Respirație grea la copii: ce trebuie să știe părinții

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


O respirație grea la copii poate fi semnul unor afecțiuni diverse, unele minore, altele mai severe. Părinții nu trebuie să neglijeze niciodată acest simptom, chiar dacă însoțește o simplă răceală, pentru că oricând pot apărea complicații. Iată de ce este necesar ca ei să știe dinainte ce pot face când copiii au dificultăți respiratorii.

Din fericire, majoritatea problemelor respiratorii nu sunt amenințătoare de viață, dar pot crea un disconfort pronunțat, mai ales celor mici care sunt mai sensibili. Pe de altă parte, atunci când copilul face eforturi mari să respire, părintele nu trebuie să întârzie nici o clipă, pentru că lipsa de oxigen poate deveni severă, chiar mortală, uneori în perioade scurte, de ordinul minutelor.

În acest articol vom trece în revistă principalele afecțiuni care pot determina o respirație grea la copii, precum și măsurile pe care părinții trebuie să le ia cât mai repede.

Numărul de respirații pe minut la copii în condiții normale

Rata respiratorie la om poate indica existența unor dificultăți respiratorii, măsurarea ei fiind utilă mai ales la copiii mai mici, care nu pot spune ce simptome au. Rata respiratorie se determină prin numărarea respirațiilor timp de un minut, de exemplu observând de câte ori se ridică pieptul pe parcursul acestui interval.

Dacă în cazul adulților, rata respiratorie se stabilizează în jurul a 12-16 respirații pe minut, la copii numărul de respirații pe minut este mai mare. În funcție de vârstă, numărul de respirații pe minut poate să varieze:

  • De la naștere la 6 săptămâni: 30-40 de respirații pe minut
  • 6 luni: 25- 40 respirații pe minut
  • 3 ani: 20- 30 respirații pe minut
  • 6 ani: 18-28 respirații pe minut
  • 10 ani: 17-23 respirații pe minut

Rata respiratorie poate crește în caz de febră, diverse afecțiuni sau alte condiții medicale, indicând o potențială disfuncție respiratorie, deși într-o măsură limitată. Astfel, studiile arată că numai 33% dintre persoanele care prezintă saturații ale oxigenului sub 90% au o rată respiratorie crescută.

În cazul copiilor mici, numărul de respirații pe minut poate crește și în alte condiții decât cele medicale, de exemplu în cazul plânsului sau după activități care presupun mai multă mișcare și agitație. Bebelușii respiră de obicei mult mai repede decât adulții, așa că rata respiratorie poate deveni un semnal de alarmă doar dacă crește peste 40 de respirații pe minut și, de obicei, însoțită de alte simptome.

Modificările numărului de respirații pe minut la copii pot indica:

  • Hipopnee: reprezintă o rată respiratorie anormal de scăzută; uneori, respirația se poate opri, ceea ce poartă numele de apnee. Apneea și hipopneea pot să apară în sindromul apneei obstructive de somn, care determină scăderea nivelului de oxigen în sânge, putând avea consecințe severe. Hipopneea sau apneea pot fi cauzate de defecte anatomice, precum deviația de sept, afecțiui precum amigdalita, vegetațiile adenoide, obezitate, boli neuromusculare sau alte condiții care afectează mușchii respiratori, sindroame de hipoventilație, etc
  • Bradipneea presupune, de asemenea, scăderea numărului de respirații pe minut, nu atât de sever ca în caz de hipopnee, dar mai mult decât presupune respirația normală. Bradipneea poate apărea la copii în cazul unor defecte congenitale ale inimii, al unor infecții ale miocardului, dezechilibre electrolitice, boli inflamatorii, etc și este însoțită de simptome precum somnolență, amețeală, uneori chiar leșin, stare de epuizare, slăbiciune, scurtarea respirației, dureri în piept, intoleranță la efort, probleme de concentrare și memorie
  • Tahipneea reprezintă o rată respiratorie mai mare decât normalul, putând indica prezența pneumoniei la copii sau a unor leziuni la nivel cerebral. Numărul de respirații pe minut în caz de tahipnee poate depăși 60 de respirații la copiii între 0-2 luni, 50 între 2-12 luni, 40 între 1-5 ani și 20 peste 5 ani.  Tahipneea poate să apară și în caz de astm, spasm laringian, reacții alergice, aspirarea unor corpi străini, probleme cardiace sau stare de anxietate.
  • Dispneea sau scurtarea respirației este senzația de a nu putea trage suficient aer în piept, ceea ce poae provoca un disconfort pronunțat și anxietate la copil. Scurtarea respirației poate să apară și în condiții de efort, dar, dacă se instalează în stare de repaus poate fi un indicator al unei patologii. Astfel, la copii, dispneea este cauzată de obicei de astm, pneumonii, probleme cardiace, afectarea parenchimului pulmonar, dar poate avea și cauze psihogene, precum anxietatea sau atacurile de panică.   

Semne care arată o respirație grea la copii

Modul în care părinții își dau seama de dificultățile respiratorii ale celor mici depinde de vârsta copiilor. Dacă este vorba de copii mai mari, aceștia se pot plânge că au o respirație grea sau dureri în piept, pot fi mai puțin activi și mai somnolenți ca de obicei.

Bebelușii și copiii mici nu pot spune cum se simt, dar este posibil să mănânce mai puțin, deoarece le este dificil să respire și să mănânce în același timp. Este important ca părinții să observe modificarea  tiparului lor respirator, a sunetelor care însoțesc respirația, precum și schimbări mai subtile cum ar fi o ”fluturare” intensă a nărilor la expirație sau înfundarea exagerată a pielii și mușchilor la nivelul coastelor, care  poate indica probleme de inhalare a aerului.

Indiferent de vârsta copilului, tusea însoțește de obicei dificultățile de respirație.

Semnele care arată că este vorba de o urgență pot fi expresia de panică a copilului precum și schimbări de culoare a pielii, care devine brusc palidă sau albastruie, din cauza lipsei de oxigen. De asemenea, dacă se aude un fluierat care însoțește respirațiile copilului, acest lucru ar putea indica că a inhalat un obiect străin, cum ar fi o monedă sau o mărgea. Aceasta este o urgență care trebuie tratată imediat. În astfel de situații, orice zgomot  care însoțește respirația este preferabil absenței totale a sunetelor, deoarece arată că nu este o obstrucție completă a căilor respiratorii.

Respiratia suieratoare este și un simptom major al astmului, mai ales daca este recurent.

Ce afecțiuni determină o respirație grea la copii

Majoritatea problemelor de respirație la copii sunt cauzate de  infecții virale acute care apar pentru o perioadă scurtă de timp și dispar, în general, singure.  Aici sunt incluse virusurile care determină răceala obișnuită, virusul sincițial respirator sau virusul care cauzează crupul respirator (laringotraheobronșita), o afecțiune destul de frecventă la copii.  O respirație grea la copii poate fi și consecința unor boli mai grave, cum sunt bronșitele, sinuzitele și chiar pneumonia.  Nu trebuie să uităm nici de infecția cu COVID-19, care poate provoca dificultăți de respirație atât la copii, cât și la adulți.

Unii copii au afecțiuni cronice care cauzează probleme de respirație.  Cel mai răspândit este astmul, care afectează aproximativ 7,5% dintre copii. În cazuri rare, o respirație grea la copii poate indica o problemă congenitală a inimii sau fibroză chistică. Unii sugari cu reflux acid pot avea, de asemenea,  probleme cu respirația.

Nu în ultimul rând, sufocarea cu un obiect străin sau cu un aliment poate provoca probleme respiratorii imediate, care pun viața copilului în pericol.

Principalele cauze pentru o respirație dificilă la copii sunt:

Infecțiile virale

Infecțiile virale provoacă majoritatea afecțiunilor căilor respiratorii superioare, inclusiv răcelile și durerile în gât. În general, simptomele lor sunt blânde și se rezolvă relativ repede, fără tratament special. Unele virusuri pot provoca infecții mai severe, care necesită asistență medicală. Bronșiolitele și crupul laringian fac parte dintre infecțiile virale ce apar frecvent la copii.

Crupul laringian este o afecțiune respiratorie cauzată de o infecție virală acută. Copiii cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 3 ani sunt cei mai sensibili la această afecțiune.

Bronșiolita este o infecție a căilor respiratorii mici ale plămânilor. Este o afecțiune comună a copiilor. Majoritatea copiilor afectați nu sunt grav bolnavi și se recuperează repede.

Infecțiile bacteriene

O respirație grea la copii poate avea drept cauză și o infecție bacteriană. Infecțiile bacteriene ale căilor aeriene superioare, precum amigdalita acută sunt comune la copii, în vreme ce pneumoniile bacteriene sau alte infecții de acest tip ale tractului respirator inferior sunt mai rar întâlnite. În  cazurile mai blânde, nu este nevoie de un tratament special pentru vindecare, dar uneori poate fi necesară administrarea de antibiotice. Epiglotita și pneumonia sunt cele printre cele mai serioase infecții bacteriene care pot determina o respirație grea la copii.

Epiglotita este o inflamare a țesutului care acoperă epiglota si a tesuturilor inconjuratoare. Epiglotita este o afectiune rapid progresiva,   care poate duce la obstructie brusca respiratorie si chiar moarte. Aceasta este o boală care necesită asistență medicală imediată.

Pneumonia este o infecție pulmonară care poate provoca inflamații și o acumulare de lichid și de puroi în plămâni. Majoritatea tipurilor sunt contagioase. Pneumonia poate fi o afecțiune care pune viața în pericol, așa că tratamentul prompt este important.

Astmul

Astmul poate să apară la orice vârstă, dar  cel mai frecvent începe în copilărie. Simptomele pot include scurtarea respirației și wheezing, care apar adesea după exerciții sau în timpul nopții. Astmul sever poate produce simptome mai grave și necesită asistență medicală de urgență.

Alergiile

Alergiile sunt cauze comune ale dificultăților de respirație la copii. Cel mai frecvent afectează căile respiratorii superioare, manifestându-se prin secreții nazale, strănuturi, mâncărimi la nivelul ochilor. Alergiile pot afecta și căile respiratorii inferioare, provocând simptome asmatiforme.

Fibroza chistică

Fibroza chistică (mucoviscidoza) este o boală ereditară caracterizată prin probleme de respirație,  infecții respiratorii de la acumularea mucusului și creșterea concentrației de sare din transpirație, probleme digestive. Boala este cauzată de mutații apărute într-o singură gena, care afectează consistența secrețiilor din corp. La persoanele cu fibroză chistică, secrețiile devin lipicioase și groase. În loc să acționeze că un lubrifiant, devin mai aderente, se acumulează și blochează conductele și căile de trecere, favorizând apariția infecțiilor. Este posibil că unii copii cu fibroză chistica să nu prezinte simptome până la adolescență sau până la vârstă adultă. Totuși, fibroza chistică se poate manifesta încă din copilărie, simptomele principale fiind tusea persistentă, care produce mucus gros, respirația șuierătoare, infecțiile pulmonare repetate, căi nazale inflamate, senzația de nas înfundat, sinuzite cronice.

Fumatul pasiv (expunerea la fum de țigară) și poluarea pot fi, de asemenea, cauze ale unei respirații dificile la copil.

Blocarea căilor respiratorii prin  inhalarea unui obiect sau a hranei poate determina alterarea respirației și chiar senzația de sufocare, necesitând o intervenție rapidă din partea părinților sau chiar ajutor medical de urgență.

Ce simptome au copiii cu dificultăți respiratorii

O respirație grea la copii poate fi însoțită de o serie de alte simptome, precum

a. Nas înfundat, secreții nazale, strănut: acestea pot fi consecințe ale unei răceli, dar pot să apară și în caz de alergie

b. Tuse. Dacă este provocată de infecții virale, tusea trece de obicei în  câteva zile. Chiar dacă durează mai multă vreme, de obicei nu este însoțită de alte simptome. Crupul laringian și bronhiolitele sunt însoțite de o tuse cu sunete specifice.  În cazul în care tusea se prelungește mai mult și se agravează, cauzele pot fi mai serioase, precum o pneumonie bacteriană sau tusea convulsivă.

O tuse care nu trece chiar și după perioade lungi de timp poate fi cauzată de astm sau de anumite condiții cronice, cum este fibroza chistică.

c. Mucusul galben, verde sau maro poate cauza o respirație grea la copii și este, de regulă, semnul unei infecții a tractului respirator.

d. Temperatura ridicată poate fi, de asemenea, semn de infecție și însoțește multe dintre afecțiunile respiratorii.

e. Wheezing-ul: acesta este un sunet ca un șuierat ce se poate auzi din pieptul copilului, atunci când expiră. De obicei este provocat de infecții respiratorii sau de astm.

f. Durerile de cap, de spate, musculare însoțesc adesea dificultățile de respirație, în cazul infecțiilor virale sau bacteriene. Uneori, copilul se poate plânge de dureri în piept, care fac respirația și mai dificilă.

Care sunt complicațiile care necesită intervenție de urgență

Majoritatea problemelor respiratorii la copii  se ameliorează în câteva zile, de obicei chiar la domiciliu, fără tratamente speciale.  Părinții trebuie să apeleze la medic în următoarele situații:

  • Simptomele copilului se înrăutățesc
  • Copilul refuză să mănânce și să bea, dă semne de deshidratare
  • Tusea copilului este însoțită de mucus închis la culoare sau cu urme de sânge
  • Copilul respiră din ce în ce mai greu, dă semne de disconfort respirator pronunțat
  • Copilul are deja un diagnostic al unei condiții cronice, cum este astmul. Un copil care a fost prematur la naștere sau a fost deja spitalizat pentru probleme respiratorii poate avea un risc mai mare
  • Copilul prezintă o condiție care reduce capacitatea sa de apărare împotriva infecțiilor (afectarea sistemului imunitar)

”Situațiile de internare, adică cele mai grave sunt pneumoniile, bronșite și astm bronșic. Sunt primele trei cauze de internare.  Deci problemele sunt frecvente, cauzele sunt multiple. Dincolo de aceste cauze care sunt mai grave sau care duc la internare în final, sigur că sunt infecțiile respiratorii care nu necesită sau care nu evoluează neapărat către internare, dar care afectează mult copilul, familia.”, arată dr. Mihaela Oros, medic primar pediatru, pe site-ul reginamaria.ro

Cum se stabilește diagnosticul în caz de respirație grea la copii

Primul pas spre stabilirea unui diagnostic în caz de respirație grea la copii este efectuarea examenului fizic și auscultația pulmonară, pentru identificarea unor modificări ale sunetelor normale și a unor zgomote supraadăugate. Zgomotele respiratorii sunt diminuate atunci când fluxul de aer la nivelul căilor aeriene este scăzut, prin obstrucția sau îngustarea lumenului, de exemplu în astmul bronșic. Respirația șuierătoare sau wheezing-ul este frecvent întâlnită la pacienții asmatici.
După efectuarea examenului fizic,  medicul poate recomanda o serie de teste diagnostice, precum:

  • analize de sânge;
  • radiografie toracică;
  • scanare CT;
  • electrocardiogramă;
  • ecocardiografie;
  • testarea funcțiilor pulmonare.

Unele probe funcționale respiratorii pot fi folosite la orice vârstă, cum este cazul pulsoximetriei, care măsoară saturația în oxigen a sângelui arterial.

Pulsoximetria se folosește pentru monitorizare, atât în situații acute, cât și în cazul unor afecțiuni cronice.  

”Situațiile acute se referă la un copil cu dificultăți de respirăție adică  fie nu respiră,fie  face efort să respire, fie scoate zgomote anormale când respira (șuieră, este răgușit).

De asemenea, se  impune măsurarea saturației și la un copil inconștient,la un copil care are o coloratie anormală a pielii (albăstruie = cianoză  sau piele foarte palidă), un copil cu convulsii, cu suspiciune de intoxicație medicamentoasă sau intoxicație cu gaze, traumatism, alergie severă, sângerare importantă, arsura, deshidratare.

Situațiile cronice se referă la copilul cunoscut cu boală pulmonară cronică (de exemplu fibroza pulmonara,fibroză chistică) sau boală cardiacă congenitală,pentru monitorizarea evoluției.”,arată dr.Dumitru Nicoleta, medic specialist pediatrie, pe site-ul medlife.ro.

Spirometria poate fi folosită, de asemenea, dar numai la copiii peste 5 ani, copilul mic neavând capacitatea de a înțelege și urmă comenzile necesare pentru efectuarea acestei probe.  Este utilizată  pentru diagnosticarea și monitorizarea  diverselor afecțiuni cronice pulmonare: astm, pneumopatie interstițială, fibroză pulmonară, fibroză chistica, displazie bronho-pulmonară .

Respirația la bebeluși și semnele problemelor respiratorii

Așa cum am menționat, numărul de respirații pe minut la bebeluși este mult mai ridicat decât la copiii mai mari, ajungând până la 40 de respirații pe minut în funcție de vârstă.  De aceea, părinții nu trebuie să se neliniștească dacă numără respirațiile copilului și observă că sunt mult mai numeroase ca ale lor. Totuși, dacă rata respiratorie depășește 60 de respirații pe minut sau dacă este prea scăzută (sub 25 de respirații pe minut), acest lucru poate indica probleme respiratorii, mai ales dacă este însoțit și de alte semne din cele prezentate mai sus.

Respirația nou-născuților arată și sună diferit de adulți, deoarece:

  • respiră mai mult prin nări decât prin gură
  • căile lor de respirație sunt mult mai mici și mai ușor de obstrucționat
  • peretele lor toracic este mai flexibil decât al unui adult, deoarece este format în cea mai mare parte din cartilaj
  • respirația lor nu este pe deplin dezvoltată, deoarece încă mai trebuie să învețe să-și folosească plămânii și mușchii de respirație asociați
  • pot avea în continuare lichid amniotic și meconiu în căile respiratorii imediat după naștere
  •  

Părinții trebuie să fie vigilenți, mai ales dacă este vorba de un copil născut prematur sau care a suferit frecvent de infecții respiratorii.

”…un copil născut prematur este mai predispus să aibă probleme de respirație atât la naștere cât și după aceea,în primii ani de viață, întrucât plămânii lui nu sunt dezvoltați suficient.”, precizează dr. Dumitru Nicoleta.

Nașterea prematură se poate asocia cu sindromul de detresă respiratorie la nou- născut, care are la bază incapacitatea plămânilor de a se expansiona suficient și de a asigura schimbul gazos, din cauza lipsei de surfactant. Semnele caracteristice pentru detresa respiratorie sunt: bataile aripilor nazale; retractiile pielii in regiunea sternala si in spatiile intercostale; tahipnee (ritmul respiratiei mai mare de 60 de batai pe minut) ; expiratia se insoteste de gemete; diminuarea zgomotelor respiratorii; coloratia gri-albastruie a pielii. În formele severe, sindromul de detresă respiratorie necesită tratament de urgență, realizat cu aparatură specială și de personal foarte competent

O serie de modificări ale tiparului respirator pot sugera existența unor probleme de respirație la bebeluși. Părinții pot observa:

– respirație șuierătoare: fluieratul sau wheezingul poate arăta un blocaj al nărilor și va dispărea atunci când fosele nazale sunt curățate, conform indicațiilor medicului.  Alte forme de șuierat pot fi indiciu al unor probleme mai grave, precum astmul sau pneumonia.

– plâns răgușit și tuse lătrătoare:  acestea pot indica  blocarea traheei. Ar putea fi  vorba de mucus sau o inflamație la nivelul laringelui și coardelor vocale, ca în crupul laringian.

– tuse înfundată: poate indica un blocaj al bronhiilor mari, acest lucru putând fi confirmat prin auscultație de către medic.

– tahipneea poate indica existența  lichidului  în căile respiratorii din cauza unei infecții, cum ar fi pneumonia. Respirația rapidă poate fi cauzată și de febră sau alte infecții și trebuie evaluată imediat.

– sforăitul este cauzat, de obicei, de mucusul din nări. În cazuri rare, sforăitul poate fi un semn al unei probleme cronice, cum ar fi apneea de somn sau amigdalele mărite.

– stridorul este un sunet constant, puternic, care indică o obstrucție a căilor respiratorii.  Un sunet grohăit sau mormăit la expirație semnalează de obicei o problemă cu unul sau ambii plămâni și poate fi un semn de infecție severă.

O modificare a modului de respirație a nou-născuților poate indica o problemă gravă de respirație, de aceea părinții trebuie să se adreseze imediat medicului, dacă observă simptome îngrijorătoare, care nu trec în câteva zile.

Tratamente în caz de respirație grea la copii

Majoritatea problemelor respiratorii la copii se rezolvă la domiciliu, în termen de câteva zile, fără un tratament particular.

Atunci când dificultățile de respirație sunt simptome ale unor boli grave ale plămânilor sau inimii, medicul va prescrie tratamentele necesare. De exemplu, în cazul în care copilul are astm bronșic, poate fi necesară utilizarea unui inhalator prin care se administrează medicamente antiinflamatorii, respectiv corticosteroizi, precum budesonid, beclometazona, fluticazona si flixotide.
Dacă problemele respiratorii sunt determinate de alergii, doctorul poate prescrie antihistaminice pentru reducerea reacției alergice a organismului, recomandând totodată evitarea declanșatorilor de alergii, cum ar fi fumul de țigară, praful, mucegaiul sau polenul.

Ocazional, medicii pot prescrie antibiotice pentru a elimina infecțiile bacteriene sau steroizi pentru a diminua inflamația  la nivelul gâtului și plămânilor.

Copiii cu astm și cei care suferă de unele infecții acute severe pot lua medicamente printr-un nebulizator sau un inhalator.

În cazuri extreme, este posibil să fie necesară terapia cu oxigen, cu un aparat respirator sau cu alt tratament și monitorizare în spital. 

Ce trebuie să facă părinții dacă observă respirație grea la copii

 În marea majoritate a cazurilor, copiii cu infecții virale se pot recupera acasă. Părinții pot să le ofere mai mult confort  folosind un umidificator.  De asemenea, pot să-i ajute să-și găsească o poziție confortabilă, de exemplu este posibil să fie mai ușor pentru ei să respire așezați decât să se întindă.

Alte măsuri pe care părinții le pot lua cuprind:

  • Încurajarea copilului să bea cât mai multă apă și alte lichide ceea ce va ajuta la prevenirea deshidratării, fluidizarea mucusului și eliminarea lui mai ușoară prin tuse, împiedicarea uscăciunii mucoaselor
  • În cazul în care cei mici au febră, părinții le pot da  paracetamol sau ibuprofen
  • Curățarea căilor nazale ale copilului în cazul acumulării de mucus . La copiii sub 3 luni se preferă toaletarea foselor nazale cu ser fiziologic, iar la cei peste 3 luni se poate folosi o soluție salină sub formă de spray nazal.
  • Asigurarea unui mediu confortabil și liniștit pentru copil, aerisit frecvent și fără fum de țigară sau alți poluanți

Este important ca părinții să știe că antibioticele sunt eficiente doar în cazul infecțiilor bacteriene, pe când majoritatea infecțiilor respiratorii la copii sunt de natură virală. De asemenea, orice tratament ”după ureche” este contraindicat. Deși mulți părinți folosesc medicamente antitusive, acestea sunt indicate doar în mod excepțional, de exemplu când tusea nu permite deloc copilului să se odihnească sau copilul tușește până vomită, dar și în astfel de cazuri este bine să se consulte medicul înainte.  Părinții nu trebuie să uite că rolul tusei pentru organism este benefic, ea fiind destinată se ajute la eliminarea secrețiilor care blochează căile respiratorii.

Este necesar ca părinții să urmărească semnele care arată disconfort respirator pronunțat, în special:

  • Creșterea ratei respiratorii, care poate fi unul dintre primii indicatori ai dificultății de respirație. De asemenea, alte modificări ale ratei respiratorii (bradipnee, apnee) sau prezența scurtării respirației sunt semnale de alarmă, putând indica prezența unei afecțiuni respiratorii severe
  • Efortul vizibil de a respira, care poate fi indicat prin afundarea pieptului (în special la nivelul gâtului și sub stern). Coastele par să iasă în evidență atunci când copilul respiră, deoarece mușchii dintre ele sunt trași cu putere pentru a inhala mai mult aer. Fluturarea și lărgirea nărilor arată, de asemenea, un efort sporit de respirație
  • Sunete însoțitoare (gemete, grohăit, wheezing, stridor) care pot indica încercarea de a aduce mai mult aer în plămâni sau prezența unei obstrucții în respirație
  • Modificarea culorii pielii și mucoaselor, care pot deveni foarte palide sau cu o nuanță albăstruie, mai ales la nivelul gurii și limbii, indicând faptul că aportul de oxigen în sânge este scăzut.
  • Stare de somnolență, amețeală, epuizare, acestea putând fi consecința scăderii saturației de oxigen
  • Incapacitatea copilului de a se hrăni și hidrata adecvat, pentru că nu poate să respire
  • La copiii foarte mici (până în 6 luni), o temperatură ridicată de peste 39 grade sau chiar peste 38 grade, care durează mai mult de 5 zile, poate fi un semnal de alarmă

În cazurile severe, copiii pot fi spitalizați și li se poate oferi oxigen suplimentar.

Majoritatea copiilor își vor reveni acasă, fără intervenții majore, dar este important ca părinții să fie  vigilenți, deoarece problemele de respirație se pot agrava. Ar fi ideal dacă părinții ar cunoaște metode de resuscitare  în cazul în care  copilul încetează să respire, precum și manevra Heimlich dacă copilul se îneacă cu un aliment sau un obiect.

Părinții pot ajuta la prevenirea multor probleme respiratorii ale copiilor urmând câțiva pași simpli:

  • Nu fumați în preajma copilului sau în locurile în care merge acesta, chiar și atunci când nu este acolo. Copiii care stau în preajma fumătorilor au un risc de două ori mai mare de a devolta infecții respiratorii și răceli decât cei care nu locuiesc cu fumătorii. Reziduurile de fum se pot acumula pe suprafețe, în camere și în mașini.
  • Asigurați-vă că locul în care stă copilul este aerisit și praful este îndepărtat, acest lucru fiind esențial în cazul copiilor cu alergii sau astm
  • Toată lumea trebuie să practice o spălare corectă a mâinilor pentru a preveni răspândirea germenilor.
  • Dacă este posibil, țineți-vă copilul departe de persoanele bolnave sau de mediile în care ar putea contacta o infecție respiratorie

În cazul copiilor care suferă de astm, părinții trebuie să aibă o grijă sporită. În primul rând, este necesar să cunoască ce anume agravează astmul copilului, fie că este vorba de fum de țigară, praf, alergeni, agenți infecțioși, umezeala sau frig, exerciții fizice și să evite expunerea acestuia la astfel de factori. De asemenea, trebuie să se asigure că cei mici au întotdeauna la ei un inhalator, dacă medicul a prescris acest lucru. Părinții trebuie să fie conștienți că astmul este o afecțiune serioasă, care necesită monitorizare medicală riguroasă și un plan de tratament adecvat.  De asemenea, este esențial ca părinții să cunoască medicația de salvare în cazul unui atac de astm, constând în bronhodilatatoare, care actioneaza relaxand muschii din caile aeriene.

Nu în ultimul rând, este indicat ca părinții să-i învețe pe cei mici importanța unei respirații profunde și chiar exerciții de respirație corectă.

„Copiii care sunt anxioși pot avea cu ușurință atacuri de panică și încep brusc să se hiperventileze ” „Este bine ca ei să exerseze în fiecare zi respirația profundă, să învețe să respire lent, chiar și atunci când nu sunt anxioși, pentru că acest lucru îi ajută să se calmeze atunci când devin neliniștiți.”, arată dr. Katwa, pneumolog la Spitalul de copii din Boston și profesor la Harvard Medical School.

Surse: