Răgușeala: ghidul care te ajută să o tratezi corect

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Răgușeala este unul dintre simptomele frecvent întâlnite în cazul anumitor infecții respiratorii. De fapt, răgușeala este catalogată drept un tip de disfonie, o modificare a vocii care este, de obicei, un simptom al problemelor la nivelul laringelui și corzilor vocale. Pentru ca vocea să fie clasificată ca „disfonică”, trebuie să fie prezente modificări la în ceea ce privește unul sau mai mulți parametri vocali: înălțimea, volumul, calitatea sau variabilitatea.

Răgușeala poate fi cauzată de laringită, care la rândul său poate rezultatul unei infecții a căilor respiratorii superioare sau al unei alergii. Răgușeala poate să apară și din cauze non-infecțioase, de exemplu suprasolicitarea vocii, anumite leziuni la nivelul laringelui, inclusiv tumori.

Răgușeala apare mai des la femei și la persoanele vârstnice, precum și la anumite categorii profesionale, care utilizează vocea în exces (de exemplu, cântăreți, crainici TV, profesori)

Tratamentul răgușelii presupune, de regulă, repausul vocal și tratarea cauzei subiacente. În cazul în care răgușeala este determinată de suprasolicitarea vocii, hidratarea abundentă poate fi, de asemenea, de ajutor.  

Răgușeala pe termen lung sau răgușeala care persistă peste trei săptămâni, mai ales atunci când nu este asociată cu o răceală sau gripă, necesită consult medical. Deși pare un simptom banal, răgușeala poate ascunde boli grave, îndeosebi dacă este asociată cu tuse cu sânge, dificultăți de înghițire, senzația de nod în gât, durere la vorbire sau deglutiție, dificultăți de respirație sau pierderea completă a vocii pentru mai mult de câteva zile. În articolul de față discutăm despre principalele cauze ale răgușelii, cum se tratează această problemă și când este necesară vizita la medic, pentru a exclude posibilitatea unei afecțiuni grave.

Cauzele răgușelii

Disfonia este un termen general care caracterizează afectarea vocii și este, uneori, folosit ca sinonim cu răgușeala, cu toate că disfonia cuprinde și alte modificări vocale pe lângă răgușeala obișnuită, inclusiv pierderea vocii. Răgușeala nu este o afecțiune, ci un simptom, asociat cu o serie de diagnostice laringiene.

”Răgușeala este de obicei, primul și cel mai evident simptom al unei afecțiuni laringiene care implică și afectarea corzilor vocale, dar ea poate apare că simptom secundar în anumite afecțiuni ale aparatului respirator, sistemului nervos, endocrin sau în afecțiuni psihice, când laringele și corzile vocale nu prezintă nici o leziune organică.Pe lângă răgușeală, pacientul mai poate prezența o serie de simptome cum ar fi: oboseală vocii, înțepături, arsuri, jenă în gât, tensiune și durere la nivelul gâtului, senzație de lipsa de aer, tușe seacă, iritativa, gust amar sau acru în gură dimineață.”, precizează dr. Ramona Ungureanu, medic specialist ORL pe site-ul cdt-babes.ro

Disfonia este mai frecventă la femeile adulte decât la bărbați, posibil din cauza diferențelor anatomice legate de sex ale mecanismului vocal. În copilărie, însă, disfonia este mai des întâlnită la băieți decât la fete, posibil din cauza suprasolicitării mai frecvente a vocii, care poate determina formarea unor noduli la nivelul corzilor vocale.

La vârstnici, răgușeala este asociată atât cu modificări anatomice și fiziologice care apar în mod natural, cât și cu rate mai mari ale unor afecțiuni laringiene. Cele mai frecvente diagnostice laringiene la vârstnici sunt: polipii, refluxul laringofaringian, disfonie de tensiune musculară, pareza sau paralizia corzilor vocale, insuficiența glotică, leziuni maligne și boli neurologice care afectează laringele.

Răgușeala apare, de regulă, ca urmare a afectării laringelui. Laringele (cunoscut și sub numele de cutie vocală) este o structură aflată în partea anterioară a gâtului, formată din mai multe cartilaje și ligamente de susținere, care adăpostește corzile vocale.Vocea este produsă prin trecerea aerului expirat în sus prin tractul laringian. La nivelul laringelui, aerul expirat face ca pliurile vocale să se deplaseze spre linia mediană a tractului (un proces numit aducție). Corzile vocale nu se închid complet, ci rămân parțial deschise. Deschiderea îngustă dintre pliuri este denumită glotă. Pe măsură ce aerul se mișcă prin glotă, provoacă o distorsiune a particulelor de aer care determină vibrația corzilor vocale. Această mișcare vibratorie este cea care produce fonația sau vocea. În disfonie, există o afectare a capacității de a produce un nivel adecvat de fonație. Aceasta rezultă dintr-o afectare a vibrației corzilor vocale sau a alimentării nervoase a laringelui.

Cele mai frecvente cauze de răgușeală sunt:

  • laringita, care poate fi acută în 42% din cazuri și cronică, în 9,7% din cazuri
  • tumorile laringiene (benigne 10,7 – 31% din cazuri; maligne 2,2 – 3,0%  din cazuri).
  • afecțiunile neurogenice (2,8 – 8,0%)
  • afecțiunile psihogene (2,0 – 2,2%)
  • îmbătrânirea (2%)

Cauzele disfoniei pot fi împărțite în cinci categorii de bază:

1. Cauze neoplazice sau structurale

  • Creșteri anormale ale țesutului cordelor vocale
  • Displazie
  • Chisturi
  • Polipi
  • Noduli
  • Papilomatoză respiratorie recurentă (papilomatoză laringiană): această boală provoacă tumori necanceroase pe căile aeriene.
  • Carcinom

2. Cauze inflamatorii

  • Modificări ale țesutului corzilor vocale ca urmare a inflamației
  • Alergie
  • Infecții (sinuzite, laringită)
  • Reflux gastroesofagian
  • Reflux laringofaringian
  • Fumat
  • Trauma
  • Abuz de voce

3. Cauze neuromusculare

  • Tulburări ale oricăreia dintre componentele sistemului nervos care controlează funcția laringiană.
  • Scleroză multiplă
  • Miastenia gravis
  • Boala Parkinson
  • Disfonie spasmodică
  • Leziuni ale nervilor

4. Boli sistemice asociate

  • Boli sistemice care au manifestări care afectează vocea
  • Acromegalia
  • Amiloidoza
  • Hipotiroidismul
  • Sarcoidoza

5. Alte cauze funcționale

Acestea pot fi asociate cu funcționarea slabă a mușchilor sau stres psihologic, fără anomalii fiziologice corespunzătoare ale laringelui.

  • Suprasolicitarea vocii
  • Factori psihogeni (de exemplu, tulburarea de disociere)
  • Stresul
  • Tensiunea musculară (disfonia de tensiune musculară)
  • Hemoragia corzilor vocale, rezultat al ruperii unui vas de sânge la nivelul laringelui
  • Paralizia corzilor vocale (poate apărea din cauza unei leziuni, a cancerului pulmonar sau tiroidian, a unor infecții, în caz de AVC, scleroză multiplă, Parkinson, etc)

Tipuri de răgușeală

Disfonia poate fi clasificată în două mari tipuri principale, în funcție de patologia de bază:

  • organică
  • funcțională

Distincția dintre aceste clase largi provine din cauza lor. Astfel, disfonia organică rezultă dintr-o modificare fiziologică a unuia dintre subsistemele vorbirii (respirația, anatomia laringiană și/sau alte părți ale tractului vocal sunt afectate). În schimb, disfonia funcțională se referă la răgușeală rezultată din utilizarea vocală excesivă (adică suprasolicitare/abuz de voce).

Disfoniile funcționale pot fi tratate prin terapii vocale directe și indirecte, în timp ce intervențiile chirurgicale sunt recomandate pentru disfoniile cronice, organice.

De ce apare răgușeala persistentă

Răgușeala poate fi asociată unor afecțiuni acute sau cronice, caz în care poate persista o perioadă îndelungată.

Răgușeala determinată de laringita acută, asociată unei afecțiuni virale sau bacteriene, durează, de regulă, câteva zile. Laringita determinată de diferiți agenți patogeni se rezolvă de la sine, în maxim 3 săptămâni

Răgușeala persistentă poate fi determinată de:

  • Laringită cronică, asociată cu fumatul, boala de reflux gastroesofagian,
  • Neoplasm laringian,  care poate fi premalign (displazie) sau maligm (carcinom cu celule scuamoase)
  • Traumatism (iatrogen, determinat de chirurgie, intubare sau accidental)
  • Endocrin (hipotiroidism, hipogonadism)
  • Hematologic (amiloidoză)
  • Agenți medicamentoși (corticosteroizi inhalatori)
  • Disfonie funcțională
  • Psihogen
  • Suprasolicitarea vocii

Una dintre cele mai frecvente cauze de răgușeală persistentă este laringita cronică.

Simptomele comune ale laringitei cronice includ, pe lângă răgușeală:

  • dureri în gât, iritare la nivelul gâtului
  • tuse uscată
  • febră
  • ganglioni limfatici umflați
  • dificultăți la înghițire
  • pierderea vocii

O varietate de factori pot cauza laringită cronică.

Fumatul pe termen lung poate irita corzile vocale și poate determina răgușeala persistentă. Răgușeala apare frecvent la persoanele fumătoare, care pot suferi de laringită cronică, bronșită cronică sau BPOC, ce pot modifică vocea, atât din cauza afectării corzilor vocale, cât și a acumulării de secreții. Fumatul poate provoca modificări permanente ale corzilor vocale, precum umflături, care scad tonul vocii și pot bloca căile respiratorii în cazuri severe. Cel mai important, fumatul crește riscul de a dezvolta cancer la gât. Fumătorii care dezvoltă răgușeală persistentă ar trebui să consulte imediat un specialist ORL.

Refluxul gastroesofagian face ca acidul din stomac să se miște în sus către esofag, ceea ce poate irita, de asemenea, gâtul. Dacă acidul din stomac călătorește în esofag și se revarsă în gât sau în caseta vocală, peste vorba de reflux laringofaringian.

Expunerea excesivă la substanțe chimice toxice poate duce, de asemenea, la laringită cronică.

Alte afecțiuni care pot fi asociate sau pot duce la laringită cronică includ:

  • bronşita
  • alergiile
  • polipii sau chisturile corzilor vocale
  • pneumonia

Răgușeala persistentă poate fi îngrijorătoare, pentru că este uneori rezultatul unor leziuni ale corzilor vocale, care pot fi de natură benignă sau malignă.

Leziunile non-canceroase ale corzilor vocale  sunt reprezentate de noduli, polipi și chisturi și se dezvoltă, de obicei, după traumatisme prelungite ale corzilor vocale, din cauza suprasolicitării vocii.

Leziunile precanceroase sau canceroase de pe corzile vocale pot provoca, de asemenea, modificări ale vocii. În cazul în care răgușeala durează mai mult de patru săptămâni sau dacă există un risc mai mare de a dezvolta cancer la gât (de exemplu la fumători), este recomandat un consul ORL.

Bolile sau tulburările neurologice pot determina, de asemenea, răgușeala pe termen lung. Un accident vascular cerebral poate afecta major vocea, iar unele boli precum Parkinson sau scleroza multiplă pot determina, de asemenea, răgușeală și alte modificări vocale. O tulburare rară numită disfonie spasmodică poate crea, de asemenea, răgușeală, la fel ca și paralizia unei corzi vocale, determinată de o intervenție chirurgicală, o infecție virală sau o rănire.

La persoanele vârstnice apare atrofia corzilor vocale. Acestea devin mai subțiri (scăderea volumului) și dislocate (scăderea tonului). Ca atare, răgușeala este mai frecventă la vârstnici, fiind asociată, uneori, cu o voce slabă.  

Alți factori care pot determina răgușeală persistentă sunt alergiile, problemele tiroidiene și traumatismele casetei vocale.

Tuse și răgușeală

O serie de condiții pot fi asociate cu tuse și răgușeală, de la cele mai banale cum este o simplă răceală până la afecțiuni severe, cum este cancerul laringian.

Așa cum am văzut, laringita are ca simptom principal răgușeala, care este determinată de iritația și inflamația laringelui. Dar acest proces inflamator se poate extinde și la alte zone ale tractului respirator, provocând tuse, adesea uscată. În cazul bronșitelor, acumularea de mucus pe tractul respirator poate duce la modificări ale vocii, asociate și cu tuse cu expectorație. În cazul fumătorilor pe termen lung, răgușeala și tusea sunt simptome frecvente. Fumul irită corzile vocale putând duce la răgușeală cronică și, pe de altă parte, fumatul de lungă durată este un factor de risc pentru apariția bronșitei cronice și BPOC, care au ca simptom important tusea, productivă sau uscată.

În cazul în care o persoană are răgușeală persistentă și tuse pe termen lung, mai mult de trei săptămâni, este necesar să se adreseze medicului, mai ales dacă apar și alte simptome precum:

  • Dificultăți de respirație
  • Durere la înghițire și în timpul vorbitului
  • Sânge în sputa sau tuse care
  • Tuse cu sânge
  • Senzație permanentă de nod în gât
  • Pierderea vocii pentru mai multe zile

Răgușeala la copii

Răgușeala apare relativ  des la copii, mai ales din cauza suprasolicitării vocii. Prevalența generală a disfoniei la copii variază între 3,9% – 23,4%, cel mai frecvent afectând copiii cu vârste cuprinse între 8 și 14 ani.

Cauzele cele mai frecvente ale răgușelii la copii sunt:

  • Infecțiile virale ale tractului respirator (răceala, gripa, crupul laringian etc)
  • Alergiile sezoniere
  • Utilizarea excesivă a vocii, de exemplu atunci când participă la diverse evenimente sportive sau chiar în viața de zi cu zi, din cauza strigătelor și vorbitului cu ton ridicat
răgușeala

Suprasolicitarea vocii poate provoca inflamații temporare la nivelul corzilor vocale ale copiilor, inflamații ce interferează cu capacitatea corzilor vocale de a vibra normal, provocând răgușeală.

Când răgușeala, slăbiciunea vocală sau o altă problemă vocală continuă pentru câteva săptămâni sau mai mult, poate fi vorba de o afecțiune cronică.

Copiii cu răgușeală cronică au frecvent leziuni benigne (necanceroase) pe una sau ambele corzi vocale. Aceste leziuni pot împiedica deschiderea și închiderea corectă a corzilor vocale și vibrația normală a acestora, astfel încât apare disfonia.

Există mai multe tipuri de leziuni benigne ale corzilor vocale. Chisturile corzilor vocale, de exemplu, sunt excrescențe pline de lichid care se formează de obicei sub corzile vocale înainte de nașterea copilului. Nodulii și polipii, la fel ca calusurile și veziculele, apar pe suprafața corzilor vocale ca urmare a suprautilizarii vocii.

Leziunile repetate ale corzilor vocale din cauza strigătului sau a vorbitului în exces provoacă inflamație. Țesuturile inflamate se pot rigidiza și pot forma excrescențe.

Unii copii dezvoltă răgușeală după ce au fost intubați în timpul unei intervenții chirurgicale, ceea ce poate provoca cicatrici ale corzilor vocale.

Chirurgia la nivelul gâtului sau pieptului poate afecta, de asemenea, nervii laringelui, împiedicând parțial sau complet mișcarea normală a corzilor vocale și afectând capacitatea copilului de a vorbi. Această afecțiune este cunoscută sub denumirea de pareză sau paralizie a corzilor vocale.
Copiii care au afecțiuni neuromusculare, cum ar fi distrofia musculară sau paralizia cerebrală, pot prezenta spasme ale corzilor vocale care pot face ca vocea să sune slab.

Boala de reflux gastroesofagian poate fi o altă cauză pentru răgușeală, dar apare mai frecvent la adulți decât la copii. irita laringele, provocând răgușeală.

Copiii care suferă de apnee în somn, care provoacă sforăit și oprirea respirației în timpul nopții, pot avea, de asemenea, o voce răgușită ca urmare a respirației bucale, ce determină uscarea corzilor vocale și poate provoca inflamații.

Cauzele mai puțin frecvente de răgușeală la copii includ papilomatoza respiratorie recurentă (o infecție virală a corzilor vocale cauzată de papilomavirusul uman) sau, în cazuri extrem de rare, anumite tumori maligne.

În cazul unei răgușeli persistente, care durează mai mult de două săptămâni este indicată vizita la medic, mai ales dacă apar dificultăți de respirație sau probleme la înghițire. De asemenea, este recomandat consultul medical dacă un copil are simptome de inflamare a corzilor vocale, precum:

  • Tuse lătrătoare, seacă
  • Durere în gât
  • Febră
  • Dificultăți la înghițire
  • Voce slabă sau incapacitatea de a folosi vocea timp de câteva zile

Uneori, modificarea vocii poate să apară și la copiii foarte mici, fie că plânsul este foarte slab, fie este aspru sau răgușit. În astfel de cazuri este necesară o evaluare pediatrică, pentru că poate fi vorba de laringomalacie, o afecțiune care apare imediat după naștere sau la puțină vreme după aceea. Aceasta este cauzată de insuficienta dezvoltare  a musculaturii laringiene și se rezolvă, de regulă, de la sine, înainte de împlinirea vârstei de doi ani. În general, copilul cu laringomalacie trebuie monitorizat îndeaproape, pentru a observa modul în care respiră, iar, dacă apar complicații, poate fi necesară o intervenție chirurgicală.

Tratament pentru răgușeală

Pentru a stabili tipul de tratament în cazul răgușelii, este necesară diagnosticarea cauzei acesteia. În acest sens, este indicat consultul unui medic ORL, care va realiza inițial o anamneză și un examen fizic.

”Pentru diagnosticarea cauzelor care au dus la apariția disfoniei este necesară o anamneză minuțioasă privind mediul de lucru (fum, noxe), profesia pacientului (solist vocal, profesor), a modului de început al simptomului (brusc sau gradual), dar și de o examinare vizuală atentă a laringelui, ce se realizează în timpul consultului ORL sau prin investigații imagistice (RMN, CT). Pentru diagnosticarea afecțiunii care a dus la pierderea vocii, analizele de laborator nu sunt cele mai importante. Doar în cazul unei infecții, exudatul faringian poate fi util pentru identificarea agentului infecțios și stabilirea tratamentului antibiotic sau antimicotic.”, arată dr. Mădălina Baciu, medic primar ORL pe site-ul medlife.ro, precizând totodată importanța investigațiilor endoscopice, respective laringoscopia indirectă, fibroscopia laringiană și stroboscopia laringiană.

 Medicul va examina partea din spate a gâtului cu ajutorul unui laringoscop. În cazul în care există motive de îngrijorare, specialistul poate recomanda investigații suplimentare, precum:

  • o cultură din exsudat, pentru a identifica tipul de agent patogen, în cazul unei infecții bacteriene, precum și a determina la ce gen de antibiotice este sensibil
  • radiografii ale gâtului
  • scanare CT
  • hemoleucogramă
  • RMN
  • Biopsie

În funcție de diagnosticul asociat și severitatea răgușelii, există diverse metode de tratament care pot fi sugerate pacientului.

Acestea pot fi împărțite în trei tipuri principale:

  • tratamente medicamentoase
  • terapie vocală
  • tratamente chirurgicale

Uneori, pentru anumite tipuri de răgușeală, poate fi utilizată o combinație de abordări terapeutice.

În cazul în care răgușeala este determinată de o infecție virală sau bacteriană, aceasta se va rezolva odată ce se vindecă afecțiunea subiacentă. În cazul infecțiilor bacteriene, medicul poate recomanda tratamentul cu antibiotice. În cazul inflamațiilor, pot fi administrați corticosteroizi.

În cazul răgușelii determinate de laringita acută, principalele măsuri terapeutice constau în repausul vocal, hidratare și îngrijirea generală destinată ameliorării simptomelor,  care poate include administrarea de antitermice sau antiinflamatoare nesteroidiene, pastile de supt sau sprayuri pentru calmarea durerii în gât, antitusive dacă este cazul. De obicei, nu sunt necesare antibiotice, decât în cazul unei infecții bacteriene și la recomandarea medicului. iar medicul dumneavoastră primar poate gestiona acest lucru.

Dacă răgușeala persistă mai mult de trei săptămâni este recomandată consultarea unui  specialist ORL.

În cazul răgușelii determinate de leziuni non-canceroase ale corzilor vocale (noduli, polipi, chisturi), este indicată terapia vocală, învățarea tehnicii corecte de utilizare a vocii, evitarea suprasolicitării vocii,  hidratare adecvată și, uneori, intervenții chirurgicale. O intervenție chirurgicală poate fi recomandată și dacă disfonia este determinată de paralizia unei corzi vocale.

Dacă răgușeala este determinată de leziuni precanceroase sau canceroase este necesară intervenția chirurgicală pentru a diagnostica și trata aceste leziuni, urmată uneori de radioterapie sau chimioterapie.

”Pentru cei care au suferit o intervenție chirurgicală la nivelul corzilor vocale, este recomandat că în postoperator să apeleze la serviciile de foniatrie și la medicului specialist în foniatrie pentru tratamentul de recuperare foniatrica.”, subliniază dr. Ungureanu

Răgușeala cauzată de boli sau tulburări neurologice poate necesita o serie de măsuri terapeutice, în funcție de modul în care sunt afectate corzile vocale. Uneori, este necesară mărirea corzilor vocale. Pentru pacienții cu boala Parkinson, tehnicile speciale de voce pot ajuta, dar evaluarea este, de asemenea, foarte importantă. Vorbirea murmurată (numită disartrie) după un accident vascular cerebral sau dintr-o tulburare neurologică degenerativă poate fi abordată prin terapie logopedică sau cu ajutorul unor dispozitive de comunicare.

Un tratament medical special presupune utilizarea toxinei botulinice. Botoxul este un tratament cheie pentru tulburările de voce, cum ar fi disfonia spasmodică. Toxina acționează prin blocarea eliberării de acetilcolină la nivelul mușchiului tiro-aritenoid. Deși utilizarea injecțiilor cu toxină botulină este considerată relativ sigură, unii pacienți au raportat probleme la înghițire și afectarea calității vocii, ca efect secundar al injecțiilor

Tratamentul pentru atrofia corzilor vocale care determină răgușeala mai ales la persoanele vârstnice include terapia vocală și, uneori, injectarea corzilor vocale cu anumite substanțe.

În cazul hemoragiei corzilor vocale, tratamentul include, de obicei, repausul vocii și evitarea medicației anticoagulante. Intervenția chirurgicală este rareori necesară.  

În cazul în care răgușeala este determinată de boala de reflux gastroesofagian, pot fi recomandate o serie de tratamente, inclusiv administrarea de antiacide și inhibitori ai pompei de protoni.

Repausul vocal este principala măsură terapeutică în cazul suprasolicitării vocii, dar și a hemoragiei corzilor vocale.

Terapia vocală este utilizată, în principal, cu pacienții care prezintă răgușeală din cauza suprasolicitării vocale. Laringologii recomandă acest tip de tratament și pacienților care au o tulburare organică a vocii, de exemplu răgușeala determinată de nodulii corzilor vocale, chisturile sau polipii, precum și pentru a trata disfonia funcțională.

 Terapii indirecte pentru gestionarea răgușelii

Terapiile indirecte iau în considerare factorii externi care pot influența producția vocală. Acestea presupun utilizarea practicilor de igienă vocală, precum și prevenirea comportamentelor vocale dăunătoare. Igiena vocală include:

  • hidratarea adecvată a corzilor vocale
  • monitorizarea utilizării vocii
  • repausul vocal
  • evitarea abuzului vocal (de exemplu, țipete, dregerea vocii)
  • evitarea fumatului și a altor factori care pot afecta vocea (cofeina, alcoolul, care usucă gâtul și pot agrava răgușeala)
  • pregătirea (încălzirea) vocii înainte de activitățile vocale intense, pentru a îmbunătăți tensiunea musculară și pentru a reduce riscul de lezare a laringelui
  • utilizarea unui umidificatorpentru a crește gradul de umiditate în interior și a evita uscăciunea mucoaselor
  • eliminarea alergenilor din mediu, dat fiind că alergiile pot agrava sau chiar declanșa răgușeala

Practicile de igienă vocală trebuie asociate cu alte terapii, pentru a fi eficiente în tratarea disfoniei.

Spray pentru răgușeala la copii

Răgușeala la copii se tratează în funcție de cauza determinantă. Majoritatea cazurilor de răgușeală infantilă sunt determinate de infecții virale sau de folosirea în exces a vocii. În cazul în care răgușeala este urmarea laringitei, a unei răceli sau a altui tip de infecție, pe lângă tratamentul destinat ameliorării simptomelor afecțiunii, pot fi folosite sprayuri calmante, cu efecte antiinflamatorii. Acestea pot contribui la diminuarea umflăturilor la nivelul corzilor vocale, ameliorând, într-o anumită măsură, răgușeala. Un astfel de spray este Tantum Verde,  care este un spray cu efecte antiinflamatoare și analgezice, indicat în tratamentul afecțiunilor inflamatorii ale mucoasei oro-faringiene. Tantum Verde are ca substanță activă benzidamina și este indicat în tratamentul unor afecțiuni medicale precum faringita și laringita.

Administrarea acestui spray se face astfel:

  • Copii între 6-12 ani: 4 pulverizări de 2-6 ori pe zi
  • Copii sub 6 ani: o pulverizare pentru fiecare 4 kg de greutate corporală, până la doza maximă recomandată, echivalentă cu 4 pulverizări de 2-6 ori pe zi

Unele sprayuri funcționează prin formarea unui film osmotic ce curăță gâtul, drenând toți contraminanții prezenți la acest nivel, precum bacterii, virusuri, particule de praf, celule moarte. Un astfel de spray este Rinosun Spray destinat copiilor peste 3 ani. Prin efectul său de curățare a gâtului ajută la ameliorarea durerilor în gât, îndepărtarea reziduurilor și poate avea efecte benefice pentru voce, diminuând răgușeala. Laringo Spray este, de asemenea, un spray cu efecte antimicrobiene, cu o compoziție naturală, pe bază de tinctură de gălbenele și propolis, care reduce inflamația în cazurile de laringită. Acesta este recomandat copiilor mai mari, în vârstă de peste 12 ani.

Aerosoli pentru răgușeală

În cazul laringitei pot fi recomandați, uneori, aerosoli, deși nu este o practică uzuală. Folosirea aerosolilor vizează diminuarea inflamației, ceea ce poate avea ca efect și ameliorarea răgușelii.  Aerosolii sunt utilizați mai ales în practica pediatrică, pentru o administrare mai facilă și mai eficientă a anumitor medicamente.

răgușeala

În laringita persistentă pot fi recomandați corticosteroizi, precum dexometazona, care este administrată în cazul unor laringite acute alergice sau inflamatorii, precum și în cazul altor afecțiuni ale aparatului respirator. Cu toate acestea, medicii recomandă evitarea cortiocosteroizilor în cazurile afecțiunilor obișnuite și utilizarea lor doar cu recomandare, în formele mai severe ale afecțiunilor. În plus, dexametazona este folosită actualmente mai frecvent prin injectare intramusculară și intravenoasă, nefiind destinată utilizării în nebulizator. Un alt corticosteroid, propionatul de fluticazonă poate fi folosit pentru aerosoli, dar se găsește destul de rar și este folosit mai ales pentru reducerea inflamației în cazurile de astm. În formele foarte severe de laringită și doar sub supraveghere medicală se poate folosi adrenalina sub formă de aerosoli. Totuși, adrenalina nu este o soluție uzuală și trebuie administrată cu multă precauție, pentru că efectele ei pot fi serioase (constricție severă a căilor respiratorii, spasm și chiar insuficiență respiratorie acută).

Surse: