Plămâni încărcați cu mucus: cauze și simptome

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Cauzele unor plămâni încărcați cu mucus sunt numeroase și este necesar să le cunoaștem dacă vrem să prevenim sau să tratăm o serie de afecțiuni. Corpul nostru produce mucus în mod natural, în fiecare zi, iar acest lucru nu este neapărat semnul unei probleme medicale. De fapt, mucusul, cunoscut și sub denumirea de flegmă, are rolul de a căptuși țesutuile (la nivelul nasului, gurii, gâtului sau plămânilor), asigurând protecția împotriva infecțiilor. În mod normal, corpul nostru produce cam un litru de mucus în fiecare zi.

Totuși, când cantitatea de mucus este prea mare, în special în anumite zone, precum plămânii, acest lucru este nu numai deranjant, dar poate fi semn al unei probleme de sănătate. Mai jos sunt descrise cauzele unor plămâni încărcați cu mucus și simptomele aferente diferitelor afecțiuni.

Principalele cauze ale unor plămâni încărcați cu mucus

O serie de boli ale aparatului respirator, dar și alte afecțiuni pot determina acumularea de mucus în piept. Alergiile sau refluxul gastroesofagian pot fi, de asemenea,  însoțite de formare de mucus în zona pieptului sau gâtului. Totuși, principalele cauze ale unor plămâni încărcați cu mucus sunt de natură respiratorie. Iată care sunt bolile care pot provoca acumularea de mucus sau flegmă la nivel pulmonar.

Infecțiile bacteriene și virale

Infecțiile gripale, bronșita acută sau pneumonia pot fi însoțite de mucus în exces la nivelul plămânilor. Agenții patogeni stimulează căile aeriene să producă mai mult mucus, care cel mai adesea este eliminat prin tuse, sub forma unei secreții vâscoase, de culoare  verde sau galbenă. Când mucusul este prea mult pentru a fi eliminat, se poate acumula la nivel pulmonar.

Bronșita acută, de origine virală sau bacteriană, este însoțită de cantități mari de mucus, care se elimină la fiecare criză de tuse. Fumatul este un factor agravant important, atât în cazul bronșitei acute, cât și al celei cronice. Fumatul paralizează cilii din plămâni, responsabili de curățarea căilor respiratorii. Fără o curățare corespunzătoare, mucusul se acumulează în plămâni, ceea ce poate duce la o formă iritativă, de bronșită cronică.

Bronșita cronică persistentă este o problemă gravă. Această boală poate afecta permanent căile bronșice și poate duce la boli pulmonare obstructive cronice, o stare medicală gravă, în care plămânii sunt deteriorați iremediabil, determinând scăderea capacității respiratorii, progresiv și iremediabil.

Tuberculoza este o boală infecțioasă, la care modificarea cantității și structurii mucusului poate indica gradul de afectare pulmonară:

  • Gradul I – mucoasa bronşică roză-pal, acoperită cu mucus, nu sângerează, submucos se vizualizează desenul vascular evidenţiat;
  • Gradul II – mucoasa bronşică îngroşată, sângerează, este acoperită de secretii purulent sau mucopurulente;
  • Gradul III – mucoasa bronşică şi a traheei este îngroşată, violacee, sângerează uşor, este acoperită parţial, iar unele bronşii sunt pline de conţinut purulent.

Boala Pulmonară Obstructivă Cronică (BPOC)

BPOC este determinată de expunerea pe termen lung la agenți care irită plămânii, precum fumul de țigară, dar și de prezența altor boli, ca astmul bronșic. BPOC poate fi însoțită de afecțiuni precum bronșita cronică sau emfizemul pulmonar care provoacă dificultăți de respirație. Bronșita cauzează inflamația tuburilor bronșice și surplus de mucus, îngreunând fluxul de aer la nivel pulmonar și afectând funcționarea plămânilor.

Fibroza chistică

Fibroza chistică poate fi, de asemenea, cauza unor plămâni încărcați de mucus. Această boală ereditară este caracterizată de acumularea unui strat gros de mucus la nivelul plămânilor și al altor organe, ducând la afectarea funcției respiratorii pe termen lung. Dopurile formate de mucusul gros astupă bronhiile, producând dilatații ale acestora (bronșiectazii) ce se pot infecta ușor cu diferiți microbi.Fibroza chistică poate fi diagnosticată încă din primii doi ani de viață; părinții pot transmite gena acestei boli la copil, chiar dacă ei nu au avut simptome de fibroză chistică de-a lungul vieții.

Bronșiectaziile

Bronșiectazia este o boală în care bronhiile și bronhiolele (căile care aduc oxigenul la nivelul plămânilor) sunt mai largi decât este normal. Aceasta este una dintre cauzele frecvente ale unor plămâni încărcați cu mucus, crescând riscul de infecții prin blocarea agenților patogeni la nivelul bronhiilor. Infecțiile pot cauza inflamația plămânilor, ceea ce poate duce la lezarea sau blocarea unor părți ale plămânului, cu apariția unor simptome ca senzația de lipsă de aer, dureri în piept și oboseală. Bronșiectazia mai este cunoscută și sub denumirea de bronșiectazie non-fibroză chistică

Astmul și alergiile

Pe lângă simptomele sale clasice, de scurtare a respirației și senzație de apăsare în piept, astmul poate determina și acumularea de mucus sau flegmă la nivelul căilor respiratorii și plămânilor. Dacă mucusul este în cantități mici și incolor sau alb, acesta nu este un simptom îngrijorător. Totuși, dacă se acumulează în cantitate mare poate deveni o problemă pentru funcționarea normală a plămânilor.

 În ce privește alergiile, acestea afectează, de obicei, căile aeriene superioare, determinând inflamație însoțită de strănut, dar se pot extinde și la nivelul pieptului, provocând congestie, dificultăți respiratorii, tuse. Alergiile determinate de agenți specifici, precum polenul sau acarienii din praf pot provoca acumularea de mucus, inclusiv la nivel pulmonar.

Simptome ale unor plămâni încărcați cu mucus

Pentru a înțelege simptomele unor plămâni încărcați cu mucus, trebuie să știm că la nivelul plămânilor se ramifică bronhiile, formând mici căi respiratorii, numite bronhiole. Oxigenul circulă de-a lungul bronhiilor și bronhiolelor, până ce ajunge la alveolele pulmonare, unde este absorbit în sânge. Pereții interiori ai bronhiilor și bronhiolelor sunt acoperiți de un strat de mucus lipicios, care reține particulele dăunătoare pentru plămâni. În cazul unei infecții, în prezența fumului de țigară sau a particulelor poluante sau atunci când bronhiile sunt mai dilatate decât normal, cantitatea de mucus crește. Deși mucusul are rol protectiv, acumularea sa în exces și încărcarea cu particule dăunătoare pentru plămâni poate înrăutăți starea acestora.

Iată care sunt simptomele cele mai frecvente ale unor plămâni încărcați cu mucus:

Tusea persistentă, cu expectorație groasă, vâscoasă

Tusea este o reacție de apărare a organismului, prin care se îndepărtează secrețiile patologice și produsele străine din căile respiratorii. Tusea productivă sau tusea umedă, este urmată de expectorație, cu apariția sputei în proporții variabile. Are un timbru umed și apare din cauza prezenței secrețiilor în tractul respirator. Acest tip de tuse constituie indiciu al unei afecțiuni a aparatului respirator, a unor procese bronhopulmonare catarale inflamatorii, supurative (traheobronșite acute, bronhopneumopatii cronice, bronșectazii și tuberculoză), mai rar a unor procese bronhopulmonare proliferative sau a unor procese de vecinătate, care drenează în arborele bronșic (pleurezie sau supurație mediastinală deschisă într-o bronhie). Tusea productivă, cu eliminare de spută, survine în special dimineața, la schimbarea poziției bolnavului (bronșite cronice, bronșiectazii) când se realizează așa zisă ”toaletă bronșică”.

Dificultăți de respirație, hipoxemie

Din cauza acumulării excesive de mucus, respirația este îngreunată, pentru că aerul pătrunde mai greu în plămâni, iar schimburile respiratorii la nivelul alveolelor pulmonare sunt afectate. Analizele de sânge și folosirea pulsoximetrului pot revela o stare de hipoxemie, determinată de inflamația pulmonară și blocajul respirator, din cauza secrețiilor excesive.

Zgomote pulmonare anormale

Există zgomote respiratorii normale, dar și zgomote supraadăugate care indică o patologie pulmonară. Un astfel de zgomot este ralul, un zgomot anormal care se suprapune sau înlocuiește murmurul vezicular fiziologic. Ralurile indică prezența secrețiilor în căile aeriene sau intraalveolar, precum și existența unor caverne pulmonare. Ralurile sunt produse prin mobilizarea secreţiilor patologice din arborele traheo-bronșic de către fluxul de aer, fiind modificate mult de tuse. Dispariția ralurilor după tuse sau după modificări ale poziției corpului sugerează prezența secrețiilor vâscoase (atelectazie, bronșită cronică).

Stabilirea diagnosticului în cazul unor plămâni încărcați cu mucus

Conform micromedica.ro, caracterul sputei poate contribui substanțial la stabilirea diagnosticului. Aceasta poate fi seroasă, mucoasă, mucopurulentă, purulentă sau hemoptoică (spută care conține urme vizibile de sânge).
Cantitatea de spută variază foarte mult, astfel, în astmul bronsic și în bronșită, cantitatea de spută poate fi minimă, iar în bronșiectazii (boala determinată de creșterea permanentă și ireversibilă a calibrului mai multor bronhii) sau abcesul pulmonar (în faza de drenare) poate atinge câteva sute de mililitri/24h.

Culoarea sputei variază în funcție de afecțiune:
○ gălbuie, în procesele purulente
○ galben aprins, în infiltratele pulmonare cu eozinofile datorită excesului de eozinofile
○ brună-ruginie, în pneumonie franc lobară
○ brun-negricioasă, în infecțiile cu Klebsiella pneumoniae
○ neagră, în pneumoconioze datorită particulelor de cărbune
○ ruginie-roșietică, în tratamentul cu Rifampicina
○ roșietică ”în peltea de coacăze”, în unele neoplasme bronșice
○ roșu închis, cu cheaguri de sânge, în tuberculoză, bronșiectazii, unele neoplasme
○ seroasă, spumoasă, rozie – în edemul pulmonar.

Pe lângă consultația de rutină și analiza sputei, medicul poate recomanda o serie de teste si analize pentru a stabili diagnosticul exact, precum:

  • Examen radiologic, pentru a determina gradul de afectare a țesutului pulmonar, prezența infiltrației pulmonare, semnele de pleurezie, fibroză,
  •  CT pulmonar care permite o vizualizare mai acurată a structurii pulmonare, a semnelor de procese infiltrative, diseminate sau distructive în ţesutul pulmonar;
  • Hemoleucograma care poate indica prezența hipoxemiei cronice
  • Testul de spirometrie măsoară funcția pulmonară, volumul pulmonar și cât de ușor trece aerul prin plămâni

Ce poți face pentru eliminarea mucusului din plămâni

Nu trebuie să uităm că mucusul este, în primul rând, un protector al căilor respiratorii. Acumularea sa în exces reprezintă, de regulă, simptomul unei afecțiuni, de aceea trebuie tratată respectiva problemă, pentru a elimina mucusul. Este posibil ca, în cazul infecțiilor bacteriene, bronșitelor, pneumoniilor să fie necesară administrarea de antibiotice. Dacă acumularea de mucus este determinată de afecțiuni precum Boala Pulmonară Obstructivă Cronică, există câteva metode specifice prin care se poate face drenajul mucusului în exces.

Pot fi utilizate mai multe remedii, pentru a controla sau diminua acumularea de mucus :

  • Hidratare intensă. Consumul unor cantități mari de lichide fluidifică mucusul și îl face mai ușor de eliminat. Se recomandă în special apă filtrată și sucuri de fructe, dar nu lichide care provoacă deshidratare, precum alcoolul sau cafeaua
  • Umidificarea căilor respiratorii se poate face fie cu un umidificator, fie prin inhalații, care mențin căile aeriene hidratate și stimuleaza eliminarea mucusului
  •  Stoparea fumatului.  Fumul este un iritant puternic, ce determină corpul să producă mai mult mucus. Fumatul (fie de tabac, fie de diverse substanțe, precum marijuana) este printre principalele cauze ale unor plămâni încărcați cu mucus
  • Folosirea filtrelor de aer. Nu numai fumul, dar și alte particule iritante din are pot agrava producția de mucus. De aceea, poate fi necesară instalarea unui sistem de ventilare care să purifice aerul din încăpere
  • Folosirea unor expectorante. Unele expectorante pot conține substanțe care ajută la diluarea mucusului, făcându-l mai lichid și facilitând eliminarea acestuia din căile respiratorii. Se pot folosi: cetilcisteina, ambroxolul, bromhexinul, guaifenasina, produse ce conțin extract de iederă sau pătlagină.
  •  Este important, de asemenea, sa nu se inhibe tușitul, pentru că acesta are rolul de a elimina secrețiile de la nivelul gâtului și al plămânilor. De asemenea, flegma ca se adună la nivelul gâtului nu trebuie înghițită, ci eliminata discret.

În Boala Pulmonară Obstructivă Cronică se recomandă următoarele metode, pentru eliminarea mucusului în exces:

  • Tusea controlată: tusea are chiar rolul de a elimina mucusul, dar, dacă nu este controlată, poate înrăutăți situația, determinând închiderea căilor aeriene și blocând mucusul. Tusea controlată vine din adâncul plămânilor și propulsează mucusul spre căile aeriene. Persoana stă așezată și relaxată, respirând profund de câteva ori. Apoi se apleacă în față și tușește scurt de 2-3 ori, în timp ce expiră,  împingând totodată abdomenul cu brațele. Aerul se inspiră ușor pe nas, nu se realizează respirații rapide sau profunde pe gură, pentru că pot bloca mucusul care vine dinspre plămâni și pot provoca accese de tuse necontrolată.
  • Drenajul postural: presupune așezarea în diferite poziții, pentru a facilita eliminarea mucusului din plămâni. Poziționarea pe spate,însoțită de respirație diafragmatică sau abdominală, ajută la eliminarea mucusului din partea frontală a plămânilor. Poziționarea pe o parte, cu pieptul mai jos decât șoldurile (se așează două- trei pernuțe la nivelul șoldurilor), practicând respirația abdominală, ajută la drenarea mucusului din părțile laterale ale plămânilor. În sfârșit, poziționarea pe burtă, cu mâinile pe lângă cap și pernuțe la nivelul șoldurilor, însoțită de asemenea de respirație diafragmatică, ajută la eliminarea mucusului de la nivelul părții posterioare a plămânilor.
  • Percuția pieptului presupune bătăi ușoare la nivelul pieptului și spatelui, în anumite puncte, recomandate de medic.

Aceste remedii sunt adjuvante, dar în cazul în care cantitatea de mucus nu diminuează, dimpotrivă devine mai consistent, de culoare verde sau galbenă ori cu urme de sânge, este necesară vizita la medic. Acest lucru este valabil, mai ales dacă acumularea de mucus însoțește tusea, zgomotele pulmonare și este asociată cu febră sau scurtarea respirației.

Surse:

  • https://micromedica.ro/tusea-cel-mai-frecvent-simptom-in-afectiunile-respiratorii/
  • https://www.webmd.com/lung/mucus-in-chest-overview#1
  • https://www.medlife.ro/hyperclinica-medlife-genesys/blog/nu-neglija-semnele-bronsitei
  • https://www.medicalnewstoday.com/articles/321134
  • https://www.healthlinkbc.ca/health-topics/za1357
  • https://www.romedic.ro/zgomote-in-timpul-respiratiei-explicatii-si-recomandari-0R18794
  • https://www.nhsinform.scot/illnesses-and-conditions/lungs-and-airways/bronchiectasis
  • https://ro.wikipedia.org/wiki/Tuse#Tusea_productiv%C4%83