Poluarea aerului: cum știi că aerul este curat afară și în casă

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Poluarea aerului ambiental este o problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial, care afectează atât țările în curs de dezvoltare, cât și țările dezvoltate. Conform bazei de date privind poluarea aerului ambiental a Organizației Mondiale a Sănătății aproape nouă din zece persoane care trăiesc în zonele urbane sunt afectate de poluarea aerului. Expunerea la poluarea aerului exterior este al nouălea factor de risc pentru mortalitate, iar poluarea aerului exterior este responsabilă pentru 3- 4 milioane de decese în fiecare an. Mai grav, nici aerul din locuințe nu este lipsit de poluanți. Uneori poate avea de 5 ori mai mulți alergeni și particule poluante decât aerul din exterior.

 Expunerea la poluarea aerului este asociată cu mortalitatea cardiopulmonară acută și cronică, dar și cu agravarea altor boli care nu țin numai de sfera cardiopulmonară. OMS estimează că aproximativ 500.000 de oameni mor prematur, anual, din cauza poluării aerului cu particule fine în suspensie, doar în Europa. Iată de ce este necesar să ne informăm legat de poluarea aerului și de modul în care o putem combate pentru a respira mai bine și a ne proteja sănătatea.

Ce este poluarea aerului

Poluarea aerului reprezintă contaminarea aerului din cauza prezenței în atmosferă a unor substanțe care sunt dăunătoare sănătății oamenilor și a altor ființe vii sau provoacă daune climei și mediului înconjurător. Există multe tipuri de poluanți ai aerului, cum ar fi gaze (inclusiv amoniac, monoxid de carbon, dioxid de sulf, oxizi de azot, metan, dioxid de carbon și clorofluorocarburi), particule (atât organice, cât și anorganice) și molecule biologice. Poluarea aerului poate provoca boli, alergii și chiar moartea oamenilor; poate provoca, de asemenea, daune altor organisme vii, cum ar fi animalele și culturile alimentare, și poate deteriora mediul natural (de exemplu, schimbările climatice, epuizarea stratului de ozon sau degradarea habitatului). Atât activitatea umană, cât și procesele naturale pot genera poluare a aerului.

Poluarea aerului este un factor de risc semnificativ pentru o serie de boli legate de poluare, inclusiv infecții respiratorii, boli de inimă, BPOC, accident vascular cerebral și cancer pulmonar. Dovezile sugerează că expunerea la poluarea aerului poate fi asociată, de asemenea,  cu tulburări cognitive, risc crescut de tulburări psihiatrice, cum ar fi depresia și afectarea sănătății perinatale. Poluarea aerului afectează în principal sistemul respirator și sistemul cardiovascular. Reacțiile individuale la poluanții atmosferici depind de tipul de poluant la care este expusă o persoană, de gradul de expunere și de starea de sănătate și predispozițiile genetice ale individului. Poluarea aerului exterior cauzează până la 4,21 milioane de decese anual, fiind unul dintre cei mai importanți contributori la moartea umană. Poluarea aerului din interior și calitatea proastă a aerului urban sunt considerate  două dintre cele mai grave probleme de poluare toxică din lume. Amploarea crizei de poluare a aerului este enormă: 90% din populația lumii respiră într-o oarecare măsură aer contaminat.

”Poluarea aerului atmosferic respezintă o mare problemă pentru sănatatea noastră, iar aparatul respirator este cel mai expus. Acesta cuprinde căile respiratorii superioare – nas, faringe, laringe şi căile respiratorii inferioare – trahee, bronhii şi ne asigură oxigenarea întregului organism. Un aer poluat, şi aici vorbim de poluanţi precum cei care provin din gazele de eşapament, aglomeraţiile urbane şi rezidurile care rezultă din încălzirea locuinţelor, duce în timp la o slăbire a imunităţii aparatului respirator.”, arată dr. Veronica Șurlea, medic primar pneumologie în cadrul unui interviu de pe digi24.ro

Care sunt principalii poluanți și sursele de poluare a aerului

Conform unei definiții generale, așa cum regăsim pe europeanlung.ro,  un poluant al aerului este “orice substanță din aer care, în cantități destul de ridicate, ar putea să dăuneze oamenilor, animalelor, plantelor sau obiectelor”.

Conform green-report.ro, primele cinci mari clase de poluanți sunt: particulele fine în suspensie, dioxidul de sulf, oxizii de azot, compușii organici volatili și monoxidul de carbon.

Particulele fine în suspensie (denumite PM10 sau PM2.5, în funcție de diametru), sunt particule de praf sau funingine de dimensiuni foarte mici. Acestea reprezintă cea mai importantă sursă de poluare, cele mai periculoase fiind cele cu diametrul de 2.5 micrometri sau mai mic. Aceste particule pot pătrunde în plămâni și pot determina probleme grave de sănătate. PM2.5 sunt emise de vehicule prin țevile de eșapament, de sobele în care se ard cărbuni, lemne și alți combustibili vegetali, de diferite instalații industriale, dar provin și din surse naturale (erupții vulcanice, incendii naturale etc.).

Inhalarea particulelor fine în suspensie provoacă o serie de reacții, de la iritarea căilor respiratorii la agravarea astmului, bolilor pulmonare și cardiace, precum și la decese premature legate de afecțiuni.

Oxizii de azot (NO și NO2) sunt un grup de gaze foarte reactive, care conțin azot și oxigen în cantități variabile. Se formează în procesul de combustie atunci când combustibilii sunt arși la temperaturi înalte, dar cel mai adesea ei sunt rezultatul traficului rutier, activităților industriale, producerii energiei electrice. Majoritatea oxizilor de azot sunt gaze fără culoare sau miros și sunt responsabili pentru smog și pentru ploile acide, ducând la iritarea și lezarea căilor respiratorii.

S-a constatat că acumularea oxizilor de azot crește incidența astmului, numărul de internări în spital pentru afecțiuni pulmonare și riscul de deces prin boli pulmonare .

Dioxidul de sulf (SO2) este un gaz incolor, iritant al mucoaselor, cu un miros înțepător și gust acrișor. Acest gaz toxic ia naștere prin arderea materialelor fosile ce conțin cca. 4% sulf, cum ar fi cărbuni sau petrol. Aceste procese duc la poluarea intensă a mediului prin cauzarea ploilor acide. Poluarea cu dioxid de sulf contribuie la apariția afecțiunilor pulmonare, în special la copii și persoane în vârstă, agravează bolile cardiace și pulmonare existente, în special la persoanele cu astm. 

Particulele de sulfat (formate in urma reacției SO2 cu alți produși chimici din aer) ajung în plămâni și determină agravarea simptomelor pulmonare și a bolilor, dificultăți în respirație și chiar creșterea riscului de deces prematur

Monoxidul de carbon (CO) este un gaz foarte periculos, toxic pentru oameni și animale,  ce are o pondere din ce în ce mai mare printre poluanții devastatori. Toate materiile primare energetice folosite pentru combustie conțin carbon sub formă de combinații chimice, care se oxidează, transformându-se în gaz carbonic (CO2) sau în oxid de carbon (CO).

Monoxidul de carbon acționează prin legarea de hemoglobin și blocarea fixării oxigenului. Nivelul de intoxicare depinde de saturația sanguină, de cantitatea de CO din aer și volumul respirat.

Compușii Organici Volatili (denumiți COV) sunt compuși chimici proveniți din industria chimică, petrolieră, farmaceutică, surse de ardere la scară mică,  cu o presiune a vaporilor crescută, de unde rezultă volatilitatea ridicată a acestora. Emisiile de COV au impact asupra aerului, solului și pânzei freatice. COV au o serie de efecte nocive:

  • Irită nasul și gâtul
  • Produc respirație șuieratoare, tuse, durere când tragem aer adânc în piept
  • Determină respirația dificilă la efort sau în timpul activităților în aer liber
  • Reduc capacitatea pulmonară (cantitatea de aer conținută în plămâni) •
  • Agravează astmul
  • Determină creșterea utilizării bronhodilatatoarelor ( tratament folosit în astm pentru a deschide căile aeriene)
  • Cresc vulnerabilitatea la boli respiratorii cum ar fi pneumonia și bronșita
  • Cresc riscul de deces prin boli pulmonare și cardiace

Anumiți COV reacționează în atmosferã cu oxizii de azot, în prezența razelor solare, și formează ozonul troposferic. Ozonul stratosferic este benefic pentru că absoarbe razele ultraviolete și protejează astfel oamenii, plantele și animalele de expunerea la radiațiile solare periculoase.

Ozonul devine o amenințare pentru sănătate când se acumulează în troposferă, cauzând probleme respiratorii.

Alți poluanți majori ai aerului sunt reprezentați de:

  • Radicalii liberi persistenți, legați de particulele fine din aer
  • Metale toxice, cum ar fi plumbul și mercurul, în special compușii acestora.
  • Clorofluorocarburi (CFC), nocive pentru stratul de ozon, sunt gaze care sunt eliberate de aparatele de aer condiționat, frigidere, spray-uri cu aerosoli etc. La eliberarea în aer, CFC-urile se ridică în stratosferă,  intră în contact cu alte gaze și deteriorează stratul de ozon. Acest lucru permite razelor UV dăunătoare să ajungă la suprafața pământului, crescând riscul de producere a cancerului de piele, boli oculare și altor probleme de sănătate
  • Amoniacul (NH3), emis în principal de deșeurile agricole, este întâlnit ca un gaz cu un miros înțepător caracteristic. Amoniacul contribuie în mod semnificativ la nevoile nutriționale ale organismelor terestre, servind ca precursor pentru alimente și îngrășăminte. Amoniacul este, de asemenea, un element de bază pentru sinteza multor produse farmaceutice. Deși este utilizat pe scară largă, amoniacul este  caustic și periculos. În atmosferă, amoniacul reacționează cu oxizii de azot și sulf, formând particule secundare poluante.
  • Diverse degajări de mirosuri,  cum ar fi de la gunoi, canalizare și procese industriale
  • Poluanți radioactivi: produși de explozii nucleare, evenimente nucleare, explozivi de război și procese naturale, cum ar fi descompunerea radioactivă a radonului.

Toți acești poluanți cresc riscul de agravare a bolilor cardiopulmonare, cancerului și altor tipuri de afecțiuni.

Poluanții secundari includ:

– Particule create din poluanți primari gazoși și compuși din smogul fotochimic. Smogul clasic rezultă din arderea unor cantități mari de cărbune într-o zonă, care produce un amestec de fum și dioxid de sulf. Smogul modern nu provine de obicei din cărbune, ci din emisiile vehiculelor și industriale, care sunt acționate în atmosferă de lumina ultravioletă a soarelui pentru a forma poluanți secundari ce se combină cu emisiile primare pentru a forma smog fotochimic.

– Ozon la nivelul solului (O3): ozonul este un component cheie al troposferei. Este, de asemenea, un component important al anumitor regiuni ale stratosferei cunoscute în mod obișnuit sub numele de stratul de ozon. La concentrații anormal de mari cauzate de activitățile umane (în mare parte arderea combustibililor fosili), este un poluant și un constituent al smogului.

– Azotat de peroxiacetil

– Poluanții organici persistenți (POP) sunt compuși organici care sunt rezistenți la degradarea mediului prin procese chimice, biologice și fotolitice. Din acest motiv, s-a observat că ei persistă în mediul înconjurător, se bioacumulează în țesuturile umane și animale, se bioamplifica în lanțurile trofice și au impact potențial semnificativ asupra sănătății umane și asupra mediului.

Principalele surse pentru poluarea aerului sunt de două tipuri:

  • Surse antropogenice (poluarea este produsă de activitățile umane).

Sursele antropogenice pot fi:

1. Sursele staționare

– coșuri de fum de combustibili fosili și centrale electrice pe biomasă

– arderea biomasei tradiționale, cum ar fi lemnul, deșeurile de cultură și bălegarul

– arderi în cadrul instalațiilor de producție (fabrici)

Sectoarele de fabricație și construcții de echipamente, mașini și dispozitive contribuie cu peste 50% la emisiile de poluanți în aer.

– incinerarea deșeurilor (incineratoare, precum și incendii deschise și necontrolate de deșeuri gestionate prost, reprezentând aproximativ o pătrime din deșeurile terestre solide municipale)

– cuptoare și alte tipuri de dispozitive de încălzire cu ardere a combustibilului

2. Sursele mobile includ autovehicule, trenuri (în special locomotive diesel și DMU), nave maritime și avioane.

Poluarea aerului poate fi produsă și de alte procese decât arderea:

– aburi de la vopsea, spray de păr, lac, spray-uri cu aerosoli și alți solvenți. Chiar dacă nu par, aceste surse pot fi substanțiale. De exemplu, s-a olatile că emisiile din aceste surse reprezintă aproape jumătate din poluarea cu compuși olatil olatile din bazinul Los Angeles în anii 2010.

– depunerea deșeurilor în gropile de gunoi, care generează metan. Metanul este foarte inflamabil și poate forma amestecuri explozive cu aerul. Metanul este, de asemenea, un asfixiant și poate înlocui oxigenul într-un spațiu închis.

– resurse militare, cum ar fi arme nucleare, gaze toxice, rachete

– emisiile agricole contribuie substanțial la poluarea aerului. Terenurile agricole fertilizate pot fi o sursă majoră de oxizi de azot.

  • Sursele naturale

– praf din surse naturale, de obicei suprafețe mari de teren cu puțină vegetație sau fără vegetație

– metanul, emis prin digestia alimentelor de către animale, de exemplu bovine

– fumul și monoxidul de carbon din incendii de vegetație. În perioadele de incendii active, fumul de la arderea necontrolată a biomasei poate reprezenta aproape 75% din toată poluarea aerului

– compuși organici volatili (COV) emiși de vegetație. În unele regiuni, vegetația emite cantități semnificative din punct de vedere ecologic de COV,  în zilele mai calde. Acești compuși reacționează cu poluanții antropici primari – în special, oxizi de azot, SO2 și compușii organici antropici de carbon – pentru a produce o brumă sezonieră de poluanți secundari. Guma neagră, plopul, stejarul și salcia sunt câteva exemple de vegetație care poate produce COV abundenți.

– activitate vulcanică, care produce sulf, clor și particule de cenușă

”Toate substanțele poluante, care sunt multe la număr – aici intră particulele diesel care sunt emanate de la mașini, există pulberile degajate de coșurile fabricilor, anorganice, sau există și o poluare casnică, acolo unde se gătește cu kerosen sau se face o utilizare de exemplu de insecticide, substanțe de lustruit mobila, alte substanțe de curățat toaleta, care rămân după aceea depozitate, toate aceste sunt factori poluanți. Deci aceste particule sau pulberi, ajunse la nivelul arborelui bronșic, produc în primul rând o iritație, în al doilea rând accentuează procesul inflamator, duc la hipersecreție și începe un proces cronic de întreținere a unei inflamații care alimentează mai multe afecțiuni.”, arată dr. Florin Mihălțan, medic primar pneumologie, profesor universitar, doctor în științe medicale, într-un interviu de pe green-report.ro

Poluarea aerului din interior

Nu numai aerul din mediul exterior este o cauză de îngrijorare. Poluarea aerului din interior poate fi, de asemenea, o sursă de expunere la contaminanți ai aerului, alcătuită din poluanți multipli, rezultați în urma fumatului, arderii combustibililor solizi pentru încălzirea și gătitul acasă, compuși ca formaldehida, compuși organici volatili, precum și compuși care pătrund din exterior.

Printre cei mai comuni poluanți din interior sunt:
•    Compușii organici volatili (COV) –  substanțe chimice organice emise ca gaze ce contribuie la calitatea slabă a aerului. Sursele tipice includ agenții de curățare, dezinfectantii, odorizantele, dezumificatoarele.
•    Formadelhida (HCHO) –  este un gaz incolor cu miros înțepător și efect cancerigen demonstrate,  iar contactul prelungit cu acest poluant  poate cauza reacții alergice, erupții cutanate, sângerări nazale, astm sau alte probleme respiratorii. Formaldehida se poate acumula în interior prin:
     –    Descompunerea aspartamului în organismul nostru
     –    Vaporii emiși de vopselurile de par ce conțin compuși chimici, oja de unghii,
     –    Mobilierul din lemn presat sau PAL care ne înconjoară
     –    Produse de igienă, de curățare sau țigările electronice
•    Monoxidul de carbon – spre deosebire de COV, acesta este imposibil de mirosit, gustat sau văzut. La concentrații scăzute și moderate, poate provoca oboseală, dureri în piept sau tulburări de vedere. În concentrații mari poate fi fatal. Sursele sunt, în general, generatoarele, cazanele sau cuptoarele neintretinute corespunzător.
•    Microparticulele (PM)- găsite atât în interior, cât și în exterior, particulele sunt un amestec de materie solidă și lichidă care se află în aer, cum fi praf, polen, fum și funingine. Acestea au dimensiuni diferite, dar cele mai îngrijorătoare sunt cele mai mici, care pot avea chiar și mai puțîn de 10 microni (PM1; PM2,5; PM10). Acestea pot fi inhalate, afectând plămânii și inima. Particulele din exterior, generate de construcții de exemplu, sau de arderea combustibililor fosili, intră în clădiri prin ventilația naturală sau mecanică. În interior pot fi produși de seminee, fumat sau alte activități.

O sursă principală de poluare a aerului gospodăresc global este arderea incompletă a biocombustibililor, ce are ca rezultat niveluri ridicate de componente chimice, cum ar fi monoxid de carbon, oxizi de sulf, oxizi de azot, particule fine, benzen, formaldehidă, compuși poliaromatici, arsen și plumb.

Lipsa ventilației concentrează poluarea aerului în interior, unde oamenii își petrec adesea majoritatea timpului.

Gazul radon, cu efecte cancerigene, rezultat în urma descompunerii radiului, se poate acumula  prins în interiorul caselor.

Materialele de construcție, inclusiv covoare și placaj, emit formaldehidă (H2CO). Vopseaua și solvenții eliberează compuși organici volatili (COV) pe măsură ce se usucă. Vopseaua cu plumb poate degenera în praf și poate fi inhalată.

Poluarea atmosferică este introdusă și prin utilizarea de odorizante, tămâie și alte articole parfumate. Focurile controlate cu lemne în sobele și șeminee pot adăuga cantități semnificative de particule de fum nocive în aer, în interior și în exterior.

Utilizarea pesticidelor și a altor spray-uri chimice în interior, fără ventilație adecvat, este, de asemenea, o sursă marcantă de poluare a aerului, care poate duce la agravarea bolilor pulmonare și chiar la decese.

Intoxicațiiile grave cu monoxid de carbon, mergând până la deces sunt adesea cauzate de orificiile de ventilație și coșurile de fum defecte sau de arderea cărbunelui în interior. Îmbrăcămintea emite tetracloretilenă sau alte fluide de curățare chimică, timp de câteva zile după curățarea chimică.

Sursele biologice de poluare a aerului se găsesc și în interior, sub formă de gaze și particule din aer (alergeni, praf, acarieni, ciuperci, metan biologic, mucegai, etc). În interior, lipsa circulației aerului permite acestor poluanți să se acumuleze și să se concentreze mai mult decât în aer liber.


”Studiile recente au confirmat faptul că bolile repiratorii pot fi cauzate sau agravate nu numai de poluarea din exterior, ci și de cea din casele în care locuim sau birourile unde ne desfăşurăm activitatea. La interior, nivelul de poluare poate fi mai ridicat în condiţiile unei aerisiri ineficiente, a gătitului sau a igienizării cu produse puternic alergogene. Calitatea aerului de la interior poate fi mai scăzută decât cea din exterior.”, explică dr. Veronica  Șurlea.

Ce efecte asupra sănătății are poluarea aerului

Simptomele respiratorii care au fost observate imediat după expunerea la niveluri ridicate de poluare, includ iritația căilor aeriene, dispneea (respirația dificilă) și riscul crescut de a declanșa o criză de astm. Expunerea la poluanții aerieni pentru o perioadă lungă de timp s-a dovedit a crește riscul bolilor pulmonare, inclusiv a cancerului, și a deceselor prin boli respiratorii. În zonele din marile orașe industrializate s-a constatat o incidență mai mare a bolilor pulmonare obstructive, poluarea exterioară și fumatul fiind principalele cauze.

Poluarea aerului poate duce la agravarea a multiple boli, în special cele legate de aparatul respirator.

”În ultimii ani, în special pacienții care vin din zone cu expunere mare, din apropierea marilor intersecții sau din apropierea marilor complexe industriale, au mai frecvente exacerbări ale BPOC. Înseamnă că ei au acest proces inflamator și un deficit de apărare care este extrem de important. Acest lucru încurajează apariția acestor boli…În general cei care lucrează în industria pulberilor, cei care lucrează în turnătorii, cei care lucrează la polizat diferite materiale, aceștia sunt preponderent predispuși, ei au afecțiuni mai severe din cauza asta.”, arată dr. Florin Mihălțan.

Boala pulmonară obstructivă cronică

Expunerea la aer poluat reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale bolii pulmonare obstructive cronice. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, poluarea aerului provoacă 43% din cazurile de BPOC și de deces  din cauza acestei afecțiuni la nivel mondial. BPOC cuprinde un grup de boli care provoacă dificultăți ale respirăției, precum emfizemul și bronșită cronică. Aceste boli blochează căile respiratorii și îngreunează capacitatea unei persoane de a mai respira eficient.

Cancerul pulmonar

Cancerul pulmonar poate fi, de asemenea, produsul poluării. Potrivit OMS, poluarea aerului cauzează 29% din totalul cazurilor de cancer pulmonar. Particulele poluante contribuie în mod semnificativ la acest procent, deoarece dimensiunile lor le permit să ajungă direct în tractul respirator inferior.

Bolile cardiovasculare

Traiul în zone cu niveluri mari de poluare a aerului poate crește riscul bolilor cardiovasculare, în special al atacurilor de cord și accidentelor vasculare cerebrale, ambele potențial fatale. Unele studii au ajuns la concluzia că poluarea aerului este direct responsabilă pentru aproximativ 21% din decesele cauzate de accidentul vascular cerebral și pentru cel puțin 24% din decesele cauzate de boli coronariene.

Nașterea prematură

Expunerea la aerul poluat poate face că femeile însărcinate să fie mai predispuse la o naștere prematură. 

”Dintre afecțiunile preponderente unde poluarea este un factor important, se numără: bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC), adică boala care are emfizem și bronșită cronică, astmul bronșic, cancerul pulmonar poate să aibă o determinare și pe seama poluării și a expunerii familiale sau profesionale, și, sigur, mai apar și bronșiectaziile, care pot să aibă o componentă obstructivă (adică oprește circulația normală în organism).  Poluarea scade după aceea pragul de apărare al organismului și predispune la infecții respiratorii.”, subliniază dr. Mihălțan.

Grupele de risc legate de poluarea aerului

 Poluarea aerului este dăunătoare în special pentru oamenii care suferă deja de boli pulmonare cum ar fi astmul și bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPCO). Dar și pentru persoanele in vârstă, copiii și bebelușii care au un risc crescut de a fi afectați de efectele dăunătoare ale expunerii la poluarea aerului. Persoanele cu boli pulmonare cronice sau persoanele în vârstă sunt în  cel mai mare risc de a fi afectate de efectele dăunătoare ale poluării aerului cum ar fi decesul prematur din cauza bolilor respiratorii sau cardiace. La persoanele cu căile aeriene sensibile, expunerea la poluarea atmosferică poate declanșa crizele de astm și poate determina wheezing (respirația șuierătoare), tuse și iritația căilor respiratorii.

Un studiul, realizat de Universitatea din Leicester, Anglia, care a presupus testarea capacității pulmonare a 300.000 de persoane, între 2006 și 2010 a avut ca scop analizarea efectelor expunerii pe termen lung la niveluri ridicate de poluare și cum acest mediu schimbă felul în care oamenii respiră.

Potrivit studiului, procesul natural de îmbătrânire a plămânilor este grăbit de expunerea la particule poluante, amestec de microparticule lichide praf, fum, funingine. Expunerea pe an la cinci micrograme pe metru cub de particule de poluare, peste limita considerată sigură, înseamnă îmbătrânirea plămânilor cu doi ani și o reală reducere a capacității pulmonare. În zonele unde oamenii inhalează aer cu peste 10 micrograme de particule de poluare pe metru cub, numărul cazurilor de BPOC este de patru ori mai mare.

Oamenii de știință cred că poluarea aerului are un impact atât de mare deoarece cauzează inflamații ale plămânilor,  căile respiratorii fiind îngustate.

Cum măsori poluarea aerului

Monitorizarea spațio-temporală a poluării aerului este  necesară pentru îmbunătățirea calității acestuia și, prin urmare, a sănătății și siguranței publicului și pentru a evalua impactul intervențiilor. O astfel de monitorizare este realizată în baza unor reglementări legale diferite de la o regiune la alta, de către o varietate de organizații și entități de guvernare, prin utilizarea uor tehnologii diverse de detectarea a particulelor poluante, precum senzori mobili, sateliți și stații de monitorizare. OMS revizuiește regulat dovezile privind efectele poluării aerului asupra sănătătii și apoi elaborează linii directoare. Aceste linii directoare ajută la susținerea acțiunilor de atingere a celui mai bun nivel de calitate a aerului pentru a ne proteja sănătatea.

În general, există două tipuri de standarde de calitate a aerului. Prima clasă de standarde (cum ar fi Standardele naționale de calitate a aerului înconjurător din SUA și Directiva UE privind calitatea aerului) stabilesc concentrațiile atmosferice maxime pentru anumiți poluanți. Agențiile de mediu adoptă reglementări care au scopul de controla aceste niveluri țintă. A doua clasă de standarde (cum ar fi indicele de calitate a aerului din America de Nord) ia forma unei scale cu diverse praguri, care este folosită pentru a comunica publicului riscul relativ al activității în aer liber. Scara poate sau nu distinge între diferiți poluanți

Indicele specific de calitate a aerului reprezintă un cod atribuit concentrațiilor înregistrate pentru SO₂, NO₂, CO, O₃ și PM₁₀. Acesta are valori de la unu la șase, de la “excelent” la “foarte rău”, fiecare valoare fiind atribuită unei culori.

Multe tări și agenții internaționale au dezvoltat sisteme pentru a arăta în fiecare zi, diferitele nivele de poluare a aerului în diferite zone, acestea alertând populația când nivelurile sunt excesive. Unul dintre acestea, de la Departamentul de Sănătate al Marii Britanii, e prezentat mai jos. Acest sistem se bazeaza pe gradarea fiecarei concentrații de poluant și clasificarea ei pe niveluri între 1 și 10.Aceste niveluri sunt apoi împărțite în patru categorii : scăzut, moderat, ridicat și foarte ridicat.

În România, asigurarea evaluării calităţii aerului și monitorizarea indicatorilor de calitate este reglementată prin Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, cu modificările ulterioare, care prevede realizarea evaluării calității aerului prin măsurări în puncte fixe sau, după caz, prin modelarea matematică a dispersiei poluanților emiși în atmosferă. De asemenea, pe baza evaluării calității aerului se stabilește numărul, tipul și amplasamentul punctelor fixe de măsurare și poluanții evaluați, așa cum se arată pe site-ul Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului.

Există platforme precum aerlive.ro sau airly.org care colectează și publică date despre calitatea aerului din  București, prin intermediul unor stații fixe și mobile amplasate în puncte relevante ale orașului. De exemplu, rețeaua aerlive.ro măsoara parametri de PM10 (pulberi cu diametrul de sub 10 microni), PM2,5 (pulberi cu diametrul mai mic de 2,5 microni), CO (monoxid de azot), NO2 (axid de azot) și SO2 (dioxid de sulf).

Airly.org oferă senzori care măsoară calitatea aerului dintr-o anumită zonă, având peste 4000 de senzori în întreaga lume, dintre care 160 în România.

Senzorii de poluare a aerului măsoară particulele folosind metoda laser sau poluanții cu gaz prin metoda electro-chimică. Fiecare senzor are o diodă de lumină specială care se modifică pentru a arăta clar calitatea curentă a aerului.

Pentru a măsura poluarea aerului din interior se pot folosi senzori care detectează compusii organici volatili – agenti poluanti ai atmosferei interioare, urme de fum, amoniac, alcool.

Senzori pentru poluarea aerului

Un monitor al calității aerului constă dintr-un singur senzor sau mai mulți senzori pentru a măsura calitatea aerului. Cele mai multe monitoare au un afișaj sau un indicator al calității aerului în timp real. Unele monitoare inteligente de calitate a aerului se pot conecta prin wifi la smartphone, permițând monitorizarea de la distanță. Poluanții din aerul din interior sunt clasificați în principal în două tipuri:

  • Poluanți cu particule: particule PM1, PM2,5 și PM10.
  • Poluanți gazoși: COV, formaldehidă, dioxid de carbon, dioxid de azot, monoxid de carbon, radon și altele.

Există senzori care pot determina calitatea aerului din exterior, din zona vecină locuinței, precum și senzori ce pot determina poluarea aerului în interior.

Spre exemplu, Airly oferă trei tipuri de senzori pentru poluarea aerului:

  • Airly PM – măsoară PM 1, PM 2,5, PM 10, precum și temperatura, umiditatea și presiunea.
  • PM+GAS tip 1 – măsoară PM 1, PM 2,5, PM 10, NO2, O3, presiune, umiditate și temperatură.
  • PM+GAS aerian tip 2 – măsoară PM 1, PM 2,5, PM 10, SO2, CO, umiditate, presiune și temperatură.

Există microsenzori care pot măsura poluarea aerului din interior, cum ar fi Dienmern DM125 WIFI  folosit pentru masurarea calitatii aerului, ce detecteaza nivelul de dioxid de carbon (CO2),  (PM1; PM2,5; PM10), temperatura si umiditatea aerului din locuințele sau birouri.
Monitorul dispune de senzori si un ventilator incorporat, pentru a permite monitorizarea in timp real al poluanților, astfel:
•    Nivelul CO2 este detectat cu senzor Infrarosu
•    Nivelul PM  este detectat cu senzor Laser

Un Dispozitiv inteligent de măsurare a aerului din interior, Keyco Air, are un senzor de compuși organic volatile (COV), detectând, în plus temperatura și umiditatea din interior.

Netatmo Home Coach este un alt dispozitiv smart de monitorizare a calității aerului care poate detecta nivelul CO2 din locuință, precum și gradul de temperatură, umiditate, zgomot.

Prețurile unor senzori performanți variază între 300- 1000 de Euro, iar ale microsenzorilor ce determină calitatea aerului din locuință între 100- 200 Euro. Un Monitor Inteligent precum UHoo care poate determina nivelul COV, CO2, dioxidului de azot, ozonului, monoxidului de carbon, al particulelor PM 2.5, precum și temperature și presiunea are un preț de circa 300 Euro.

Există și monitoare portabile, precum Monitor calitate aer portabil Hike, care pot fi folosite atât în interior, cât și pentru a determina nivelul unor poluanți exteriori, în special al particulelor PM1.0/PM2.5/PM10, prețul monitoarelor portabile fiind, în general, sub 100 de euro.

Combaterea poluării aerului

La nivel de țară, există diverse tehnologii și strategii de control al poluării pentru a reduce poluarea aerului.  Din măsurile luate, pot fi menționate planificarea utilizării terenurilor și a infrastructurii de transport. În majoritatea țărilor dezvoltate, planificarea utilizării terenurilor este o parte importantă a politicii sociale, asigurând că terenul este utilizat eficient în beneficiul economiei și populației, precum și pentru protejarea mediului.

Deoarece o mare parte din poluarea aerului este cauzată de arderea combustibililor fosili precum cărbunele și petrolul, reducerea acestor combustibili poate reduce drastic poluarea aerului. Cel mai eficient este trecerea la surse de energie curată, cum ar fi energia eoliană, energia solară, energia hidroelectrică, care nu provoacă poluarea aerului. Eforturile de reducere a poluării din surse mobile includ extinderea reglementărilor către noi surse (cum ar fi navele de croazieră și de transport, echipamentele agricole și echipamentele mici alimentate cu gaz, cum ar fi mașini de tuns șir, drujbe și snowmobile), creșterea eficienței combustibilului (cum ar fi prin utilizarea vehiculelor hibride), conversia la combustibili mai curați și conversia la vehicule electrice.

Impreună cu procesele industriale, unele dintre cauzele poluarii aerului sunt mașinile și alte vehicule. Prin urmare, fiecare persoană care deține un autovehicul poate face ceva pentru  pentru a reduce nivelul de poluare, de exemplu să circule mai mult cu bicicleta, să folosească uneori mijloacele de transport în comun, să evite să meargă cu mașina pe distanțe mici, să cumpere vehicule care poluează mai puțin și folosesc mai puțin carburant. Totodată, consumatorii individuali pot căuta să reducă consumul de energie la domiciliu sau să treacă la sursele de energie curată și regenerabilă.

Plantarea și completarea spațiilor verzi este o altă măsură care ajută la combaterea poluării și poate fi promovată atât la nivel de politici sociale, cât și de fiecare persoană în parte .

Pentru a evita expunerea la poluare, este necesar să luați anumite măsuri, în funcție de tipul de poluant și de circumstanțe. În general, este bine să verificați alertele de poluare a aerului din ziua respectivă. Iarna, evitați să mergeți pe străzile aglomerate cu mult fum emanant din trafic. Vara, nivelurile de poluare sunt în general mai ridicate în zilele călduroase și însorite. Deci încercati să evitați activitățile fizice intense în aer liber sau să le faceți dimineața când nivelurile de poluare sunt de obicei mai scăzute.

”Aerisirea frecventă, o igienă riguroasă, folosirea unor produse de curăţenie dovedite a nu fi alergogene, schimbarea frecventă a lenjeriilor de pat, folosirea unor hote cât mai eficiente duc la o scădere a incidenţei bolilor respiratorii cauzate de poluarea din interior. De asemenea, aparatele de purificare a aerului şi cele care menţin un nivel optim de umiditate reprezintă soluţie eficientă. Pe lângă filtrarea aerului de particulele poluante, aparatele de purificare a aerului reţin şi virusurile, bacteriile sau mucegaiurile. Ieşirile la aer curat, nepoluat, la mare sau la munte sunt de asemenea recomandate.”,  recomandă dr. Șurlea.

Conform recomandărilor Asociației Americane de Pneumologie, prezentate pe site-ul reginamaria.ro, vă puteți proteja de efectele nocive ale poluarii respectând câteva reguli:

  1. Verificați zilnic prognozele de poluare a aerului din zona, pentru a ști când aerul este nesănătos.
  2. Evitați să faceți exerciții în aer liber atunci când nivelul de poluare este ridicat.
  3. Limitați timpul pe care copilul îl petrece jucându-se în aer liber, atunci când calitatea aerului este nesănătoasă.
  4. Evitați întotdeauna să faceți exerciții fizice în apropierea zonelor cu trafic rutier mare. Chiar și atunci când prognozele privind calitatea aerului arată un nivel de poluare în limitele permise, traficul intens poate crește nivelurile de poluare până la o treime pe o distanță de aproape 2 km.
  5. Folosiți mai puțînă energie electrică acasă. Electricitatea și alte surse de energie alimentează poluarea aerului casnic. Prin reducerea consumului de energie, puteți ajută la îmbunătățirea calității aerului, la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, la încurajarea independenței energetice și la economisirea de bani!
  6. Curățați aerul din casă. Sistemele de curățare a aerului portabile sau fixe pot reduce concentratiile de poluanți din aerul din interiorul casei, fie că aceștia provin din poluarea atmosferică sau din poluarea aerului casnic.
  7. Folosiți măști de protecție, care filtrează aerul respirat, atunci când există un nivel ridicat de poluare în zona. Există mai multe tipuri de măști, iar capacitatea fiecăreia de a elimina contaminanții din aerul inhalat depinde de agentul poluant, tipul de filtru sau materialul adsorbant, tipul de masca și condițiile de utilizare.
  8. Folosiți cât mai rar mașînă personală. În schimb, mergeți des pe jos sau cu bicicletă. Vorbiți cu unul sau mai mulți colegi să mergeți împreună la birou. Folosiți mijloacele de transport în comun: autobuze, metrou etc.
  9. Nu ardeți lemn sau gunoi. Arderea lemnului de foc și a gunoiului sunt printre principalele surse de poluare a particulelor (funingine) din multe zone.
  10. Nu permiteți nimănui să fumeze în casă și susțineți măsurile luate de autorități pentru a elimina fumatul din toate locurile publice.

Surse: