Sfatul specialistului: 10 simptome care îți demonstrează că suferi de sindromul de apnee în somn

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Sindromul de apnee în somn reprezintă o tulburare frecventă a somnului, caracterizată prin  pauze în respirație în timpul ce o persoană doarme. Majoritatea persoanelor cu apnee în somn prezintă simptome precum sforăitul puternic și somnolența în timpul zilei.

Cele două tipuri principale de apnee în somn sunt apneea obstructivă în somn și apneea centrală în somn. În cazul apneei obstructive în somn, întreruperea respirației este determinată, de regulă, de o îngustare a căilor respiratorii în timpul somnului care determină întreruperea periodică a respirației. Apneea obstructivă în somn afectează persoanele de toate vârstele, dar este prevalentă la cei peste 60 de ani. În cazul apneei centrale, întreruperile respiratorii sunt cauzate de o afectare a comunicării între creier și mușchii implicați în respirație.

”Cea mai comună este apneea obstructivă produsă de relaxarea intermitentă a musculaturii gâtului, cu obturarea secundară a căii respiratorii. Prezența constantă a episoadelor de blocaj al respirației afectează structura somnului și poate avea consecințe imediate (oboseală, cefalee, somnolență, scăderea randamentului la locul de muncă), cât și pe termen lung (boli cardiovasculare, metabolice, neurologice.)”, arată Dr. Daniela Boișteanu, medic primar pneumolog, expert în somnologie și ventilație non-invazivă,  în cadrul seminarului  „Tu știi să respiri sănătos?”, organizat în acest an la Iasi de respirainsiguranta.ro.

Sindromul de apnee în somn reduce semnificativ calitatea somnului și, dacă nu este tratat, poate avea consecințe grave asupra sănătății. Somnul pacienților cu această afecțiune este fragmentat, agitat, neodihnitor, ceea ce duce adesea la dureri de cap matinale și stare de oboseală în timpul zilei. Există multe afecțiuni de sănătate asociate cu sindromul de apnee în somn, inclusiv hipertensiunea arterială, boala coronariană, aritmiile cardiace și depresia. Articolul de față prezintă principalele simptome caracteristice apneei în somn, precum și informații detaliate legate de tratamentul acestei afecțiuni.

sindromul de apnee în somn

Apneea obstructivă în somn este o tulburare cronică destul de frecventă care perturbă respirația în timpul somnului. Ea afectează persoanele de toate vârstele, dar apare mai ales la pacienți vârstnici.  Persoanele afectate de sindromul de apnee în somn prezintă în mod repetat, în timpul somnului, scăderi ale ritmului respirator (hipopnee)și întreruperi complete ale respirației (apnee).

Ce este sindromul de apnee in somn

”Sindromul de apnee în somn constă în oprirea repetată a respirației în timpul somnului, timp de câteva secunde până la un minut sau chiar mai mult”, specifică dr. Constantin Sasu, medic specialist pneumologie pe site-ul arcadiamedical.ro

Deși oprirea sau încetinirea respirației determină pacientul să se trezească periodic în timpul nopții, afectând calitatea somnului, multe persoane nu sunt conștiente de faptul că respirația lor pe timp de noapte este anormală și nu își amintesc multe dintre aceste treziri.

În funcție de cauza opririi respirației se pot distinge două tipuri principale de apnee în somn:

  • Apneea obstructivă în somn (OSA) apare atunci când căile respiratorii se îngustează sau sunt blocate în timpul somnului, ceea ce poate provoca un sforăit puternic. Ca răspuns la obstrucția căilor respiratorii, o persoană se poate trezi de mai multe ori cu o senzație de sufocare.
  • Apneea centrală în somn (CSA) implică întreruperea comunicării dintre creier și mușchii care controlează respirația. Ca urmare, respirația poate deveni mai superficială și poate avea pauze temporare.

Cu cât apneea în somn este mai severă, cu atât mai des se vor produce astfel de întreruperi. Indicele de apnee/hipopnee (AHI) este numărul mediu de evenimente de apnee sau hipopnee pe oră. AHI este principalul factor care determină severitatea apneei în somn; în funcție de acesta, sindromul de apnee în somn include:

  • Apneea ușoară în somn, caracterizată printr-un indice AHI cuprins între 5 și 15, ceea ce înseamnă că pacientul are între 5 și 15 evenimente de apnee sau hipopnee pe oră.
  • Apnee moderată în somn: persoanele cu apnee moderată în somn au între 15 și 29 de evenimente pe oră. Aceasta înseamnă că o persoană care doarme opt ore nu mai respira și/sau se trezește de 120 până la 239 de ori.
  • Apneea severă în somn: persoanele cu apnee severă în somn se trezesc de 30 sau mai multe ori într-o oră. Acest lucru înseamnă că astfel de pacienți încetează să respire și/sau se trezesc de 240 de ori sau mai mult în timpul celor opt ore de somn.

Evenimentele obstructive, care sunt de foarte scurtă durată, pot afecta orice etapă a somnului. Sunt cele mai frecvente în stadiul 1, stadiul 2 și somnul REM. Evenimentele centrale sunt cele mai frecvente în etapele 1 și 2 ale somnului, dar pot apărea în orice etapă.

IMPORTANT DE ȘTIUT

  • Creierul reacționează la scăderea nivelului de oxigen din sânge (din cauza hipopneei sau apneei) declanșând un reflex de trezire și reluare a respirației. Odată ce respirația se reia, creierul încearcă automat să continue ciclul de somn întrerupt, astfel încât multe dintre aceste treziri nu sunt înregistrare conștient. 
  • De aceea, multe persoane nu își amintesc evenimentele de apnee și este posibil să nu știe că au o problemă până când alte simptome devin vizibile.
  • Prevalența apneei centrale în somn este scăzută în comparație cu apneea obstructivă în somn. Se estimează că mai puțin de 1% dintre oameni au CSA.
  • Bărbații au un risc de trei ori mai mari decât femeile de a avea apnee obstructivă în somn.
  • Prevalența sindromului de apnee în somn crește odată cu vârsta, în special la persoanele peste 60 de ani. Se estimează că afectează 10% până la 30% dintre adulți.
  • Sindromul de apnee în somn este mai răspândit în rândul persoanelor care sunt obeze. Atât o populație îmbătrânită, cât și o rată în creștere a obezității contribuie la creșterea frecvenței acestui sindrom.
  • Deși este mult mai frecventă la adulți și vârstnici, apneea în somn poate apărea și la copii și tineri.Se estimează că 1% până la 5% dintre copii au apnee obstructivă în somn.
  • Copiii care prezintă sindromul de apnee în somn pot avea simptome precum hiperactivitate, dificultăți de învățare sau probleme de comportament. Ca și la adulți, sforăitul este frecvent la copiii cu apnee obstructivă de somn, iar alte simptome nocturne pot include transpirația, enurezisul sau somnambulismul.
  • Pentru mulți copii, apneea obstructivă în somn este cauzată de mărirea amigdalelor și adenoidelor din gât, iar intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea acestor țesuturi poate fi o opțiune eficientă de tratament.

Obstrucționarea căilor respiratorii în sindromul de apnee în somn este determinată de relaxarea excesivă a țesuturilor din spatele gâtului, ceea ce determină reducerea spațiului de trecere a aerului. Sforăitul apare pe măsură ce căile respiratorii se îngustează, fiind principalul semn al obstrucției. Din cauza îngustării căilor respiratorii, aportul de oxigen scade. Lipsa oxigenului determină treziri parțiale sau complete pentru a restabili fluxul de aer. Aceste întreruperi ale respirației apar în mod repetat în timpul somnului.

În cazul apneei centrale în somn, trunchiul cerebral nu reușește să recunoască în mod corespunzător nivelurile de dioxid de carbon din organism în timpul somnului. Acest lucru duce la episoade repetate de respirație mai lentă și mai superficială decât normal.

”Prin relaxarea musculaturii din interiorul gâtului …, căile respiratorii se închid parțial sau total în timpul inspirului, împiedicând astfel aerul să pătrundă în plămâni. Acest lucru poate avea ca efect scăderea oxigenării sângelui. Creierul este primul care sesizează această dificultate/imposibilitate de a respira și vă trezește pentru scurt timp pentru a putea debloca căile respiratorii (microtreziri), împiedicând astfel capacitatea de a atinge fazele profunde ale somnului (somnul odihnitor). De multe ori aceste evenimente sunt observate de către anturaj, persoanele cu apnee în somn crezând ca au dormit bine toata noaptea.”, subliniază dr. Sasu.

  • Factorii de risc în cazul apneei obstructive în somn sunt legați de vârstă, sex, greutate corporală și anumite caracteristici anatomice ale zonei capului și gâtului.
  • Astfel, riscul de a dezvolta apnee obstructivă în somn crește cu vârsta, fiind mai frecvent la persoanele de sex masculin, cu vârste cuprinse între 60-70 ani.
  • Apneea obstructivă în somn apare mai frecvent la persoanele care au caracteristici anatomice specifice ale capului sau gâtului, inclusiv o limbă mai mare și un maxilar inferior mai scurt.
  • Obezitatea poate fi asociată cu sindromul de apnee în somn; mai multe studii au găsit o corelație între un indice crescut de masă corporală și riscul de a dezvolta apnee obstructivă în somn.

Alți factori de risc includ:

  • Fumatul: unele cercetări au demonstrat un risc semnificativ mai mare de apnee obstructivă în somn la persoanele care fumează, comparativ cu persoanele care au renunțat la fumat sau nu au fumat niciodată.
  • Anomalii hormonale: afecțiunile hormonale, cum ar fi hipotiroidismul sau producția excesivă de hormon de creștere pot crește riscul de apnee obstructivă în somn.
  • Poziția de dormit: apneea în somn se poate dezvolta sau se poate agrava atunci când oamenii dorm pe spate, din cauza modului în care această poziție de dormit afectează forma și poziționarea țesutului din jurul căilor respiratorii.
  • Istoricul familial de apnee în somn: Există unele indicii că un istoric familial de apnee în somn poate crește riscul unei persoane de a dezvolta această afecțiune, de exemplu din cauza caracteristicilor anatomice ale capului și gâtului care sunt moștenite în familie.
  • Congestia nazală: Dificultatea de a respira prin nas a fost asociată cu o probabilitate mai mare de a dezvolta sindromul de apnee în somn.
  • Utilizarea alcoolului și a unor medicamente: alcoolul și unele medicamete, inclusiv narcotice sunt asociate cu un risc crescut de apnee obstructivă în somn.
  • Anumite afecțiuni medicale: Persoanele cu unele probleme medicale, precum afecțiuni cardiace și pulmonare, pot avea o tendință mai mare de a dezvolta apnee în somn.

Principalele simptome ale apneei în somn

Simptomele frecvente ale apneei obstructive în somn includ:

1. Pauze în respirație în timpul somnului

Așa cum am specificat mai sus, apneea în somn se caracterizează prin oprirea respirației, care se întâmplă cu o frecvență mai mare sau mai mică pe parcursul somnului. În cazurile severe de apnee de somn, respirația se poate opri chiar și de  30 ori sau mai mult pe parcursul unei singure ore de somn. Adesea, aceste opriri ale respirației nu sunt observate de către pacienții cu apnee, ci de către persoanele care dorm în apropierea lor. Oprirea respirației pe parcursul somnului este evenimentul declanșator pentru toate celelalte simptome specifice acestei afecțiuni. 

2. Somn neliniştit cu treziri frecvente în timpul nopții

Apneea în somn determină întreruperea periodică a respirației, ceea ce afectează calitatea somnului. Persoanele cu apne în somn se trezesc de multiple ori pe noapte pentru a respira, chiar dacă nu își amintesc multe dintre aceste treziri. Apneea în somn poate fi asociată și cu alte tulburări ale somnului, precum insomnia, dar și cu o stare de agitație și anxietate care împiedică adormirea. Persoanele cu sindromul de apnee în somn pot experimenta mai frecvent atacuri de panica din somn, din cauza senzației de sufocare.

3. Sforăit puternic, care este adesea punctat de sunete de gâfâit sau de sufocare

Sforăitul este unul dintre cele mai frecvente simptome ale apneei de somn și poate fi observat adesea de partenerul de somn, mai ales că uneori este foarte puternic și nu îi lasă să doarmă nici pe cei din jur. În apneea de somn, sforăitul este urmat de perioade de tăcere, care marchează, de fapt, momentele când respirația se întrerupe, specifice acestei afecțiuni. Nu toate persoanele care sforăie au apnee de somn, dar dacă sforăitul este însoțit de pauze respiratorii și de celelalte simptome prezentate mai jos (somnolență excesivă ziua, dureri de cap matinale, probleme de concentrare, etc) atunci reprezintă, cel mai probabil, un simptom al apneei în somn.

sindromul de apnee în somn

4. Dureri de cap dimineața, care pot persista câteva ore după trezire

Aportul insuficient de oxigen, determinat de pauzele respiratorii poate duce la o serie de simptome, fiind asociat frecvent cu dureri de cap matinale și senzație de amețeală.

„Apneea în somn poate provoca în mod direct ceea ce numim dureri de cap hipoxice. Te trezești dimineața cu presiune în cap și durere.”, arată dr. Cameron Blank, medic la University Hospitals, specializat în medicina somnului.

Durerile de cap hipoxice nu durează mult, de obicei, foarte mult, adesea dispar într-o oră. Apneea în somn poate provoca și alte tipuri de dureri de cap, dar legătura cu durerile de cap hipoxice este caracteristică.

„Durerile de cap hipoxice pot fi un bun indiciu că pacientul ar putea avea apnee în somn. Iar la pacienții care au fost diagnosticați cu apnee în somn, durerile de cap pot indica necesitatea unei reevaluări a tratamentului”, spune dr. Blank.

5. Somnolență excesivă în timpul zilei

Somnul agitat și întrerupt pe timp de noapte nu permite odihna adecvată, astfel că persoanele cu apnee obstructivă în somn au adesea somnolență severă în timpul zilei, oboseală și iritabilitate. Starea de somnolență poate fi însoțită de dificultăți de concentrare, iar persoana poate fi atât de obosită încât să adoarmă la serviciu, în timp ce se află într-o pauză sau chiar la volan. Acest lucru îi poate expune pe pacienții ci apnee de somn la un risc mai mare de accidente, inclusiv la locul de muncă.

Copiii și tinerii cu apnee obstructivă în somn pot avea dificultăți școlare, probleme de atenție sau de comportament.

6. Gură uscată la trezire

Multe persoane care au apnee de somn dorm cu gura deschisă, ceea ce poate determina uscarea cavității bucale. Această condiție poartă denumirea de xerostomie. O serie de studii au arătat că peste 30% dintre persoanele diagnosticate cu sindromul de apnee în somn prezintă acest simptom, comparativ cu doar 3% dintre persoanele din grupul de control.

La persoanele care au apnee în somn, care sforăie sau care respiră pe gură de obicei, xerostomia este mai răspândită față de cei care respiră pe nas noaptea. Utilizarea echipamentelor de presiune pozitivă continuă a căilor respiratorii (CPAP) pentru a trata apneea în somn poate provoca, de asemenea, gură uscată dimineața.

7. Transpirații nocturne

Transpirațiile nocturne apar atunci când episoadele de sufocare declanșează eliberarea hormonilor de stres, respectiv adrenalină, cortizol și alți hormoni în încercarea de a reporni respirația. O serie de cercetări au arătat că aproximativ 30% dintre pacienții cu sindromul de apnee în somn raportează transpirații nocturne. Pacienții cu transpirații nocturne au raportat, în plus, somnolență diurnă excesivă, treziri sau mișcări frecvente ale corpului în timpul somnului, nicturie sau trezire pentru a urina de mai multe ori în timpul nopții, coșmaruri și boli cardiovasculare. Mulți dintre pacienți au avut, de asemenea, un indice de apnee-hipopnee (AHI) mai mare și hipoxemie pe parcursul nopții, respectiv o saturație de oxigen sub 90%  pentru mai mult din 2,5% din timpul de înregistrare.

8. Nicturia sau urinarea mai frecventă în timpul nopții

Nicturia, numită și urinare nocturnă, reprezintă nevoia de a te trezi de mai multe ori pe noapte pentru a urina. Cauzele urinării nocturne frecvente sunt multiple. La 88% dintre persoane care prezintă nicturie, cauza este poliuria nocturnă, în care o proporție mai mare de urină pe timp de noapte. Există și alte afecțiuni medicale asociate cu nicturia, printre care și apneea în somn.

Studii recente au stabilit o legătură între apneea în somn și urinarea pe timp de noapte, dar această cauzele acestei conexiuni sunt incerte. Cercetătorii au propus mai multe moduri posibile prin care apneea în somn poate declanșa urinarea pe timp de noapte, cum ar fi stresul asupra vezicii urinare, din cauza nivelurilor scăzute de oxigen și eliberarea de hormoni implicați în creșterea producției de urină. Potrivit experților, urinarea pe timp de noapte afectează până la jumătate dintre persoanele care au apnee în somn. Copiii cu apnee obstructivă în somn pot avea, de asemenea, urinare frecventă pe timp de noapte și chiar enurezis (udarea patului), dar acest simptom apare mai rar decât alte simptome ale apneei în somn. Aproximativ 33% dintre copiii cu apnee obstructivă în somn udă patul, comparativ cu 15% dintre copiii fără această tulburare.

Dacă o persoană se confruntă cu urinare frecventă noaptea, acest lucru nu înseamnă neapărat că are apnee în somn, mai ales că mulți alți factori sunt asociați cu nicturia, inclusiv: o cantitate prea mare de apă înainte de culcare, consumul de cafea sau alcool seara, consumul unei cantități prea mari de alimente sărate, infecțiile tractului urinar, sarcina, diabetul, insuficiența cardiacă, anumite medicamente, probleme venoase ale picioarelor și umflarea acestora, prostata mărită, etc.

9. Dificultăți de concentrare și probleme de memorie

Starea de oboseală și somnolența sunt asociate cu afectarea funcționării cognitive în timpul zilei. Persoanele cu sindromul de apnee în somn pot prezenta probleme de atenție, concentrare și dificultăți de învățare și memorare.

Somnul este esențial pentru consolidarea memoriei, astfel încât persoanele cu un somn agitat din cauza apneei în somn pot suferi diverse probleme mnezice, inclusiv creșterea riscului de Alzheimer.

Unele studii indică faptul că apneea în somn poate fi asociată cu deficiențe cognitive și pierderea memoriei la unii indivizi. Astfel, o cercetare a constatat că persoanele care sufereau de apnee în somn au fost diagnosticate cu deficiențe cognitive ușoare cu aproape zece ani mai devreme decât persoanele fără tulburări de respirație în somn.

10. Tulburări de dispoziție și depresie

Apneea în somn determină senzație de oboseală, uneori foarte intensă mergând până la epuizare, somnolență, probleme de concentrare. Ca atare, persoana cu apnee în somn suferă frecvent și de modificări ale dispoziției, iritabilitate crescută, sentimente de ineficiență și frustrare. Pe termen lung, apneea în somn și tulburările asociate pot duce la apariția depresiei. Depresia și apneea obstructivă în somn sunt comorbidități majore asociate. Pacienții cu sindromul de apnee în somn nu se odihnesc suficient, au adesea insomnie și alte tulburări de somn, precum și anxietate și simptome depresive.

Pe lângă aceste simptome, apneea de somn poate avea și alte efecte negative, dat fiind că respirația deficitară și lipsa odihnei afectează majoritatea sistemelor și organelor. Astfel, apneea în somn poate afecta:

Sistemul cardiovascular

Scăderile bruște ale nivelului de oxigen din sânge care apar în timpul apneei obstructive de somn cresc tensiunea arterială și afectează sistemul cardiovascular. Multe persoane cu apnee obstructivă în somn dezvoltă hipertensiune arterială, ceea ce poate crește riscul de boli de inimă.

Cu cât apneea obstructivă în somn este mai gravă, cu atât este mai mare riscul de boală coronariană, atac de cord, insuficiență cardiacă și accident vascular cerebral.

Apneea obstructivă în somn crește, de asemenea, riscul de apariție a problemelor de ritm cardiac cunoscute sub numele de aritmii. Aritmiile pot scădea tensiunea arterială, iar, dacă există o boală cardiacă subiacentă, aceste episoade repetate de aritmii ar putea duce la moarte subită.

Aparatul respirator

Sindromul de apnee în somn poate agrava simptomele astmului și bolii pulmonare obstructive cronice (BPOC). Persoanele cu apnee în somn pot experimenta și în timpul zilei scurtarea respirației și episoade de dispnee, în special la efort.

Apneea în somn poate determina tipare de respirație neobișnuite. Respirația Cheyne-Stokes este un tipar de respirație distinct care poate să apară în cazul apneei centrale în somn. Acesta este un tipar de respirație rapidă care devine mai profundă și apoi din nou mai superficială până când respirația se oprește cu totul. După ce nu respiră timp de câteva secunde, vor începe să respire din nou, apoi, reia modelul.

Sistemul imunitar

Persoanele cu apnee în somn pot experimenta o afectare a funcției imunitare, din cauza somului de proastă calitate și a odihnei insuficiente. Este cunoscut faptul că multe procese reparatorii au loc pe parcursul somnului, iar afectarea acestora poate determina slăbirea sistemului imunitar.

Sistemul endocrin

Persoanele cu apnee în somn au un risc mai mare de a dezvolta rezistență la insulină, o afecțiune în care celulele nu răspund la fel de bine la acest hormon. Rezistența la insulină determină creșterea nivelul zahărului din sânge, putând să ducă la apriția diabetului de tip 2.

Apneea în somn este, de asemenea, asociată cu sindromul metabolic, un grup de factori de risc pentru boli de inimă, care includ: hipertensiune arterială, niveluri ridicate de colesterol LDL, glicemie crescută și obezitate.

Sistemul digestiv

Persoanele cu apnee în somn dezvoltă mai frecvent steatoză hepatică, cicatrici hepatice și niveluri mai mari decât cele normale ale enzimelor hepatice.

Apneea poate, de asemenea, agrava arsurile la stomac și alte simptome ale bolii de reflux gastroesofagian (GERD), ceea ce contribuie suplimentar la problemele cu somnul și crește riscul de întreruperi nocturne ale somnului.  

Sistemul nervos

Apneea centrală în somn este cauzată de o întrerupere a semnalelor creierului care permit respirația. Acest tip de apnee în somn poate provoca, de asemenea, simptome neurologice precum amorțeală și furnicături.

Sistemul reproductiv

Apneea în somn poate reduce dorința de a face sex, iar la bărbați poate contribui la disfuncția erectilă și poate afecta capacitatea reproductivă.

Multe dintre simptomele apneei obstructive în somn pot fi cauzate și de alte probleme de sănătate, astfel încât afecțiunea necesită un diagnostic diferențiat.

Evaluarea apneei în somn

O evaluare a apneei în somn începe, de obicei, cu o revizuire a simptomelor unei persoane și a sănătății generale, precum și cu un examen fizic. Acesta este conceput pentru a detecta semnele de apnee în somn și pentru a identifica factorii de risc ce pot contribui la apariția acestei tulburări de somn.

Stabilirea diagnosticului necesită un studiu de somn, pentru a diagnostica apneea obstructivă sau centrală în somn. Cel mai sigur tip de studiu al somnului se numește polisomnografie și se efectuează în timpul unei șederi peste noapte la un laborator de somn specializat.

”Confirmarea Sindromului de Apnee în somn se poate face de către pneumolog prin poligrafie sau polisomnografie. Screeningul preliminar poate fi realizat prin chestionar Epworth sau STOP-Bang și o anamneză orientată pe tulburările somnului.”, specifică dr. Boișteanu în cadrul seminarului ”Tu știi să respiri sănătos?”

În timpul polisomnografiei, sunt utilizați mai mulți senzori pentru a urmări respirația, ritmul cardiac, trezirile, nivelul de oxigen din sânge, undele cerebrale,  mișcarea mușchilor, etapele somnului și alte aspecte ale somnului.

sindromul de apnee în somn

Experții consideră acest test reprezintă standardul de aur pentru diagnosticarea apneei în somn.

Un studiu de somn în clinică poate determina dacă respirația este anormală și poate face diferența între apneea obstructivă și cea centrală.

Pentru anumiți pacienți despre care se crede că au o formă mai severă de apnee obstructivă în somn se poate realiza un studiu de somn la domiciliu.

Această formă de testare este similară cu un studiu de somn într-un laborator clinic, dar nu implică monitorizarea undelor cerebrale.

Acest test nu poate diagnostica apneea centrală în somn și, de obicei, nu este o opțiune atunci când medicii suspectează o apnee în somn mai severă sau dacă există și alte tulburări de somn sau afecțiuni medicale.

Studiile de somn efectuate într-un laborator de somn sau la domiciliu pot cuantifica indicele de apnee-hipopnee, care este necesar pentru a diagnostica apneea obstructivă  în somn. Apneea definește o obstrucție completă a fluxului de aer, iar hipopneea este o obstrucție parțială a fluxului de aer; ambele trebuie să dureze minim 10 secunde. Indicele apnee-hipopnee se calculează adunând toate episoadele de apnee și hipopnee și apoi împărțind la timpul total de somn. Un indice de apnee-hipopnee de 15 sau mai multe evenimente pe oră (sau cinci sau mai multe evenimente pe oră în prezența comorbidităților cardiovasculare) susține diagnosticul de apnee obstructivă în somn.

Tratament pentru sindromul de apnee în somn

Tratamentul preferențial în cazul apneei în somn este reprezentat de  terapiile cu presiune pozitivă care includ:

  • Presiunea pozitivă continuă a căilor respiratorii (CPAP)
  • Presiunea pozitivă pe două niveluri a căilor respiratorii (BiPAP)
  • Presiunea pozitivă cu titrare automată a căilor respiratorii (APAP)

Presiunea pozitivă continuă a căilor respiratorii (CPAP)

CPAP este eficientă și rămâne tratamentul de primă linie pentru apneea obstructivă în somn. Presiunea căilor respiratorii poate fi aplicată prin dispozitive orale, oronazale și nazale. O analiză a interfețelor CPAP a demonstrat că măștile nazale sunt preferate de pacienți, dar sunt necesare studii suplimentare pentru a evalua beneficiile comparative ale fiecărui sistem de livrare.

Ratele de aderență CPAP variază. între 17% și 85%, cu aderență îmbunătățită la pacienții care primesc educație timpurie și continuă și sprijin pentru utilizarea CPAP.

CPAP îmbunătățește calitatea vieții și indicii de somn la pacienții cu apnee în somn. De asemenea, scade riscul de tensiune arterială și ratele de aritmie și accident vascular cerebral, îmbunătățind fracția de ejecție a ventriculului stâng la pacienții cu insuficiență cardiacă și ratele evenimentelor cardiovasculare.

Dispozitivele PAP sunt disponibile numai pe bază de rețetă. Presiunea aerului trebuie calibrată cu atenție într-un proces numit titrare care are loc în timpul unui studiu de somn.

Un tip comun de terapie PAP utilizează un dispozitiv de presiune pozitivă continuă a căilor respiratorii (CPAP) care trimite un flux de aer care este întotdeauna setat la același nivel de presiune. Alte tipuri de dispozitive PAP, cum ar fi presiunea pozitivă în două niveluri a căilor respiratorii (BiPAP) și presiunea pozitivă cu titrare automată a căilor respiratorii (APAP), oferă variabilitate în cantitatea de presiune a aerului.

Auto-titrarea presiunii pozitive a căilor respiratorii ajustează automat presiunea după cum este necesar pentru a menține permeabilitatea căilor respiratorii și poate fi utilizată în locul unui studiu formal de titrare CPAP. Aceste dispozitive pot fi menținute în modul de autoajustare continuă, sau se poate seta o presiune fixă ​​pe baza informațiilor obținute în timpul titrarii. Auto-titrarea presiunii pozitive a căilor respiratorii trebuie utilizată numai la pacienții fără comorbidități semnificative.

Alte măsuri pentru a ameliora sindromul de apnee  în somn:

Schimbarea stilului de viață și scăderea în greutate

Obezitatea are ca rezultat depuneri de grăsime în jurul gâtului, care contribuie la colapsul faringian. Deși s-a demonstrat că o scădere a greutății scade presiunile critice de închidere a căilor respiratorii, există constatări inconsecvente privind asocierea dintre reducerea greutății și îmbunătățirea generală a somnului și a respirației.

Schimbarea poziției de somn

Studiile au arătat că dormitul în decubit dorsal, comparativ cu poziţia laterală, poate dubla indicele de apnee-hipopnee la pacienţii cu apnee obstructivă în somn. Din cauza complianței slabe pe termen lung, terapia pozițională nu este recomandată în mod obișnuit față de terapia standard cu presiune pozitivă a căilor respiratorii.

Terapia cu dispozitive orale

Deși CPAP este modalitatea de tratament preferată pentru sindromul de apnee în somn, dispozitivelw orale sunt o alternativă rezonabilă dacă pacienții nu pot tolera CPAP.

Apneea obstructivă în somn apare atunci când țesuturile moi de la nivelul capului și gâtului presează în jos spre trahee. Dispozitivele speciale pot ajuta la menținerea maxilarului și a limbii într-o poziție care diminuează presiunea exercitată asupra traheei. Stomatologii și specialiștii în medicina somnului lucrează adesea împreună pentru a furniza cele mai eficiente dispozitive orale pentru persoanele cu sindromul de apnee în somn.

Cele două terapii principale cu aparate orale sunt:

  • dispozitivele de avansare mandibulară, care țin maxilarul pacientului înainte pentru a menține căile respiratorii deschise
  • dispozitivele de reținere a limbii, care fixează limba în poziție pentru a menține căile respiratorii deschise.

Dispozitivele de avansare mandibulară sunt preferate deoarece există dovezi insuficiente privind eficacitatea dispozitivelor de reținere a limbii. Dispozitive mai noi, cum ar fi terapia prin presiune orală, care utilizează un muștiuc și o pompă de vid pentru a stabiliza țesutul căilor respiratorii superioare, sunt în curs de studiu.

CPAP s-a dovedit a fi superioară aparatelor orale în reducerea indicilor de apnee-hipopnee, a indicilor de excitare și a desaturarii oxigenului, în special la pacienții cu apnee în somn moderată până la severă, deși indicii de calitate a vieții par a fi similari cu cei ai aparatelor orale.

sindromul de apnee în somn

Intervenția chirurgicală

Au fost propuse și încercate numeroase intervenții chirurgicale pentru a corecta obstrucția anatomică la pacienții cu sindromul de apnee în somn:

  • proceduri nazale (de exemplu, septoplastie)
  • proceduri orale (de exemplu,uvulopalatofaringoplastie)
  • proceduri hipofaringiene (de exemplu, reducerea și stabilizarea limbii)
  • proceduri laringiene (de exemplu, epiglotoplastia)
  • proceduri globale ale căilor respiratorii (de exemplu, avansarea maxilo-mandibulară).

Uvulopalatofaringoplastia îndepărtează uvula (omulețul). De asemenea, îndepărtează țesuturile moi din palatul moale și din faringe, mărind zona în care se întâlnesc cavitatea bucală și gâtul, facilitând trecerea aerului.

Diferite proceduri chirurgicale pot schimba subtil poziția maxilarului, astfel încât țesutul moale să nu mai apese înapoi pe căile respiratorii. Aceste proceduri sunt utile în special pentru persoanele care au apnee în somn din motive anatomice, cum ar fi micrognatia.

O formă comună de chirurgie nazală este septoplastia, care îndreaptă țesutul moale din nas, facilitând circulația aerului prin nas și căile nazale.

Alte proceduri includ:

Somnoplastia: folosește radiofrecvența pentru a reduce țesutul moale din jurul părților superioare ale traheei.

Amigdalectomie/adenoidectomie: îndepărtarea amigdalelor și adenoidelor lărgește pasajul aerului prin căile respiratorii, îndepărtând țesuturile moi care pot bloca respirația. Această procedură este utilizată mai ales la copiii cu apnee obstructivă în somn.

Implantarea chirurgicală a neurostimulatoarelor generează impulsuri electrice la nivelul nervului hipoglos (cel care controlează mișcările limbii), pentru a crește tonusul mușchilor căilor respiratorii superioare. Un studiu recent a arătat că această metodă poate fi eficientă pentru tratarea apneei obstructive în somn.

Stimularea nervului hipoglos poate determina împingerea ușoară a limbii înainte atunci când persoana respiră, împiedicând limba să se relaxeze și să apese înapoi pe trahee în timpul somnului.

Un electrod se atașează la nervul de sub maxilar și se conectează la un dispozitiv implantat sub piele în piept. Stimulatorul poate fi pornit înainte de a adormi și oprit la trezire. Stimulul electric este suficient de puternic pentru a împiedica limba să se relaxeze prea mult, dar suficient de slab încât să nu fie incomod.

Un tip similar de stimulare nervoasă este posibil și în cazul apneei centrale de somn. Acest tip de stimulare afectează nervii frenici, care conectează măduva spinării cu diafragma, principalul mușchi respirator. Stimularea nervului frenic face ca diafragma să se contracte și să se relaxeze, ajutând respirația.

Utilizarea unor adjuvante, precum spray-uri nazale sau benzi adezive
poate îmbunătăți respirația, facilitând circulația aerului prin nas. Deși astfel de metode nu pot ajuta în cazul apneei în somn moderată sau severă, uneori pot ajuta în cazul apneei ușoare și la prevenirea sforăitului.  

Tratarea afecțiunii de bază

Tratarea  unor afecțiuni cum ar fi insuficiența cardiacă poate îmbunătăți adesea apneea centrală de somn.

Modificări ale medicației

Anumite medicamente, precum opioidele pot afecta persoanele cu apnee în somn, iar reducerea sau schimbarea medicației poate ajuta la ameliorarea unor simptome ale apneei centrale în somn.

Surse: