Rinita alergică: ghid de informare

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Rinita alergică reprezintă una dintre cele mai comune forme de alergie, caracterizată în principal prin inflamația acută sau cronică a mucoasei nazale, însoțită de o serie de simptome caracteristice.  Ca orice tip de alergie, rinita alergică implică o reacție imunitară amplă la diferite substanțe, în general inofensive, dar percepute de sistemul imunitar ca fiind periculoase. Rinita alergică afectează un număr mare de persoane și, deși nu este o afecțiune gravă, simptomele ei sunt foarte supărătoare și modifică substanțial calitatea vieții. În plus, dacă nu este tratată, poate duce la o serie de complicații mai severe, cum ar fi sinuzitele. Prezentul ghid de informare trece în revistă cauzele și simptomele rinitei alergice, precum și direcțiile principale de tratament .

Ce declanșează alergiile

Alergiile apar atunci când sistemul imunitar reacționează la o substanță străină – cum ar fi polenul, veninul de albine sau părul animalelor de companie – sau la un aliment ca și cum acestea ar fi dăunătoare sau periculoase.  Deși pentru majoritatea oamenilor este total inofensivă, o anumită substanță, denumită alergen, poate provoca la unele persoane o reacție mai mult sau mai puțin intensă,

În mod normal, sistemul imunitar produce anumiți compuși cunoscuți sub numele de anticorpi, prin intermediul cărora se apără de agenții patogeni și substanțele nocive din mediu. În cazul persoanelor alergice, sistemul imunitar produce anticorpi care identifică un anumit alergen ca fiind dăunător, chiar dacă nu este. În urma contactului cu un anumit alergen, se declanșează reacții imunitare similare cu cele care apar în prezența unor agenți patogeni, precum bacteriile sau virusurile. Acestea se pot manifesta la nivelul căilor respiratorii, sinusurilor, pielii sau sistemului digestiv.  Așa se explică faptul că rinita alergică are multe manifestări asemănătoare unei răceli sau altor infecții respiratorii.

Dacă cineva este predispus la alergii, când este expus prima data la un anumit alergen (cum ar fi polenul), corpul său răspunde producând anticorpi alergici, tip imunoglobulina E. Sarcina acestor anticorpi este de identifica alergenii și de a ajuta la eliminarea lor din organism.  În momentul în care anticorpii identifică alergenii corespunzători, se eliberează o substanță chimică numită histamină, care provoacă simptomele specifice unui anumit tip de alergie.

Severitatea alergiilor variază de la o persoană la alta, mergând de la iritații minore la anafilaxie – o urgență care poate pune viața în pericol. Deși majoritatea alergiilor nu pot fi vindecate, tratamentele pot ajuta la ameliorarea semnificativă a simptomelor alergice.

Exemple de alergii

Cei mai frecvenți alergeni includ:

  • Polenul – principalul incriminat pentru cea mai comună formă de rinită alergică, respectiv febra fânului
  • Acarienii din praf
  • Epiderma, saliva și urina animalelor de companie, penele și fulgii păsărilor animale
  • Anumite alimente – în special nuci, fructe, crustacee, ouă și lapte de vacă
  • Substanțele eliberate în urma înțepăturilor de insecte
  • Medicamente – inclusiv ibuprofen, aspirină și anumite antibiotice
  • Latex – folosit pentru a face mănuși, haine de ploaie, prezervative
  • Mucegai – sporii mucegaiului pot fi inhalați producând alergii respiratorii și agravând astmul
  • Produse chimice de uz casnic – inclusiv cele din detergenți și vopsele de păr

Câteva exemple comune de alergii sunt următoarele:

Alergia la polen

Denumită și rinita alergică sezonieră sau febra fânului este un răspuns al sistemului imunitar la polenul plantelor. Provoacă inflamația și umflarea mucoasei nazale și a țesutului protector al ochilor (conjunctiva).

Simptomele principale sunt: strănut, nas înfundat, congestie nazală și mâncărime, lăcrimare a ochilor, secreții nazale apoase, abundente.Opțiunile de tratament includ antihistaminice orale fără prescripție medicală și prescrise, anti-leucotriene, steroizi nazali, antihistaminice nazale și cromolin nazal. La unele persoane, expunerea la polen poate agrava simptomele astmului alergic (respirație șuierătoare, dificultăți de respirație, tuse și/sau apăsare în piept)

Alergia la acarienii din praf

Acarienii sunt organisme minuscule care trăiesc în praf și în fibrele obiectelor de uz casnic, cum ar fi perne, saltele, covoare și tapițerie. Acarienii cresc în zone calde și umede.

Simptomele alergiei la acarieni sunt similare cu cele ale alergiei la polen. Pentru a ajuta la gestionarea alergiilor la acarieni, este necesar să se realizeze un control al mediului, diminuând umiditatea, protejând mobilierul tapițat, pernele și saltele cu huse etanșe din plastic/poliuretan peste. De asemenea, este bine să se îndepărteze covoarele sau să fie aspirate frecvent cu un aspirator cu filtru de înaltă eficiență. Tratamentul poate include medicamente pentru controlul simptomelor nazale/oculare. Imunoterapia poate fi recomandată dacă simptomele nu pot fi controlate în mod adecvat cu medicamentele antialergice recomandate și prin metode de precauție.

Alergia la mucegai

Mucegaiurile sunt ciuperci microscopice (cum ar fi Penicillium), cu spori care plutesc în aer ca polenul. Mucegaiul este un declanșator comun pentru alergii. Mucegaiul poate fi găsit în interior în zone umede, cum ar fi subsol, bucătărie sau baie, precum și în aer liber în iarbă, grămezi de frunze, fân, etc. Sporii de mucegai sunt foarte numeroși pe vreme caldă și umedă. Simptomele alergiei la mucegai sunt asemănătoare cu cele ale febrei fânului sau alergiei la acarieni, iar uneori poate determina o agravare a manifestărilor astmului.

Tratamentul include medicamente pentru controlul simptomelor nazale/oculare și celor respiratorii, precum și imunoterapie în cazurile mai severe.

Alergia la animalele de companie

Reacțiile alergice pot fi cauzate de proteinele secretate de glandele sudoripare din pielea animalului, care sunt impregnate în păr și piele și de proteinele din salivă. Este bine ca persoanele care au acest tip de alergie, dar traiesc în preajma unui animal de companie (pisică sau câine, în special) să limiteze accesul animalului în dormitor, să utilizeze filtrelor de aer cu filtrare HEPA și să asigure spălarea frecventă și perierea animalului de companie.

Alergia la latex

Unii oameni dezvoltă o alergie la latex după contactul repetat cu acest material. Mănușile de cauciuc, cum ar fi cele folosite în operații chirurgicale sau alte manevre ori pentru curățenie, sunt o sursă majoră de producere a acestui tip de reacții alergice. Alergia la latex poate determinaerupții cutanate, urticarie, lacrimare și iritare a ochilor, respirație șuierătoare și mâncărime ale pielii.

Alergiile alimentare

Alergiile alimentare apar atunci când corpul dezvoltă anticorpi specifici la un anumit aliment. O reacție alergică se poate instala în câteva minute de la consumarea alimentelor, iar simptomele pot fi severe. La adulți, cele mai frecvente alergii alimentare sunt determinate de crustacee, alune și nuci. La copii, alergia alimentară poate fi determinată în special de lapte de vacă, ouă, soia, grâu, crustacee, alune și nuci.

Simptomele alergiei alimentare includ mâncărimi, urticarie, greață, vărsături, diaree, dificultăți de respirație și edem în jurul gurii.

Este extrem de important să fie evitate alimentele care provoacă simptome de alergie. Pentru că alimentele provoacă relativ frecvent reacții de tip anafilactic, medicul poate prescrie epinefrină (adrenalină) injectabilă pe care persoana alergică sau părintele unui copil alergic să o aibă asupra sa în orice moment, în cazul în care sunt ingerate accidental alimente cu potențial alergenic.

Alergia la veninul de insecte

În cazul unei înțepături de albină sau viespe, o reacție normală include durere, edem și înroșirela locul înțepăturii. O reacție alergică locală include umflarea care se extinde dincolo de locul înțepăturii. De exemplu, în cazul unei persoane înțepate la gleznă, se poate umfla întregul picior. Cea mai gravă reacție la o înțepătură de insectă este una de tip anafilaxie, care necesită îngrijiri medicale imediate. Simptomele unei reacții alergice la o înțepătură de insectă includ:

  • respirație dificilă
  • urticarie generalizată, care apare ca o erupție roșie, însoțită de mâncărime, ce se extinde în alte zone decât zona care a fost înțepată
  • umflarea feței, a gâtului sau a zonei gurii Respirație șuierătoare sau dificultăți la înghițire
  • neliniște, anxietate
  • puls rapid
  • amețeli sau o scădere bruscă a tensiunii arteriale

O astfel de reacție gravă poate pune viața în pericol și necesită tratament de urgență cu epinefrină (adrenalină). Imunoterapia poate fi recomandată dacă este confirmată alergia la venin. Acest lucru va ajuta la reducerea posibilității ca o înțepătură să provoace o reacție alergică gravă.

Ce este rinita alergică

Rinita alergică este o reacție inflamatorie declanșată la nivelul căilor nazale, în urma inhalării unor particule cu potențial alergen, precum polenul, praful (mai precis produși ai acarienilor din praf), sporii de mucegai sau anumite componente de pe pielea și părul animalelor de companie.

”Rinita alergică este considerată a fi cea mai frecvența manifestare de alergie, estimându-se că afectează 10 % din populație, procentajul fiind în creștere. Alergia nazală se manifestă prin cele două forme de rinită alergică : rinită alergică sezonieră sau periodică, numită și febra fanului, și rinită alergică perenă sau aperiodica.”, arată dr. Georgiana Ilie, medic specialist ORL pe site-ul cdt-babes.ro

 Contactul cu alergenii declanșează o serie de reacții mediate de IgE, care duc la inflamația mucoasei nazale.

În mod normal, sistemul imunitar nu reacționează la tipurile de particule enumerate mai sus, dar, dacă există o predispoziție genetic și o sensibilizare la anumite substanțe, se poate declanșa o cascadă de reacții imunitare, în momentul când persoana sensibilă intră în contact cu acele substanțe.

Mecanismul de bază implică anticorpi IgE care se atașează la un anumit alergen și, ulterior, duc la eliberarea din mastocite a unor substanțe chimice inflamatorii, cum ar fi histamina. Atunci când apar reacții de hipersensibilitate imediată, histamina are un rol important în vasodilatație, creșterea permeabilității vasculare, edem, contracția muscularii netede, eritem.

 În ​​timp ce acționează pentru a evacua alergenul, histamina determină inflamarea membranelor mucoase din nas, ochi și gât, dând reacții similare adesea cu cele ale răcelii comune.

Sensibilizarea la alergenii inhalați începe în primul an de viață; sensibilizarea la alergenii din interior precede sensibilizarea la polen. Deoarece infecțiile virale respiratorii apar frecvent la copiii mici și produc simptome similare, este foarte dificil de diagnosticat rinita alergică în primii 2 sau 3 ani de viață. Prevalența rinitei alergice atinge vârful în a doua până la a patra decada de viață și apoi scade treptat.

”Gradul de sensibilizare a persoanei și cantitatea de alergeni influențează în mod decisiv apariția și agravarea simptomatologiei.”, arată dr. Corina Bodescu pe site-ul reginamaria.ro

Principalele tipuri de rinită alergică sunt:

1. Rinita alergică sezonieră sau febra fânului: acest tip apare îndeosebi primăvara și vara, perioadele în care prevalează diferite tipuri de polen. La începutul primăverii, cauza majoră o reprezintă polenul diferitelor flori ale copacilor, în timp ce vara cauzele sunt legate de particule inhalate din fân și ierburi.

Polenul este considerat drept principala cauză a rinitei alergice.  Polenul care provoacă febra fânului variază între indivizi și de la o regiune la alta; în general, polenul minuscul, greu vizibil, al plantelor polenizate de vânt este cauza predominantă. Polenul plantelor polenizate de insecte este prea mare pentru a rămâne în aer și nu prezintă un risc. Exemple de plante în mod obișnuit responsabile pentru febra fânului includ:

  • Copaci precum pin , dud , mesteacan, arin, cedru, alun, carpen, castan, salcie, plop , platan, tei și măslin. În zonele nordice, mesteacănul este considerat ca fiind principalul generator de polen alergen, aproximativ 15-20% dintre persoanele cu febră a fânului fiind sensibile la particulele de polen de mesteacăn. Polenul măslinilor este cel mai predominant alergen în regiunile mediteraneene.
  • Ierburile și gramineele sunt, de asemenea, responsabile pentru un număr mare de alergii.  Se estimează că 90% dintre persoanele cu febra fânului sunt alergice la polenul de iarbă. O serie de alte plante, precum ambrozia, pătlagina, urzica, etc. pot provica rinită alergică.

2. Rinita alergică perenă sau cronică durează pe parcursul întregului an și este adesea asociată cu astmul bronșic. Simptomele sale sunt asemănătoare cu ale febrei fânului, dar sunt declanșate și de alți alergeni decât polenul, respectiv acarienii din praf, mucegaiuri, scuame animale, pene de păsări. De asemenea, expunerea la diferite substanțe (parfumuri, detergenți, dizolvanți) poate întreține acest tip de rinită. Crizele se declanșează adesea dimineața sau seara și se pot repeta pe parcursul zilei, în funcție de prezența alergenilor implicați.

Rinita alergică: simptome

Simptomele caracteristice ale rinitei alergice sunt:

  • ​Rinoreea (secreție nazală în exces),
  • Iritație și mâncărime la nivelul nasului, ochilor și gâtului
  • Crize de strănut
  • Congestie și obstrucție nazală

Alte simptome includ

  • Umflarea conjunctivală și eritemul
  • Umflarea pleoapelor cu pliuri
  • Staza venoasă a pleoapei inferioare (formarea unor inele albăstrii sub ochi)
  • Umflarea cornetelor nazale și afectarea urechii medii
  • Dureri de cap
  • Dureri de gât
  • Probleme de miros

Pot exista si semne comportamentale: pentru a ameliora iritația sau curgerea mucusului, oamenii își pot șterge sau freca frecvent nasul cu palma mâinii într-o mișcare în sus: o acțiune cunoscută sub numele de „salut nazal” sau „salut alergic”. 

”Clinic, rinita sezonieră se manifestă sub formă paroxistică ce se caracterizează prin strănut în salve, secreții nazale apoase, obstrucție nazală, prurit, lăcrimare imediat după contactul cu alergenul, respectiv polenul. Tabloul clinic este de scurtă durata și dispare spontan.”subliniază dr. Georgiana Ilie.

În cazurile mai severe, pot apărea simptome asemănătoare astmului cu tuse seacă, presiune în piept, respirație șuierătoare și dificilă, rinita alergică fiind frecvent asociată cu astmul. În plus, poate apărea angioedem al feței.

”Rinita alergică este deseori asociată cu o conjunctivită, precum și cu alte patologii cum ar fi: sinuzita, astmul bronșic, polipoza nazala, etc.”, specifică dr. Bodescu.

Simptomele rinitei cronice

Simptomele rinitei cronice sunt asemănătoare cu ale rinitei alergice sezoniere, dar sunt declanșate, de regulă, de alți alergeni, iar durata acestui tip de rinită nu depinde de sezon. Acarienii din praful de casă (în special din saltele, covoare, piese de tapițerie), sporii de mucegai, anumite produse animale (epidermă descuamată, salivă, urină) pot determina declanșarea reacției alergice. Aceasta ia, de obicei, forma salvelor de strănuturi și a inflamației nazale, dar pot apărea și simptome de conjunctivită alergică, presiune la nivelul obrajilor, dureri de cap.

.”În rinita perenă simptomele sunt mai atenuate, dar relativ permanente, iar participarea sinusurilor este o regulă. Dintre alergeni cel mai des incriminat este praful de casă.”, arată dr. Ilie.

Diagnosticul de rinită alergică

Diagnosticul de rinită alergice se face adesea clinic, pe baza simptomelor caracteristice și a unui răspuns bun la tratamentul empiric cu un antihistaminic sau glucocorticoid nazal.

Diagnosticul oficial se bazează pe dovezi de sensibilizare, măsurată fie prin prezența IgE specifică alergenului în ser, fie prin teste epicutanate pozitive (de exemplu, răspunsuri la extractele alergenilor) și un istoric al simptomelor.

”Tehnicile endoscopice nazo-sinuzale permit vizualizarea directă a mucoasei nazo-sinusale, permit recoltarea de secreții sau fragmente de mucoasa.Dintre testele imunologice amintim: teste de provocare oculare, nazale sau cutanate efectuate în colaborare cu medicul specialist alergolog; determinarea eozinofilelor din sânge, secreția nazala sau mucoasa nazo-sinuzala; imunograma serică, dozarea complementului seric, fracțiunea C3; dozarea IgE totale (testul RIST) sau specifice (RAST) atât în sânge cât și în secreție sau mucoasa nazo-sinuzala.”, arată dr. Ilie pe site-ul cdt-babes.ro.

Este mai ușor de diagnosticat boala atunci când sunt prezente simptome sezoniere sau când pacientul poate identifica clar un singur declanșator decât atunci când simptomele sunt cronice sau pacientul raportează mai mult de un declanșator, inclusiv alergeni și iritanți. Testarea epicutanată și testarea IgE specifică alergenului au o sensibilitate similară. Avantajele testelor de sânge sunt că pacientul nu trebuie să înceteze să ia antihistaminice cu câteva zile înainte.

Diagnosticul diferențial este cu alte forme de rinită de origine nonalergică, cum ar fi rinopatia neinflamatoare (cunoscută și sub denumirea de rinită vasomotorie) și rinosinuzita cronică nonalergică. Rinita alergică poate coexista cu forme nonalergice (rinită mixtă).

Simptomele sezoniere asemănătoare cu ale rinitei alergice pot fi cauzate de infecții virale, cum ar fi cea cu rinovirus, care are un vârf marcat de incidență în septembrie și un vârf mai mic în primăvară.

Rinita alergică: tratament

În cazul rinitei alergice, scopul tratamentului este de a preveni sau reduce simptomele cauzate de inflamația țesuturilor afectate. Principalele opțiuni de tratament sunt următoarele:

Antihistaminicele

Terapia începe de obicei cu antihistaminice orale, fiind inițiată frecvent de către pacient, dat fiind că multe antihistaminice sunt disponibile fără rețetă. Medicamentele antihistaminice pot fi luate pe cale orală și nazală pentru a controla simptomele precum strănutul, rinoreea, mâncărimea și conjunctivita.

Este preferabil ca antihistaminicele orale să fie luate înainte de expunere, în special pentru rinita alergică sezonieră. În cazul antihistaminicelor nazale, cum ar fi spray-ul nazal antihistaminic cu azelastină, ameliorarea simptomelor este experimentată în circa 15 minute.

Antihistaminicele oftalmice (cum ar fi azelastina sub formă de picături pentru ochi și ketotifen) sunt utilizate pentru conjunctivită, în timp ce formele intranazale sunt utilizate în principal pentru strănut, rinoree și prurit nazal.

Medicamentele antihistaminice pot avea efecte secundare nedorite, cea mai notabilă fiind somnolența în cazul comprimatelor antihistaminice orale. Medicamentele antihistaminice de prima generație, cum ar fi difenhidramina, provoacă somnolență, în timp ce antihistaminicele de a doua și a treia generație, cum ar fi cetirizina și loratadina, nu au acest inconvenient de obicei.

Decongestionantele nazale

Decongestionantele nazale topice sunt mai eficiente decât agenții orali, dar există rapoarte. de congestie de rebound (rinită medicamentosă) sau eficacitate redusă începând de la 3 zile după tratament, de aceea se recomandă utilizarea pe termen scurt.

”Decongestionantele nazale  în asociere cu medicația antihistaminică, scad de asemenea secrețiile nazale și diminuează procesul inflamator de la nivelul mucoasei nazale. Sunt prezente în farmacii sub formă de comprimate, spray-uri nazale, siropuri. Administrarea acestora este indicată că o metodă temporară.”, specific dr. Corina Bodescu.

Corticoizii intranazali

Glucocorticoizii intranazali sunt cel mai eficient tratament pentru rinita alergică sezonieră, cu simptome persistente, totuși eficacitatea lor generală este moderată. Deși efectele clinice apar într-o zi, efectul maxim în cazurile de rinită perenă este atins abia după câteva săptămâni.

Superioritatea glucocorticoizii intranazali față de antihistaminice în tratamentul rinitei alergice perene este incertă

Pentru simptomele oculare ale alergiei, glucocorticoizii intranazali par a fi cel puțin la fel de eficienți ca antihistaminicele orale

Corticosteroizii intranazali sunt utilizați pentru a controla simptome precum strănutul, rinoreea, mâncărimea și congestia nazală. Spray-urile nazale cu steroizi sunt eficiente și sigure și pot fi administrate fără antihistaminice orale.

Steroizii sistemici, cum ar fi comprimatele de prednison sau injecția cu glucocorticoizi (cum ar fi betametazona) sunt eficienți în reducerea inflamației nazale, dar utilizarea lor este limitată de efectele secundare ale terapiei prelungite cu steroizi.

Tratamentul de desensibilizare sau imunoterapia cu alergeni

În cazul în care nici una dintre celelalte metode nu este eficientă, se poate realiza un tratament de desensibilizare folosind inocularea unor alergeni sau administrarea unor tablete sublinguale cu dizolvare rapidă, pentru tratamentul alergiei la iarbă și ambrozie. În imunoterapia sublinguală, o doză fixă ​​de alergen este administrată cu 12 până la 16 săptămâni înainte de începerea anticipată a sezonului de alergie. În ambele cazuri, tratamentul continuă cu doza de întreținere timp de câțiva ani. Imunoterapia diminuează răspunsul alergic, printr-o varietate de mecanisme incomplet elucidate. Pe lângă faptul că are eficacitate dovedită în controlul rinitei alergice, imunoterapia ajută și la controlul astmului și conjunctivitei alergice.

Gluconatul de calciu și clorura de calciu

Unele preparate cu calciu pot fi administrate ca adjuvante în cazul alergiilor, ajutând la diminuarea unor reacții alergice. Clorura de calciu poate fi utilă în cazul febrei fânului, diminuând reacțiile inflamatorii, precum și în cazul unor complicații cum este angioedemul. Clorura de calciu îmbunătățește secreția de adrenalină în sânge, provocând o stimulare a sistemului nervos simpatic și astfel reducând inflamația

Derivații de calciu pot fi asociați cu medicamente antihistaminice, precum loratidina sau claritina. Recenziile despre utilizarea gluconatului de calciu pentru alergii sugerează că simptomele bolii sunt reduse, umflarea și  mâncărimea scad, efectul antihistaminicelor devine mai vizibil. Tratamentul complex cu gluconat este eficient în special pentru rinita alergică, precum și pentru alte alergii ca urticarie, dermatită, etc.

Contraindicatiile utilizarii clorurii de calciu sunt tromboza, stadiile severe ale aterosclerozei, precum și un nivel ridicat de ioni de calciu în sânge. Gluconatul de calciu nu este recomandat la persoanele care suferă de insuficiență renală sau hipercalcemiei.

Rinita alergică tratament naturist

Pe lângă tratamentul medicamentos și măsurile de precauție care presupun evitarea alergenului, pot fi folosite, ca adjuvante, anumite tratamente naturiste:

”Se recomandă administrarea suplimentelor alimentare cu rol imunostimulator, consumul de ulei de cătină, a ceaiului pentru rinită alergică, precum ceaiul de lămâie și ghimbir sau ceaiul de măceșe. De asemenea, citricele sunt aliați de baza ai imunității, deci nu evitați să le consumați. În plus, salina, inhalatiile cu ulei de eucalipt sau cuișoare sunt benefice sistemului imunitar. Totodată, tinctura de trei-frați-pătați are o puternică acțiune antiinflamatoare la nivel nazal, prevenind eficient reacțiile alergice. Gemoterapia, terapia cu muguri, este foarte eficientă în ameliorarea rinitei alergice. Se recomandă gemoderivatul din muguri de coacăz negru, din muguri de brad alb, din muguri de nuc și din muguri de mesteacăn alb. Toate acestea au rol antiinflamator, antialergic, antibacterian și cicatrizant și acționează asemănător cortizonului.”, se arată pe site-ul catena.ro

Irigarea nazală cu soluție salină poate avea beneficii atât la adulți, cât și la copii în ameliorarea simptomelor rinitei alergice și este puțin probabil să fie asociată cu efecte adverse.

Se amestecă 1 linguriță de sare cu 2 cești de apă distilată caldă și se folosește un irigator cu care se introduce apa printr-o nară. Soluția se scurge prin cealaltă nară sau prin gură. Se suflă ușor nasul pentru a elimina excesul de mucus și soluție. Se poare realiza, de asemenea, încălzirea amestecului și inhalalarea aburului, pentru a curăța excesul de mucus sau de particule iritrante. Inhalarea ppate ajuta la diminuarea unor simptome de rinită alergică, precum strănutul, congestia nazală sau durerea în gât.
Surse: