Sforăitul la copii: ghid util pentru părinți

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Un somn odihnitor este vital pentru creșterea și dezvoltarea copiilor, așa că nu este de mirare că mulți părinți își fac griji dacă își aud copilul sforăind. Chiar dacă sforăitul este mai frecvent la adulți, el poate apărea și la cei mici. Sforăitul la copii nu este o problemă, dacă apare ocazional și nu se repetă de prea multe ori. Dar atunci când este frecvent și sever, sforăitul poate semnala o tulburare de respirație care afectează calitatea somnului. Totuși, ce cauze are sforăitul la copii?  În articolul de față vom aborda acest subiect, precum și care sunt consecințele sforăitului la cei mici și tratamentele adecvate. Acest ghid privind sforăitul la copii poate fi un sprijin pentru părinți, pentru a oferi cea mai bună îngrijire copilului, asigurându-i un somn liniștit și revigorant.

Ce este sforăitul

Sforăitul este rezultatul unei vibrații anormale a structurilor respiratorii, determinată de obstrucționarea mișcării aerului, ceea ce poate duce la diferite sunete ce însoțesc rerspirația în timpul somnului. Sunetele ce constituie sforăitul au tonalități și intensități diferite, variind de la un ușor șuierat până la un zgomot puternic, deranjant pentru cei din jur. Sforăitul în timpul somnului poate fi primul semn al apneei obstructive în somn, o afecțiune cu consecințe potențial severe pentru sănătate. Cercetările sugerează că sforăitul este unul dintre factorii ce pot afecta semnificativ calitatea somnului, implicat în episoadele de privare de somn.

Sforăitul este rezultatul relaxării uvulei și a palatului moale. Aceste țesuturi se pot relaxa suficient pentru a bloca parțial căile respiratorii, rezultând un flux de aer neregulat și vibrații. Sforăitul poate fi atribuit următoarelor cauze:

  • Predispoziție genetică, dintre care o proporție poate fi mediată de alți factori ereditari ai stilului de viață, cum ar fi indicele de masă corporală, fumatul și consumul de alcool.
  • Slăbiciune a țesuturilor din interiorul gâtului, care provoacă închiderea gâtului în timpul somnului.
  • Maxilar poziționat greșit, adesea fin cauza tensiunii în mușchi
  • Obezitatea care a făcut ca grăsimea să se adune în și în jurul gâtului
  • Obstrucția căilor respiratorii, din cauza acumulării de mucus, de exemplu în cazul infecțiilor, inflamației sau a unor tumori
  • Apnee obstructivă în somn.
  • Relaxante precum alcoolul sau diverse droguri care relaxează mușchii gâtului
  • Dormitul pe spate, ceea ce poate duce la căderea limbii în partea din spate a gurii
  • Respirația pe gură

Ce cauze are sforăitul la copii

Ca și la adulți, sforăitul la copii poate fi determinat de una dintre cauzele de mai sus, dar cel mai frecvent este determinat de o obstrucție a căilor respiratorii.  Din cauza acesteia, aerul nu circulă liber între cavitatea nazală, căile respiratorii inferioare și plămâni și pot apărea diferite sunete ce însoțesc respirația și pe care le denumim generic ”sforăit”. Relaxarea musculaturii la nivelul cerului gurii, gâtului și limbii poate bloca parțial căile respiratorii, producând vibrații. Acestea sunt cu atât mai amplificate, cu cât căile respiratorii sunt mai îngustate, ceea ce poate duce la apariția unui sforăit puternic.

”Sforăitul se întâmplă atunci când aerul nu poate circula liber prin căile respiratorii din spatele gâtului. Pe măsură ce o persoană inspiră sau expiră, țesutul din jurul căilor respiratorii vibrează, creând un zgomot care se aude clar. La copii, cei mai obișnuiți factori de risc pentru sforăit includ: amigdalele mari sau umflate, vegetațiile adenoide (polipii), obezitatea, congestia nazală, alergiile, astmul, anumite caracteristici anatomice, prezența fumului de țigară sau unui aer de calitate scăzută, apneea obstructivă în somn.”, arată dr. Oana Cuzino, pe site-ul doc.ro

Principalele afecțiuni care pot provoca sforăitul la copii includ:

Amigdalele și adenoidele mari sau umflate: amigdalele și adenoidele se găsesc în partea din spate a gâtului și fac parte din sistemul imunitar al organismului. Dacă sunt în mod natural mai mari sau sunt umflate din cauza infecției, amigdalele și adenoidele pot obstrucționa căile respiratorii și pot provoca sforăit. Aceasta este cea mai frecventă cauză de tulburări de respirație în somn la copii.

Principalele infecții respiratorii care pot determina congestie, inflamare și obstrucție includ:

Bronșiolita: apare mai frecvent la sugari, ca urmare a inflamației bronhiolelor, și se manifestă prin tuse, respirație dificilă, înfundarea nasului, febră ușoară. Este o infecție virală, care apare mai frecvent în colectivitate. Inflamarea și congestia nazală pot provoca frecvent sforăitul la copilul mic.

Bronșita apare atât la bebeluși cât și la copiii mici, reprezentând o inflamare a bronhiilor, determinată de regulă de o infecție virală, mai ales în perioadele reci. În general, bronșita acută are simptome moderate (tuse, febră scăzută, secreții) și durează relativ puțin. Sforăitul poate să apară din cauza acumulării de  mucus. Uneori, bronșita se poate complica cu o suprainfecție bacteriană, caz în care sunt necesare antibiotice.

Rinofaringita se manifestă prin inflamarea părții superioare a faringelui. Afectează mai ales copiii care merg în colectivitate și se manifestă prin rinoree, febră și dificultăți la înghițire. Noaptea, acumularea secrețiilor nazale poate determina sforăit și dificultate respiratorie, de aceea este indicat ca cei mici să doarmă cu capul ușor ridicat, pentru a ușura scurgerea secrețiilor nazale.

Obezitatea: Studiile au descoperit că copiii supraponderali sunt mai predispuși să sforăie . Obezitatea poate îngusta căile respiratorii și poate crește riscul de tulburări respiratorii în somn, inclusiv apnee obstructivă de somn.

Congestia căilor nazale: Răceala sau alergiile pot provoca congestia căilor nazale, care blochează fluxul lin al aerului; în plus, infecția poate inflama amigdalele și adenoidele.

Alergiile: Aparițiile alergiilor pot provoca inflamații la nivelul nasului și gâtului, care pot îngreuna respirația și pot crește riscul de sforăit. Alergia reprezintă o reacție excesiva la anumite substanțe numite alergeni (par de animale, praf, mucegai, etc.). Alergia respiratorie se află la originea astmului, sinuziei cornice, tusei spasmodice. Alergiile respiratorii determină obstrucția căilor respiratorii superioare ceea ce va îngreuna trecerea aerului spre plămâni și va determina sforăit în timpul nopții.

Astmul: Ca și alergiile, astmul poate inhiba respirația normală și, dacă provoacă blocări parțiale ale căilor respiratorii, poate provoca sforăitul la copii.

Anumite defecte anatomice:La copiii mai mari, una dintre cauzele sforăitului poate fi o deformare la nivelul cavității nazale, de exemplu, un sept deviat. În acest caz, septul (peretele osos despărțitor dintre fosele nazale) poate fi orientat astfel încât nările nu sunt separate în mod egal, ceea ce provoacă frecvent respirația bucală și sforăitul.

Fumul de tutun din mediul înconjurător: expunerea la fum de țigară a copilului, denumită adesea fumat pasiv, poate afecta respirația și a fost corelată cu un risc mai mare de sforăit, apnee în somn și alte tulburări respiratorii în timpul somnului.

Aerul contaminat: Calitatea scăzută a aerului sau excesul de contaminanți pot afecta  respirația normală și pot  determina un sforăit frecvent.

Durata mai scurtă a alăptării: cercetările au găsit o asociere între sforăitul la copii si durata redusă a alaptarii. Motivul exact pentru acest lucru nu este cunoscut, dar este posibil ca alăptarea să ajute căile aeriene superioare să se dezvolte într-un mod care reduce probabilitatea de sforăit.

Apneea obstructivă în somn este un alt factor de risc important pentru sforăitul din copilărie. Copiii cu apnee obstructivă de somn sforăie frecvent, sforăitul fiind asociat cu pauze de respirație asemănătoare respirației. În timp ce majoritatea copiilor cu apnee obstructivă în somn sforăie, nu toți copiii care sforăie au  această afecțiune.

sforăitul la copii

Sforăitul la copii pe  vârste

Sforăitul nu este la fel de la un copil la altul. Frecvența, severitatea și impactul sforăitului la copii pot varia semnificativ.

Aproape oricine, fie că este adult  sau copil, are episoade ocazionale de sforăit. De cele mai multe ori, acest sforăit este minor și de scurtă durată, fără niciun efect măsurabil asupra somnului sau sănătății generale a persoanei.

Când sforăitul devine mai frecvent și întrerupe somnul, poate indica prezența unei tulburări de respirație în timpul somnului. Tulburările de respirație în somn variază în gravitate.

Astfel, există sforăitul primar, cunoscut și sub numele de sforăit simplu sau sforăit obișnuit, atunci când un copil sforăie de mai mult de două ori pe săptămână, dar nu are alte simptome vizibile sau probleme de sănătate asociate.

Se crede că sforăitul primar, fără alte simptome, afectează între 10 și 12% dintre copii. Dintre copiii diagnosticați cu tulburări de respirație în somn, aproximativ 70% primesc, în urma investigațiilor, un diagnostic de sforăit primar

La celalalt pol din punct de vedere al gravității, se află apneea obstructivă în somn, o afecțiune în care respirația se oprește pe anumite perioade, de mai multe ori, în timpul somnului. Deși este mai frecventă la adulți, apneea în somn poate să se manifeste și la copii, determinând oprirea respirației de zeci de ori pe noapt, din cauza unui blocaj al căilor respiratorii. Apneea obstructivă în somn la copii poate provoca somn fragmentat, având impact negativ asupra sănătății fizice, sănătății mintale, învățării și comportamentului.

”Cercetătorii americani susțin că 20% dintre copiii sforăie din când în când, iar între 7% și 10% sforăie în fiecare noapte. După împlinirea vârstei de 3 ani, copiii tind să sforăie in timpul etapelor de somn profund. Sforăitul nu este întotdeauna un semn al unei probleme de sănătate. În cele mai multe cazuri, copiii care sforăie sunt perfect sănătoși, dorm la fel de bine și se dezvoltă la fel că micuții care nu sforăie. Însă, sforăitul poate fi un semn al unei probleme de somn sau de respirație. ”, subliniază dr. Mihaela Oroș, medic primar pediatru, cu competență în somnologie, pe site-ul reginamaria.ro.

Apneea obstructivă în  somn se se caracterizează prin episoade de obstrucție complete sau parțiale a căilor respiratorii superioare în timpul somnului,  cu întreruperi repetate ale respirației cu o durată de 3-5 secunde, adesea având drept consecințe fragmentarea somnului și anomalii ale schimburilor de gaze precum hipoxia (scăderea cantității de oxigen din țesuturi) sau hipercapnia (creșterea cantității de dioxid de carbon din țesuturi). Cauzele apneei obstructive de somn la copii sunt complexe, fiind implicați factori care țin de structura scheletală a feței, de tonusul muscular sau chiar de țesutul limfoid.

”Când un copil are apnee în somn, respirația lui este neregulată în timpul somnului. Potrivit cercetătorilor, într-o noapte, un copil cu apnee în somn poate avea între 30 și 300 de scurte pauze în care nu respira deloc. Copiii afectați de apnee în somn pot fi irascibili și au dificultăți de concentrare, în special la școală și acasă, în timp ce-și fac temele.”, arată dr. Mihaela Oroș.

În ceea ce privește tipul de sforăit și cauzele sale, sforăitul primar apare în circa o treime din cazurile de sforăit la copii. Cazurile în care  sforăitul la copii este corelat cu apneea de somn sunt relativ puține, dar sunt printre cele mai problematice.

”Studiile estimează că 1,2-5,7% dintre copii au apnee obstructivă în somn.”, specifică dr. Cuzino.

De ce sforaie copiii de 1 an

Majoritatea copiilor pot să sforăie din când în când, dar sunt perfect sănătoși. Sforăitul bebelușilor le îngrijorează pe mame, însă, de obicei, este inofensiv. În timpul somnului, un copil foarte mic scoate diverse sunete (șuierat, mici gemete sau mormăituri, sforăit mai ușor sau mai puternic), în special pentru că are căile respiratorii foarte înguste și secrețiile normale sau mai abundente (ca de exemplu în timpul răcelilor) ocupă mai mult din interiorul căilor aeriene și se pot freca de pereții acestora. Pe măsură ce copilul crește, căile respiratorii devin mai mari și, implicit, permit o trecere mai lejeră a aerului, astfel încât copilul va înceta să sforăie. Uneori,  bebelușii pot sforăi atunci când au o răceală sau o alergie și există congestie nazală și secreții purulente, dar și din cauza amigdalelor inflamate sau dacă există vegetații adenoide (polipi).

O infecție frecventă la bebeluși, bronșiolita, poate să determine sforăit. Aceasta reprezintă o inflamație a celor mai mici căi respiratorii, bronhiolele, ceea ce provoacă acumulare de mucus și jenă respiratorie, putând fi însoțită de diverse sunete, inculsiv în timpul somnului. Bronșiolita este determinată de diverse virusuri respiratorii, în special de virusul respirator sincițial.

De ce sforaie copiii de 2 ani

La majoritatea copiilor de 1-2 ani, sforăitul poate să apară asociat cu o infecție a căilor respiratorii, cum ar fi bronșiolita,  bronșita sau rinofaringita, .

Hipertrofia amigdalelor și polipii sau vegetațiile adenoide hipertrofiate pot fi, de asemenea, cauze ale sforăitului la copilul mic. Acestea reprezintă țesutul limfoid ce se dezvoltă în spatele nasului și la nivelul gâtului, având rol imunitar, distrugând virusurile sau bacteriile ce pătrund în organism prin nas sau gură. În unele cazuri, din cauza infecției și inflamației, amigdalele și polipii cresc excesiv în dimensiuni și pot obstrucționa libera trecere a aerului la nivelul căilor respiratorii. Adenoidita sau inflamarea vegetațiilor adenoide apare frecvent la copiii între 2 și 5 ani, mai ales dacă merg în colectivitate. Hipertrofia vegetațiilor adenoide este una dintre cauzele frecvente ale respirației pe gură la copii, putând determina și alte afecțiuni, precum otite, laringită, apariția astmului bronșic juvenil, fiind asociată frecvent cu sforăitul la copii.

La această vârstă pot începe să se manifeste mai puternic anumite alergii și chiar astmul, o afecțiune cronică inflamatorie caracterizată prin simptome recurente respiratorii precum: lipsa de aer, tusea și wheezing-ul. În cazul astmului, apar îngustarea căilor respiratorii și acumularea de mucus, ceea ce se poate duce la diverse manifestări, inclusiv sforăit, care poate varia de la un sunet șuierat (wheezing) până la zgomote puternice, uneori asociate și cu crzie de tuse, ce trezesc copilul din somn. Se poate considera că un copil este astmatic atunci când a avut mai mult de trei bronșite înainte de a împlini 2 ani.

De ce sforaie copiii de 3 ani

Și la copiii mai mari, poate să apară un sforăit primar, care nu este asociat cu probleme de sănătate. Astfel, cercetătorii au ajuns la concluzia că după vârsta de 3 ani copiii tind să sforăie în timpul etapelor de somn profund.

Cauzele principale ale sforăitului la copii după vârsta de trei ani rămân amigdalele inflamate și vegetațiile adenoide. Alergiile și astmul pot fi, de asemenea, cauze mai grave pentru sforăitul la copii de această vârstă.

După vârsta de trei ani, sforăitul la copii poate fi asociat și cu apneea obstructivă în  somn. În acest caz, copilul are opriri ale respirației în timpul somnului, dar și treziri mult mai frecvente. Este important de urmărit pentru o perioadă ritmul respirator al copilului, pentru a vedea dacă există opriri ale respirației, mai ales dacă cel mic sforăie de mai mult de 3 ori pe săptămână. Astfel, respirația copilului poate prezenta pauze de mai mult de 10 secunde în timpul somnului, pauze care uneori îl trezesc.  În plus, apneea în somn are și alte manifestări, care pot fi monitorizate de părinți și care completează tabloul simptomatologic:

  • Copilul este excesiv de somnoros în timpul zilei și îi poate fi greu să se trezească dimineața, chiar dacă a dormit un număr de ore
  • Nu se poate concentra la sarcini, este tot timpul obosit și neatent
  • Este irascibil, agitat, uneori agresiv
  • Respiră mai ales pe gură și vorbește pe un ton nazal

”Aproximativ 1 din 4 copii are apnee obstructivă în somn, observată mai ales după vârstă de 3 ani și în cele mai frecvente cazuri determinată de hipertrofia vegetațiilor adenoide sau amigdalelor. Un consult clinic și un studiu al somnului confirmă diagnosticul. Adenoamigdalectomia (îndepărtarea adenoizilor și amigdalelor) este un tratament obișnuit pentru apneea obstructivă în somn la copii.”, arată dr.Onu Bâzgan Maria Livia pe site-ul grupului medical Provita, nord.ro

Copilul respiră pe gură și sforăie

Respirația pe nas este modul corect, natural de respirație, care are o serie de beneficii pentru organism: încălzește aerul,  îl umezește,  blochează impuritățile, contribuie la echilibrul gazelor în organism, ajută la dezvoltarea normală a osaturii feței, maxilarelor și dinților.

Din anumite motive însă,  respirația nazală  poate fi substituită cu respiraţia orală, iar această schimbare poate avea o varietate de efecte adverse. Astfel, un copil cu obstrucţie nazală sau sinusuri blocate poate dezvolta respiraţie orală, care este adesea însioțită și de sforăit. Factorii frecvenți care determină respirație orală sunt, de altfel, printre principalii factori care cauzează și sforăitul la copii:

  • Hipertrofia amigdalelor și vegetației adenoide
  • Rinita alergică
  • Infecțiile respiratorii frecvente
  • Deviația de sept

Atunci când copilul respiră normal, respiraţia este silenţioasă, ritmică şi lipsită de efort. Când respiră pe gură, respirația poate fi însoțită de o serie de sunete, care constituie, de fapt, sforăitul la copii. Dificultatea de a respira pe nas poate agrava problema sforăitului şi poate chiar să cauzeze apnee în somn,

Respirația pe gură are o serie de consecințe negative, precum:

  • Probleme stomatologice (carii, infecții gingivale), dinți înghesuiți, modificarea structurii faciale, prin îngustarea și alungirea fețeiSubdezvoltarea maxilarelor, care se retrag posterior în raport cu poziţia ideală, reducând astfel dimensiunea căilor respiratorii.
  • Obstrucție naza lă, cu toate consecințele aferente
  • Gură uscată, apariția mirosului neplăcut în gură (halenă)
  • Infecţii frecvente ale căilor respiratorii, sinuzită
  • Amigdale şi vegetaţii adenoide mărite
  • Creșterea riscului de alergii și astm
  • Tulburări de somn
sforăitul la copii

Consecințe ale sforăitului la copii

Dacă apare ocazional, sforăitul la copii nu este, de obicei, periculos, dar sforăitul frecvent sau sever indică tulburări de respirație în timpul somnului și are consecințe semnificative asupra sănătății.

”Sforăitul primar care nu este asociat cu apneea în somn era până nu demult considerat benign, dar cercetări recente au indicat faptul că și acest sforăit obișnuit poate prezenta riscuri pentru sănătate. S-a constatat că anumite tulburări cognitive și probleme de comportament apar mai mult la copiii cu sforăit primar decât la cei care nu sforăie niciodată sau rareori. Sforăitul regulat poate afecta sistemul nervos și poate avea efecte negative asupra sănătății cardiovasculare.”, subliniază dr. Cuzino.

Astfel, unele cercetări au arătat că sforăitul primar poate afecta sistemul nervos și poate fi corelat cu o capacitate mai redusă de concentrare, oboseală și unele tulburări comportamentale, în comparație cu acei copii care sforăie foarte rar sau nu sforăie deloc.

Dincolo de efectele imediate asupra sănătății, sforăitul poate perturba și somnul părinților sau al fraților care împart camera cu un copil care sforăie. Dacă sforăitul este deosebit de puternic, poate provoca trezirea altora, ceea ce duce la un somn mai fragmentat pentru alți membri din familia unui copil.

Cea mai mare îngrijorare este apneea obstructivă în somn, care provoacă tulburări majore de somn și afectează cantitatea de oxigen pe care o primește un copil în timpul somnului.   Acest lucru poate afecta funcționarea organelor, inclusiv a creierului, poate determina probleme cardiovasculare precum hipertensiunea arterială, metabolismul alterat și probleme de comportament.

”În ansamblu, este clar că apneea în somn poate afecta grav calitatea vieții unui copil. Impactul bolii a fost studiat în primul rând la copiii mai mari, dar cercetătorii cred că aceste concluzii se extind și la copiii mici, cum ar fi cei de 2-3 ani.”, arată dr. Cuzino.

În timp, apneea obstructivă netratată poate determina probleme cardiovasculare, diabet,fibrilație arterială sau hipertensiune pulmonară.

Un diagnostic și tratament adecvate sunt esențiale pentru prevenirea acestor complicații.

Părinții care sunt îngrijorați de sforăitul copilului lor trebuie să discute cu un medic pediatru. Deși uneori sforăitul poate fi normal, diferite semne pot indica posibilitatea unei tulburări de respirație în somn:

  • Sforăit trei nopți pe săptămână sau mai mult
  • Gâfâituri sau dificultăți de respirație în timpul somnului
  • Treziri nocturne frecvente
  • Transpirație abundentă noaptea
  • Somn agitat, poziții anormale de somn
  • Respirație orală, cu afectarea structurii feței și a danturii
  • Nas înfundat, vorbire nazală
  • Tuse frecventă noaptea
  • Dureri de cap dimineața
  • Cianozarea pielii, în cazuri mai grave
  • Somnolență în timpul zilei, iritabilitate
  • Dificultate de concentrare sau de învățare

Și alte probleme pot fi asociate cu o tulburare de respirație în somn:

  • Tulburare cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD)
  • Enurezis (umezirea patului)
  • Creștere în greutate/ obezitate

Tratament pentru sforăitul la copii

Consultul medicului pediatru este primul pas, atunci când părinții sunt îngrijorați de sforăitul frecvent sau posibilitatea unei tulburări de respirație în somn la copil. Părinții trebuie să se adreseze medicului pediatru, mai ales dacă:

  • Sforăitul copilului este foarte puternic și durează o perioadă lungă
  • Copilul doarme frecvent cu gura deschisă
  • Copilul se trezește dimineața cu o stare de oboseală și este somnolent în timpul zilei, iar randamentul și performanțele sale sunt afectate
  • Părinții observă pauze lungi de respirațe în timpul somnului
  • Copilul are dureri de cap matinale, prezintă cianozarea unghiilor, gurii, pielii

Medicul poate căuta semne ale tulburărilor respiratorii mai grave ale somnului sau alți factori, cum ar fi astmul sau alergiile, care ar putea contribui la sforăit. El poate recomanda teste suplimentare, cum ar fi un studiu de somn peste noapte, pentru a diagnostica o eventuală apnee obstructivă în somn.

Un diagnostic clar poate ajuta la stabilirea celui mai bun mod de a reduce sforăitul și a diferitelor opțiuni de tratament. Tratamentul diferă, în funcție de cauza sforăitului.

Interventia chirurgicala

Aceasta poate fi recomandată în cazul hipertrofiei amigdalelor sau vegetației adenoide.

Intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea amigdalelor și polipilor, cunoscută sub numele de adenoamigdalectomie, este unul dintre principalele tratamente pentru copiii cu tulburări de respirație în timpul somnului. Cel mai adesea este recomandată pentru copiii cu apnee severă în somn, dar poate fi o opțiune și pentru copiii cu sforăit primar sau infecții respiratorii frecvente.

”Funcționând ca o barieră împotriva microbilor, vegetațiile adenoide, cunoscute popular sub numele de polipi, se dezvoltă în spatele nasului. Dacă acestea se inflamează, copilul face adenoidită, care poate fi acută sau cronică. Forma acută se poate trata cu medicamente, iar cea cronică prin intervenție chirurgicală de îndepărtare a polipilor.”, arată dr. Cuzino.

Terapia CPAP (Continuous Positive Airway Pressure)

Acest tip de terapie este indicat atunci când cauza apneei obstructive în somn este alta decât hipertrofia amigdalelor și/sau polipilor. În acest caz se folosește un aparat care furnizează aer cu o presiune pozitivă continuă asupra căilor respiratorii, menținându-le deschise și facilitând respirația. Aerul este furnizat prin intermediul unei măști care acoperă nasul și gura. Acest tip de terapie nu poate fi aplicat la sugari, la care plămânii nu sunt suficient dezvoltați.

Majoritatea dispozitivelor PAP sunt fie continue (CPAP) fie bi-nivel (BiPAP), în funcție de modul în care controlează fluxul de aer. În timp ce aceste dispozitive sunt comune pentru tratarea apneei obstructive în somn la adulți, la copii sunt de obicei rezervate dacă apneea în somn persistă după o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea amigdalelor și adenoidelor.

Igiena somnului

Igiena somnului poate ajuta, de asemenea, copiii să aibă un somn mai liniștit, diminuând riscul sforăitului.

O modalitate de a ajuta copiii să doarmă mai bine este luarea de măsuri pentru a-și îmbunătăți igiena somnului, care include obiceiurile și mediul lor legate de somn. Exemple de îmbunătățiri ale igienei somnului cuprind:

  • stabilirea unui program de somn constant
  • reducerea expunerii la lumină și a timpului pe ecran înainte de culcare  
  • amenajarea dormitorului lor pentru a fi cât mai liniștit și confortabil posibil.
  • schimbarea poziției copilului poate ajuta la diminuarea sforăitului. În cazul bebelușilor, capul trebuie să stea ridicat într-un unghi de 45 de grade, cu ajutorul unei perne sau saltele suplimentare

Pentru copiii care sforăie, igiena slabă a somnului poate exacerba riscul de somn fragmentat și consecințe corespunzătoare legate de comportament, gândire și sănătate.

În plus, pe lângă igiena somnului, părinții trebuie să asigure o bună igienă nazală, mai ales atunci când copilul are infecții respiratorii, care pot detemina acumulare de mucus. Folosirea unui spray cu apă de mare, a unui umidificator de cameră, înlăturarea factorilor alergeni sau tratamentul medicamentos al alergiilor pot fi de ajutor. Evitarea unor factori de risc, precum fumatul sau aerul contaminat este, de asemenea, esențială. În cazul copiilor supraponderali, un program de dietă și sport poate ajuta la ameliorarea tulburărilor respiratorii.

Surse: