Respirație urât mirositoare: cum scapi de halitoză (halenă)

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


O respirație urât mirositoare nu este doar foarte neplăcută ci reprezintă și un semnal de alarmă legat de o serie de afecțiuni orale sau din alte zone ale organismului. Cunoscută și sub denumirea de halenă sau halitoză, respirația urât mirositoare afectează un număr mare de persoane și reprezintă a treia cauză pentru vizita la stomatolog, după infecțiile dentare și afecțiunile gingivale. Peste 85% dintre persoanele cu respirație urât mirositoare au probleme la nivelul gurii, în vreme ce pentru ceilalți 15% cauzele halenei sunt extraorale, implicând afecțiuni ale sinusurilor, nasului, gâtului, plămânilor, esofagului, stomacului sau ficatului. Senzația de respirație urât mirositoare poate fi și subiectivă: persoana simte că gura sa miroase neplăcut, dar cei din jur nu detectează acest simptom. În articolul de față vom vedea care sunt cauzele ce determină o respirație urât mirositoare și cum poate fi tratata sau ameliorată această afecțiune.

Ce este halena

Halena sau halitoza reprezintă termeni medicali care definesc o respirație. urat mirositoar. Aceasta este o problemă comună în rândul multor persoane, care poate provoca o suferință psihologică semnificativă.

Oricine poate suferi de respirație urât mirositoare. Se estimează că 1 din 4 persoane pot prezenta în mod regulat halenă, majoritatea din cauza unei igiene orale defectuoase.

”Halitoza este un motiv frecvent de prezentare la medicul stomatolog, dar și la medicul de familie sau medicul de medicină internă. Rezolvarea problemelor stomatologice contribuie la eliminarea mirosului neplăcut al respirației, iar igienă corectă a cavitații bucale este cel mai important factor de prevenție al halenei.”, arată dr. Marilena Constantin, medic primar medicina generală pe site-ul cdt-babes.ro

O serie de remedii simple la domiciliu și schimbări ale stilului de viață, cum ar fi igiena dentară îmbunătățită și renunțarea la fumat, pot elimina de cele mai multe ori halena. Dacă respirația urât mirositoare persistă, este recomandabilă totuși vizita la un stomatolog sau la alt medic pentru a determina și trata cauzele ce duc la respirație urât mirositoare.  

Unele persoane nu au o halitoză propriu-zisă, dar pot avea frecvent senzația că respirația lor miroase urât.

”Se poate discuta despre pseudohalitoza sau halitofibia (doar pacientul simte o respirație urat mirositoare) în aceste situații fiind necesară și o evaluare din punct de vedere psihologic. Există meode de obiectivare a halitozei (utilizarea de halimetre – determină hidrogenul sulfurat din aerul expirat), cromatografia gazoasă (prezența compusilor cu sulf în aerul expirat) dar acestea nu sunt foarte utilizate în practică, rezența respirației dezagreabile  verificându-se, de regulă, prin metode organoleptice (se simte mirosul neplăcut al aerului expirat de la o distanță de 10 cm).”, specifică dr. Constantin.

Ce provoacă o respirație urât mirositoare

Așa cum am precizat deja, principalele cauze pentru o respirație urât mirositoare se află chiar la nivelul gurii. Igiena orală defectuoasă și problemele asociate (infecții dentare, afecțiuni gingivale) duc la instalarea halenei la majoritatea persoanelor. Fumatul este o cauză majoră a respirației neplăcute, la fel ca și gura uscată și consumarea anumitor tipuri de alimente, cuplată cu un periaj dentar ineficient.

”Respirația urât mirositoare (halenă) poate fi provocată de o varietate de cauze, inclusiv dietă, medicamente, igienă orală deficitară, precum și boli sau condiții, cum ar fi diabetul zaharat, boală de reflux gastroesofagian, intoleranță la lactoză, boli ale gingiilor sau altele. Tratamentul pentru respirația urat mirositoare depinde de cauza.”, precizează dr. Florin Dogioiu, medic primar stomatologie generală pe site-ul sfatulmedicului.ro

În funcție de zona afectata care duce la apariția halitozei, putem identifica originea respirației urât mirositoare astfel:

1. La nivelul gurii

În aproximativ 90% din cazurile de halitoză autentică, originea mirosului este în gura însăși. Aceasta este cunoscută sub numele de halitoză intra-orală, respirație urât mirositoare sau halitoză orală.

Cea mai frecventă cauză orală ale halenei este formarea unui biofilm bacterian care produce mirosuri pe partea din spate a limbii sau în alte zone ale gurii, ca urmare a igienei orale proaste. Mirosurile neplăcute sunt produse, în principal, prin descompunerea proteinelor din hrană în aminoacizi individuali, urmată de descompunerea ulterioară a anumitor aminoacizi ce duce la producerea unor gaze cu miros intens și respingător. În special compușii volatili de sulf sunt responsabili  de mirosul neplăcut oral și, de obicei, scad după tratament stomatologic și alte remedii recomandate de medic.

Limba este principalul loc din gură generator de mirosuri neplăcute, pentru că la nivelul ei se acumulează cantități mari de bacterii. Acest lucru se întâmplă mai ales pe partea posterioară a limbii, unde bacteriile sunt mai protejate și se pot înmulți. Această parte a limbii este relativ uscată și prost curățată, oferind un habitat ideal pentru bacteriile anaerobe, ce se formează în contact cu resturile alimentare, celulele epiteliale moarte, secrețiile postnazale. Acumularea de bacterii anaerobe poate produce fie mirosul putrescent de indol, skatol, poliamine, fie mirosul de „ou putred” al compușilor volatili ai sulfului, cum ar fi hidrogen sulfurat, metil mercaptan, alil metil sulfură și sulfură de dimetil

Așa numita „limbă albă” este considerată a fi un semn de halitoză. În medicina orală, în general, o limbă albă este considerată un semn al mai multor afecțiuni; de exemplu, pacienții cu boală parodontală au o prevalență de șase ori mai mare a depozitelor albe pe limbă, comparativ cu subiecții normali.

Alte locații de producere a mirosurilor neplăcute pot fi nișele interdentare și sub-gingivale, lucrările dentare defectuoase, zonele de acumulare a resturilor alimentare dintre dinți, abcesele și proteze dentare prost întreținute.

Bacteriile care cauzează gingivita și boala parodontală produc cantități mari de compuși volatili de sulf.  Se știe că metil mercaptanul este cel mai important comus cu sulf care contribuie la halitoza cauzată de boala parodontală și gingivită. S-a demonstrat o respirație urât mirositoare corelează pozitiv cu adâncimea pungii parodontale, numărul de pungi și sângerarea acestora atunci când sunt examinate cu o sondă dentară.

Cu toate acestea, nu toți pacienții cu boală parodontală au halitoză și nu toți pacienții cu halitoză au boala parodontală. Deși pacienții cu boală parodontală sunt mai susceptibili de a suferi de halitoză decât populația generală, respirația urât mirositoare este asociată mai puternic cu gradul de acoperire a limbii de depozite bacteriene decât cu severitatea bolii parodontale.

Cariile profunde  în care stagnează și se descompun resturi alimentare pot fi, de asemenea, o cauză a halenei.  Chiar dacă nu există carii, resturile alimentare se pot prinde în zonele intedentare, mai ales în cazul unor defecte ale danturii, cum sunt dinți înclinați, distanțați sau aglomerați, dinți lipsă sau obturații dentare proximale prost conturate. Resturile alimentare suferă o putrefacție bacteriană lentă și eliberează substanțe volatile  cu miros neplăcut.

Practicile inadecvate de igienă a protezei, cum ar fi necurățarea și îndepărtarea protezei în fiecare noapte, pot provoca un miros neplăcut din plastic în sine sau în gură, deoarece microbiota răspunde la mediul modificat. Plasticul este, de fapt, poros, iar suprafața de fixare este de obicei neregulată, sculptată pentru a se potrivi cu anatomia bucală. Acești factori predispun la retenția de bacterii și ciuperci, care este însoțită de un miros tipic.

Leziunile orale cauzate de infecții virale precum herpes simplex și HPV, precum și ulcerațiile bucale pot contribui, de asemenea, la o respirație urât mirositoare.

Fumatul determină un miros neplăcut în sine; în plus, este asociat cu boala parodontală, care contribuie, după cum am arătat la o respirație urât mirositoare. Fumatul are, de asemenea, multe alte efecte negative asupra gurii, de la rate crescute de carii dentare la leziuni premaligne și chiar cancer bucal.

Consumul unor alimente (cum ar fi usturoi, ceapă, carne, pește și brânză),

fumatul și consumul de alcool pot amplifica mirosurile neplăcute. În timpul nopții uscarea gurii, descompunerea resturilor alimentare și un acces mai scăzut al oxigenului pot determina o respirație urât mirositoare mai puternică la trezire („respirația de dimineață”).

Halena poate fi tranzitorie, dispărând după mâncare, băutură, periaj dentar, folosirea aței dentare sau clătirea cu apă de gură specializată. În alte cazuri, respirația urât mirositoare poate fi persistentă (respirație urât mirositoare cronică), care afectează aproximativ 25% din populație în grade diferite.

Anumite diete precum și postul pot determina mirosuri neplăcute la nivelul gurii.

”Dietele sărace în carbohidrați pot provoca respirația numită halenă cetonică. Dietă scăzută în carbohidrați determina organismul să ardă grăsimi că sursă de energie. Produsul final al acestui proces sunt cetonele, ce pot provoca un miros diminuat de acetonă în respirație.”, spune dr. Dogioiu.

Uscăciunea gurii, numită și xerostomie poate fi determinată de medicamente, respirație pe gură sau probleme ale glandelor salivare. Saliva are un rol foarte important în procesul digestiv și de eliminare a mirosurilor neplăcute cauzate de particulele descompuse.

Anumite medicamente pot reduce saliva și, prin urmare, pot intensifica mirosurile. Alte medicamente produc prin descompunere substanțe chimice cu anumite mirosuri ce se resimt în respirație. Exemplele includ nitrații utilizați pentru a trata angina pectorală, unele substanțe chimice pentru chimioterapie și unele tranchilizante, cum ar fi fenotiazinele. Persoanele care iau suplimente de vitamine în doze mari pot fi, de asemenea, predispuse la respirație urât mirositoare.

Odată excluse cauzele stomatologice, mirosul neplăcut poate fi un simptom al unor probleme ale sinusurilor, al refluxului gastroesofagian, al diabetului, al unor afecțiuni renale sau hepatice.

2. La nivelul sinusurilor

Infecțiile la nivelul sinusurilor, în special sinuzitele cronice, pot fi asociate și cu respirație urât mirositoare. Halitoza este considerată unul dintre simpomele rinosinuzitei.  O persoană cu sinuzită poate avea însă și simțul mirosului modificat, astfel încât poate crede că are halenă, deși cei din jur nu percep nimic, ceea ce poate fi pseudohalitoză sau halitofibie (senzație subiectivă de respirație urât mirositoare). Multe persoane cu sinuzită au alterări ale simțului mirosului, prezentând ceea ce se numește cacosmie, un tip de iluzie olfactivă în care persoana percepe mirosuri neplăcute, fetide, la nivelul nasului.

3. La nivelul amigdalelor

Unele cazuri de halitoză sunt cauzate de infecții la nivelul amigdalelor. O serie de condiții precum  amigdalita cronică criptică cazeoasă, amigdalolitiaza (pietre ale amigdalelor) și, mai rar, abcesul periamigdalian, actinomicoza, afecțiunile fungice, afecțiunile maligne și inflamatorii,  tumorile  miofibroblastice pot determina o respirație urât mirositoare.

4. La nivelul tubului digestiv

Mirosul neplăcut al gurii poate fi și efectul unei afecțiuni la nivelul unui segment al tubului digestiv. Astfel, hernia hiatală poate face ca sfincterul esofagian inferior să nu se închidă, determinând reflux gastroesofagian și permițând acidului și gazelor să pătrundă în esofag și în gură. Un diverticul Zenker poate duce, de asemenea, la halitoză din cauza descompunerii alimentelor reținute în esofag.

Fluxul continuu de gaz sau substanțe volatile cu miros putrid din stomac, cauzate de un reflux gastroesofagian sever sau de o fistulă între stomac și esofag, poate duce la respirație urât mirositoare, dar aceasta este doar o manifestare minoră, pe lângă alte efecte mult mai grave.

Obstrucția intestinală poate determina o respirație cu miros de fecale dacă a existat o perioadă prelungită de vărsături.

5. La nivelul întregului organism

O serie de boli sistemice, non-orale,  pot provoca miros neplăcut în gură. Astfel de condiții sunt:

  • Fetor hepaticus: respirație urât mirositoare cauzată de un tip de insuficiență hepatică cronică.
  • Infecții respiratorii:  o respirație urât mirositoare poate fi determinată de infecții ale căilor respiratorii inferioare (infecții bronșice și pulmonare). Bronșiectazia este o afecțiune pe termen lung, în care căile respiratorii devin mai largi decât în ​​mod normal, permițând acumularea de mucus care duce la respirație urât mirositoare. Pneumonia prin aspirație provoacă inflamație și  infecție la plămâni, în urma inhalării de vărsături, salivă, alimente sau lichide și poate avea, printre simptome, și un miros oral neplăcut.
  • Infecții renale și insuficiență renală
  • Trimetilaminurie („sindromul mirosului de pește”), o boală rară care determină corpul să producă un miros ca de pește putrezit, ouă stricate sau gunoi, care este eliberat în respirație, transpirație, urină și fluide reproductive
  • Diabet zaharat cu cetoacidoză: atunci când nivelurile de insulină ale unei persoane cu diabet zaharat sunt foarte scăzute, corpul  nu mai poate folosi glucoza și începe să folosească depozitele de grăsime. Când grăsimea este descompusă, se produc și se acumulează cetone. În cantitate mare, acestea sunt toxice și produc un miros neplăcut și specific. Cetoacidoza este o afecțiune gravă, care poate pune viața în pericol.
  • Alte condiții metabolice, de exemplu o creștere a sulfurii de dimetil din sânge.
  • Diferite tipuri de carcinom

Și în aceste cazuri, respirația urât mirositoare este un efect mai puțin important comparativ cu alte simptome mai grave.

Helicobacter pylori determină respirație urât mirositoare

Așa cum am arătat, majoritatea cazurilor de respirație urât mirositoare au cauze chiar la nivelul gurii, în special în igiena orală deficitară. Cu toate acestea,  un miros neplăcut în gură poate fi determinat de multiple alte afecțiuni, în special din sfera gastroesofagiană. Unul dintre agenții patogeni frecvent întâlniți, Helicobacter pylori, poate fi responsabil de apariția halitozei.

”Helicobacter Pylori este un tip de bacterie asociată cu cancerul de stomac și ulcerele. Poate provoca respirație urât mirositoare, greață, arsuri și dureri de stomac sau indigestie. E nevoie de un consult medical pentru diagnostic și apoi de tratament cu antibiotice.”, arată dr. Claudia Marin, specialist gastroenterologie, pe site-ul doc.ro

Helicobacter pylori apare la peste 50% din populație și determină simptome precum dureri abdominale, balonare, arsuri, greață. Analizele de laborator, o biopsie prelevată în timpul endoscopiei sau anumite teste (testul aerului expirat sau testul fecal) pot arată prezența acestei bacterii. Helicobacter pylori poate agrava refluxul gastroesofagian, provocând astfel mirosul neplăcut al gurii. Această bacterie trăiește și la nivelul cavității bucale, asociindu-se cu alți agenți patogeni și cauzând halitoză.

Diagnosticarea halitozei

O respirație urât mirositoare poate fi depistată direct, de pacient sau de anturaj. O modalitate simplă de a verifica dacă ai un miros neplăcut în gură mirosul este să-ți lingi încheietura mâinii, să o lași să se usuce și apoi să-l miroși zona. Un miros urât la nivelul încheieturii sugerează prezența halitozei. 

Medicul va confirma existența respirației urât mirositoare prin metode organoleptice, respectiv cu ajutorul simțului olfactiv(evaluarea mirosului cu ajutorul unei scale de intensitate, pana la o distanță de 10 cm).

Stomatologul este cel mai în măsură să evalueze prezența halenei și va evalua mirosul atât la nivelul gurii, cât și al nasului. Deoarece partea din spate a limbii este cel mai adesea sursa mirosului, medicul stomatolog poate colecta depuneri din această zonă și să evalueze mirosul.

Există detectoare sofisticate care pot identifica substanțele chimice responsabile pentru respirația urât mirositoare, deși acestea nu sunt întotdeauna disponibile. Acestea poartă numele de halimetre și pot determina hidrogenul sulfurat din aerul expirat. Pentru identificarea compușilor cu sulf din aerul expirat se poate folosi și cromatografia gazoasă, dar o astfel de metodă este rar utilizată în practică. Prin cromatografie gazoasă pot fi măsurați trei compuși volatili ai sulfului: hidrogen sulfurat, metil mercaptan și sulfură de dimetil.  Un alt test, denumit Testul BANA măsoară nivelurile unei enzime specifice produse de bacteriile care cauzează halitoză. Testul beta-galactozidazei poate servi, de asemenea, la determinarea obiectivă a intensității halenei, întrucât s-a descoperit că nivelurile enzimei beta-galactozidaza se corelează cu mirosul gurii.

Tratament pentru respirație urât mirositoare

”Tratamentul halitozei se adresează cauzei care a determinat-o (în 80 – 90 % cazuri se identifica probleme stomatologice dar, uneori, sunt necesare investigații suplimentare).”, arată dr. Marilena Constantin.
Dacă respirația urât mirositoare este cauzată de o îngrijire orală necorespunzătoare,  medicul stomatolog va trata cauza problemei și va recomanda metode de îngrijire eficientă, pentru prevenirea problemelor ulterioare. Dacă este vorba de o boală subiacentă a gingiilor, afecțiunea poate fi tratată de un parodontist. O curățare parodontală ajută adesea la îndepărtarea bacteriilor și a tartrului sau a plăcii care s-a acumulat și provoacă inflamație la nivelul gingiilor. Aceste depuneri pot fi cele care cauzează o respirație urât mirositoare. Stomatologul sau parodontologul recomandă o serie de măsuri igienice, care pot include folosirea unei paste de dinți anume, schimbarea periuței cu una mai performantă, utilizarea aței dentare și o apă de gură antimicrobiană.

Ața dentară reduce acumularea de particule de alimente și diminuează placă din spațiile inter-dentare. Periajul curăță aproximativ 60 la sută din suprafața dintelui, dar resturi alimentare pot rămâne blocate în spațiile dintre dinți, de unde pot fi îndepărtate doar cu ață dentară.

Apa de gură conține, de obicei, agenți antibacterieni, inclusiv clorură de cetilpiridiniu, clorhexidină, gluconat de zinc, clorură de zinc, lactat de zinc, peroxid de hidrogen, dioxid de clor, fluoruri de amine, fluorură de staniu, hinokitiol și uleiuri esențiale. Listerine este unul dintre binecunoscutele produse tip apă de gură, compuse din diferite uleiuri esențiale, care pot fi eficiente în diminuarea sau mascarea mirosurilor neplăcute. Au fost propuse și alte formule care conțin produse din plante și probiotice.

Pentru persoanele care poartă proteze dentare este necesară curățarea zilnică și corectă a acestora. Curățarea protezei dentare previne acumularea bacteriilor pe proteză și transferul înapoi în gură. Schimbarea periuței de dinți la fiecare 2 – 3 luni este, de asemenea, importantă

De asemenea, medicul poate recomanda perierea delicată a limbii pentru a ajuta la îndepărtarea bacteriilor de pe partea dorsală a acesteia, care cauzează mirosurile neplăcute.

Principalele recomandări ce pot fi făcute de medic includ:

  • Perierea dinților de cel puțin două ori pe zi, la 30-60 minute după masă
  • Clătirea cavității bucale cu apă de gură seara, înainte de culcare
  • Evitarea fumatului și a mestecării unor produse pe bază de tutun
  • Consumul unei cantități mari de lichide sănătoase precum apă sau ceaiuri medicinale pentru menținerea unei bune hidratări, pentru că o gură uscată favorizează instalarea mirosurilor neplăcute. Este bine să se evite alcoolul care usucă, de asemenea, gura. Mestecarea unei gume sau bomboanele fără zahăr pot stimula producția de salivă și umezirea gurii.
  • Un eventual tratament antibiotic în cazul identificării unor infecții sau dacă sunt depistate acumulări de bacterii anaerobe, producătoare de compuși cu sulf
  • Este necesară vizitarea regulată a cabinetului stomatologic pentru a menține sănătatea cavității bucale

Dacă se suspectează că alte afecțiuni decât cele stomatologice sunt implicate în apariția mirosului oral neplăcut, se poate solicita un consult la alți medici (ORL, gastroenterologice, pneumolog, medicină internă) și un set de analize, pentru a depista cauzele halitozei. În cazul în care consumul anumitor alimente sau un tip de dietă ar putea sta la baza respirației urât mirositoare, se recomandă evitarea acestora și schimbarea stilului alimentar.

Medicamente pentru a combate o respirație urât mirositoare

Așa cum am precizat mai sus, medicul stomatolog ar putea recomanda anumite antibiotice, în cazul în care halitoza are drept cauză acumularea unor bacterii anaerobe.

Dacă există o uscăciune cronică a gurii (xerostomie), pot fi recomandate medicamente care stimulează fluxul de salivă.

Pot fi folosite anumite spray-uri sau tablete deodorizante, dar acestea  maschează mirosul doar pentru scurt timp. Un exemplu este sprayul de gură Foramen, care conține, un produs destinat împrospătării respirației care conține: alcool 19.2%, xilitol 10%, triclosan 0,20%.

Halitoza pare a fi asociată și cu infecțiile orale fungice, cum ar fi infecția cu candida.  În acest caz, pot fi recomandate medicamente antifungice  pentru stoparea infecției.

În cazul în care halitoza este cauzată de o altă afecțiune decât cele de la nivelul cavității bucale, diminuarea sau dispariția acesteia depinde de ameliorarea bolii de bază. Medicii specialiști pot recomanda diferite remedii, în funcție de tipul afecțiunii:

  • Tratamente antibiotice specifice în cazul sinuzitei, folosirea spray-urilor nazale saline, a decongestionantelor, a corticosteroizilor, etc.  
  • Utilizarea de antiacide, antisecretorii, prokinetice în cazul refluxului gastroesofagian, conform recomandării medicului gastroenterolog
  • Tratament antibiotic și medicamente pentru reducerea acidității în cazul infecției cu Helicobacter Pylori
  • Tratamente specifice pentru eliberarea căilor respiratorii, în cazul în care halitoza este determinată de acumularea de mucus la nivelul acestora (decongestionante, fluidificatoare, antiinflamatoare, eventual antibiotice)
  • Tratamentul caracteristic pentru cetoacidoza diabetica, pe bază de insulina și fluide de rehidratare, se realizează de urgență în spital
  • Alte tratamente recomandate pentru tipul de afecțiune identificată (renală, hepatică, metabolică, etc)

Leacuri naturiste pentru respirație urât mirositoare

Practicienii și furnizorii de medicină alternativă  recomandă o gamă vastă de produse benefice în tratarea halitozei, inclusiv suplimente alimentare, vitamine și probiotice orale.

Conform dr. Carmen Trufas, medic stomatolog, în cadrul unui articol de pe doc.ro, pot fi utilizate o serie de tratamente naturiste pentru halitoză:

  • Soluție salină  ce poate fi utilizată post de apă de gură de două-trei ori pe zi, aceasta eliminând bacteriile și ameliorând respirația urât mirositoare
  • Bețele de scorțișoară  au, de asemenea,  efecte antibacteriene și pot combate halena.
  • Semințele de fenicul și anason  sunt folosite tradițional pentru reîmprospătarea respirației. În unele zone din India, semințele prăjite de fenicul se folosesc pentru curățarea gurii la finalul mesei. Uleiurile esențiale din aceste semințe oferă un miros proaspăt și plăcut cavității bucale.
  • Ceaiul verde și ceaiul de mentă au proprietăți dezinfectante, dar și odorizante pentru cavitatea bucală. Ceaiul verde și ceaiul negru sunt două băuturi naturale bogate în polifenoli, antioxidanți puternici care luptă cu bacteriile din gură. 
  • O soluție pe bază de oțet (două linguri de oțet de mere într-o cană de apă) poate fi folosită pe post de apă de gură, pentru a face zilnic gargară, timp de un minut
  • Alimentele bogate în probiotice (iaurt, kefir, murături)  echilibrează flora bacteriană de la nivelul gurii, eliminând astfel cauzele halitozei..
  • O serie de plante verzi, aromatice, precum pătrunjelul, busuiocul, menta, rozmarinul și coriandrul pot fi folosite pentru combaterea respirației urât mirositoare. Clorofila care se regăsește din belșug în aceste verdețuri neutralizează mirosurile neplăcute. mirositoare dispare după ce mănânci verdeață.

Conform medicinei tradiționale ayurvedice, mestecatul nucilor de areca și a frunzelor de betel este un remediu pentru respirația urât mirositoare. În Asia de Sud, era obiceiul să mestece areca sau nucă de betel și frunze de betel, datorită proprietăților medicamentoase stimulatoare și de împrospătare a respirației ale amestecului. Cu toate acestea dependența de nuca de betel poate duce la apariția cariilor, pătarea dinților, chiar leziuni premaligne, cum ar fi leucoplazia și fibroza submucoasă

Consumul fructelor și legumelor proaspete este foarte util pentru împrospătarea respirației, în special morcov crud, citrice, avocado.

Bicarbonat de sodiu pentru respirație urât mirositoare

Bicarbonatul de sodiu este cunoscut pentru efectele sale de eliminare a mirosurilor, dar și de albire a dinților. Se poate prepara o soluție de bicarbonat de sodiu, care poate fi folosită ca apă de gură. Bicarbonatul de sodiu poate distruge  bacteriile din cavitatea bucală.

Tot ceea ce trebuie să faci este să dizolvi o jumătate de linguriță de bicarbonat de sodiu în apă și să clătești timp de 1-3 minute gura. De asemenea, se poate adăuga bicarbonat de sodiu peste pasta de dinți la fiecare periaj ori poate fi folosit în loc de pastă de dinți. Acest obicei, utilizat constant, va remedia o serie de probleme ale cavității bucale, printre care și halitoza.

Surse:

  • https://www.cdt-babes.ro/articole/halena-halitoza.php
  • https://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate/halena-sau-halitoza_10521
  • https://doc.ro/sanatate/respiratia-urat-mirositoare-poate-indica-diverse-afectiuni
  • https://doc.ro/sanatatea-dentara/tratament-naturist-pentru-respiratia-urat-mirositoare
  • https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/halitoza
  • https://www.clinicadentaplus.ro/halitoza/
  • https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/halena-halitoza-cauze-simptome-tratament
  • https://en.wikipedia.org/wiki/Bad_breath
  • https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/halitosis-bad-breath
  • https://www.medicalnewstoday.com/articles/166636

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/bad-breath/symptoms-causes/syc-20350922