyp-surgery
  • https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7100808/
  • https://jamanetwork.com/journals/jamaotolaryngology/article-abstract/613253