Respirația holotropică: tehnica de respirație care te ajută să te descoperi

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Respirația holotropică nu reprezintă o simplă tehnică respiratorie, ci este, în același timp o formă de terapie, o metodă de autocunoaștere și o experiență spiritual. Astfel a fost gândită de Stanislav Grof, părintele acestei tehnici care este integrată în psihologia transpersonală. Psihiatrul ceh distingea între două moduri de conștiință: hylotropic și holotropic. Experiențele normale, de simț comun, ale vieții de zi cu zi sunt considerate de Grof ca hylotropice. Prin contrast, starea holotropică presupune o experiență de totalitate a existenței, de împlinire și conexiune, asemănătoare stărilor modificate de conștiință din meditație, hipnoză sau experiențele psihedelice.

” Respiraţia Holotropică este o metodă puternică de explorare a sinelui şi o terapie care foloseşte o combinaţie de mijloace aparent simple – respiraţia accelerată, muzica evocatoare şi un tip de activitate corporală care ajută la eliminarea reziduurilor bioenergetice şi emoţionale. Are în comun anumite elemente cu terapiile experienţiale şi cu psihologia umanistă, cum ar fi practica Gestalt şi metodele noi inspirate de Reich, care se axează pe exprimarea emoţională şi activitatea corporală. Totuşi, trăsătura unică a Respiraţiei Holotropice este aceea că utilizează potenţialul intrinsec de vindecare al stărilor extinse ale conştiinţei.” , spunea psihiatrul, citat în cadrul site-ului traiesteconstient.ro

Respirația holotropică: tehnica

Tehnica respirației holotropice a fost dezvoltată de Stanislav Grof împreună cu soția sa, în cadrul Institutului Ellen din Big Sur, California, în anii 1970. Formarea celor doi soți în terapia psihanalitică a facilitat experimentele lor de explorare a  stărilor modificate ale conștiinței și modului în care acestea influențează terapia tradițională. Cercetările lor au condus la o descoperire interesantă: respirația rapidă determinată de panică sau anxietate ar putea afecta creierul în mod pozitiv, influențând starea fizică,  mentală și emoțională.

„Cuvântul „holotropic” provine din cuvintele grecești „holos” sau „întreg” și „trepein”, care înseamnă „a deplasa în direcția a ceva”. Cu alte cuvine, holotropic înseamnă „îndreptarea către totalitate”, arată Lillian Williams, psihoterapeut în cadrul Cleveland Clinic.

Specialista spune că respirația holotropică folosește tipare de respirație rapidă și controlată pentru a promova o experiență asemănătoare unui vis, sau ceea ce se numește de obicei „stare modificată de conștiință”. Odată ce ajungi în această stare, este posibil să accesezi părți ale conștiinței tale care sunt greu de atins în starea obișnuită, de veghe.

„Scopul respirației holotropice este de a crește conștientizarea sinelui precum și capacitatea de a face față traumelor din trecut. Respirația holotropică îți permite să accesezi părți ale psihicului tău care nu pot fi atinse în condiții normale”, explică Williams.

Practica respirației holotropice implică accelerarea controlată a respirației, care produce modificări în organism și permite accesarea unor stări modificate de conștiință.

Principiul pe care se bazează această tehnică este o capacitate de autovindecare pe care o poate activa fiecare persoană prin intermediul respirației controlate. 

În timpul practicilor de respirație holotropică, participanții respiră rapid și uniform, pentru a induce o stare modificată ce permite o înțelegere mai profundă a sinelui. Unii descriu această experiență ca pe o formă mai intensă de meditație. Fiecare participant are propriul său ritm și propriile experiențe relevante.

Din această perspectivă, facilitatorul nu trebuie să spună celor care practică pe ce să se concentreze. În schimb, participanții sunt instruiți să-și dea seama ce iese la iveală pentru ei pe măsură ce îndeplinesc practica.

Oamenii trăiesc adesea cu o criză intensă, „terapeutică”, care ajută la îndepărtarea energiilor negative și îi conduce către un loc de vindecare, către o mai bună înțelegere a propriilor trăiri.

Modelul de respirație prevăzut este conceput pentru a fi uniform, astfel încât participantul să evite hiperventilarea.

 Cu toate acestea, unii cercetători consideră că senzațiile care apar sunt deetrminate de modificarea balanței dioxid de carbon -oxigen în urma accelerării respirației, lucru care se întâmplă și în cazul hiperventilației. Eliminarea rapidă și masivă a CO2 determină alcaloză respiratorie sau alcalinizarea sângelui, putând conduce la o stare alterată de conștiență, precum și la senzații fizice de furnicături ale degetelor și gurii, amorțeală, amețeli.

Respirația holotropică implică controlul și accelerarea tiparelor de respirație pentru a influența stările mentale, emoționale și fizice. Este o practică derivată cu implicații spirituale, dar și cu efecte psihologice importante, precum vindecarea emoțională și dezvoltarea personală.

Respirația holotropică presupune  un tipar de respirație modificată, controlată și rapidă pe intervale de la câteva minute la câteva ore. De regulă, practica se realizează sub ghidajul unei persoane antrenate în această modalitate de eliberare emoțională.

Muzica este o parte esențială a tehnicii și este încorporată în sesiune. După o sesiune de respirație holotropică, fiecare participant își poate descrie experiența într-un mod creativ, de obicei prin desenarea unei mandale, dar și prin împărtășirea trăirilor, fără nici o interpretare din partea celorlalți, ci exact așa cum sunt ele. Facilitatorul poate cere detalierea anumitor aspecte, care pot ajuta în procesul de vindecare.

Unele studii, care au combinat respirația holotropică cu psihoterapie, au arătat că persoanele care au participat concomitent la ambele practici  și-au redus semnificativ anxietatea legată de moarte și au crescut stima de sine, în comparație cu cei care au beneficiat doar de psihoterapie. Un raport din 2013 a documentat rezultatele a 11.000 de persoane care au participat la sesiuni de respirație holotropică. Rezultatele sugerează că respirația holotropică poate fi utilizată pentru a trata o gamă largă de probleme psihologice și existențiale ale vieții. Mulți oameni au raportat beneficii semnificative legate de catarsisul emoțional și explorarea spirituală. Nu au fost raportate reacții adverse.

Un studiu din 2015 a constatat că respirația holotropică poate aduce niveluri mai ridicate de conștientizare de sine. Poate sprijini dezvoltarea unor schimbări pozitive de temperament și valorificarea celor mai utile trăsături comportamentale. Persoanele care au practicat respirația holotropică pe termen lung au raportat un grad mai mare de independență, creșterea toleranței, diminuarea ostilității și agresivității.

Este recomandată practicarea respirației holotropice sub îndrumarea unui facilitator experimentat. Pentru că acest tip de respirație poate declanșa experiențe emoționale intense, este necesară prezența unui specialist pentru a-i sprijini pe participanți cu orice problemă ar putea să apară

respirația holotropică

Uneori, respirația holotropă este oferită sub supravegherea personalului medical autorizat sau poate fi inclusă într-un plan personalizat de psihoterapie.Poate fi realizată sub forma unor sesiuni de grup, a sesiunilor indâividuale sau ca parte a unor retreat-uri.  

Iată cum poate arăta o sesiune de respirație holotropică:

  1. Se realizează, de regulă, în cadrul unui grup, condus de un facilitator instruit.
  2. Paticipanții sunt grupați pe perechi. În fiecare pereche, există o persoană care realizează respirația și un observator. Facilitatorul intervine doar atunci când este sesizată o anumită nevoie.
  3. Cel care respiră este practicantul propriu-zis, care experimentează activ respirația holotropică. Acesta primește toate îndrumările și spirjinul facilitatorului, pentru a exersa respirația holotropică corect și în deplină siguranță. Facilitatorul îl îndumă pe ”respirator”, pentru a crește viteza și ritmul respirației.
  4. Practicantul respiră repede și profund, în timp ce ține ochii închiși. Pe măsură ce viteza de respirație crește, se acordă atenție menținerii unui ritm uniform, ceea ce îi ajută pe practicieni să evite complicațiile hiperventilației.
  5. sesiune poate dura între 2 și 3 ore în total. Respiratorul va sta întins pe o saltea pe toată durata unei sesiuni, având capacitatea de a se mișca liber și a se așeza în cea mai confortabilă poziție.
  6. Muzica repetitivă, ritmică, este difuzată pe toată perioada sesiunii. Muzica ritmică încurajează persoana care respiră să intre într-o stare modificată de conștiință, asemănătoare visării lucide.
  7. Sesiunea este deschisă. Aceasta înseamnă că fiecare persoană este îndemnată să obțină propriul sens și să atingă auto-descoperirea sub orice formă ar înseamna acest lucru pentru ea. Pe lângă faptul că se mișcă în orice mod doresc, cei care respiră sunt încurajați să emită orice sunet care li se pare potrivit.
  8. Observatorul are rolul de supraveghere a celui care respiră, fără să intervină decât dacă acesta îi solicită sprijinul. În sesiunea următoare, rolurile se schimbă.
  9. La finalul sesiunii, participanții desenează mandale care exprimă experiența lor și discută despre ceea ce s-a întâmplat. Ei pot  reexperimenta traume din trecut într-o manieră securizată, ceea ce ajută la vindecarea lor pot trăi sentimente de bucurie sau dezvoltarea conștientizării spirituale. În esență, scopul respirației holotropice este de a fi un catalizator pentru scoaterea la suprafață a celor mai importante probleme pe care o persoană are nevoie să le abordeze. Nu există o orientare specifică sau anumite așteptări cu privire la ceea ce trebuie să apară sau ce probleme sunt explorate în timpul unei sesiuni. Participanții sunt liberi să lucreze la orice apare în câmpul conștiinței și are utilitate pentru vindecarea și dezvoltarea lor.

Susținătorii acestei tehnici spun că starile modificate de conștiință permite oamenilor să abordeze părți ale minții care nu sunt de obicei accesibile, să deblocheze energii și să lucreze pe evenimente traumatice din trecut.

Pentru că respirația se modifică dramatic în timpul practicii, multe persoane și-ar putea pune întrebarea cât de sigură este respirația holotropică.

Respirația rapidă poate fi copleșitoare sau tulburătoare, dar practicanții pot oricând să întrerupă procesul sau să se retragă dacă senzațiile sunt greu de suportat.  sunt întotdeauna bineveniți să se retragă dacă senzațiile prin prea mari. Cu toate acestea, facilitatorii îi sprijină pe practicanți să treacă în siguranță peste temeri și stări copleșitoare, deoarece, odată depășite anumite aspecte, poate fi atinsă o stare benefică din punct de vedere fizic, mental și emoțional.

 „În timpul unei practici de respirație holotropică, cea mai comună experiență este eliberarea emoțională”, spune Lillian Williams. „Acest lucru se poate manifesta prin valuri de tristețe, izbucniri de furie sau momente de frică. Eliberarea emoțională poate fi însoțită de plâns liniștit sau de descărcări intense, poate fi relaxantă sau dramatică, dar, într-un final, este benefică pentru toate planurile.”

Cum practici respirația holotropică acasă

Respirația holotropică se practică, de regulă, sub formă de sesiuni individuale sau de grup, asistate de un facilitator, dar și în cadrul unor retreat-uri spirituale. Prezența unui specialist care să asiste întregul proces este recomandată, pentru că acesta poate ghida pas cu pas practica, astfel încât aceasta să fie sigură și eficientă.

Respirația holotropică se poate realiza și acasă, dacă ai deprins tehnica în cadrul unui atelier. Pașii sunt similari cu cei realizați în cadrul sesiunilor asistate și ar fi bine să existe un observator, care să intervină dacă este cazul, să ofere suport, dar și pentru senzația de siguranță.

Pentru a practica respirația holotropică acasă, procedezi astfel:

  1. Te întinzi pe o saltea sau pe un covoraș și te așezi într-o poziție cât mai confortabilă, lăsând corpul să se relaxeze.
  2. În fundal este redată o muzică ritmică, care contribuie la instalarea stării modificate de conștiință și o poate amplifica. Este bine ca spațiul în care se desfășoară sesiunea să fie răcoros și întunecat.
  3. Închizi ochii și realizezi câteva exerciții de relaxare. Apoi, începi să respiri adânc, rapid și uniform. Nu faci pauze între inspirații și expirații, ci creezi un model circular de respirație, care își menține viteza constantă, pe durata întregii sesiuni.
  4. Pe parcursul sesiunii, poți să lași să se manifeste orice mișcare sau sunet care apar în mod natural, continuând să ții ochii închiși și să păstrezi tiparul respirator.
  5. Poți exersa acest tip de respirație cât timp îți este confortabil, de la câteva minute la câteva ore.

Exerciții de respirație holotropică

Pentru practicarea exercițiilor de respirație holotropică, este recomandată prezența unui practician instruit, prezent la fața locului în orice moment pentru a facilita exercițiile, oferind îndrumări și instrucțiuni.

Fiecare sesiune durează, de obicei, între 2-3 ore, după care urmează perioada de exprimare a experienței trăite, sub formă de desen sau în cadrul discuțiilor de grup.

Exercițiile de respirație holotropică se realizează întotdeauna în poziție întinsă, relaxată și presupun control respirator, pentru că respirația este modificată în mod voluntar, pentru a deveni rapidă și profundă. Persoanele care practică respirația holotropică își pot completa sesiunile și cu alte tipuri de respirație, care le ajută să dezvolte un anumit control respirator, precum:

  1. Respirația abdominal
  2. Respirația nară alternativă
  3. Respirația egală fără reținerea respirației
  4. Conștientizarea meditativă a respirației

Odată realizate preliminariile (așezarea întins, relaxarea, găsirea celei mai confortabile poziții) un exercițiu de respirație holotropică poate arăta astfel:

  • Practicantul inspira rapid, profund și scurt, împingând cât mai mult mușschii stomacului spre interior
  • Nu există o pauză între inspirație și expirație. După inspirul rapid și profund, urmează o expirație similară, în timp ce practicantul urmărește destinderea abdomenului pe măsură ce aerul părăsește plămânii.
  • Apoi, respirația devine mai accelerată până se obține un ritm respirator rapid și constant. Poate fi însoțită de un mesaj intern de tip ”Inspiră. Expiră.” care se repetă pe tot parcursul sesiunii.
  • Procesul este continuat până când practicantul simte că a accesat o stare particulară a conștiinței, în care încep să se dezvăluie anumite conținuturi mentale care îi permit să lucreze spre vindecare și dezvoltare personală.

Nu există o modalitate „adecvată” de a realiza respirația holotropică, în afară de instrucțiunea de a „respira mai adânc și mai repede decât în ​​mod normal”, așa că aceasta nu este o experiență de respirație „dirijată”, decât într-un sens foarte general. Importantă este mișcarea mai rapidă și mai amplă a aerului prin sistemul respirator, față de cum este realizată în mod normal. După 15 sau 20 de minute, corpul își va găsi în mod normal propriul ritm. Cu toate acestea, pentru persoanele care doresc îndrumări suplimentare, există și alte sugestii utile, care pot completa sesiunea de respirație holotropică:

1) Realizarea unor respirații profunde complete, până în „fundul” plămânilor, astfel încât abdomenul să se ridice în timpul respirației, dar pieptul să rămână nemișcat (respirație diafragmatică)

2) Respirație continuă, „circulară” – respirația în așa fel încât să nu existe lacune între inspirație și expirație, cu alte cuvinte participantul să nu-și țină respirația nici un moment. Când plămânii sunt aproape plini, insprația încetează și începe imediat expirația. Când plămânii se golesc, expirația încetează și începe imediat inspirația. Cele două procese nu sunt forțate, nu presupun inhalarea sau exhalarea unei cantități suplimentare de aer față de normal. Pur și simplu, curg firesc, dar mai rapid decât în mod normal, unul în continuarea celuilalt, încât există senzația internă de ”cerc de respirație.”

3) Viteza respiratorie este mai mare decât în ​​mod normal, practic atât inspirația cât și expirația se fac foarte rapid. Totuși, acest lucru nu trebuie să creeze  tensiune în corpul. Întrebul corp, dar mai ales plămânii, trebuie să se mențină într-o stare de relaxare și lipsă de efort, astfel încât respirația holotropică să poată fi menținută pentru o perioadă lungă de timp fără senzația de oboseală.

4) Respirația pe gură versus respirația pe nas: este mai ușor ca aerul să se miște rapid prin gură, iar respirația pe gură tinde să sprijine mai mult eliberarea emoțională, așa că majoritatea oamenilor constată că inspirația și expirația orale susțin mai bine respirația holotropică decât respirația pe nas. Cu toate acestea, unii oameni consideră că respirația pe gură este incomodă și prefer să respire pe nas, ceea ce este în regulă pentru ei. După circa 15 sau 20 de minute, corpul fiecăruia își va găsi, în general, propriul ritm și modul optim de respirație.

Respirația holotropică: beneficii

Se spune că respirația holotropică facilitează vindecarea mentală, spirituală și fizică. Acest tip de respirație are potențialul de a aduce o mai bună conștientizare de sine și o perspectivă pozitivă asupra vieții. Practica respirației holotropice poate sprijini dezvoltarea personală într-o varietate de moduri.

Beneficiile respirației holotropice pot include:

  • promovarea eliberării de toxine din sânge și țesuturi
  • scăderea tensiunii arteriale
  • întărirea sistemului imunitar.
  • îmbunătățirea digestiei prin reducerea stresului asupra ficatului și rinichilor.
  • reducerea stresului fizic și emoțional.
  • creșterea clarității mentale și a creativității.
  • crearea de noi sinapse și plasticitatea neuronală

”Cercetătorii au descoperit că ritmul respirației holotropice intensifică activitatea electrică în creierul uman ceea ce îmbunătățește procesarea emoțională și stimulează memoria. Când este folosită pentru a facilita meditația, respirația controlată poate provoca o ușoară creștere a anumitor zone ale creierului, în special cele care sunt responsabile de atenție și de procesarea inputului senzorial.”, arată Williams.

Respirația holotropică poate fi utilizată pentru a trata o gamă largă de afecțiuni, inclusiv:

  • depresie
  • stres
  • dependențe
  • stres post traumatic
  • migrene
  • durere cronică
  • astm
  • sindrom premenstrual
  • anxietate
  • gandire negativă
  • comportamente de evitare

Unii practicanți au folosit tehnica pentru a scăpa de gândurile negative, inclusiv de frica de moarte, precum și pentru gestionarea traumei.

Specialiștii spun că acest tip de respirație poate ajuta la deblocarea emoțiilor nerezolvate stocate în mintea și corpul tău.

„Pe măsură ce creștem, nu avem întotdeauna șansa de a dezvolta setul de abilități necesare pentru a ne gestiona sentimentele și emoțiile într-un mod sănătos. Iar atunci când sentimentele nu sunt gestionate, ele au tendința de a fi reprimate în corp, ceea ce se poate manifesta ca tensiune musculară și agitație mentală”, spune Willams. ”Respirația holotropică oferă oamenilor posibilitatea de a experimenta ușurare și descărcare emoțională, fiind doarte utilă pentru cei cu anxietate și stres posttraumatic.”

Pentru că respirația holotropică are potențialul de a provoca sentimente intense, eliberări fizice și emoționale puternice, nu este recomandată pentru unele persoane. Ar fi bine să fie evitată de persoanele cu:

  • boli cardiovasculare
  • angină pectorală
  • infarct
  • tensiune arterială crescută
  • glaucom
  • dezlipire de retina
  • leziuni sau intervenții chirurgicale recente
  • istoric de atacuri de panică, psihoză, boală psihică severă
  • tulburări convulsive
  • antecedente familiale de anevrisme

Respirația holotropică nu este recomandată femeilor însărcinate sau femeilor care alăptează.

În plus, există anumite riscuri medicale care pot fi consecința hiperventilației. Respirația holotropică poate determina hipocapnie (scăderea dioxidului de carbon în sânge) și alte modificări ale chimiei sângelui ce pot duce la amețeli, leșin, slăbiciune, spasme ale mâinilor și picioarelor și chiar convulsii.

Întrucât unele dintre efectele respirației holotropice sunt controversate, este bine să existe o documentare adecvată și un consult medical înainte de începerea ei și să fie practicată împreună cu un facilitator experimentat.

Respirația holotropică poate genera emoții intense și amintiri dureroase. Din acest motiv, unii profesioniști recomandă ca acesta să fie utilizată împreună cu psihoterapia în curs de desfășurare. Majoritatea oamenilor practică, totuși, tehnica fără efecte adverse.

respirația holotropică

Despre Stanislav Grof, părintele respirației holotropice

Stanislav „Stan” Grof (născut la 1 iulie 1931) este un psihiatru de origine cehă care, din 1960,  locuiește în Statele Unite. Grof este unul dintre principalii dezvoltatori ai psihologiei transpersonale și un cercetător asiduu al stărilor modificate de conștiință și modului în care acestea pot fi folosite pentru explorarea, vindecarea și dezvoltarea psihicului uman.

Stanislav Grof este cunoscut drept co-fondatorul psihologiei transpersonale (împreună cu Abraham Maslow). Grof și-a început munca la Institutul de Cercetare Psihiatrică din Praga și în cele din urmă s-a mutat la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore. Activitatea sa a fost efectuată cu pacienți care se confruntau cu boli psihiatrice, cancer și dependență de droguri.

Stanislav Grof a fost, deopotrivă, aplaudat și contestat. A primit premiul VISION 97 acordat de Fundația lui Dagmar și Václav Havel din Praga pe 5 octombrie 2007, precum și alte distincții. Pe de altă parte, a fost criticat pentru promovarea unei psihologii nonștiințifice.

Stanislav Grof și soția sa, Christina au făcut studii asupra stărilor modificate de conștiință induse de consumul de LSD, în cadrul așa numitei terapii psihedelice. După ce LSD-ul a devenit ilegal la sfârșitul anilor `60, familia Grof a dezvoltat tehnica respirației holotropice. Tehnica a fost creată pentru a obține stări psihedelice asemănătoare cu cele determinate de consumul anumitor droguri, fără a utiliza medicamente psihedelice. Soții Grof, adepți ai  terapiei psihanalitice freudiene considerau că procesul de autoexplorare profundă, provocat de aceste stări modificate, poate aduce vindecare.

Alte studii realizate de Stanislav Grof au vizat experiențele din preajma morții (NDE). La sfârșitul anilor 1970, Grof a propus o ipoteză psihologică pentru a explica experiențele reclamate de persoanele care au revenit din moarte clinică.  Potrivit lui Grof, NDE reflectă amintiri ale procesului de naștere, tunelul despre care vorbesc multe persoane reprezentând, de fapt, canalul de naștere.

Ipotezele sale au fost respinse și criticate de o serie de psihologi, care consideră că nu există amintiri infantile perinatale, iar ”canalul de naștere” nu arată ca un tunel și ochii nou-născutului sunt, oricum, închiși. Unele articole au sugerat că pacienții lui Grof, care au vorbit despre experiențele din preajma morții,  ar fi putut experimenta false amintiri despre naștere și perioada prenatală.

Surse:

  • https://traiesteconstient.ro/respiratie-holotropica/
  • https://amigdas.com/%C3%AEntreb%C4%83ri-frecvente/2211-ce-este-respira%C8%9Bia-holotrop%C4%83-descrierea-%C8%99i-tehnica.html
  • https://en.wikipedia.org/wiki/Stanislav_Grof#Hylotropic_and_holotropic
  • https://www.verywellmind.com/holotropic-breathwork-4175431
  • https://www.healthline.com/health/holotropic-breathwork
  • https://health.clevelandclinic.org/should-you-try-holotropic-breathwork-heres-what-it-does/