Sinuzita la copii: informații utile pentru părinți

Redactor specializat
Biochimist, psihoterapeut, formare nutriție și terapii complementare
Studii: Facultatea de Biologie și Masterul în Biochimie.
Alte formări: cursuri acreditate de Lucrător Social, Manager proiect și Antreprenoriat, Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană.


Sinuzita la copii reprezintă o infecție a sinusurilor, care poate fi de natură virală sau bacteriană și se poate instala ca urmare a unei răceli sau alergii. În cazul copiilor, sinuzita poate avea caracteristici diferite față de adulți, simptomele fiind adesea mai pronunțate și mai persistente. Acest lucru se întâmplă și din cauza faptului că sinusurile copiilor nu sunt complet dezvoltate până în anii adolescenței.

Frecvent, sinuzita la copii se manifestă prin tuse, congestie nazală, secreții nazale dense,  de  culoare  galben-verzuie, respirație urât mirositoare, dificultăți de respirație, umflături în jurul ochilor, dar și  anumite modificări de dispoziție, nervozitate, energie scăzută.

De cele mai multe ori, copiii sunt diagnosticați cu sinuzită virală (sau o infecție virală a căilor respiratorii superioare), care se va ameliora fără să necesite tratament special, doar adresând simptomele acesteia.  Antibioticele pot fi luate în considerare în cazurile severe de sinuzită bacteriană. Dacă tratamentele medicamentoase nu dau rezultate, intervenția chirurgicală poate fi recomandată ca metodă sigură și eficientă de tratare a bolii sinusurilor la copii. În articolul de față, prezentăm cauzele si simptomele sinuzitei la copii, felul în care se prezintă această afecțiune la diferite vârste, tratamentele eficiente, dar și alte informații utile pentru părinți.

Dezvoltarea sinusurilor la copii

Sinusurile sunt cavități sau spații umplute cu aer, în apropierea pasajului nazal (sinusuri paranazale). La fel ca pasajul nazal, sinusurile sunt căptușite cu membrane mucoase. Stratul muco-ciliar de la nivelul sinusurilor are rol în eliminarea particulelor nocive. Aceste particule sunt captate în mucusul sinusal și transportate, prin intermediul cililor, la nivelul nazo-faringelui, pentru a fi eliminate.

Există patru tipuri diferite de sinusuri:

  • Sinusul etmoidal. Situat la nivelul osului etmoid, în regiunea podului nasulul, acest sinus este prezent la naștere și continuă să crească.
  • Sinusul maxilar. Acesta este situat la nivelul osului maxilar. Acest sinus este prezent și la naștere și continuă să crească până în adolescență.
  • Sinusul frontal. Situat la nivelul osului frontal, in zona fruntii, nu se dezvoltă până la vârsta de 7 ani.
  • Sinusul sfenoid. Situat adânc în spatele nasului, acest sinus nu se dezvoltă până la adolescență.

O cunoaștere de bază a anatomiei și fiziologiei nasului și a sinusurilor este necesară pentru a înțelege sinuzita la copii.

Nasul și sinusurile fac parte din tractul respirator superior. Anatomia tridimensională a acestei zone este complexă. Pe lângă miros, funcția nasului este aceea de a încălzi, umidifica și filtra aerul care trece prin el. Partea externă a nasului este formată dintr-un cadru osos și cartilaginos. Nările reprezintă deschiderea externă a nasului. Septul nazal este o structură internă de linie median, care separă cavitățile nazale, stângă și dreaptă. Este compus din cartilaj și os. Un sept nazal deviat poate provoca obstrucție nazală.

Există patru seturi de sinusuri pereche. Sinusurile maxilare sunt situate sub obraji și sub ochi. Sinusurile frontale sunt deasupra ochilor, în spatele frunții. Sinusurile etmoidale sunt sinusuri în formă de fagure situate între ochi, iar sinusurile sfenoidale sunt situate în spatele nasului și sub creier. Fiecare dintre aceste sinusuri este un spațiu închis care se scurge printr-un ostium, sau deschidere, în nas. Sinusurile sunt căptușite de mucoasă care este similară cu mucoasa nazală. Orificiile sau ostiumurile pot fi blocate de inflamația sau umflarea mucoasei, precum și de tumori sau structuri osoase anormale.

Peretele nazal lateral conține, în interior, cornetele nazale, denumite și concha sau procese turbinate. Aceste structuri sunt acoperite de o membrană mucoasă ce conține canale vasculare care se pot umfla în anumite condiții, de exemplu în urma alergiilor sau inflamațiilor.

La om, cornetele împart căile respiratorii nazale în patru pasaje asemănătoare unor șanțuri. În felul acesta aerul inhalat este forțat să se deplaseze sub formă de flux laminar și totodată să vină în contact cu cât mai multă arie din suprafața totală a mucoasei nazale .

Canalul lacrimal sau canalul nazo-lacrimal drenează lacrimile din ochi către nas, unde pătrund la nivelul cornetelor inferioare. Blocarea acestui canal provoacă lăcrimarea excesivă a ochiului. Meatul mijlociu este un spațiu sub cornetele mijlocii. În interiorul meatului mijlociu se află complexul osteomeatal, care este calea comună pentru drenajul sinusului maxilar (obraz), sinusului frontal (frunte) și a sinusului etmoid anterior. Inflamația sau umflarea acestor zone cheie poate provoca blocarea sinusurilor.  Cornetele superioare delimitează un spațiu denumit meat superior. În acest spațiu se deschide calea de drenaj a sinusurilor etmoide posterioare. Cornetele sunt responsabile pentru filtrarea, încălzirea și umidificarea aerului inhalat prin nas.  Epiteliul respirator care acoperă țesutul erectil al cornetului joacă un rol major în prima linie de apărare imunologică a corpului.  

Inflamațiile, alergia, infecțiile, anumite modificări anatomice (deviația de sept) pot provoca umflarea sau hipertrofia  cornetelor nazale și blocarea nasului, ceea ce poate determina sinuzita la copii.

Sinuzita la copii: cauze

Sinuzita este o infecție a sinusurilor din apropierea nasului, care apare, de obicei, după o răceală sau după o inflamație alergică.

”Din punct de vedere anatomic avem câte 4 sinusuri pe fiecare parte a feței : maxilar, etmoid, frontal și sfenoid, extrem de rar ele fiind afectate izolat în timpul infecțiilor acute, de cele mai multe ori fiind vorba de o polisinuzita (afectarea mai multor sinusuri în același timp) sau chiar o pansinuzită (afectarea tuturor sinusurilor).”, arată dr. Ramona Ungureanu, medic specialist ORL pe site-ul cdt-babes.ro

Există patru tipuri de sinuzită:

Sinuzita acută. Simptomele acestui tip de infecție durează mai puțin de patru săptămâni și se ameliorează cu tratamentul adecvat.

Sinuzita subacută. Acest tip de infecție nu se îmbunătățește cu tratamentul inițial, iar simptomele durează între 4 și 12 săptămâni.

Sinuzita cronică. Această afecțiune presupune infecții acute repetate sau infecții anterioare care au fost tratate inadecvat. Simptomele sinuzitei cronice durează 12 săptămâni sau mai mult.

Sinuzita acută recurentă presupune patru sau mai multe episoade de sinuzită acută pe an.

Mecanismele patogenice care stau la baza apariției sinuzitei sunt inflamația stratului epitelial care tapetează pereții sinusurilor paranazale, edemul mucoasei și creșterea producției de mucus din manifestările de tip alergic, care conduc la blocarea spațiului de drenare a secrețiilor și dezvoltarea infecțiilor.

Copiii mici sunt mai predispuși la infecții ale nasului, sinusurilor și urechilor, mai ales în primii ani de viață.. Sinuzita virală acută este cea mai frecventă, durează, de obicei, mai puțin de 10 zile și nu se agravează. Sinuzita bacteriană acută este probabilă atunci când simptomele nu se ameliorează deloc în decurs de 10 zile de la îmbolnăvire sau dacă se agravează după această perioadă.

Sinuzita cronică durează 8-12 săptămâni sau mai mult și este, de obicei, cauzată de o inflamație prelungită. Infecția bacteriana poate face parte din sinuzita cronică, mai ales în perioadele de agravare, dar nu este, de obicei, cauza principală. Principalele cauze ale sinuzitei cronice sunt inflamațiile provocate de alergii, factori externi (poluare, praf), cauze non-alergice cum ar fi rinita vasomotoare.  

La copii, ca și la adulți, cea mai frecventă formă de sinuzită este rinosinuzita acută, care presupune inflamația acută, de scurtă durată (mai puțin de 4 săptămâni), a mucoasei nasului și a sinusurilor paranazale.

”Rinosinuzita acută are un debut relativ brusc și apare după infecții virale ale cailor respiratorii superioare (răceală obișnuită sau viroză) prin obstrucția orificiilor naturale de aerisire a sinusurilor și suprainfectie bacteriană a conținutului sinusal.”, arată dr. Ungureanu.

Pe lângă infecțiile virale, cauzele unei rinosinuzite pot fi infecții fungice, alergii sau boli autoimune. Un rol important în declanșarea rinosinuzitelor este cel factorilor care predispun o persoană la aceste afecțiuni.

”Predispoziția dezvoltării rinosinuzitei este dată de mai mulți factori interni și externi. Ca factori interni, menționăm existența alergiilor, prezența unor probleme anatomice (deviația de sept, rinită cronică, hipertrofia vegetațiilor adenoide – polipii etc.), precum și a unor sindroame imunodepresive, a fibrozei chistice, dischineziei ciliare. De asemenea, apariția sinuzitei este favorizată de existența infecțiilor dentare, a polipozei nazale și a tramatismelor nazale. Factorii externi sunt legați în special de calitatea aerului respirat, pacienții cei mai predispuși la rinosinuzita fiind fumătorii (activi și pasivi) și cei care locuiesc sau lucrează în medii poluate.”, subliniază dr. Renisa Blaga pe site-ul reginamaria.ro.

Pe lângă factorii predispozanți menționați, refluxul gastroesofagian sau obstrucția nazală cu un obiect străin  pot determina, de asemenea, apariția sinuzitei.

Dintre micoorganismele care pot provoca sinuzita la copii cele mai frecvente sunt:

  • Streptococcus pneumoniae (30% din cazuri, cel mai frecvent germene bacterian cauzator);
  • Haemophilus influenzae (20% din cazuri);
  • Moraxella catarrhalis (20% din cazuri);
  • Streptococcus pyogenes (4% din cazuri).

Alți patogeni de tip bacterial includ specii de streptococi, bacterii anaerobe și, mai rar, bacterii negative din perspectiva reținerii unor anumite substanțe (ce au rol important în indicatorii pH-ului). În mod normal organismul este rezistent la streptococi și alte bacterii, dar în condiții de imunitate scăzută acestea pot produce infecții în sinusuri.

Sinuzita la copii: simptome

Principalele simptome care pot indica sinuzita la copii sunt:

  • răceală care durează mai mult de 10 – 14 zile
  • Febră moderată sau crescută
  • Drenaj nazal gros galben-verzui timp de cel puțin trei zile la rând
  • Picurare post-nazală, uneori cu dureri în gât, tuse, respirație urât mirositoare, greață și/sau vărsături
  • Dificultăți de respirație
  • Dureri de cap, de obicei la copiii de șase ani sau mai mari
  • Iritabilitate sau oboseală
  • Umflături în jurul ochilor
  • Dureri în regiunea sinusurilor
  • Pierderea mirosului

Sinuzita la copii poate avea simptome diferite în funcție de vârstă. Anumite simptome apar atât la copiii foarte mici, cât și la cei mai mari, pe când unele, precum durerea de cap, sunt rar întâlnite la copii între 0-5 ani. Riscurile și complicațiile sinuzitei diferă, de asemenea, în funcție de vârsta copilului.

Sinuzita la bebeluși

La unii copii foarte mici, sinusurile sunt mai puțin dezvoltate, de aceea pot aparea frecvent probleme de blocare a acestora.

La bebeluși, sinuzita poate fi confundată cu o răceală sau cu altă infecție respiratorie, de aceea mama trebuie să fie atentă la anumite semne caracteristice, precum:

– nas înfundat și congestie nazală care durează mai mult de 10-14 zile

– mucozități groase, galben-verzui, care depășesc 4 zile

– tuse, care apare mai ales noaptea

– umflături în jurul ochilor și nasului

– febră moderată, care poate depăși 3-4 zile

– gât inflamat, dificultăți de respirație

– plans facil, proastă dispoziție

În general este dificil să pui diagnostic de sinuzită la bebeluși și poate fi nevoie de teste suplimentare (radiografie a sinusurilor, examen de cultură recoltat de la nivelul sinusurilor

Sinuzita la copiii mici (2-5 ani)

Pe lângă infecții sau alergii, sinuzita copiilor mici poate fi determinată și de vegetații adenoide (polipii), defecte anatomice (deviația de sept), obstrucția nazală cu un obiect străin, obstrucții la nivelul gâtului (amigdale inflamate sau infectate, împiedicând eliminarea mucusului),

Pe lângă simptomele descrise mai sus, la bebeluși, copilul mic poate prezenta halitoză (mirosul gurii), poate spune că simte un miros urât în nas sau se poate plânge de dureri la nivelul feței.

Sinuzita la copii peste 5 ani

La copiii mai mari poate să apară ca simptom al sinuzitei, întâlnit mai rar la vârste mai mici, durerea de cap, uneori însoțită de stări de amețeală, dureri în zona ochilor, cearcăne severe. Unele cazuri de sinuzită sunt destul de evidente și pot fi diagnosticate în urma simptomelor descrise/identificate, în vreme ce altele pot necesita analize mai amănunțite, inclusive scanare CT a sinusurilor.

Semnele de alarmă care pot sugera agravarea sinuzitei sau apariția unor complicații sunt:

  • Dureri severe de cap, rigiditatea musculaturii gâtului fotofobie (semne ale infecției meningeale)
  • Hemoragie nazală
  • Umflături la nivelul frunții
  • Afectarea globului ocular care poate determina diplopie (vedere dublă), scăderea acuității vizuale, edem, eritem periorbital
  • Perceperea unui miros fetid (cacosmie)

Sinuzita la adolescenți

În cazul adolescenților, sinuzita este asemănătoare cu a adulților, implicând:

  • Secreție nazală sau simptome de răceală/infecție respiratorie care durează mai mult de 7- 10 zile
  • Picurare postnazală
  • Dureri de cap
  • Disconfort facial
  • Respirație urât mirositoare
  • Tuse
  • Febră
  • Dureri în gât
  • Umflături în jurul ochilor, mai grave dimineața

”Adolescenții prezintă un tablou clinic al infecției sinusale conturat de rinoreea persistentă (mai mult de 10 zile), senzația de presiune sau durerea facială, cefaleea, halena, rinoreea posterioară, febra, tusea și edemele periorbitare, decelate adesea dimineața. Durerea facială este mai accentuată la aplecarea capului spre înainte și poate iradia spre arcadele dentare.”, se arată pe site-ul romedic.ro

Cum este diagnosticată sinuzita la copii

Pentru a diagnostic sinuzita la copil, este necesară în primă instanță o consultație ORL. Medicul specialist va examina nasul, gâtul și urechile copilului și va realiza o anamneză.

Așa cum am precizat, unele forme de sinuzită sunt evidente pe baza descrierilor simptomatologiei și examinării fizice a copilului.  De asemenea, medicul poate căuta factori care fac copilul mai susceptibil la infecții ale sinusurilor, inclusiv modificări structurale, alergii și probleme ale sistemului imunitar. Ocazional, instrumentele speciale  ORL vor fi folosite pentru investigarea cavităților nazale în timpul vizitei la cabinet.

În unele cazuri, pot fi efectuate teste suplimentare pentru a confirma diagnosticul. Acestea pot include:

  • Radiografia sinusurilor. Test de diagnosticare care utilizează fascicule de energie electromagnetică invizibile pentru a produce imagini ale țesuturilor interne, oaselor și organelor pe film.
  • Tomografie computerizată (CT). O procedură imagistică de diagnosticare care utilizează o combinație de raze X și tehnologie computerizată pentru a produce imagini orizontale sau axiale ale corpului. O scanare CT arată imagini detaliate ale oricărei părți a corpului, inclusiv oasele, mușchii și organele. Scanările CT sunt mai detaliate decât radiografiile generale.

Medicul poate solicita un CT pentru a determina:

  • Dacă tratamentul pentru sinuzită a fost eficient
  • Dacă este necesară o intervenție chirurgicală
  • Dacă copilul a suferit complicații din cauza sinuzitei
  • Culturi bacteriene din sinusuri. Teste de laborator care implică creșterea bacteriilor sau a altor microorganisme in culturi de laborator, pentru a ajuta la diagnosticare.

Radiografia sinusurilor și tomografia computerizată nu sunt recomandate în sinuzita acută, cu excepția cazului în care există complicații ca urmare a infecției. Preocupările privind siguranța radiațiilor pot limita scanările imagistice, în special la copiii mai mici de șase ani.

Tratament pentru sinuzita la copii

Tratamentul specific pentru sinuzită va fi determinat de medic pe baza:

  • vârstei copilului, starii generală de sănătate și istoricului medical
  • gravității simptomelor
  • toleranței copilului la anumite medicamente, proceduri sau terapii
  • estimării duratei afecțiunii
  • altor factori, precum posibilitatea apariției unor complicații, preferințele părinților, riscurile sau inconvenientele unor tratamente

În cazul sinuzitei acute bacteriene, majoritatea copiilor răspund foarte bine la terapia cu antibiotice

”Tratamentul cel mai frecvent prescris în sinuzita acută constă în antibioterapie (de preferință după realizarea unei culturi cu antibiograma), mucolitice (care fluidifica secrețiile), decongestionante locale și/sau sistemice (care reduc obstrucția nazala), antiinflamatoare și antialgice (reduc inflamatia mucoasei și atenuează durerea). Se mai pot prescrie derivate corticoide, local sau sistemic, în funcție de gravitate, și antialergice. Se pot face, de asemenea, puncții sinusale pentru drenajul sinusurilor infectate”, precizează dr. Blaga.

Terapia cu amoxicilină este eficientă în aproximativ 80% din cazuri, microorganismul bacterian Streptococcus pneumoniae fiind sensibil. Amoxicilina este considerată terapia de primă linie datorită eficacității, gradului crescut de toleranță și prețului avantajos.

În cazul sinuzitei bacteriene acute, simptomele încep să se amelioreze încă din primele zile de tratament cu antibiotic, dar chiar dacă starea copilului se îmbunătățește vizibil în prima săptămână de tratament, este important să se finalizeze terapia cu antibiotice. Antibioticele sunt de obicei administrate timp de cel puțin 14 zile.

Medicul poate decide să vă trateze copilul cu medicamente suplimentare, dacă acesta are alergii sau alte afecțiuni care agravează infecția sinusurilor. Spray-urile nazale cu steroizi sau picăturile saline nazale pot fi, de asemenea, prescrise pentru ameliorarea pe termen scurt a congestiei. În plus, conduita terapeutică a sinuzitei implică terapia adjuvantă reprezentată de paracetamol sau antiinflamatoare topice locale.

Decongestionantele și antihistaminicele fără prescripție medicală nu sunt în general eficiente pentru infecțiile virale ale căilor respiratorii superioare la copii și nu trebuie administrate copiilor mai mici de doi ani
În cazul sinuzitei cronice, care durează peste 12 săptămâni și are semne de presiune sinusală sau în cazul unei sinuzite acute recurente, cu mai mult de patru până la șase episoade pe an, medicul specialist ORL poate recomanda un tratament chirurgical adecvat.

Sinuzita cronică este adesea refractară la tratamentul medicamentos, fiind necesare cure îndelungate de antibiotice (până la 4-6 săptămâni) și frecvent recidivează. În aceste cazuri, se recomandă intervenția chirurgicală.

Intervenția chirurgicală poate fi luată în considerare pentru un mic procent de copii cu simptome de sinuzită severe sau persistente, în ciuda terapiei medicale. La copiii sub 13 ani, medicul poate recomanda îndepărtarea țesutului adenoid din spatele nasului, ca parte a tratamentului pentru sinuzită. Deși țesutul adenoid nu blochează direct sinusurile, infecția țesutului adenoid, numită adenoidită poate provoca multe simptome similare sinuzitei – nas înfundat, picurare post-nazală, secreții nazale vâscoase, respirație urât mirositoare, tuse și dureri de cap. La copiii mai mari și la cei pentru care terapia medicală nu a avut succes, se poate recomanda adenoidectomia sau alte opțiuni chirurgicale. Un chirurg ORL poate deschide căile naturale de drenaj ale sinusurilor copilului și poate lărgi pasajele înguste. Acest lucru permite, de asemenea, realizarea unor culturi bacteriene,  astfel încât antibioticele să poată fi direcționate în mod specific împotriva microorganismelor care cauzează infecția sinusurilor copilului. Deschiderea sinusurilor permite ca medicamentele nazale să fie distribuite mai eficient, permițând aerului să circule și, de obicei, reducând numărul și severitatea infecțiilor sinusurilor.

”Tratamentul rinosinuzitei acute este de obicei medicamentos și constă în administrare de :

  • vasoconstrictoare locale ( picături de desfundat nasul) care pot fi folosite timp de maximum 7 – 10 zile pentru a nu determina dependență
  • aerosoli și inhalatii
  • corticoterapie topica (local, intranasal)
  • corticoterapie pe cale generală (oral sau injectabil), cu durata scurtă (5 – 7 zile) pentru a reduce inflamația sinusala și a potența acțiunea antibioticului

Tratamentul antibiotic trebuie să țină seama rezultatul examenului bacteriologic al exsudatului nasal și de antibiogramă. Durata tratamentului în cazul unei rinosinuzite acute este în medie de 10 zile și în nici un caz nu se vor diminua dozele sau întrerupe tratamentul la ameliorarea simptomelor.”, specifică dr. Ungureanu pe cdt-babes.ro

Tratamentul chirurgical este necesar doar în cazurile rezistente la tratamentul medicamentos corect și complet efectuat sau în cazul apariției complicațiilor, care pot afecta orbită, ochiul, baza craniului, meningele, substanță cerebrală. Chirurgia sinusală endoscopică funcțională (FESS – Functional Endoscopic Sinus Surgery) urmărește îndepărtarea secrețiilor purulente acumulate la nivel sinusal, care împiedică drenajul fiziologic al sinusurilor paranazele. Abordarea chirurgicală prezintă intenție terapeutică simptomatică, permițând un mai bun control al simptomatologiei, dar este, în general, recomandată pentru copiii mai mari, adolescenți și adulți.

Tratament naturist pentru sinuzita la copii

”Desigur, există mai multe tratamente naturiste care pot avea un rol adjuvant în tratamentul rinosinuzitei. Cel mai important este lavajul nazal cu apă salina izotona sau ușor hipertona, care elimina excesul de mucus și permite refacerea echilibrului mucoasei. Se mai pot face inhalații cu uleiuri volatile sau ceaiuri medicinale, aplicații locale de căldură, umidifierea aerului respirat. Trebuie înțeles că aceste remedii naturiste nu înlocuiesc tratamentul medicamentos prescris de medic, mai ales în cazul sinuzitei bacteriene, însă pot scurtă timpul de vindecare.”, arată dr. Blaga.

Unele ceaiuri, cum este ceaiul de ghimbir sau ceaiul de cimbru par să aibă efecte pozitive în cazul sinuzitei și pot fi consumate de copiii mai mari, dacă tolerează gustul. Se pare că un amestec de miere cu suc proaspăt de lămâie poate avea unele beneficii, dar copiii mai mici de un an nu au voie să consume miere.

Inhalațiile de aburi de apă cu sare și spray-urile cu soluție salină pot fi folosite, de asemenea, în cazul copiilor ceva mai mari.

Surse: