Respirația Cheyne Stokes

Respirația Cheyne Stokes: tipul de respirație neregulată care îți spune că ești în pericol

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Pentru a înțelege respirația trebuie să cunoaștem, în primul rând, tiparul normal de respirație. Respirația este un proces fiziologic care implică schimburi gazoase între organism și mediul extern. La persoanele sănătoase, respirația are loc fără efort, cu o rată de 10-15 respirații pe minut, în repaus. Respirația normală este, de regulă, nazală, lentă și regulată.  Respirația este urmată de o pauză automată (sau perioadă de apnee) timp de aproximativ 1 până la 2 secunde. Există o serie de modele anormale de respirație asociate cu diverse condiții medicale, unele grave. Respirația Cheyne Stokes este un tipar anormal de respirație, care însoțește anumite afecțiuni. Ea poate să apară și în stadiile terminale ale unor boli, având un prognostic rezervat.

”Tiparul implică o perioadă de respirație rapidă, superficială, urmată de o respirație lentă, mai profundă și momente de apnee. În loc de apnee, unele persoane au perioade de respirație extrem de superficială, numite hipopnee. După o apnee sau hipopnee, modelul începe din nou într-un ciclu care durează de obicei 45 până la 90 de secunde.”,  precizează dr. Heather Wright, pe site-ul Sleep Foundation.

Există și alte modele patologice de respirație, care pot implica accelerarea ritmului respirator, respirație superficială, apnee sau hipopnee. Respirația Kussmaul, respirația apneustică sau respirația agonală sunt asociate cu urgențe medicale, putând premerge chiar decesul.

În articolul de față prezentăm situațiile în care apare respirația Cheyne Stokes și riscurile cu care este asociată. În plus, sunt menționate alte tipare respiratorii anormale care trebuie luate în considerare deoarece pot semnala situații de urgență.

Care este tiparul normal de respirație

Respirația este un sistem atent echilibrat, care cuprinde diverse organe ale corpului, ce lucrează armonios pentru a facilita schimbul de gaze dintre mediul intern și exterior. Această rețea complicată asigură furnizarea unei cantități adecvate de oxigen către țesuturile corpului pentru producerea de energie și îndepărtarea eficientă a dioxidului de carbon.

În cadrul sistemului nervos central, centrii respiratori specializați integrează semnalele respiratorii de la  diverși receptori. Acești centri trimit apoi semnale mușchilor respiratori, conducând mișcările toracice pentru a regla nivelul de ventilație. Acest proces joacă un rol crucial în menținerea echilibrului acido-bazic al organismului.

Cum are loc respirația normală

Cea mai mare parte efortului respirator, atunci când suntem în repaus este realizată de diafragmă, principalul mușchi respirator. Mușchii intercostali și unii dintre mușchii pieptului și gâtului sunt cunoscuți ca mușchii accesorii ai respirației. Aceștia pot deveni activi pentru a crește fluxul de aer în și din plămâni, în timpul exercițiilor sau activității fizice. După efort fizic, care implică musculatura auxiliară, ritmul respirator revine la normal și respirația ar trebui să se bazeze majoritar pe diafragmă. Inspirația este activă, în vreme ce expirația este pasivă și este cauzată de recul elastic natural al țesutului pulmonar, fiind însoțită de relaxarea tuturor mușchilor respiratori.

Când suntem în repaus, respirația normală urmează acest model:

  • Inspirație (inhalare) timp de 1 până la 1,5 secunde
  • Expirație (exhalare) timp de 1,5 până la 2 secunde
  • pauză automată fără respirație (apnee) timp de 1 până la 2 secunde.

Fiecare respirație aduce în jur de 500-600 ml de aer în plămâni;  acesta se numește Volumul Curent (adâncimea inhalării).

Un adult respiră, de regulă, de 10-15 ori pe minut, putând ajunge la 18- 20 de respirații maxim, în condiții de repaus. Acest ritm este descris ca frecvență respiratorie.

Respirația normală are câteva caracteristici:

  • Este lentă și regulată, inspirând și expirând doar pe nas.
  • Nu trebuie să fie vizibil niciun efort, diafragma trebuie să se miște ușor.
  • Nu apar sunete anormale precum gâfâituri, respirație șuierătoare, oftat.
  • Fără inspirații sau expirații profunde, prelungite

Modele anormale de respirație

Deși respirația are loc fără efort și fără întreruperi, este susceptibilă la diferite anomalii, asociate cu anumite condiții medicale. Respirația

Cheyne Stokes este un astfel de tipar anormal care poate semnala situații de pericol pentru organism.

Modelele respiratorii anormale indică dificultăți de respirație, asociate anumitor afecțiuni. Acestea pot include:

Bradipneea

Bradipneea presupune o frecvență anormal de lentă a respirației. Bradipneea poate fi normală în timpul somnului, dar poate fi periculoasă atunci când oxigenarea este compromisă. Ingestia de droguri sau alcool, leziuni ale sistemului nervos central (atât traumatice, cât și netraumatice), tulburări metabolice și alte condiții medicale pot fi însoțite de încetinirea anormală a ritmului respirator.

Apneea

Absența respirațiilor, care durează de obicei mai mult de 15 secunde, poate apărea ca o componentă a unor modele de respirație anormală, inclusiv respirația Cheyne-Stokes.  Apneea poate apărea în cazul anumitor tulburări de somn, sub formă de:

  • Apnee obstructivă de somn
  • Apnee centrală de somn

Respirația Kussmaul

Acesta este un tipar de respirație grea, rapidă și profundă, adesea punctată de suspine, frecventă în condiții de acidoză metabolică, cum ar fi cetoacidoza diabetică

Respirația Cheyne Stokes

Acest tipar respirator anormal, detaliat în rândurile de mai jos, reprezintă un model ciclic de respirație, care include o progresie a ratei și adâncimii a respirațiilor urmate de perioade de apnee. Este un model asociat cu supradozaj de drogură, acidoză și creșterea presiunii intracraniene.

Respirația Cheyne Stokes

Respirație apneustică

Acesta este un model caracterizat prin perioade prelungite de inspirație, cu gâfâituri, urmate de expirație scurtă, ineficientă, cu o frecvență de 1 până la 2 respirații pe minut. Poate apărea în cazul unor traumatisme sau accidente vasculare cerebrale și, dacă nu este corectată, poate duce rapid la moarte.

Hiperventilație

Hiperventilația presupune o rată crescută a respirațiilor (de obicei între 20 și 30 pe minut), care poate apărea în situații de anxietate, febră, efort, dezechilibru acido-bazic sau afectarea mezencefalului

Respirații agonale

Acestea sunt observate adesea la pacienții muribunzi. Reprezintă un model anormal de respirație, care poate fi lent, superficial, profund sau gâfâit.

Respirația Biot

Conform definiției din paginadenursing.ro, acest model respirator este ”caracterizat de mișcări respiratorii normale întrerupte de perioade de apnee de 15-20 secunde. Apare în procese expansive cerebrale, în meningite, afecțiuni cerebrale.”

Cunoașterea ratelor și tiparelor anormale ale respirațiilor este la fel de importantă ca și cunoașterea ratelor și tiparelor normale și ajuta la identificarea cauzei de bază a urgențelor respiratorii.

Sunete anormale care însoțesc respirația

Pe lângă rata respiratorie, sunt importante și sunetele care însoțesc anumite tipare anormale de respirație. Cu practică și experiență, diferitele tipuri de sunete anormale pot fi identificate rapid, accelerând diagnosticarea. Cele mai comune includ:

Wheeing: sunete ascuțite, continue care indică o îngustare sau blocare a căilor respiratorii și apar, de obicei, asociate cu atacuri de astm bronșic

Raluri uscate

”Ralurile uscate (ronchusuri, vibrante sonore) sunt continue, bronhiale, percepute în ambii timpi ai respiraţiei (în inspir se aud întâi ralurile ronflante şi apoi cele sibilante; în expir, invers), fiind întâlnite în bronșite, bronșiectazii sau astm bronșic.”, specifică dr. Ciubotariu Bogdan Iliuță, pe romedic.ro

Raluri umede: sunete continue joase asociate cu acumularea de mucus în căile respiratorii

Stridor: un sunet puternic, înalt, care însoțește frecvent infecția, umflarea, trauma sau un corp străin deasupra deschiderii glotice

Cracmente: aceste sunete discontinue sunt auzite pe măsură ce mucusul sau fluidul se deplasează prin căile respiratorii.

Ce este respirația Cheyne Stokes

Respirația Cheyne Stokes sau respirația periodică reprezintă un model de respirație atipic. Constă în cicluri de respirație profundă urmate de respirație superficială. În medie, fiecare ciclu durează între 30 de secunde și 2 minute. Respirația Cheyne Stokes poate să apară când cineva este treaz sau doarme, dar profesioniștii din domeniul sănătății consideră că este mai frecventă în timpul somnului. Acest  tip de respirație este frecvent asociat cu probleme pulmonare sau circulatorii.

Deși descrisă la începutul secolului al XIX-lea de medicii John Cheyne și William Stokes, această tulburare a primit o atenție considerabilă în ultimul deceniu, din cauza asocierii sale cu insuficiența cardiacă și accidentul vascular cerebral, două cauze majore de mortalitate și morbiditate.

Conform dicționarului romedic.ro, ”respirația Cheyne Stokes este un model anormal de respirație caracterizat de respirații progresive, profunde și uneori rapide, urmate de o scădere gradată cu stop temporar al respirației denumit apnee. Modelul se repeata fiecare ciclu mentinindu-se 30 sec pînă la 2 minute. Este o oscilare a ventilației între apnee și hiperpnee cu model crescento descrescento și este asociată cu modificarea presiunilor parțiale serice ale oxigenului și dioxidului de carbon.”

Respirația Cheyne Stokes poate alterna cu respirația periodică, distincția constând în faptul că respirația Cheyne-Stokes implică apnee, în timp ce respirația periodică implică hipopnee (respirații anormal de rare, dar nu absente).

Atunci când apar în timpul somnului, aceste fenomene sunt asociate cu Sindromul central de apnee în somn.

Cauzele respirației Cheyne Stokes

Procesele fiziologice care duc la dezvoltarea respirației Cheyne-Stokes nu sunt pe deplin înțelese. Conform cercetătorilor, respirația Cheyne-Stokes poate implica mai multe procese precum:

  • Feedback instabil la nivelul sistemului de control respirator
  • Circulație întârziată
  • Capacitate redusă de tamponare a gazelor din sânge

Fiziopatologia respirației Cheyne Stokes poate fi rezumată astfel:

  • apneea duce la creșterea CO2 în sânge
  • acumularea de CO2 determină hiperventilație compensatorie excesivă
  • are loc scăderea anormală a CO2 în sânge, care provoacă apnee, iar ciclul reîncepe.

Respirația Cheyne Stokes poate fi menținută pe perioade de mai multe minute sau ore, cu un model repetitiv de apnee și hiperpnee.

Respirația Cheyne-Stokes poate fi cauzată de leziunile centrilor respiratori sau anomalii fiziologice în insuficiența cronică cardiacă.

”Cele mai frecvente cauze ale respirației Cheyne Stokes sunt insuficiența cardiacă și accidentul vascular cerebral. Deși este considerată a fi rară, respirația Cheyne Stokes apare la 25% până la 50% dintre persoanele cu insuficiență cardiacă. Acest tipar de respirație pare să fie mai puțin frecvent la persoanele care au suferit un accident vascular cerebral în comparație cu cei cu insuficiență cardiacă, deși factori precum implicarea unei artere majore sau cardioembolismul pot crește riscul.”, arată dr. Wright.

Respirația Cheyne Stokes apare, de asemenea, la nou-născuții cu sisteme respiratorii imature. Poate fi legată de intoxicarea cu monoxid de carbon, însoțită de sincopă și comă,  creșterea altitudinii sau administrarea anumitor droguri.

Respirația Cheyne Stokes

Alte cauze pot include insuficiență renală, intoxicație cu narcotice, presiune intracraniană și hipoperfuzie a creierului (în special a centrului respirator).

 Factori de risc pentru respirația Cheyne Stokes

Respirația Cheyne Stokes poate apărea la persoanele cu afecțiuni neurologice sau insuficiență cardiacă congestivă. Unele cercetări estimează că 50% dintre persoanele cu insuficiență cardiacă congestivă moderată până la severă prezintă modele respiratorii anormale, inclusiv respirația Cheyne-Stokes frecventă.

Prezența apneei în somn este, de asemenea, asociată cu respirația Cheyne Stokes. Specialiștii recunosc acest model de respirație ca o componentă a apneei centrale în somn, o afecțiune în care apar pauze în respirație în timpul somnului.

Acest model anormal de respirație poate fi indus și de hiponatremie (o condiţie ce rezultă din nivelurile anormal de scăzute ale sodiului din sânge), leziuni cerebrale traumatice și tumori cerebrale.

De asemenea, respirația Cheyne Stokes poate apărea în toate formele de encefalopatie metabolică toxică.

Unitățile de îngrijire paliativă documentează uneori prezența respirației Cheyne Stokes la pacienții muribunzi. Manifestările ei pot fi deranjante pentru cei prezenți, dar unii pacienți au confirmat că nu percep nici o suferință asociată cu acest tip de respirație.

Simptomele respirației Cheyne Stokes

Principalul simptom al respirației Cheyne Stokes este modelul său caracteristic de respirație crescendo-decrescendo. Acest model apare mai ales în timpul somnului, în special în stadiul unu și a doua etapă a somnului non-REM, dar poate apărea și în timpul stării de veghe. Acest simptom este dificil de identificat de către pacient, dat fiind că apare cel mai des în timpul somnului.

Hipoxia recurentă și creșterea activității simpatice provocate de respirația Cheyne Stokes pot avea consecințe grave asupra sănătății, dăunând mult inimii și creierului.

Persoanele cu respirație Cheyne Stokes mai pot experimenta:

  • Ortopnee: dificultăți de respirație atunci când pacientul stă întins.
  • Dispneea paroxistică nocturnă: dificultăți severe de respirație și accese de tuse, în timpul nopții, care perturbă somnul.
  • Sforăit zgomotos
  • Somnolență excesivă în timpul zilei și oboseală care apar din cauza perioadelor de somn întrerupt.
  • Crize bruște de tuse din somn
  • Mișcarea periodică a membrelor în timpul somnului

Ortopneea și dispneea paroxistică nocturnă sunt caracteristice fazelor înaintate de insuficiență cardiacă.

”În fazele mai înaintate ale insuficienței cardiace, dispneea se produce chair în repaus, în poziție culcată și bolnavul, pentru a putea respira, este silit să stea ridicat în sus. În acest caz vorbim de ortopnee…. Dispneea periodică Cheyne Stokes este un semn de insuficiență ventriculară stânga și se întâlnește mai ales la bolnavii hipertensivi. Apare cu predilecție seară la culcare, atunci când tonusul bolnavului scade.”, specifică dr. Antonius Adriana pe sfatulmedicului.ro

Diagnosticul respirației Cheyne Stokes

Diagnosticarea respirației Cheyne Stokes poate fi dificilă, deoarece apare, de obicei, în timpul somnului.

Cei care se confruntă cu simptome precum cele descrise mai sus, asociate respirației  Cheyne Stokes sau altor modele de respirație atipice, trebuie să consulte un medic pneumolog sau un specialist în somnologie.  Medicii vor evalua simptomele descrise și vor efectua un examen fizic.

Dacă afecțiunea apare noaptea, medicul poate recomanda polisomnografie, un tip de studiu al somnului care înregistrează ritmul cardiac, ritmul respirator, undele cerebrale, nivelul de oxigen din sânge, mișcările ochilor și alte mișcări în timpul somnului.

Academia Americană de Medicină a Somnului recomandă notarea unui eveniment respirator ca respirație Cheyne-Stokes dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:

  • Există episoade de cel puțin trei apnee centrale și/sau hipopnee centrale consecutive separate printr-o modificare crescendo și decrescendo a amplitudinii respirației, cu o durată a ciclului de cel puțin 40 de secunde (de obicei, 45 până la 90 de secunde).
  • Există cinci sau mai multe episoade de apnee centrală și/sau hipopnee centrală pe oră asociate cu modelul de respirație crescendo/decrescendo înregistrat pe o perioadă de minimum două ore de monitorizare.

Respirația Cheyne Stokes trebuie diferențiată de alte tipare respiratorii anormale, precum:

  • Respirația Biot
  • Respirația Kussmaul
  • Respiraţia apneustică
  • Apneea
Respirația Cheyne Stokes

Respirația Cheyne Stokes vs. respirația Kussmaul

Atât respirația Cheyne Stokes cât și respirația Kussmaul se caracterizează prin respirație rapidă și acumulare de dioxid de carbon în organism, dar aici se termină asemănările lor. Respirația Kussmaul nu alternează între respirația rapidă și cea lentă și nu provoacă oprirea respirației așa cum o face respirația Cheyne Stokes. În schimb, se caracterizează printr-un ritm de respirație profund și rapid pe toată durata sa.

Respirația Kussmaul este adesea cauzată de cetoacidoza diabetică în stadiu avansat. Cetoacidoza diabetică este o afecțiune metabolică cauzată de lipsa de insulină și prea mult glucagon în organism, un hormon produs de pancreas care crește glicemia. Respirația Kussmaul poate fi prezentă și la persoanele cu insuficiență renală.

Comparativ, respirația Cheyne Stokes este prezentă mai ales la persoanele cu insuficiență cardiacă congestivă sau cu atac vascular cerebral, precum și asociată cu alte condiții medicale descrise mai sus.

Tratament pentru respirația Cheyne Stokes

Prezența respirației Cheyne Stokes poate indica un prognostic rezervat, în special atunci când apare în stare de veghe. Acest tipar de respirație poate duce la un cerc vicios în care apneea determină scăderea oxigenului din sânge, ceea ce poate deteriora și mai mult inima sau poate cauza probleme cu ritmul cardiac. Netratată, respirația Cheyne Stokes poate provoca modificări ale nivelurilor de dioxid de carbon care duc la moarte. De aceea, identificarea acestui model respirator necesită tratament cât mai grabnic, cu excepția cazului în care respirația Cheyne Stokes face parte din procesul de deces așteptat.

Tratamentul pentru respirația Cheyne Stokes se concentrează pe identificarea și tratarea cauzelor care stau la baza afecțiunii. Acesta include frecvent:

Tratamentul insuficienței cardiace

Dacă insuficiența cardiacă congestivă cauzează respirația Cheyne Stokes, tratamentul poate presupune:

  • administrare de medicație specifică (antihipertensive, vasodilatatoare, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, diuretice,  antiaritmice și beta blocante)
  • oxigenoterapie
  • chirurgie valvulară cardiacă
  • stimulatoare cardiace și alte dispozitive
  • transplant de inimă

”În cazul respirației Cheyne-Stokes, este esențial să se trateze mai întâi insuficientă cardiacă, dacă este prezența, cu măsuri dietetice adecvate, medicamente și, dacă este necesar, cu terapie cu oxigen, deoarece acest lucru duce la o reducere a apneelor centrale. Trebuie remarcat faptul că terapia cu oxigen provoacă o scădere a apneei centrale, dar poate crește apneee obstructiva.”, subliniază farmacist Alexandra Nelepcu pe springfarma.ro

Tratamentul pe termen scurt cu oxigen,în timpul somnului, poate reduce respirația Cheyne Stokes și poate ameliora simptomele asociate, calitatea vieții și funcția inimii.

Tratamentul apneei în somn

În cazul în care respirația Cheyne Stokes este asociată cu apneea în somn, tratamentul poate presupune folosirea unui dispozitiv CPAP (presiune pozitivă continuă a căilor respiratorii)

Respirația Cheyne Stokes

CPAP este cel mai important tratament pentru apneea în somn. Această terapie folosește o presiune ușoară a aerului pentru a menține deschise căile respiratorii ale unei persoane. Pacientul poartă o mască care se conectează la un aparat CPAP printr-un tub pentru a furniza un flux pozitiv de aer.

Astfel de dispozitive pot fi găsite pe site-ul Linde Gaz România, de exemplu echipamentele CPAP prisma SOFT, dispozitivele CPAP portabile DreamStation Go sau AirMini™ Travel CPAP ori aparatele AutoCPAP  și Bi-level.

Beneficiile tratamentului CPAP includ:

  • calitate mai bună a somnului
  • reducerea sforăitului
  • mai puțină somnolență în timpul zilei

Beneficiile pe termen lung includ controlul tensiunii arteriale, riscul redus de accident vascular cerebral și îmbunătățirea memoriei.

Deși unele cercetări indică faptul că CPAP nu crește ratele de supraviețuire la persoanele cu insuficiență cardiacă, alte cercetări spun că tratamentul CPAP este util persoanelor cu respirație Cheyne Stokes

Surse: