Plămâni afectați în procente: ghid explicativ

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Există multiple afecțiuni care pot afecta țesutul pulmonar, determinând modificări ale structurii acestuia corelate cu o simptomatologie diversă. Inflamarea sau cicatrizarea parenchimului pulmonar împiedică extinderea completă a plămânilor, astfel încât schimburile gazoase (absorbția oxigenului și eliminarea dioxidului de carbon) nu se mai realizează corect. În cazul unor plămâni afectați, bolnavul întâmpină dificultăți de respirație și alte simptome, cu atât mai grave, cu cât este mai mare procentul de țesut pulmonar modificat. În anumite boli, precum pneumoniile, afectarea pulmonară este reversibilă, în altele, precum fibroza pulmonară, modificarea patologică progresează, astfel încât o parte din ce în ce mai mare din plămâni devine nefuncțională. În articolul de față vom urmări simptomele care apar în cazul unor plămâni afectați, în funcție de procentul de țesut implicat.

Boli în care sunt afectați plămânii

Bolile respiratorii pot implica diverse segmente ale aparatului respirator, precum căile respiratorii superioare, căile respiratorii inferioare,  parenchimul pulmonar sau vasele de sânge din plămâni. În cadrul articolului de față urmărim acele boli respiratorii care determină modificări la nivelul țesutului pulmonar. Atunci când vorbim de plămâni afectați, principalele boli la care ne referim sunt:

  • Pneumoniile virale sau bacteriene
  • Embolismul pulmonar
  • Edemul pulmonar
  • Tuberculoza
  • Emfizemul pulmonar
  • Fibroza pulmonară, fie idiopatică, fie determinată de alte afecțiuni, precum azbestoza, pneumoconioza, silicoza, sau de boli autoimune, precum sarcoidoza
  • Sindroame respiratorii acute severe, precum COVID-19
  • Cancerul pulmonar

Pneumonia, cea mai frecventă dintre cauzele unor plămâni afectați, este o boală care determină inflamarea țesutului pulmonar. Pneumonia virală este cauzată, de obicei, de virusuri gripale, de virusul sincițial respirator uman, virusul parainfluenza, adenovirusuri, coronavirusuri, inclusiv COVID-19, virusul rujeolic sau virusul varicelo-zosterian. În ceea ce privește pneumonia bacteriană, principalul agent patogen este pneumococul (Streptococcus pneumoniae), dar pneumonia poate fi provocată și de Mycoplasma pneumoniae, Chlamydophila pneumoniae, Legionella pneumophila sau Haemophilus influenzae. Există, de asemenea, cazuri de pneumonie fungică sau pneumonie parazitară.

Pneumonia interstițială cauzează îngroșarea țesuturilor care susțin sacii alveolari. Această inflamație afectează capacitatea pacientului de a inhala oxigenul, schimbul de oxigen dintre plămâni și fluxul sangvin și aportul de oxigen din sânge în țesuturi.

O serie de virusuri, precum Virusul Sincițial Respirator, adenovirusul, virusul rujeolic, virusul rubeolic sau citomegalovirusul pot provoca pneumonie interstițială. Dintre agenții bacterieni, cei mai frecvenți sunt bacilui Koch, Lysteria, Chlamidia, Legionella, Treponema pallidum. Pneumonia interstițială poate să apară, de asemenea, în cazul unor boli inflamatorii sistemice, colagenozelor,   sarcoidozei sau leucemiei.

În cazul unor plămâni afectați de emfizem pulmonar sau cancer, cea mai frecventă cauză este, de obicei, fumatul. Fumătorii prezintă un risc crescut de inflamație și infecții repetate, care pot provoca bronșită cronică, iar, în timp, duc la emfizem pulmonar și atrofierea plămânilor. În cazul cancerului pulmonar, pe lângă fumat, alți factori de risc sunt expunerea la poluare, mai ales cu particule nocive rezultate din mediul profesional (azbest, siliciu, radon, alte substanțe chimice toxice); anumite mutații genetice; istoric personal sau familial al anumitor boli pulmonare (TBC, fibroză pulmonară).

Fibroza pulmonară non-idiopatică poate fi indusă de:

  • Anumite medicamente
  • Radioterapie
  • Factori de mediu, precum expunerea la mucegai, ciuperci, bacterii, care poate provoca pneumonie de hipersensibilitate
  • Boli autoimune ale țesutului conjunctiv
  • Pneumoconioze, determinate de expunere la azbest, siliciu, cărbune, fire de sticlă

Simptome pentru plămâni afectați

Simptomele comune în bolile pulmonare includ:

  • Tuse, fie neproductivă (ca în cazul pneumoniei interstițiale, fibrozei pulmonare), fie productivă, ca în cazul emfizemului pulmonar, tuberculozei pulmonare. În anumite cazuri, ca în TBC sau cancer pulmonar poate să apară tuse cu sânge (hemoptizie)
  • Dispneea sau dificultățile de respirație
  • Respirația șuierătoare
  • Scăderea în greutate
  • Oboseală cronică
  • Învinețirea buzelor, din cauza lipsei de oxigen

Infecțiile frecvente pot însoți anumite boli pulmonare, precum emfizemul sau cancerul pulmonar. 

În cazul bolilor infecțioase, precum pneumonia, simptomele includ:

  • febră
  • frisoane
  • tuse, uscată la început, apoi cu expectorație
  • dificultăți de respirație
  • durere în piept
  • scăderea nivelului de oxigen în sânge, cianozarea buzelor sau tegumentelor
  • alte simptome nespecifice, precum oboseală, dureri de cap

Modificări ale țesutului pulmonar în diferite afecțiuni

În funcție de tipul de boală, pacienții pot avea plămâni afectați într-un procent mai mic sau mai mare, iar tipul de modificări pulmonare diferă.

Astfel, pneumonia poate afecta un lob dintr-un plămân (pneumonie lobară), un plămân întreg sau ambii plămâni. În cazul pneumoniei, se acumulează lichid sau puroi la nivelul plămânilor, în diverse regiuni, iar când ajunge la nivelul alveolelor pulmonare, este afectat schimbul gazos, ceea ce duce la complicații, inclusiv la apariția insuficienței respiratorii.  Atunci când lichidul se acumulează într-o zonă bine delimitată, se poate forma un abces pulmonar, care trebuie operat. Uneori, lichidul se acumulează la nivelul pleurei, între plămân și peretele toracic și se instalează pleurezia. Pneumonia lobară prezintă mai multe stadii (congestie, hepatizare, hepatizare gri, rezoluție), în care parenchimul pulmonar este afectat în mod diferit.

plămâni afectați

În infecția COVID 19, apar o multitudine de modificări la nivelul plămânilor, evidențiate radiografic prin ”opacități în ”sticlă mată”, combinații de opacitati difuze si ingrosari septale, dilatari vasculare, dilatatii bronsice, ajungand pana la formarea de benzi subpleurale si distorsiuni ale arhitectonicii pulmonare. Manifestarile pulmonare sunt dependente de severitatea bolii, cu cat aceasta este mai grava, cu atat leziunile pulmonare pot deveni ireversibile.”, arată dr. Sebastian Condrea pe site-ul reginamaria.ro

În fibroza pulmonară apar cicatrici și îngroșări progresive ale țesutului din jurul și dintre sacii alveolari din plămâni, ceea ce îngreunează trecerea oxigenului din plămâni către țesuturi. Fibroza nu poate fi tratată și este progresivă, iar pe măsură ce avansează, afectează multiple funcții pulmonare și provoacă simptome respiratorii cronice.

În cazul unor plămâni afectați de emfizem pulmonar, are loc dilatarea alveolelor pulmonare, distrugerea pereților alveolari și distensia parenchimului pulmonar. Proteoliza componentelor țesutului conjunctiv, inclusiv a fibrelor elastice, în interiorul pereților alveolari crește complianța pereților. Neutrofilele secretă o varietate de proteaze care digeră fibrele țesutului conjunctiv și se crede că numărul crescut și activitatea lor în alveole declanșează distrugerea pereților alveolari.

Cancerul pulmonar determină formarea unor leziuni ce apar pe radiografii ca niște mase alb-gri, ce cresc în dimensiuni, în funcție de stadiul tumorii.

Principalele tipuri de cancer pulmonar includ:

  • Cancerul pulmonar cu celule mici
  • Cancerul pulmonar fără celule mici

Clinicienii folosesc un sistem de stadializare pentru cancerul pulmonar numit TNM, unde: T descrie dimensiunea tumorii (țesut canceros); N descrie răspândirea cancerului în ganglionii limfatici; M arată răspândirea cancerului  într-o altă zonă a corpului, cum ar fi ficatul (metastaza).

În cazul cancerului localizat la nivel pulmonar, există mai multe stadii:

T1 cu următoarele substadii:

  • T1a – tumora nu este mai lată de 1 cm
  • T1b – tumora are o lățime între 1 cm și 2 cm
  • T1c – tumora are o lățime între 2 și 3 cm

T2 este folosit pentru a descrie 3 posibilități:

  • tumora are o lățime între 3 și 5 cm
  • tumora s-a răspândit în căile respiratorii principale sau în căptușeala interioară a peretelui toracic
  • plămânul s-a prăbușit sau este blocat din cauza inflamației

T3 este folosit pentru a descrie 3 posibilități:

  • tumora are o lățime între 5 și 7 cm
  • există mai mult de 1 tumoră în lobul pulmonar sau
  • tumora s-a extins în peretele toracic

T4 este folosit pentru a descrie o serie de posibilități, inclusiv:

  • tumora este mai lată de 7 cm, sau
  • tumora sa răspândit în toți lobii pulmonari
  • tumora s-a răspândit într-o zonă a corpului aproape de plămân, cum ar fi inima, trachea, conducta alimentară (esofagul) sau un vas de sânge major

Cancerul pulmonar cu celule mici are doar 2 stadii posibile:

  • boală limitată –cancerul este doar într-un plămân și poate fi în ganglionii limfatici din apropiere
  • boală extinsă –  cancerul s-a răspândit la celălalt plămân, la ganglionii limfatici care sunt mai îndepărtați sau în alte părți ale corpului

Cancerul cu celule mici este o formă de cancer extrem de agresivă, cu un ritm de creștere rapid, care apare mai ales la fumători

 În cazul cancerului pulmonar fără celule mici, există cinci stadii (stadiul 0, urmat de stadiile 1-4). În stadiul 0 (carcinom in situ sau adenocarcinom in situ) celulele canceroase se găsesc doar la nivelul învelișului interior al căilor respiratorii sau sacilor alveolari. În stadiile următoare, tumora crește și se extinde și în spațiile extrapulmonare (de exemplu, în stadiul 2 poate ajunge până la 7 cm, în stadiul 3, pot apărea mai multe tumori în același lob pulmonar, iar în stadiul 4 cancerul se răspândește și la celălalt plămân).

Plămâni afectați în procente

Plămânii sunt organe cu o textură ușoară, poroasă, spongioasă, cu o greutate de circa 600 grame, cel drept fiind puțin mai mare ca cel stâng. Plămânul stâng prezintă doi lobi, unul superior, altul inferior, mai mare, în vreme ce plămânul drept prezintă 3 lobi, lobul mijlociu fiind cel mai mic. Plămânul drept este cu 2,5 cm mai scurt ca cel stâng, din cauza prezenței ficatului și ridicării diafragmei, dar este mai larg ca acesta (din cauza înclinării spre stânga a inimii) și are o capacitate mai mare. Parenchimul pulmonar este compus din lobuli secundari, care variază ca mărime, iar aceștia sunt formați din lobuli primari, unitățile anatomice ale plămânilor. Afectarea pulmonară, fie că este vorba de cicatrizare, proces tumoral sau inflamare poate începe în zone foarte mici, extinzându-se apoi la nivelul unui lob, a unui întreg plămân sau chiar a ambilor plămâni. Pe măsură ce afectarea pulmonară evolueză, simptomele devin din ce în ce mai severe, putând include dificultăți semnificative de respirație, insuficiență respiratorie, hipoxemie care apare inițial doar la efort, apoi, în stadii avansate, este prezentă și în repaus, hipercapnie (în stadii terminale ale unor boli pulmonare).

În pneumonii, pot apărea opacități cauzate de acumularea de lichid în interstițiu, putând avea imagine de fagure de miere sau sticlă mată. De asemenea, pot fi prezente opacități nodulare, multiple, mici, discrete, cu diamentrul sub 1 cm. Creșterea densității structurii alveolare se poate evidenția radiografic fie sub forma unor opacități difuze, fie a unor condensări, care poate fi rezultatul unei fibroze pulmonare severe. De asemenea, pot apărea zone cu aspect chistic, cu aspect mozaicat, îngroșări precum și alte tipuri de modificări ale parenchimului pulmonar.

Orice modificare patologică la nivelul plămânilor, are efecte în modul în care respirăm.

”Există diferenţe pe mai multe planuri între un plămân sănătos şi unul bolnav. În primul rând, la nivel de aspect, un plămân sănătos este roz-purpuriu, în schimb, un plămân bolnav este vânăt, cu striaţii violacee sau chiar negre. Un plămân sănătos nu a fost expus nici factorilor poluanţi, nici agenţilor care schimbă structura plămânilor sănătoşi, mă refer la fumat. Din punct de vedere funcţional, plămânul sănătos are o capacitate respiratorie care se menţine la parametrii la care nu dă gâfâială şi oboseală individului respectiv. Se ştie că noi, toţi, pierdem odată cu vârsta, anual, câte 25 ml din capacitatea respiratorie, adică din ceea ce expirăm într-o secundă. Ce se întâmplă în cazul unui plămân bolnav? Se pierde de două ori mai mult în fiecare an. Prin urmare, în jurul vârstei de 45 de ani, persoana începe să aibă probleme respiratorii manifestate prin gâfâială, tuse cu expectoraţii, astenie, modificarea stării de spirit, somn fragmentat de treziri cu senzaţie de sufocare.”, arată prof. dr. Florin Mihălțan, într-un interviu de pe adevarul.ro

Plămâni afectați 20 la sută

În cazul unor infecții și inflamații, atunci când plămânii sunt afectați între 14-20 la sută, simptomele sunt, în general, ușoare, putând include tuse și, ocazional, dificultăți de respirație. La bolnavii de COVID 19, o afectare pulmonară de până la 20 la sută a fost asociată cu forme blânde sau moderate de boală, fără urmări pe termen lung.

În cazul cancerului bronhopulmonar în primele stadii, când tumorile au dimensiuni mici, nu există manifestări specifice. Poate apărea tusea seacă sau dispneea de efort.

plămâni afectați

Plămâni afectați 50 la sută

O afectare pulmonară de 50% sau mai mult în cazul pacienților cu infecție COVID-19 corelează cu modificări semnificative ale nivelului proteinei C-reactive, un număr mai scăzut de limfocite și un număr mai mare de neutrofile, sugerând un profil inflamator accentuat, asociat cu consolidări pulmonare și agravarea stării respiratorii. Efectul de ”sticlă șlefuită” care apare în cazul pneumoniei COVID 19, este corelat cu o afectare majoră a funcției pulmonare, putând cuprinde întregul plămân, ce apare la CT complet alb, plămânul fiind plin de puroi sau lichid. Acest efect poate fi observat și în cazul altor infecții virale, în diferite tipuri de pneumonii, precum și în bolile cronice, ca fibroza pulmonară sau cancerul pulmonar. În cazul COVID 19, opacitățile în formă de sticlă șlefuită au o distribuție distinctă, afectând mai ales lobii inferiori și periferia plămânilor, apărând multifocal și bilateral.

La unii pacienți cu un nivel peste 50% al afectării pulmonare din cauza COVID 19 au apărut, de asemenea, simptome de embolie pulmonară.

În cazul unor plămâni afectați peste 50% de o pneumonie tip COVID 19, principala complicație care poate să apară este insuficiența respiratorie, rapid progresivă, însoțită de dificultăți majore de respirație, febră și tuse și poate duce la comă sau chiar decesul pacientului.

Pot apărea, de asemenea, infecții respiratorii secundare, hipertensiune pulmonară, tromboembolism pulmonar sau pneumotorax.

Plămâni afectați 70 la sută

În cazul cancerului bronhopulmonar, pe măsură ce tumora avansează și afectează o parte semnificativă din plămăn, simptomele pot fi din ce în ce mai grave. Astfel, o tumoră în stadiul 4, care se extinde în ambii plămâni și afectează mai mult de 70% din capacitatea de funcționare a acestora poate avea simptome precum:

– tuse seacă, cronicizată

– dispnee accentuată, la efort, dar și în repaus

– astenie marcată

– hemoptizie (tuse cu sânge)

– dureri toracice

– lipsa poftei de mâncare cu scădere semnificativă în greutate

Tulburările de respirație sunt determinate atât de expansiunea masei tumorale, cât și de complicații precum dezvoltarea de abcese pulmonare, care îngreunează foarte mult expansiunea alveolară normală. Hemoptizia (tusea cu sânge) este determinată de ruptura septurilor alveolare și sângerare la nivelul parenchimului pulmonar. Prezența cancerului pulmonar în stadii avansate, afectând o mare parte din teritoriul pulmonar poate determina, de asemenea, pleurezii, prin acumularea de lichid inflamator în spațiul dintre pleure, foițele ce căptușesc plămânii.

Plămâni afectați 80- 90 la sută

Atunci când cancerul bronhopulmonar afectează un lobul unui plămân, se realizează rezecția acestuia (lobectomie). Daca are loc o extindere cuprinzând peste 80% dintr-un plămân, tratamentul poate presupune îndepărtarea unui întreg plămân (pneumonectomie).

În cazul anumitor pneumonii sau al COVID 19, infecția poate afecta ambii plămâni, în proporție de peste 80%. Acestea sunt cazuri foarte grave, cu prognostic rezervat, principala manifestare fiind invadarea plămânilor cu lichid, problemele respiratorii severe, hipoxemie avansată. Se poate instala, de asemenea, Sindromul Detresei Respiratorii Acute.  20-30% dintre pacienții grav bolnavi pot dezvolta embolie pulmonară.

În BPOC (boala pulmonară obstructivă cronică) există o stadializare de la stadiul 1 la stadiul 4, în funcție de cât de afectată este capacitatea pulmonară, ceea ce se stabilește pe baza testelor funcționale (spirometrie) și a severității simptomelor.

Stadiul 1 (incipient)- o afectare de maxim 20% a volumului expirator forțat

În acest stadiu, simptomele nu sunt notabile, poate apărea, cel mult, tusea și creșterea cantității de mucus produse.

Stadiul 2 (moderat)- volumul expirator forțat scade la 50-79% din valoarea normală

Simptomele se înrăutățesc, tusea poate deveni severă, poate apărea scurtarea respirației în timpul mersului sau exercițiilor

Stadiul 3 (sever)- volumul expirator forțat este între 30-50% din capacitatea normală (afectare de până la 70%)

În stadiul 3, pot apărea accese frecvente de tuse și sufocare, exacerbări care pot pune viața în pericol, o stare accentuată de oboseală și dispnee. Persoana se poate confruta, de asemenea, cu infecții pulmonare dese, durere și presiune în piept, respirație șuierătoare.

Stadiul 4 (severitate accentuată)- volumul expirator forțat scade la mai puțin de 30% din capacitatea normală

Nivelul de oxigen din sânge este foarte scăzut și există risc major de a dezvolta insuficiență cardiorespiratorie.

Tratamentul în cazul unor plămâni afectați

În cazul unor plămâni afectați, tratamentul depinde de tipul de boală și de gradul de afectare pulmonară.

Astfel, în cazul infecțiilor pulmonare bacteriene, tratamentul presupune administrarea de antibiotice, care reduc severitatea bolii și riscul de apariție a complicațiilor. În cazurile grave, cu afectare pulmonară severă, poate fi necesară oxigenoterapia și ventilația mecanică.

În pneumoniile virale, cu plămâni afectați în procent redus, se administrează tratament suportiv cu paracetamol sau ibuprofen, medicamente pentru tuse și congestie.

În cazurile ușoare de infecție COVID 19, se poate realiza îngrijirea la domiciliu, cu administrare de paracetamol sau anntiinflamatoare nesteroidiene, antitusive obișnite și o foarte bună hidratare.

În tratamentul actual al formelor de COVID 19 mai grave, ghidurile recomandă administrarea dexametazonei ca imunomodulator primar și a unor anticorpi monoclonali (tocilizumab, baricitinib) ca imunomodulator secundari. Se administrează, de asemenea, medicație antivirală

În cazul unei afectări severe, cu Sindrom  de detresă respiratorie acută și scăderea nivelurilor de oxigen în sânge, va fi nevoie de oxigenoterapie și chiar de ventilație artificială.

În cazul cancerului pulmonar, în funcție de stadiul în care este depistat, tratamentul principal este cel chirurgical, care se asociază și cu radioterapie sau chimioterapie. Intervenția chirurgicală variază, în funcție de cât de mare este masa tumorală, putând fi realizate:

  • rezecție în unghi
  • rezecție segmentară
  • lobectomie (îndepărtarea unui lob pulmonar)
  • pneumonectomie (îndepărtarea unui plămân)

Terapia țintită și imunoterapia pot fi, de asemenea, opțiuni de tratament.

În cazul BPOC în stadii incipiente, tratamentul implică, pe lângă schimbarea majoră a stilului de viață și renunțarea la fumat, medicație bronhodilatatoare, administrată cu ajutorul unui nebulizator sau inhalator. Poate fi recomandată reabilitarea pulmonară,

În cazul stadiilor 2-3, pe lângă bronhodilatatoare, în timpul exacerbărilor, poate fi necesară administrarea de corticosteroizi și oxigenoterapia. În stadiul 4 al BPOC, exacerbările pot fi foarte periculoase, amenințătoare de viață. Tratamentul este similar cu celelalte stadii, dar, dacă capacitatea respiratorie este redusă foarte mult, pot fi recomandate intervenții chirurgicale, inclusiv transplant de plămâni.

Transplantul pulmonar poate fi recomandat în cazul unor boli  pulmonare avansate, în cazul unor plămâni afectați în proporție de peste 90%, care nu își mai pot îndeplini funcția. Bolile în care transplantul pulmonar este o opțiune de tratament sunt BPOC foarte sever, fibroza pulmonară idiopatică, fibroza chistică, hipertensiunea pulmonară primitivă. În România, există un număr foarte mic de transplanturi pulmonare, realizate doar în anumite clinici.

Surse: