respiră ușor

Respiră ușor: cum descurcă știința misterele alergiilor de sezon

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


O persoană care respiră ușor are energie, poftă de viață, este mai limpede la minte, mai rezistentă la boli și mai calmă. Acestea sunt doar câteva dintre beneficiile unei respirații sănătoase. Totuși, pentru ca respirația să se desfășoare la parametri optimi, este nevoie de plămâni sănătoși, o bună igienă respiratorie și, nu în ultimul rând, condiții de mediu adecvate. O atmosferă încărcată, prezența poluanților, uscăciunea aerului și alte condiții improprii îngreunează respirația și pot îmbolnăvi aparatul respirator. 

Un alt factor care afectează semnificativ respirația sunt alergiile senzoniere. Deși nu sunt la fel de grave ca alte boli respiratorii, alergiile pot fi extrem de neplăcute. O persoană alergică nu respiră ușor din simplul motiv că are un sistem imunitar hiperactiv, ce declanșează o serie de reacții (congestie nazală, rinoree, inflamație, mâncărimi) în prezența unor substanțe în mod normal inofensive. Pentru a proteja organimsul de aceste particule, numite alergeni, sistemul imunitar produce modificări la nivelul căilor aeriene, care afectează respirația. În rândurile care urmează, veți descoperi care sunt mecanismele secrete ale alergiilor sezoniere și cum explică oamenii de știință de ce unele persoane nu respiră ușor când aerul este invadat de polenul diferitelor plante, în special primăvara și toamna.

De ce persoanele cu alergie nu respiră ușor

Polenul diferitelor plante este responsabil de declanșarea alergiilor sezoniere și de problemele respiratorii pe care persoanele alergice le au în diferite perioade ale anului. Polenizarea se desfășoară în etape, iar o persoană poate avea alergie la un singur tip de polen sau la mai multe tipuri.
”Alergiile sezoniere, ca și alte tipuri de alergii, se dezvoltă atunci când sistemul imunitar al organismului reacționează exagerat la ceva din mediu, de obicei în timpul primăverii, verii sau toamnei, când anumite plante polenizează.”, se specifică pe site-ul Asociației Americane de Alergii, Astm și Imunologie.

Astfel, polenizarea copacilor începe cel mai devreme, urmată de polenizarea ierbii și a diferitelor plante de grădină, mai târziu, primăvara și vara și de ambrozie la sfârșitul verii și toamna. Temperaturile blânde în timpul iernii pot determina plantele să polenizeze mai  devreme. O primăvară ploioasă poate promova, de asemenea, creșterea rapidă a plantelor și poate duce la o creștere a mucegaiului, făcând ca simptomele alergiilor sezoniere să dureze până în toamnă.

Alergiile sezoniere sunt alergii cu manifestare la nivelul căilor respiratorii, tocmai de aceea persoanele cu astfel de alergii nu respiră ușor în perioadele de polenizare.

”Alergiile prin manifestare la nivelul cailor respiratorii mai pot fi denumite și alergii sezoniere, principalul loc de încadrare al alergiilor de primăvară, în care agentul patogen sau mai precis agentul care va declanșa alergia de primăvară are ca loc de acces în organism, căile respiratorii. În cazul acestor alergii se vor regăși polenul, florile și semințele mai multor plante și flori și care au că si sezon de înflorire ori de dezvoltare: sezonul de primăvară, vara în mod deosebit. ”, specifică dr. Antonius Adriana, pe sfatulmedicului.ro

Când o persoană alergică inspiră polenul din aer, acesta rămâne prins în căile lor nazale, aderând la membranele mucoase, provocând inflamații și iritații la nivelul nasului și ochilor. În felul acesta, se declanșează reacțiile specifice alergiilor sezoniere. Pentru cei care suferă de reacții mai ample, respirația este afectată pe termen lung și pot dezvolta astm.

Simptomele comune ale alergiei sezoniere includ:

  • Congestie nazală
  • Strănut
  • Mâncărimi de ochi, nas și gât
  • Secreții nazale apoase
  • Lăcrimarea și înroșirea ochilor
  • Picurare nazală (drenaj în gât)

Simptome mai puțin frecvente pot fi:

  • Stare de oboseală
  • Dificultăți de respirație
  • Wheezing (respirație șuierătoare)
  • Tuse

Aceste simptome sunt cele din cauza cărora o persoană nu respiră ușor în timpul perioadelor de polenizare, iar dificultățile de respirație pot fi mai ample în anumite perioade, ținând cont de următorii factori, conform American College of Allergy, Asthma & Immunology:

  • polenul de copac, iarbă și ambrozie se dezvoltă în timpul nopților răcoroase și zilelor calde.
  • mucegaiurile cresc rapid la căldură și umiditate ridicată
  • nivelurile de polen tind să ajungă la vârf în orele dimineții
  • ploaia spală polenul, dar cantitatea de polen poate crește după precipitații.
  • într-o zi fără vânt, alergenii din aer sunt legați la pământ (de aceea o persoană alergică poate constata că respiră ușor în astfel de zile)
  • când ziua este vântoasă și caldă, cantitatea de polen crește și majoritatea persoanelor cu alergii sezoniere nu respiră ușor în astfel de perioade

La unele persoane, alergiile sezoniere pot fi asociate cu astmul, astfel încât nu este doar problema că nu respiră ușor, ci se pot declanșa crize de astm severe dacă sunt expuse la polen.

Simptomele alergiilor sezoniere sunt asemănătoare cu ale unei răceli, dar diferența constă în durata reacțiilor.

”Simptomele ușoare sunt foarte asemănătoare cu cele ale unei simple răceli, motiv pentru care se pot confundă cu această. Dacă o viroză banală durează între 5-7 zile, o alergie respiratorie poate să treneze de la câteva săptămâni la câteva luni, iar acesta ar trebui să fie un indicator important al unei posibile cauze alergice.”, explică dr. Luminița Cernescu, asistent universitar alergologie și imunologie, pe site-ul reginamaria.ro

respiră ușor

Care este mecanismul alergiilor sezoniere

Simptomele alergiilor sezoniere sunt mai mult decât simple neplăceri; ele reprezintă un proces biologic în care sistemul imunitar identifică eronat substanțele inofensive precum polenul ca amenințări severe. Pentru a înțelege mai bine știința din spatele alergiilor și de ce o persoană alergică nu respiră ușor primăvara sau toamna, este necesar să cunoaștem câteva aspecte despre sistemul imunitar.   Scopul sistemului imunitar este de a apăra organismul de agenții patogeni invadatori, precum bacteriile, virusurile sau fungii.

”Sistemul imunitar, sistemul care se ocupă de apărarea organismului uman va reacționa prin măsuri specifice la orice stimul care este identificat că fiind un agresor. Însă această reacție poate să aibă loc uneori la stimuli care nu sunt în mod uzual catalogați că fiind agenți dăunători.”, subliniază dr. Antonius.

Sistemul imunitar este alcătuit dintr-o rețea complexă de celule și organe care protejează organismul de infecții. Organele implicate în activitatea sistemului imunitar se numesc organe limfoide. Acestea asigură creșterea, dezvoltarea și eliberarea de limfocite (un tip de globule albe).

Vasele de sânge și vasele limfatice sunt părți importante ale organelor limfoide. Ele transportă limfocitele către și dinspre diferite zone ale corpului. Fiecare organ limfoid joacă un rol în producerea și activarea limfocitelor. Organele limfoide includ:

  • Adenoide (două glande situate în partea din spate a căilor nazale)
  • Apendice (un mic tub  conectat la intestinul gros)
  • Vasele de sânge (arterele, venele și capilarele)
  • Măduva osoasă
  • Ganglioni limfatici (localizați în tot corpul și care se conectează prin vasele limfatice)
  • Vasele limfatice (o rețea de canale în întregul corp care transportă limfocitele)
  • Placile Peyer (țesut limfoid din intestinul subțire)
  • Splina
  • Timusul (o glandă situată retrosternal, cu rol de epiteliu secretor și organ limfatic)
  • Amigdale (două mase de țesut limfatic de formă ovală, din partea din spate a gâtului)

Un rol foarte important în declanșarea alergiilor îl au celulele de memorie imunitare.

Celulele de memorie sunt celule imunitare specializate, care își ”amintesc” contactele anterioare cu un agent patogen, cum ar fi un virus sau o bacterie sau cu o anumită substanță din structura acestora. Celulele de memorie stimulează rapid un răspuns imunitar robust pentru a elimina invadatorul atunci când organismul reîntâlnește aceeași substanță. Acesta este modul în care funcționează vaccinurile – stimulând producția de celule de memorie care recunosc și luptă împotriva agenților patogeni specifici.

Cu toate acestea, în cazul alergiilor, celulele de memorie au, mai degrabă, efecte negative.  Ele pot dobândi sensibilitate la substanțe inofensive și pot declanșa o reacție alergică când intră în contact cu acestea. De exemplu, o persoană expusă la proteine ​​de arahide poate dezvolta celule de memorie care recunosc și răspund la arahide ca și cum ar fi un invadator. Când sunt expuse din nou la alune, aceste celule de memorie eliberează substanțe chimice care provoacă simptome precum urticarie, inflamație și dificultăți respiratorii.

Particulele care stimulează reacția imunitară în cazul alergiilor sezoniere sunt reprezentate de polen.

„Majoritatea oamenilor nu au un răspuns imun la polen, dar la unele persoane, sistemul imunitar consideră polenul ca fiind străin și periculos și îl tratează ca pe un agent patogen sau ca pe o infecție”, spune dr. Christina Price, MD, alergolog și imunolog la Yale Medicine.

Celulele de memorie care intră în contact cu un anumit tip de polen, perceput de sistemul imunitar ca o substanță periculoasă, se vor activa la contactul următor cu același tip de polen, eliberând substanțele chimice care determină reacțiile tipice alergiilor sezoniere: strănut, congestie nazală, înroșirea și lăcrimarea ochilor, mâncărime a mucoaselor, rinoree.

La nivel microscopic, celulele de memorie din alergii sunt reprezentate, în primul rând, de un tip specific de celulă numit limfocitul B. Aceste celule joacă un rol crucial în răspunsul imunitar, prin recunoașterea și reamintirea anumitor alergeni pe care organismul i-a întâlnit înainte. Când un alergen intră din nou în organism, limfocitele B produc rapid anticorpi, pentru a neutraliza și elimina amenințarea, rezultând o reacție alergică.

Anticorpii produși de limfocitele B sunt reprezenați de imunoglobulina E (IgE). Fiecare anticorp IgE poate fi foarte specific, reacționand impotriva anumitor tipuri de polen. Cu alte cuvinte, o persoană poate fi alergică la un tip de polen, dar nu la altul.

Formarea celulelor B de memorie, producătoare de IgE, este un proces denumit, în mod obișnuit, sensibilizare alergică. Sensibilizarea poate duce la o stare crescută de reactivitate alergică, astfel încât expunerea ulterioară la cantități oricât de  mici de alergen poate declanșa un răspuns imun disproporționat.

Mai mult decât atât, cercetările au arătat că celulele B de memorie sunt longevive, astfel încât reacțiile alergice pot persista de-a lungul multor ani sau chiar de-a lungul vieții, îngreunând, pe termen lung, strategiile terapeutice anti-alergice.  

Când intră în contact cu alergeni, anticorpii IgE îi recunosc și se leagă de aceștia, declanșând o reacție în lanț. Acești anticorpi se atașează, de asemenea, de mastocite și bazofile, care sunt tipuri de celule imunitare găsite în țesuturile corpului.

Mastocitele sunt celule foarte specializate care se găsesc la nivelul mucoasei și țesuturilor epiteliale, în vecinătatea vaselor de sânge mici și a venulelor postcapilare, unde sunt plasate pentru a se proteja împotriva agenților patogeni invadatori. Odată ce anticorpii IgE s-au legat de aceste celule, mastocitele sunt activate și eliberează o varietate de semnale chimice și mediatori inflamatori, inclusiv histamină, prostaglandine și leucotriene.

Legarea IgE la nivelul mastocitelor determină un proces denumit degranulare, care are loc în câteva secunde, eliberând o varietate de mediatori inflamatori preformați. Printre acestea se numără histamina – o amină vasoactivă de scurtă durată care provoacă o creștere imediată a fluxului sanguin local și a permeabilității vaselor – și enzime precum chimaza mastocitară, triptaza și serin esterazele. Aceste enzime pot activa, la rândul lor, metaloproteinazele matriceale, care descompun proteinele matricei tisulare, provocând distrugerea țesuturilor. Cantități mari de factor de necroză tumorală (TNF)-α sunt, de asemenea, eliberate de mastocite după activare. TNF-α activează celulele endoteliale, determinând o expresie crescută a moleculelor de adeziune, ceea ce favorizează afluxul de leucocite și limfocite inflamatorii în țesuturi.

”Mediatorii „pre-formați” stimulează terminațiile nervoase, determinând senzația de mâncărime, cresc permeabilitatea vasculară și produc vasodilatație la nivel conjunctival. Consecința acestor mecanisme este apariția hiperemiei conjuctivale (ochi roșu, lacrimos, umflat). Mediatorii „nou-formați” accentuează și mențin simptomatologia de mai sus prin mecanisme de acțiune asemănătoare. Dacă primul tip de răspuns imun apare doar in reacțiile alergice, cel de-al doilea poate fi declanșat și de leziuni locale (infecții bacteriene, traumatisme, postoperator).”, explică dr. Tatiana Saltas Dabija, medic primar oftalmologie pe site-ul cdt-babes.ro

Histamina face ca vasele de sânge să se dilate și să devină mai poroase, permițând altor celule și molecule inflamatorii să intre în țesutul afectat. Acest lucru poate provoca umflare, roșeață și căldură în jurul zonei în care alergenul a intrat în contact cu corpul. De asemenea, histamina poate îngreuna respirația, determinând contracția mușchilor din căile respiratorii.

Alte substanțe inflamatorii, cum ar fi prostaglandinele și leucotrienele, pot provoca durere, umflături și inflamații în țesuturile corpului și pot afecta, de asemenea, mușchii căilor respiratorii, ducând la simptome respiratorii.

respiră ușor

Eliberarea diverselor semnale chimice și mediatorilor inflamatori de către mastocite și bazofile are ca rezultat simptomele clasice ale unei reacții alergice, inclusiv mâncărime, urticarie, curgerea nasului, mâncărimea și înroșirea ochilor, dificultăți de respirație.Hormonii, stresul, fumul, parfumul sau iritantii de mediu pot juca, de asemenea, un rol in dezvoltarea sau severitatea alergiilor.

Tratează alergiile și respiră ușor

La ora actuală, cel mai frecvent tratament pentru alergii este evitarea totală a alergenului sau administrarea de antihistaminice pentru a atenua simptomele. Alergiile sezoniere sunt tratate într-o varietate de moduri. Cel mai adesea, antihistaminicele eliberate fără prescripție medicală sau pe bază de rețetă ajută la suprimarea răspunsului imunitar al organismului, oferind ameliorarea simptomelor.

Antihistaminicele pot ajuta la ameliorarea strănutului, a mâncărimii, a rinoreei și a iritării ochilor. Exemple de antihistaminice orale includ cetirizina (Zyrtec), fexofenadina (Allegra și loratadina (Claritin, Alavert).

Decongestionantele pot fi folosite pentru a ameliora congestia. Medicamentele pentru tuse fără prescripție medicală sunt, de asemenea, recomandate.

Pentru persoanele care au nevoie de o ușurare suplimentară, spray-urile pentru nas cu antihistaminice sau steroidiene pot fi prescrise de către medic. Acestea ajută la calmarea răspunsului imunitar al organismului la alergenii sezonieri din aer. Exemplele includ propionat de fluticazonă (Flonase), budesonida (Rhinocort) și triamcinolona (Nasacort 24 de ore).

Spray-ul nazal cu cromolyn sodiu poate ușura simptomele alergiei prin blocarea eliberării agenților sistemului imunitar care provoacă simptome. Funcționează cel mai bine dacă tratamentul este început înainte de expunerea la alergeni. Este considerat un tratament foarte sigur, dar, de obicei, trebuie utilizat de 4 până la 6 ori pe zi.

Decongestionantele orale, cum ar fi pseudoefedrina (Sudafed) pot oferi o ușurare temporară a înfundarii nazale.

Unele medicamente pentru alergii combină un antihistaminic cu un decongestionant. Exemplele includ cetirizină-pseudoefedrina (Zyrtec-D 12 ore), fexofenadină-pseudoefedrina (Allegra-D 12 ore alergie și congestie) și loratadină-pseudoefedrină (Claritin-D).

Clătirea căilor nazale cu soluție salină (irigare nazală) este o modalitate rapidă, ieftină și eficientă de a ameliora congestia nazală. Clătirea elimină direct mucusul și alergenii din nas.

Soluțiile saline pot fi achiziționate gata preparate sau sub formă de kituri de distilat ori pot fi preparate la domiciliu,  folosind 1 litru de apă, 7,5 mililitri de sare (o linguriță și jumătate) și 1 linguriță de bicarbonat de sodiu.

Cu toate acestea, tratamentele actuale nu abordează cauza de bază a reacției alergice. Cercetătorii caută în prezent modalități de a „reforma” celulele de memorie, pentru a recunoaște substanțele inofensive ca neamenințătoare.

Există mai multe tratamente pentru alergii, disponibile astăzi.

Imunoterapia este o abordare promițătoare pentru tratarea alergiilor, implicând expunerea organismului la cantități mici de alergen pentru o perioadă de timp, în scopul de a desensibiliza sistemul imunitar.

”Singura măsură terapeutică care se adresează cauzei și care poate modifică evoluția naturală a bolii, este reprezentată de imunoterapia specifică sau așa-zisul tratament de desensibilizare. Acest tip de terapie este foarte asemănătoare vaccinarilor obișnuite și constă în administrarea unor doze de alergen la intervale de timp bine stabilite pe perioade de 3-5 ani, în vederea redobândirii toleranței imune. Deși pare un tratament de lungă durata, ceea ce poate fi uneori descurajator pentru unii pacienți, rezultatele nu întârzie să apară, înregistrându-se o îmbunătățire a tabloului clinic chiar din următorul sezon polinic.”, subliniază dr. Cernescu.

Imunoterapia se administrează sub formă de injecții sau mini-drajeruri sublinguale. Prima variantă implică injectarea unei cantități mici de alergen sub piele. Doza este apoi crescută treptat, timp de câteva luni. Imunoterapia sublinguală presupune plasarea sub limbă a unei tablete care conține alergenul. Cantitatea de alergen este, de asemenea, crescută constant în timp.

Injecțiile pentru alergii, sau imunoterapia cu alergeni, pot fi foarte utile, nu numai pentru că vă ajută cu simptomele, dar modifică boala în mod structural și vă face mai puțin alergici.”, subliniază dr. Richard Weber, alergolog.

O altă alternativă este reprezentată de medicamente care adresează celulele imune specifice și moleculele implicate în reacțiile alergice. Anticorpii monoclonali sunt un astfel de tratament. Aceștia se utilizează, de obicei, ca ultimă soluție, atunci când alte tratamente eșuează sau pacientul prezintă reacții alergice severe.

Omalizumab este un exemplu de astfel de anticorp, care vizează molecula IgE responsabilă de răspunsul alergic. Acest medicament s-a dovedit eficient în tratarea astmului alergic și a altor afecțiuni alergice.

Dincolo de terapiile actuale, înțelegerea rolului celulelor de memorie în alergii și a mecanismelor care declanșează reacțiile alergice poate ajuta la crearea unor tratamente mai eficiente și la îmbunătățirea calității vieții persoanelor afectate de alergii.

respiră ușor

Iată câteva modalități de a minimiza expunerea la alergii sezoniere:

  • Acordați atenție nivelurilor zilnice de polen și spori de mucegai, astfel încât să puteți evita activitățile în aer liber, pe cât posibil, atunci când cantitatea de polen este mare și persoanele cu alergii nu respiră ușor
  • Luați  medicamente antialergice înainte de începerea sezonului de alergii
  • Închideți ferestrele și ușile din casă, birou și mașină pentru a împiedica pătruderea polenului
  • Purtați o pălărie când sunteți în aer liber sau spălați-vă părul înainte de culcare pentru a ține polenul departe de pernă și departe de față.
  • Schimbați-vă hainele după ce ați petrecut timp în aer liber pentru a minimiza expunerea la polen. Studiile arată că jumătate din polenul care se acumulează pe îmbrăcăminte rămâne chiar dacă încerci să-l scuturi sau să-l periezi înainte de a intra în casă.
  • Evitați să cosiți iarba sau să greblați frunzele mucegăite, dacă acestea sunt declanșatorii  sau purtați o mască atunci când faceți acest lucru.

Surse: