respirația grea

Respirația grea: când știi că este un semn al unei boli de inimă

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Respirația grea sau scurtarea respirației pot să însoțească o multitudine de condiții medicale, unele benigne, altele mai severe. De la atacul de panică până la atacul de cord, dispneea poate fi semn pentru numeroase afecțiuni și trebuie corelată cu alte simptome, pentru a vedea dacă indică ceva grav.

Astfel, dificultățile de respirație ar putea fi un indicator precoce al unei probleme importante de sănătate, precum insuficiența cardiacă. Respirația grea servește ca un steag roșu în bolile de inimă și nu trebuie trecută cu vederea. Potrivit diverselor resurse de sănătate, dificultatea de a respira, în special în poziție culcat, este un simptom comun al insuficienței cardiace. O serie de alte simptome, cum ar fi oboseala, gleznele umflate și creșterea rapidă în greutate pot însoți respirația grea la pacienții cu insuficiență cardiacă.

Este foarte important să distingem respirația grea asociată bolilor de inimă de alte forme de dispnee, pentru că servește drept sistem de alarmă al organismului, avertizând asupra pericolului potențial și asupra necesității de asistență medicală imediată.

În articolul de față sunt prezentate detalii despre dispneea de etiologie cardiacă, evidențiind formele acesteia și punând accent pe măsurile care trebuie luate când apare respirația grea de la inimă.

În ce situații apare respirația grea

Respirația grea, cunoscută medical sub numele de dispnee, este descrisă, de obicei, ca o senzație de presiune la nivelul toracelui, cu dificultatea de a trage suficient aer în piept, o ”foame de aer”, scurtarea respirației sau, câteodată, ca o senzație de sufocare.

Respirația grea poate fi însoțită și de alte simptome, precum:

  • Ritm respirator rapid (tahipnee)
  • Palpitații
  • Respirație șuierătoare sau stridor (respirație zgomotoasă)

Exercițiile fizice intense, temperaturile extreme, anxietatea și altitudinea mare pot provoca dificultăți de respirație la o persoană sănătoasă fizic.

respirația grea

În afara acestor exemple, respirația grea este, cel mai  probabil, un semn al unei probleme medicale, de obicei al  afecțiunilor cardiace și pulmonare. Inima și plămânii sunt implicate în furnizarea oxigenului către țesuturi și în eliminarea dioxidului de carbon, iar dereglarea acestor procese, din cauza problemelor cardiace sau pulmonare, afectează semnificativ respirația.

” În majoritatea situațiilor (85% dintre cazuri) dispneea reprezintă o manifestare datorată patologiilor cardiace decompensate care necesită instituirea cât mai precoce de tratament, pentru a preveni riscul de evoluție nefavorabilă pe termen scurt și lung.”, se arată pe site-ul medicover.ro

Dispneea poate fi acută sau cronică, cauzele fiind diferite. În ambele cazuri, respirația grea poate fi un simptom al unor condiții cardiace grave.

Dispneea acută apare brusc și, de obicei, nu durează foarte mult (de la câteva ore la câteva zile). Alergiile, anxietatea,  exercițiile fizice, răceala obișnuită, gripa, pneumonia și alte infecții respiratorii pot provoca dispnee acută. Episoadele de astm pot provoca, de asemenea, dispnee acută.

Dispneea acută poate însoți afecțiuni grave, cum ar fi:

  • Atacul de cord
  • Embolia pulmonară
  • Anafilaxia
  • Intoxicare cu monoxid de carbon
  • Tamponada cardiacă (exces de lichid în jurul inimii)

Dispneea cronică se referă la dificultăți de respirație care durează mult timp (câteva săptămâni sau mai mult) sau care continuă să revină.

Condițiile cronice cum ar fi astmul, insuficiența cardiacă și BPOC pot provoca dispnee cronică. Respirația grea pe termen mai lung poate fi, de  asemenea, cauzată de activitatea fizică scăzută și sindromul de decondiționare fizică care apare la persoanele vârstnice.

Respirația grea poate să mai apară și în cazul altor condiții medicale, precum:

  • Aritmie cardiacă (probleme de ritm cardiac)
  • Pneumotorax
  • Hemoragie masivă
  • Anemie
  • Obstrucția căilor respiratorii superioare
  • Boala pulmonară interstițială
  • Pleurezie (inflamația membranei din jurul plămânilor)
  • Edem pulmonar (exces de lichid în plămâni)
  • Revărsat pleural (acumulare de lichid în jurul plămânilor)
  • Fibroza pulmonară
  • Hipertensiune pulmonara
  • Sarcoidoza
  • Tuberculoză
  • Cancer de plămâni
  • Traumatisme, inclusiv înec și sufocare
  • Sindromul Guillain Barre
  • Cifoscolioza (deformare a peretelui toracic)
  • Miastenia gravis (o afecțiune care provoacă slăbiciune musculară)

Când este respirația grea semnul unei boli de inimă

Inima și plămânii lucrează împreună pentru a aduce oxigen în sânge și țesuturi și pentru a elimina dioxidul de carbon. Atunci când inima nu funcționează corect, saturația de oxigen în sânge poate să scadă sub cea normală (hipoxemie) și se poate acumula prea mult dioxid de carbon (hipercapnie). Modificările nivelului de oxigen sau de CO2 în sânge determină dispneea care poate însoți bolile de inimă.

”Lupta pentru a-ți trage respirația poate fi rezultatul faptului că inima devine mai puțin eficientă în pomparea sângelui (și a oxigenului) în corp. Pe măsură ce mușchii inimii slăbesc, ei devin mai puțin capabili să țină pasul cu necesarul de sânge de care are nevoie organismul. Mai mult, atunci când inima nu poate face față cantității de sânge care intră în ea, plămânii se pot umple cu sânge. Acest lucru poate duce apoi la scurgerea lichidului din vasele de sânge în plămâni. Când există lichid în plămâni, aceștia nu pot funcționa corespunzător pentru a elimina dioxidul de carbon din organism și pentru a absorbi oxigenul, ceea ce poate determina respirația grea. ”, explică Dr Michael John Van der Watt, cardiolog în Watford.

Diferite afecțiuni cardiace pot determina  dificultăți de respirație. Respirația grea poate să apară brusc sau se poate instala treptat, poate fi prezentă tot timpul sau poate apărea numai în timpul activităților fizice sau în situații stresante.

”Dispneea cardiacă este semn de agravare a afecțiunii cardiace a pacientului; printre aceste boli cardiace se numără: insuficiența cardiacă, boala arterială coronariană, infarctul miocardic, aritmia cardiacă, cardiomiopatia, pericardita, disfuncțiile valvulare. Deseori, dispneea este cauzată de o combinație de factori de natură cardiacă și pulmonară”, precizează dr. Răzvan Vasilescu, medic specialist cardiolog pe site-ul Ovidius Clinical Hospital.

Conform unei clasificări de pe medicover.ro, dispneea de origine cardiacă poate să apară în mai multe forme, precum:

  • Dispnee de efort
  • Dispnee de repaus cu ortopnee asociată cu formele severe de insuficiență cardiacă stângă
  • Dispnee paroxistică nocturnă, mai des asociata cu insuficiența cardiaca stangă cauzată de infarct miocardic acut, stenoză mitrală, stenoză aortică, hipertensiune arterială cronică și tulburari paroxistice ale ritmului cardiac (tahicardie ventriculară, flutter atrial, fibrilație atrială).

Mai jos  sunt prezentate principalele afecțiuni cardiace care pot determina respirația grea. Totodată, sunt trecute în revistă celelalte simptome care însoțesc dispneea și care permit diagnosticarea unei boli de inimă. Dacă scurtarea respirației apare asociată cu aceste manifestări, este necesar consultul medical cât mai urgent, pentru că dispneea cardiacă poate fi un semn de agravare sau poate apărea chiar în asociere cu condiții amenințătoare de viață, cum ar fi infarctul miocardic.

Insuficiența cardiacă

Insuficiența cardiacă (numită și insuficiență cardiac congestivă) este o afecțiune în care inima nu poate pompa suficient sânge pentru a satisface nevoia organismului de oxigen și alți nutrienți. Insuficiența cardiacă este cauzată fie de mușchiul cardiac bolnav, care este prea slab pentru a pompa suficient sânge în organism (insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție redusă), fie de un mușchi al inimii îngroșat și rigid, care nu se relaxează suficient pentru a fi umplut cu sânge (insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție conservată).

Respirația grea este cel mai frecvent simptom al insuficienței cardiace. Este un senzație supărătoare de scurtare a respirației, chiar de sufocare, ce apare inițial doar la efort, dar se poate agrava progresiv și poate apărea chiar și în repaus, în cazurile severe. De obicei, dispneea este mai pronunțată când pacientul stă întins pe spate și poate provoca trezirea persoanei, cu senzația de lipsă de aer și nevoia de a-și trage respirația. Alte simptome includ oboseala, umflarea gleznelor și a picioarelor, dat fiind că inima nu mai este suficient de puternică pentru a pompa sângele în mod corespunzător.

Cauzele insuficienței cardiace includ boala coronariană, hipertensiunea arterială de lungă durată și cardiomiopatia, care poate fi ereditară sau poate fi secundară unor boli precum hipertensiunea arterială, boala coronariană sau sarcoidoza. Afectarea mușchiului inimii poate fi cauzată, de asemenea, de infecții (miocardită).

Este important ca insuficiența cardiaca sa fie identificata precoce si tratată. Sunt disponibile teste pentru a ajuta la determinarea cauzei insuficienței cardiace și tratamente care îmbunătățesc semnificativ calitatea vieții, reduc spitalizările și decesul din cauza acestei afecțiuni.

Insuficiența cardiacă poate fi însoțită de simptome similar astmului, caz în care vorbim de o urgență medicală.

”Astmul cardiac este definit ca respirație șuierătoare, tuse sau lipsă de aer induse de insuficiența cardiacă și este considerat o urgență medicală. Nu este o formă de astm. Astmul cardiac este cauzat de acumularea de lichid în plămâni și căile respiratorii, care duce la dificultăți de respirație.”, subliniază dr. Van der Watt.

respirația grea

Aritmiie cardiace

Respirația grea poate însoți și aritmiile, anomalii ale ritmului cardiac, afecțiuni în care inima fie bate neregulat, decalat, prea repede sau prea lent. Aceste afecțiuni sunt, de obicei, ușor de vindecat și pot fi tratate cu succes, chiar vindecate în unele cazuri.

Medicul poate detecta aritmiile în timpul unui examen fizic de rutină. O aritmie poate semnala o afecțiune inofensivă sau ceva mai grav. Simptomele comune, cum ar fi dificultățile de respirație și amețeli, necesită o evaluare atentă de către un specialist.

Tahicardia

Tahicardia se caracterizează printr-o frecvență cardiacă crescută, de obicei mai mult de 100 de bătăi pe minut la adult. Există mai multe tipuri de  tahicardie, dar cea care poate provoca dificultăți de respirație este tahicardia atrială. În cazul acestui tip de tahicardie, ritmul cardiac se accelerează deoarece semnalele electrice ale inimii nu se declanșează corect. Persoanele care au tahicardie atrială și probleme de respirație  trebuie să primească imediat asistență medicală. Medicul ă vă poate recomanda măsuri de prevenție, cum ar fi renunțarea la fumat și reducerea consumului de cafea și alcool.

Boala cardiacă valvulară

Valvele cardiace sunt structuri membranoase, carepermit circulația sângelui între cavitățile inimii (atrii și ventricule).  

”Inima funcționează ca o pompă, împingând sângele, prin intermediul arterelor, în toate organele. Pentru a-și îndeplini funcția, inima este împărțită în 4 cămăruțe: două atrii și doi ventriculi. Ele sunt unite prin valve, și anume valva mitrală între atriul și ventriculul stâng și valva tricuspidă între atriul și ventriculul drept. De asemenea, există valve și la ieșirea sângelui din ventriculul stâng în artera aortă (valva aortică), și la ieșirea sângelui din ventriculul drept în artera pulmonară (valva pulmonară). Toate aceste valve funcționează ca niște supape, permițând circulația sângelui într-o singură direcție.”, explică dr. Dan Iliescu, medic primar cardiologie, pe site-ul arcadiamedical.ro

Atunci când valvele inimii nu se deschid complet, are loc o îngustare a deschiderii valvulare numită stenoză, iar,  dacă aceasta este severă, poate provoca dificultăți de respirație fie din cauza bolii valvulare în sine, fie pentru că duce la cardiomiopatie și boală pulmonară.

Când o valvă nu se închide complet, permite sângelui să se scurgă înapoi, fenomen denumit regurgitare. Atunci când regurgitarea este suficient de gravă, poate fi însoțită și de dispnee.  

”Este posibil ca în stadiile incipiente, când afectarea valvulară nu este importantă, să nu apară niciun simptom. La persoanele în vârstă, există atingeri valvulare neresimțite de către pacient. În cazurile severe pot apărea sufocări la efort (sau în repaus), dureri în piept sau tulburări de ritm cardiac.”, precizează dr. Iliescu.

Boala cardiacă valvulară este ușor de diagnosticat în urma unui examen fizic amănunțit și a unor investigații, precum ecocardiograma. Tratamentul bolii valvulare cardiace are mai mult succes dacă este instituit din timp, înainte ca pacienții să dezvolte cardiomiopatie și alte efecte ireversibile ale acestei afecțiuni, cum ar fi boala pulmonară.

Cardiomiopatia

Cardiomiopatia este o problemă gravă a mușchiului inimii, care îngreunează pomparea și trimiterea sângelui în organism.

Există diferite tipuri de cardiomiopatie, cauzele acestora fiind variate, de exemplu un atac de cord, diabetul sau tratamentul cancerului. Excesul de greutate, alcoolismul sau hipertensiunea arterială pot provoca, de asemenea, cardiomiopatie.

Inițial este posibil să nu se observe niciun simptom al bolii.  Dar, pe măsură ce cardiomiopatia se înrăutățește, pot apărea episoade de dispnee pronunțată, atunci când bolnavul realizează diferite activități sau chiar în repaus. Este posibil gleznele și picioarele să se umfle. Pe lângă respirația grea, pot să apară stare de oboseală, amețeli, tuse în poziție orizontală, bătăi rapide ale inimii sau dureri în piept.

Pericardita

Pericardul este sacul fibro-seros care  învelește inima și care are două straturi subțiri de țesut (o foiță parietal și una viscerală) între care se află o lamelă de lichid. Inflamația țesutului, cu acumulare de lichid între cele două foițe se numește pericardită. Principalele simptome ale pericarditei sunt durerile în piept și respirația grea. Infecțiile virale și tulburările autoimune pot provoca pericardită.

Pericardita se rezolvă, de obicei, de la sine, dar poate fi severă sau deveni cronică, de aceea este important să se identifice și să se trateze cauza de bază.

Boala arterială coronariană

Cele două artere coronare principale sunt cele care furnizează sânge către inimă. Aceste artere pot dezvolta probleme care duc la afecțiuni grave, ce pot pune viața în pericol

Boala coronariană se dezvoltă atunci când există o acumulare de colesterol în pereții arterelor coronare, ceea ce duce la îngustarea și, eventual, la ocluzia acestor artere.

Depozitele bogate în colesterol, numite plăci de aterom, scad fluxul de sânge către mușchiul inimii, ducând la o afecțiune numită angină și crescând riscul unui atac de cord. Este posibil ca simptomele acestei boli să nu apară până când nu există o reducere semnificativă a fluxului sanguin.

Scurtarea respirației, în special în timpul efortului, poate fi un simptom al anginei pectorale, provocate de boala coronariană subiacentă.

Atacul de cord

Atacul de cord este una dintre cele mai grave probleme medicale ce pot fi însoțite de dispnee, pe lângă alte simptome mai alarmante.

Un atac de cord apare atunci când mușchiul inimii nu primește suficient sânge oxigenat și nutrienți pentru a funcționa corect. Boala coronariană poate fi cauza unui atac de cord și, din păcate, este posibil să nu existe nici un simptom al acesteia până când apare infarctul.

De aceea, un consult medical anual este esențial după o anumită vârstă, pentru prevenirea și detectarea precoce a bolilor de inimă. Acest lucru este valabil mai ales când există factori de risc pentru boala coronariană, precum antecedente familiale ale acestei afecțiuni, hipertensiune arterială, diabet, hipercolesterolemie, fumat.

Durerea în piept este cel mai frecvent simptom al unui atac de cord, dar la unii pacienți, în special la femei, primele simptome care vestesc infarctul pot fi respirația grea și agravarea oboselii.

Este posibil să apară o scădere a energiei sau dificultăți de respirație după activități ușoare,  pe care unii pacienți le atribuie vârstei, lipsei de activitate fizică sau creșterii în greutate, dar acestea pot reprezenta semne subtile timpurii ale bolilor de inimă sau ale unui atac de cord.

Ce să faci când ai dispnee cardiacă

În general, respirația grea nu trebuie neglijată, mai ales dacă apare pentru o perioadă mai îndelungată și nu poate fi explicată printr-o cauză non-patologică (exerciții fizice intense) sau prin cauze mai puțin grave (alergii, răceli, anxietate).

Îndeosebi   persoanele care știu că au un risc crescut de boală cardiacă trebuie să fie atente la apariția dispneei, care poate fi un semn subtil de apariție sau agravare a unei boli de inimă.

”A rămâne fără respirație este obișnuit atunci când facem mișcare sau facem sport. Dar, dacă aveți dificultăți de respirație la urcatul câtorva scări sau la mersul până la magazin, atunci este un indiciu probabil că ceva nu este în regulă.”, avertizează dr. Van der Watt.

Medicul recomandă un consult medical dacă apar oricare dintre simptomele următoare, pe lângă respirația grea:

  • Capacitatea de a face mișcare s-a schimbat brusc, ceea ce înseamnă că dispneea apare mult mai repede sau este însoțită de amețeli
  • Senzația de lipsă de aer este disproporționată în raport cu activitatea fizică.
  • Dificultățile de respirație sunt însoțite de transpirație abundentă, piele palidă, tuse cu sânge, leșin și/sau durere în piept.

Simptome precum agravarea dificultăților de respirație în timpul exercițiilor fizice sau disconfort în piept necesită programarea unui consult medical, pentru a vedea dacă nu este implicată o boală cardiacă.

Controlul factorilor de risc, cum ar fi hipertensiunea arterială, colesterolul crescut, diabetul, consumul de tutun și inactivitatea fizică este crucial pentru menținerea sănătății inimii.

Atunci când respirația grea devine supărătoare și persoanele se adresează medicului, acesta va efectua un examen fizic, inclusiv ascultarea plămânilor cu un stetoscop, înregistrarea tensiunii arteriale și măsurarea saturației de oxigen în sânge.

respirația grea

Medicul poate solicita investigații suplimentare, precum:

  • Ecocardiografie
  • Radiografie toracică, tomografii sau alte teste imagistice speciale
  • Analize de sânge.
  • Testele funcției pulmonare
  • Testul de efort cardiopulmonar: pacientul va utiliza o bandă de alergare sau o bicicletă staționară pentru a vedea modificările cardiace și respiratorii în condiții de efort.

Modul în care sunt abordate dificultățile de respirație depinde de cauza care determină dispneea.  Dacă există o afecțiune cardiacă, aceasta trebuie tratată, pentru ca simptomele, inclusiv respirația grea,  să se amelioreze. Administrarea corectă a medicamentelor medicamentelor pentru boli cardiace și pulmonare cronice poate ajuta la diminuarea dispneei.

Deși dispneea în sine nu este,  de obicei, periculoasă, dar uneori, dificultățile de respirație poate fi semn al unei afecțiuni ce pune viața în pericol. O persoană trebuie să se adreseze urgent medicului dacă are simptome precum:

  • Dificultate bruscă de respirație.
  • Dificultăți de respirație severă (senzația de sufocare care nu se calmează)
  • Dificultăți de respirație după 30 de minute de odihnă.
  • Piele, buze sau unghiile albastre (cianoză).
  • Durere, presiune sau în piept
  • Bătăi rapide sau neregulate ale inimii
  • Febră mare.
  • Stridor (sunet înalt) sau wheezing (șuierat) atunci când respiră
  • Gleznele sau picioarele umflate

În cazul în care nu este vorba de o boală cardiacă  gravă, tratamentele care pot îmbunătăți respirația includ:

  • Exerciții fizice ce pot întări inima și plămânii
  • Tehnici de relaxare și exerciții de respirație, care pot fi utile în tratarea afecțiunilor respiratorii subiacente, precum și a anxietății.
  • Medicamente bronhodilatatoare care pot relaxa căile respiratorii și sunt prescrise pentru astm și BPOC. Medicamentele pentru ameliorarea durerii sau a anxietății pot ajuta la diminuarea dispneei
  • Terapia cu oxigen: medicul poate recomanda oxigenoterapie, dacă nivelul de oxigen din sânge este prea scăzut.

De asemenea, pentru îmbunătățirea respirației sunt recomandate o serie de măsuri precum:

  • Renunțarea la fumat
  • Evitarea expunerii la poluanți.
  • Evitarea temperaturilor extreme.
  • Exercițiile fizice regulate fizice
  • Pierderea în greutate
  • O dietă sănătoasă, cu multe fructe și legume

Surse: