S-a dovedit că exercițiile de respirație reduc riscul de Alzheimer

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Atunci când o persoană dragă primește diagnosticul de Alzheimer, pare a fi unul dintre cele mai negre scenarii: pierderea amintirilor,  confuzia, dificultatea de a se mai descurca în viața de zi cu zi, faptul de a nu mai recunoaște chipurile familiare, incapacitatea de a comunica și schimbarea personalității sunt doar câteva dintre simptomele acestei boli crunte. Milioane de oameni se îmbolnăvesc anual de Alzheimer, care este cea mai frecventă formă de demență la cei cu vârste de peste 65 de ani, reprezentând peste 60% dintre cazurile de demențe senile. Cu toate acestea, riscul de Alzheimer ar putea fi redus simțitor la mulți dintre ei, dacă ar adopta un alt stil de viață: alimentația sănătoasă, plimbările lungi, cultivarea unei discipline a minții, experiențele noi, participarea la viața socială și, nu în ultimul rând, activitatea fizică și exercițiile de respirație pot preveni boala sau pot încetini progresul ei. Studii recente au arătat că respirația poate avea un rol important în prevenția bolii. Practicarea regulată a unor exerciții de respirație a diminuat riscul de Alzheimer, dovedindu-se eficientă în reducerea  acumulării de beta amiloid, proteina implicată în declanșarea bolii. În articolul de față sunt prezentate concluziile acestor studii și modul în care exercițiile de respirație pot influența riscul de Alzheimer.

Ce este boala Alzheimer și ce determină riscul de Alzheimer

Maladia Alzheimer este o boală progresivă, degenerativă, a creierului, în care acumularea de proteine ​​anormale determină moartea celulelor nervoase. Acest lucru perturbă transmiterea mesajelor la nivel cerebral și provoacă micșorarea creierului, afectând dramatic funcția cognitiv. Riscul de Alzheimer crește semnificativ odată cu vârsta, deși există și cazuri în care boala s-a declanșat înainte de 50 de ani.

Cea mai veche ipoteză legată de maladia Alzheimer, pe care se bazează majoritatea terapiilor medicamentoase, este ipoteza colinergică, care susține că boala Alzheimer este cauzată de sinteza redusă a neurotransmițătorului acetilcolină.  Pierderea neuronilor colinergici observată în sistemul limbic și cortexul cerebral este o caracteristică cheie în progresia bolii Alzheimer.

O altă ipoteză, mai recentă, consideră că boala Alzheimer apare atunci când în creier se formează cantități anormale de beta-amiloid (Aβ), fragmente peptidice care se acumulează extracelular sub formă de plăci de amiloid și proteine ​​tau sau intracelular sub formă de încurcături neurofibrilare. Încurcăturile neurofibrilare perturbă sistemul de transport din creier și sunt toxice pentru celule. Acumularea beta amiloidului afectează funcționarea neuronală și conectivitatea, ducând la pierderea progresivă a funcției creierului.

Alterarea capacității de eliminare a peptidelor anormale este legată de vârstă, reglată de colesterolul din creier și asociată cu alte boli neurodegenerative.

Implicarea genetică în cazul maladiei Alzheimer este destul de redusă. Doar 1-2% din cazurile de Alzheimer sunt moștenite (autosomal dominant). Aceste tipuri sunt cunoscute ca boala Alzheimer familială cu debut precoce și o rată mai rapidă de progresie.

Cel mai frecvent simptom precoce este dificultatea rememorării evenimentelor recente. Pe măsură ce boala avansează, simptomele pot include probleme de limbaj, dezorientare, schimbări de dispoziție, pierderea motivației, lipsa îngrijirii personale și probleme de comportament. Retragerea socială și izolarea, determinate de pierderea abilităților și incapacitatea de adaptare la un mediu complex agravează și mai mult simptomele bolii.

În stadiile tardive ale bolii, funcțiile corporale se pierd treptat, ducând în cele din urmă la deces.

”Mai târziu, pe măsură ce boală avansează, persoanele afectate pot deveni confuze sau dezorientate în timp și spațiu, se pot află în imposibilitatea de a descrie cu exactitate unde locuiesc sau de a numi un loc pe care l-au vizitat. În cele din urmă, bolnavii nu se pot angaja într-o conversație, au o stare instabilă de spirit, nu sunt cooperanți și își pot pierde controlul vezicii urinare și al intestinului.”, arată dr. Oancea Mădălina Elena pe sfatulmedicului.ro

Deși rapiditatea cu care boala progresează poate varia, speranța de viață după diagnostic pentru pacienții cu Alzheimer este de trei până la nouă ani, deși se cunosc și cazuri de bolnavi care au trăit peste 15 ani de la declanșarea bolii.

riscul de Alzheimer

Simptomele inițiale ale maladiei Alzheimer sunt adesea confundate cu îmbătrânirea normală a creierului. Examinarea țesutului cerebral este necesară pentru un diagnostic cert, dar aceasta poate avea loc numai după moarte.

O alimentație bună, activitatea fizică și implicarea socială sunt cunoscute a fi benefice în general în îmbătrânire, diminuând riscul de Alzheimer  și de declin cognitiv în general. Programele de exerciții fizice pot avea, de asemenea, efecte pozitive, iar tehnicile de respirație pot fi și ele de ajutor.

Niciun tratament nu oprește sau inversează progresia bolii, deși unele pot ameliora temporar simptomatologia.

Primele semne de Alzheimer

Boala Alzheimer nu este o parte normală a îmbătrânirii, cu toate că riscul de Alzheimer este mai mare la persoanele vârstnice. Anumite persoane sunt mai susceptibile să dezvolte această boală, factorii de risc implicând mutații genetice, transmitere familială, stil de viață defectuos. Deși există ipoteze legate de apariția bolii, cauzele ei precise nu sunt pe deplin înțelese.

Problemele de memorie sunt, de obicei, unul dintre primele semne de avertizare privind riscul de Alzheimer.

Alte simptome precoce includ:

  • Dezorientare
  • Modificări comportamentale
  • Modificări ale dispoziției
  • Dificultăți în a face față unor sarcini zilnice

Pe măsură ce boala se agravează, apar simptome severe, precum:

  • pierderea  accentuată a memoriei evenimentelor recente
  • pacientul nu mai recunoaște membrii familiei, obiecte sau locuri familiare
  • pacientul devine anxios și frustrat, din cauza incapacității de a înțelege lumea, ceea ce duce la un comportament nefiresc, uneori agresiv
  • în stadiile finale, pacientul își pierde capacitatea de a merge, poate avea probleme cu mâncatul și are nevoie de  îngrijire și supraveghere 24 de ore din 24

Etapele bolii Alzheimer

Din punct de vedere clinic, sunt identificate următoarele etape ale bolii Alzheimer.

Etapa inițială

Testele neuropsihologice detaliate pot evidenția dificultăți cognitive ușoare cu până la opt ani înainte ca o persoană să îndeplinească criteriile clinice pentru diagnosticarea bolii Alzheimer.Aceste simptome timpurii pot afecta activitățile foarte complexe ale vieții de zi cu zi.

Deficitul cel mai vizibil este pierderea memoriei pe termen scurt, care se manifestă ca dificultate în reamintirea faptelor recente și incapacitatea de a reține informații noi.

Problemele subtile cu funcțiile executive de atenție, planificare, flexibilitate și gândire abstractă sau deficiențe ale memoriei semantice pot fi, de asemenea, prezente în stadiile incipiente ale bolii Alzheimer.

Apatia și depresia pot fi observate în această etapă, apatia rămânând ca simptom cel mai persistent pe parcursul bolii.

Persoanele pot avea o serie de probleme legate de viața de zi cu zi:

  • Probleme cu gestionarea banilor și plata facturilor.
  • Dificultate în îndeplinirea sarcinilor familiare acasă, la serviciu sau în timpul liber.
  • Dificultăți de judecată
  • Incapacitatea de a reface un traseu pentru a găsi lucrurile pe care pacientul începe să le piardă tot mai frecvent
  • Schimbări de dispoziție, personalitate și  comportament.

În stadiile incipiente, persoana cu Alzheimer poate fi conștientă că are probleme în a-și aminti lucrurile și a gândi clar. Pe măsură ce boala progresează, pacientul își dă tot mai puțin seama de problemele sale, care sunt observate mai degrabă de membri sau apropiați ai săi.

Etapa de mijloc

Deteriorarea progresivă afectează,  în cele din urmă independența, pacienții fiind incapabili să desfășoare cele mai comune activități din viața de zi cu zi. Dificultățile de vorbire devin evidente din cauza incapacității bolnavilor de a-și reaminti vocabularul, ceea ce duce la înlocuiri frecvente incorecte de cuvinte (parafazii). Abilitățile de citire și scriere se pierd, de asemenea, progresiv.

 Secvențele motorii complexe devin mai puțin coordonate pe măsură ce timpul trece și boala Alzheimer progresează, astfel încât riscul de cădere crește. În această fază, problemele de memorie se agravează, iar persoana poate să uite chipurile persoanelor apropiate.  Memoria pe termen lung, care anterior era intactă, devine, de asemenea, afectată.

Modificările comportamentale și neuropsihiatrice sunt mai ample și includ confuzie, iritabilitatea și labilitatea emoțională, care duc la plâns, izbucniri agresive nepremeditate sau rezistență la îngrijirea. Subiecții își pierd înțelegerea procesului bolii și a limitărilor lor (anosognozie).

Se poate dezvolta incontinență urinară. Aceste simptome creează stres pentru rude și îngrijitori, care poate fi redus prin mutarea persoanei de la îngrijirea la domiciliu în alte unități de îngrijire pe termen lung.

Persoanele cu boala Alzheimer pot:

  • repeta afirmațiile și întrebările, din nou și din nou
  • uita de conversații, întâlniri sau evenimente
  • așeza greșit diverse obiecte, punându-le în locuri fără sens
  • se pot pierde în locuri pe care anterior le cunoșteau foarte bine
  • în stadii mai avansate, pot uita numele membrilor familiei și obiectele cotidiene, întâmpina dificultăți în găsirea cuvintelor, exprimarea gândurilor sau participarea la conversații.

Schimbări de personalitate și comportament devin din ce în ce mai accentuate. Pe lângă depresie, retragere socială sau pierderea interesului pentru activități, bolnavii pot prezenta:

  • furie sau agresivitate
  • modificări ale obiceiurilor de somn
  • pierderea inhibițiilor
  • mania persecuției, iluzii sau chiar halucinații

Etapa tarzie

În timpul etapei finale, cunoscută sub numele de stadiu tardiv sau sever, există o dependență completă de îngrijitori. Limbajul este redus la fraze simple sau chiar cuvinte simple, ducând în cele din urmă la pierderea completă a vorbirii.În ciuda pierderii abilităților de limbaj verbal, pacienții pot înțelege și pot manifesta semnale emoționale. Deși agresivitatea poate fi încă prezentă, apatia extremă și epuizarea sunt simptome mult mai frecvente.

În stadiile avansate, pacientul uită complet cum să realizeze sarcini de  bază, precum hrănirea, îmbrăcarea și îmbăierea.

Masa musculară și mobilitatea se deteriorează până la punctul în care sunt bolnavii sunt țintuiți  la pat și nu se pot hrăni singuri. Infecțiile dezvoltate într-o astfel de condiție precară, precum pneumonia, sunt printre principalele cauze ale decesului la bolnavii de Alzheimer.  

Exerciții de respirație care reduc riscul de Alzheimer

Așa cum am arătat mai sus, riscul de Alzheimer ar putea fi redus de o serie de factori, printre care și exercițiile de respirație.

Un studiu realizat de experții de la Școala de Gerontologie Leonard Davis, Universitatea din California de Sud a arătat că un exercițiu simplu în care practicantul realizează o respirație egală și inspiră numărând până la cinci, apoi expiră numărând până la cinci timp de circa 20 de minute, de două ori pe zi, poate avea beneficii semnificative pentru creier. Rezultatele studiului au arătat că practicarea  regulată a acestui exercițiu timp de patru săptămâni a redus cantitatea de beta amiloid din săngele participanților, diminuând astfel riscul de Alzheimer.

Astfel, cercetătorii au recrutat 108 participanți cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani și 55 – 80 de ani. Li s-a cerut să facă exercițiul de respirație timp de 20 de minute, de două ori pe zi, în timp ce erau supravegheați cu ajutorul unui monitor cardiac conectat la un laptop. Persoanele au fost instruite să respire lent și să încerce să regleze variabilitatea ritmului cardiac în funcție de respirație. S-a constatat că participanții care au realizat acest exercițiu timp de 4 săptămâni aveau mai puțin amiloid în sânge, comparativ cu grupul de control care nu a efectuat exerciții de respirație, ci numai vizualizări ale unor imagini liniștitoare.  

Cercetătorii cred că exercițiile de respirație au un astfel de efect asupra beta amiloidului, deoarece felul în care respirăm ne modifică ritmul cardiac, iar acesta, la rândul său, influențează sistemul nostru nervos și modul în care creierul produce și elimină aceste proteine ​​toxice.

Exercițiile de respirație diminuează, de asemenea, reacția organismului de tip ”luptă sau fugi”, activând sistemul nervos parasimpatic, responsabil de ”odihnă și digerare”. Studiile au arătat că cele două sisteme (simpatic și parasimpatic) influențează, producția și eliminarea peptidelor și proteinelor asociate cu maladia Alzheimer.

La persoanele vârstnice, devine mai dificilă accesarea parasimpaticului și reglarea variabilității cardiace, implicit diminuarea nivelului de beta amiloid din sânge.   Un studiu din 2020 a constatat că variabilitatea ritmului cardiac scade în medie cu 80% între douăzeci și șaizeci de ani. Această descoperire ar putea explica parțial de ce ne luptăm să dormim adânc pe măsură ce îmbătrânim.

 „Pe baza datelor pe care le avem, se pare are loc mai degrabă o scădere a producției de beta amiloid, de aici și diminuarea sa în sânge. Dar asta nu exclude posibilitatea creșterii clearance-ului”, a declarat Profesorul Mara Mather, directorul Emotion & Cognition Lab de la Școala de Gerontologie Leonard Davis.

Echipa susține că acest studiu este primul care a descoperit că intervențiile comportamentale pot reduce nivelul de peptide beta-amiloide din plasmă.

Cercetările anterioare au arătat că privarea de somn și stresul pot crește nivelul beta-amiloidului, dar nu s-a găsit până la acest studiu o metodă care să scadă beta-amiloid.

„Practicarea regulată a respirației cu ritm lent prin biofeedback HRV (variabilitate cardiacă) poate fi o modalitate cu costuri mici și cu risc scăzut de a reduce nivelurile plasmatice de beta-amiloid și de a le menține scăzute pe parcursul vârstei adulte”, a adăugat profesorul Mather.

Publicat  în jurnalul Scientific Reports, studiul ar putea fi primul care descoperă o modalitate prin care adulții, atât tineri, cât și vârstnici, își pot reduce nivelul beta-amiloidului prin exerciții de respirație care scad nivelul din sânge al acestor peptide asociate cu  riscul de Alzheimer.

Surse: