Oxigenarea creierului sau cum ceea ce respiri te face mai inteligent
Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.
Este binecunoscut faptul că oxigenarea creierului este vitală pentru buna funcționare a întregului organims, hipoxia afecteazând dramatic funcțiile cognitive. Pentru o activitate optimă, creierul are nevoie de circa 3,3 ml de oxigen pe 100 de grame de țesut în fiecare minut. Atunci când ne aflăm într-un mediu în care cantitatea de oxigen este insuficientă, organismul compensează acest lucru prin creșterea fluxului sanguin orientat către organele vitale, deci și către creier. Tensiunea arterială crește și, ca atare, apar o serie de simptome, precum durerile de cap, confuzia, amețeala, dificultățile de concentrare și de memorie. Dacă deprivarea de oxigen continuă, apar reacții mai severe, funcțiile cognitive și motorii fiind puternic afectate; în final, creierul cedează, persoana putând să intre în comă și chiar să ajungă în starea de moarte cerebrală.
O serie de studii demonstrează că performanțele cognitive sunt de asociate cu oxigenarea cerebrală adecvată și cu saturația periferică a oxigenului. Cu alte cuvinte, felul în care respiri te face, realmente, mai inteligent, în sensul în care capacitatea de concentrare, memoria, simțul observației, rapiditatea asocierilor, toate depind de aportul de oxigen la nivel cerebral.
De ce depinde creierul de oxigen
Creierul este un organ complex și energetic, care controlează întregul organism, prin intermediul a milioane de neuroni și a nervilor ce îl conectează cu tot restul corpului. Gândurile, emoțiile, comportamentele, senzațiile și mișcările noastre sunt coordonate de către sistemul nervos, în care creierul ocupă locul princeps. Cea mai dezvoltată parte a creierului nostru este reprezentată de emisferele cerebrale, în special cortexul prefrontal, ale cărui funcții includ planificarea, memoria de lucru, motivația, atenția și controlul executiv. Zona parietală interpretează informațiile senzoriale, precum cele legate de gust, atingere sau temperatură. Lobii occipitali sunt implicați în procesarea imaginii și corelarea cu amintirile deja fixate, în vreme ce lobii temporali au rol în procesarea sunetului și stocarea informației în memorie. Emoțiile sunt controlate prin intermediul unei părți mai profunde a creierului, sistemul limbic, care cuprinde talamusul, hipotalamusul și hipocampul. Hipotalamusul este cel care reglează afectele, dar și impulsurile primare, precum cel de a mânca sau a dormi, în vreme ce hipocampul are rol esențial în activarea memoriei.
Funcționarea tuturor acestor părți din creier depinde de capacitatea neuronilor de a transmite semnale electrice către celule și de a răspunde semnalelor electrice venite de la țesuturi. Proprietățile electrice ale neuronilor sunt controlate de o serie de procese biochimice și metabolice, procese energetice care necesită un aport adecvat de glucoză și oxigen. Funcționarea creierului la mamifere este dependentă de glucoză, care reprezintă principala sursă de energie. La om, creierul reprezintă doar 2% din masa corporală, dar consumă mai mult de 20% din rezervele energetice rezultate din metabolizarea glucozei.
În cadrul sistemului nervos, transmiterea semnalelor se face prin intermediul sinapselor, legăturile dintre neuroni și al neurotransmițătorilor, molecule purtătoare de informație care trec de la un neuron la altul. Acest proces este dependent de energia furnizată de glucoză, în prezența oxigenului. Activitățile complexe, precum învățarea sau memoria pe termen lung sunt susținute de o cantitate mai mare de energie, deci mai multă glucoză și mai mult oxigen. Activitatea cerebrală crește fluxul sanguin la nivelul creierului, pentru a a asigura surplusul de oxigen necesar pentru funcțiile cognitive superioare. Studiile au demonstrat că diminuarea fluxului sanguin la nivelul creierului (deci și scaderea corespunzătoare a cantității de oxigen) este responsabilă de neurodegenerarea întâlnită în demența vasculară sau în maladia Alzheimer. Celulele nervoase consumă cu atât mai mult oxigen, cu cât activitatea lor este mai intensă.
”Nivelul de oxigen în creier este un parametru critic, care influențează funcționarea neuronală… Celulele nervoase cu activitate crescută consumă mai mult oxigen.”, arată neurologul Hans Straka, în cadrul unui studiu publicat în BMC Biology și citat de harmonia.network.
”În creier, creșterea activității neuronale este însoțită de obicei de creșterea fluxului sanguin. ”, subliniază și Patrick J. Drew, profesor asociat Huck, specialist în inginerie neuronală și neurochirurgie și director asociat al Institutului Penn Neuroscience, citat în cadrul aceleiași reviste.
Nivelul optim pentru oxigenarea creierului
Nivelul oxigenului sanguin este una dintre cele mai importante valori care dau informații despre întreaga noastră stare de sănătate. Nu numai creierul, ci toate țesuturile corpului nostru au nevoie de oxigen pentru a funcționa normal. Prea puțin oxigen înseamnă că celulele, țesuturile și organele noastre nu se hrănesc adecvat, nu primesc destulă energie, ca atare funcționarea lor la parametri normali este afectată.
Nivelul de oxigen din sânge poate fi determinat cu ajutorul unui puls oximetru sau prin analiza unei mostre de sânge arterial. Dacă acesta este scăzut, este necesar să se ia cât mai rapid măsuri, pentru că întregul organism și în special creierul sunt puternic afectate. Valorile normale ale saturației de oxigen măsurate cu pulsoximetrul sunt între 95-99%, iar dacă scad sub 90%, poate fi considerat că s-a instalat hipoxia. Analiza sângelui arterial trebuie să arate o valoare a nivelului de oxigen între 75-100 mm Hg, dacă nu este necesară suplimentarea aportului de oxigen prin mijloace medicale. Dintre simptomele clasice care atestă lipsa de oxigen, cele mai multe pot fi observate la nivelul aparatului respirator, inimii și creierului. Scurtarea și accelerarea respirației (hiperventilația), bătăile mai rapide ale inimii, creșterea tensiunii arteriale, culoarea anormală (albăstruie) a buzelor, unghiilor sau lobului urechii arată că nivelul de oxigen sau circulația acestuia sunt afectate. Dintre simptomele cerebrale cel mai des întâlnite fac parte:
- Amețeala și confuzia
- Perturbarea tuturor funcțiilor cognitive (concentrare, memorie, atenție, capacitatea de a efectua operații mentale)
- Durerile de cap
- O stare de neliniște sau euforie
- Tulburări de vedere
- Senzația de leșin
- Lipsa de coordonare
Din păcate, majoritatea oamenilor au o respirație superficială, ce se realizează doar la nivelul părții superioare a plămânilor (respirație toracală). De aceea, ei trag în piept mai puțin de jumătate de litru de aer, însemnând doar a 10 a parte din capacitatea plămânilor, care este de 5 litri. Doar o mică parte din populație (sportivi de performanță, dansatori, muzicieni, persoane care practică exerciții respiratorii) respiră corectă, aduncând în plămâni o cantitate de aer de circa doi litri (respirație diafragmatică sau abdominală).
Fiind cel mai solcitat organ din corpul nostru, creierul are nevoie de o cantitate foarte mare de oxigen, între 15- 20% din oxigenul care circulă prin organism. Atunci când creierul este slab oxigenat, întregul organism este lipsit de vitalitate, instalându-se o stare de oboseală și epuizare.
Riscurile oxigenării reduse la nivelul creierului
Atunci când creierul nu primește suficient oxigen, se instalează starea de hipoxie cerebrală. Inhalarea de fum, intoxicarea cu monoxid de carbon, stopul cardiorespirator, atacul cerebral, înecarea sunt câteva dintre condițiile medicale severe care pot provoca hipoxie la nivelul creierului.
Simptomele hipoxiei se întind pe un continuum de la moderate la severe. Astfel, simptomele mai blânde pot include dificultăți de concentrare, afectarea puterii de judecată, declin în capacitatea cognitivă, lipsa de coordonare a mișcărilor. Simptomele severe includ confuzie majoră, lipsa responsivității, pierderea conștienței, insuficiență respiratorie.
Unul dintre riscurile majore ale bolilor pulmonare cronice este diminuarea pe termen lung a nivelului de oxigen în sânge. Hipoxia se instalează mult mai frecvent la persoanele care au astfel de afecțiuni. Printre simptomele hipoxiei în cazul bolilor cronice de plâmâni se numără respirația șuierătoare, tusea frecventă, senzația de înecare, apneea de somn, senzația de lipsă de aer, scurtarea respirației atât în timpul activității cât și în repaus. Bronșitele cronice, emfizemul pulmonar sau boala pulmonară obstructivă pot reduce circulația aerului prin organism, crescând riscul instalării hipoxiei.
Oxigenarea creierului: beneficiile creșterii aportului de oxigen
Găsirea unor modalități de a crește oxigenarea creierului este benefică pentru funcționarea noastră cognitivă în întregul său potențial. Câteva metode simple ne pot ajuta să creștem cantitatea de oxigen circulant, astfel încât creierul să beneficieze din plin de el: aerisirea frecventă a camerei, așezarea unui număr cât mai mare de plante în vecinătatea spațiilor în care lucrăm, folosirea unor purificatoare de aer. Renunțarea la fumat sau reducerea acestuia reprezintă o condiție de la sine înțeleasă pentru îmbunătățirea nivelului de oxigen în sânge și la nivelul creierului.
Este important să menținem nivelul de stres cât mai scăzut, pentru că ne afectează respirația și, implicit, funcționarea creierului. Respirația profundă, abdominală, permite ca schimbul de gaze respiratorii la nivel pulmonar să aibă loc într-o manieră optimă, crescând astfel cantitatea de oxigen din fluxul sanguin și deci de la nivelul țesuturilor, inclusiv al creierului. Exercițiile de respirație, meditația și relaxarea sunt printre metodele simple și eficiente de a crește aportul de oxigen către creier. Plimbările, yoga și Tai Chi sunt de asemenea foarte utile în această privință. Concentrarea și reglarea respirației, controlul inspirației, expirației au efecte profunde asupra funcționării creierului, permițând sincronizarea între diferite zone cerebrale, ceea ce duce la o putere de concentrare mărită și un mai bun control emoțional și mental.
O serie de studii au arătat că respirația conștientă, care aduce un aport optim de oxigen în organism, crește și activitatea neuronală la nivelul creierului. Respirația conștientă este asociată cu eliberarea de stres și calmarea sistemului nervos, îmbunătățind concentrarea și claritatea mentală, armonizând cele două emisfere, ducând la un surplus de energie și revitalizare. Se pare că respirația alternativă (când pe o nară, când pe cealaltă) are efecte notabile în activarea emisferei cerebrale corespunzătoare fiecărei nări în parte. Respirația pe nara dreaptă ar favoriza activarea emisferei stângi, asociată cu logica, raționamentul, o gândire analitică. Respirația pe nara stângă actovează emisfera dreaptă, stimulând capacitatea de a avea o privire de ansamblu, creativitatea și intuiția. Exercițiile zilnice de respirație alternativă ar putea contribui la utilizarea optimă a potențialului celor două emisfere cerebrale și la oxigenarea creierului în mod adecvat.
Oxigenarea creierului poate fi îmbunătățită și prin nutriție și hidratare adecvată. Consumul de antioxidanți ajută la menținerea unui nivel optim de oxigen în organism, eliminând, în plus, radicalii liberi, reziduri nocive rezultate din arderile celulare. O serie de fructe, precum afinele, murele, căpșunile sau strugurii asigură cât mai mulți antioxidanți pentru organismul nostru.
Suplimentele alimentare pe baza de ginko biloba, magneziu, omega-3 si vitaminele B, in special B6 si B9 au capacitatea de a sustine circulatia cerebrala, deci și oxigenarea creierului, reducând oboseala si de a imbunatațind considerabil functiile sistemului nervos. O serie de ceaiuri au efecte de stimulare a oxigenării creierului, prin îmbunătățirea circulației și implicit a aportului de oxigen la nivel cerebral: ceaiul de urzică, coada c alului, păducel, mentă, obligeană, precum și condimente ca rozmarinul sau busuiocul.
Este bine ca să existe detectoare ale nivelului de monoxid de carbon, atunci când folosim pentru încălzire sobe, dispozitive portabile cu propan, grătare cu cărbune și orice instalație care utilizează benzină, kerosen, petrol, propan sau lemn. Chiar dacă noi nu ne dăm seama, nivelul de monoxid de carbon poate depăși o limită de risc, înlocuind oxigenul în sânge și determinând hipoxie la nivel cerebral.
În cazul bolilor pulmonare cronice, când se instalează hipoxia, poate fi necesară terapia cu oxigen, pentru a aduce respectivul gaz la un nivel normal
Este bine să ne amintim periodic că nivelul de oxigen și funcționarea creierului merg mână în mână. Atunci când creierul are suficient oxigen, ne simțim revigorați, mai atenți și mai concentrați, capabili să rezolvăm mai multe sarcini, cu o memorie mai bună și o rapiditate mai mare de procesare a informațiilor, într-un cuvânt mai inteligenți. De aceea, când simțim că nu abilitățile noastre cognitive sunt încetinite și nu funcționăm la întregul nostru potențial, o gură de aer proaspăt poate fi o soluție simplă și eficientă pentru reactivarea noastră cerebrală.
Surse:
- https://physoc.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1113/EP087647
- https://lunginstitute.com/blog/oxygen-levels-brain-function/
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3900881/
- https://bmcbiol.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12915-020-00811-6
- http://www.harmonia.network/2020/12/23/neurostiinta-respiratiei-respiratia-cheia-oxigenarii-creierului/
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3900881/
- http://www.harmonia.network/2020/12/23/neurostiinta-respiratiei-respiratia-cheia-oxigenarii-creierului/
- https://en.wikipedia.org/wiki/Cerebral_hypoxia
- https://physoc.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1113/EP087647
- https://www.farmacialapretmic.ro/blog/173_Oxigenarea-creierului–sfaturi-pentru-un-creier-sanatos.html